Viitorul, martie 1923 (Anul 16, nr. 4491-4517)

1923-03-24 / nr. 4511

Anul al patru-spre-zecelea No. 4511 Sâmbătă 24 Martie 1923 m la ol a Un an . . ZÚO Ease Inni . ICO Trei Inni . 5O ABONAMENTE TARA£ In strein­ătate Un an . • 560 lei Sate Inni. . SSO › Tre Inni. , 140 . lei » LA IATF 17E lei 90 · 45 · REDACTIA ADMIN­ISTRAT­IA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis de Hotel Capsa) STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele; Direcţia 81/23; Reducţia fi Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNC1LIRI COMERCIALE Se primes« direct la Administraţia alarului strada Academiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrag 1 IßU es. In turn 2 lei es. In Mutate 1 lCU îi în tura Z lei es. în streinsfete Doua ameninţări - ÎMPOTRIVA tarei SI ft­u- UITATEI NATIONALE — zic. Prima amoniu face : un fruntaş ţărănist a declarat că partidul na­ţional şi gruparea ţărănistă vor publica o broşură în toate limbile europene, prin care vor denunţa străinătăţei condiţiunile în care se alcătueşte Constituţia menită condusă de d-nii Maniu, Stere şi Vaida. De la ridicolul unei campanii cu serpentine şi fiole cu gaauri, au degenerat în odiosul celei mai ti­­căloas­e campanii împotriva ţării şi a unităţei naţionale. Conducătorii pretinsului partid naţional din Ardeal se complac de minune şi se armonizează per­fect cu agenţii bolşevismului rus care visează deslipirea Basa­rabiei. Faptul ar părea din poveşti dacă ecoul lui n’ar fi răsunat de la tribuna „Daciei“ şi a parla­mentului. NOTE RENAN — Autor dramatic Suntem m­­­inoada de celebrare oficială a lui Renan şi a lui Théo­dore de Banville. "Acţiunea coaliţiei anarhice are manifest­aţiuni care, pe fiece zi, oglindesc tot mai elocvent menta­litatea şi concepţiunile celor două grupări care se opun la înfăptui­rea Constituţiei. Ultimele zile au fost dominate­­de scandalul serpentinelor şi al gazurilor rău mirositoare pe care educaţiunea politică a preotului Drăgh­ici şi eleganţa morală­­ a d-lui Maniu le-au aruncat în in­cinta Parlamentului român. Dar această atitudine parlamen­ta­ră care acoperă de ridicol este du­blată de o atitudine morală care acopere cu cel mai odios păcat acţiunea grupărilor coalizate. Ac­ţiunea acestor grupări îmbracă un caracter de­ ostilitate crimina­lă împotriva intereselor vitale ale ţării. Sub egida conducerei d-lor Maniu şi Vaida internaţio­nalismul ţărănist capătă un cu­raj şi o amploare de care ar avea dreptul să se simtă geloşi comu­niştii cei mai puritani şi mai în­verşunaţi. Nu e nevoie să subliniem decât două dintre ultim­ile manifesta­ţi­­uni ale coaliţiei ţărănisto-naţio­­naliste, pentru ca opinia publică să-şi deie seama de caracterul ade­vărat al acţiunei ce se duce împo- i guvernului şi parlamenta-’ triva t i IU1UI pt i Ini care _ înfaptuesc Constituţia ^ Franţa, au închinat şedinţe so Românim i­ntregite. | lemne, pentru cinstirea celor doi a apărut lucrarea lui Papini, cu a­­celaşi titlu). Ca autor dramatic, insă, Renan este aproape necunoscut. Cine cunoaşte : „Caliban“, „la Fon­taine de Jounense" sau „le Prêtre de Dacă traiul este destul de ieftin durant&. şi hogmen câd marina .... . I mnir-mau smranp tu- iau comercială germană e refăcută şi Ar fi poate mai nimerit, ca cen- lucruri muu mai scumpe uc ca. . . T , tenant­­ să îndemne pe fiecare la o în alte state. Tot ce a adus din luxul cabinelor in aceste vase izolate în camere de lucru, tinde să Europa și mai ales îmbră­cămin- chiar în clasele inferioare între­revizuiască sau să citească ceeace a­vea și articolele de moda se prc­­ce orjCP îhcMwH'rU Aceste ~ cev“IncâfmfritaTaduch­er*' CU *******&*& SC ceva, meat menta o auucere a-1 iq minte la fiecare sută de ani. j»®sc mea ciorapi de mătase cu 18 Bibliografia lui Renan începe de piastri și încăltâminiB de lux» să pecetluiască și să consolideze ]a Gabriel Monod și continuă la d. fabricată în ţară cu 50 piaştri pe­­opera unităţei naţionale. Văzând Pierre Casserre. Cu toate acestea, , d­ar ceea ce e mai scump că acţiunea lor anti-naţională şi după cum explică d. Casserre, nu sa răcnea, dar ceea ce e mai scumi anarhică rămâne fără ecou în o- Publicat, încă nimic solid asupra lui deşi se vinde mult, e parfumul. ÎS" pub”tirii pakiotis- AA Multe mPQaie’-e îllSă ar­a’a mul d-lor Maniu şi Vaida, altoit Jor Varis'au aşezat în faţa unui mo- bucuros la consumaţia parfumu­­cii internaţionalismul d-lor Stere del exceptional de bogat şi de com- lui mulţum­indu-se cu preţurile a­­şi Lupu, îşi îndreaptă privirile plex. Alimentelor atât de favorabile hu­pest© hotar, strămutându-şi un Renan nu este un­ autor care să , . . . v ■ , Europa acţiunea de discreditare pasioneze pe contimporani. El a fost nulm trai. E uşor a r nu ,a a a ţării. Acolo în faţa aliaţilor şi stăpânăl spiritual al unei generaţii, articolele de mode când cu o ju­­a duşmanilor, broşura d-lor Ma- care mai insista puţin­ asupra scru',mătate de piastru se poate obţi­niu şi Stere se va întâlni, de si- Pu’elor de conştiinţă. 'ne o friptură bună de viţei şi pă-Astăzi, se mai citeşte: „Amintiri ! . . . . . . . din copilărie şi din tinereţe“ şi „Via să fie ca şi vânatul sunt aia bet­­ia lui Isus“ (mai cu seamă decând gur, cu acţiunea pe care o duc duşmanii României întregite şi va complecta broşurile cu care au inundat Europa acei cari pri­vesc cu pumnii încleştaţi la ope­ra­­de consolidare a unită­ţei noas­tre naţionale. Cu sprijinul duşma­nilor din afară, coaliţia anarhei crede că va putea zădărnici şi dis­temi“? Aceste fire nau văzut, a trage ceea ce nu poate zădăr- drept, nici odată lumina rampei, cu nici şi distruge cu sprijinul opt- toate că sunt mute scene epizodice unei publice din ţară. A doua ameninţare , unul din­tre conducătorii grupărei ţărănis­te, a rostit, de la tribuna unei în­truniri publice, ameninţarea fă­ţişă, că cea dintâi provincie care se va deslipi de la sânul patriei mume va fi Basarabia. Conducă­torii partidului naţional au apro­bat, fireşte, ameninţarea, pentru că ea nu era d­ecât evoluţia natu­rală a unei alte ameninţări mai vechi, pe care d­. Vaiad o concreti­zase în faimoasa formulă : Ar­dealul al Ardelenilor, arată la ce arme de luptă recurge coaliţia P. I. P. De dincolo de Ocean Cât costă traiul in ARGENTINA - când articolele h ijrima necesitate sunt foarte i­eftine cele h iux sunct mai scuin­te de Le „Temps“ publică o corespon' înainte insa de a se strânge dență din Argentina relevând legăturile comerciale cu Argen­conditiunile de traiu cu mult mai ,.__ ,. ... . . . y uşoare în acea tară de cât în ori ahai­n ar ^ a*a ce altă parte a­ lumii. Argentina prevederea de a studia penetra­­tură viticolă suferă de câţiva ani finnen enormă germană po pic­ din cauza lipsei de produselor sale vii. vinde acolo cu 15—20 piaştri, a­­dică 85—115 franci francezi. Tra­tal de 7 ani frumos şi solid, va­lorează 80 piaştri sau 460 franci. Pentru corespondentul francez a­­ceste preţuri sunt extrem de mici socotindu-le în valuta străină. Preţurile mărfurilor alimentare desfacere a­ţele­­r gentilii­ene. La Buenos­­® de Aires nu se cunoaşte basmul cu mizeria Germaniei. La clubul german din acel oraş sunt nu­mai recepţii şi serbări străluci­te. Magazinele şi depozitele sunt pline cu mărfuri ieftine aduse din Germania, unde pare că a fost sunt şi mai ieftine. Un but de organizată o supraproducţie spe­ra c­el mare costă la Buenos-Aires d­ală. Sunt mărfuri de calitate 1 piastru 40. Cu ac­el­aş preţ se inferioară dar ieftin© şi se vând poate cumpăra un klg. de mus-- , . chiu de vasa. O găină costă 4 pi- mtl . Şi 13 ° pr*­aştri. Un iepure, un piastru. Un Băncii© germane din Buenos litru de lapte 20 con­tare 3: ouăle Aires supraveghiază de aproape Institutiunle culturale de seamă, 60 cent, duzina. O pâine de foarte eSpans111Ilea comercială în timp n Frnnln nr. înrhinit şedinţe SO- buna Calitate 10 CCl­- 1» UITU ,10 . . . ______________ vin 25 cent. In cofetăriile fron- vaPoarele germane aduc m fie-In ultimile şedinţe ale Camerei­ mari dispăruţi, în toate ziarele au cere preţul produselor fabricate care lună emigranţi germani s’au aruncat dela tribună două apărut articole în care urmaşii prea cu cele mai bune materiale, a­şă­ cari au un scop bine determinat ameninţări — ambele venite din imas acelaş ca înainte de război. _„„ Via împlinirei a o sută de ani de la tabara d-lor Stere şi Lupu _ pe n­tern_ Centenarele mai dau prilej care reprezentanţa partidului na­­celor în viaţă să Se adune ]a ,mn tional în frunte cu d-na Mamiu şi banchet. în jurul unei mese foarte Vaida nu numai nu le-au repro-, întinse, la care se aşează şi acer­ bat, dar le-au aplaudat cu Irene Articolele de lux cari cunosc bine opera dispărutului . si acei caid nu o cunosc de loc. Din Argentina, sunt insă şi multe­­ lucruri mult mai scumpe de cat impre­sii, —concli­de „Le Temps" — da­te de un francez care ştie să ob­serve şi să tragă concluzii, ar trebui să facă guvernele din Lon­dra şi Paria, să reflecteze asupra manoperilor german© sug. De unde provine eîtînă­­tatea alimentelor Dar nu trebue să se uite că a­­ceastă ieftinătate e cauzată din lipsa de export a vitelor. Dacă în aceste fire cari nu păreau scrise de un autor contimporan, pentru vremurile noastre chiar Renan aia­­sitiaţia Va prelungi, repercusi­­oase­m „Pietre de Nord­’ pe provo­, v . L. . . catorii şi profitorii războiului.­­ urile se vor resimţi mai ales la O altă piesă a lui Renan a fost ln­ ce priveşte interesele franceze cată — cea mai colosală dramă filo-. Marea republica sud-americana sofică — „L’Abesse de Jonavre și , care a îndemnat pe Jules Lemaitre ®«fere acum, o mare cnză, ca o să scrie, că „este opera unui om, care urmare a sforţărilor ce face pen­­s’a gândit prea târziu la dragoste , d­esvoltarea sa pe toate dome-Comedia franceză vroind să eins- njjje Producţia agricolă e orga­­f.ească pe* Renan, a montat un act . v 6 ... , „1802” care are mari calităţi de dia- nizată acolo după procedeele ta­­log, dar care nu dezvălue celelalte trebuinţate în Statele­ Unite şi du 1­­ 4 X 4-1 nln n ,1 11 2 du­OTnd­î/» I calităţi rare ale autorului dramatic. pă cât se pare exploatarea regiu­nilor petrolifere din Chubut vor fi executate după metodele din America de nord şi se urnesc în toate pentru a lu­cra în folosul patriei lor. Vapoa­rele germane sunt adevărate pa­late dând tuturor impresia de si­ SUVERANI DISPARUTI Fx-S?Jolin Hilens — Încetată din viața zilele trecute —• ECOURI­ nglezii par să fie mult mai­ u­­mani decât ceilalţi oameni. Astfel, se spune că un tribu­nal din Bristol ar fi condamnat la şase luni, închisoare pe un om, ca­re în stare de ebrietate, a omorât o pisică! In alte ţări,­ în starea de iresponsabilitate a delicventului, chiar dacă ar fi Comis o­ crimă fa­tă de semenii săi, s’ar fi găsit cir­­cu­mstante uşurătoare! U­n nou record printre jucătorii de şah a fost ţinut zilele tre­cute la Paris, la Palais Royal, de un copil în etate de numai 13 ani, numit Aristide Gromer. El a ju­cat simultan cu 20 de inşi, a câşti­gat 15 partide, a pierdut numai una şi a făcut patru remize. U­na din consecinţele neprevăzute ale ocupaţiunii Ruhrului, a fost suprimarea aproape totală a relaţiunilor epistolare dintre Franţa şi Germania. Scrisorile din Franţa sunt distruse fără nicio ceremonie la­ poştele din Germania. In Franţa nu a fost oprită circulaţia scrisorilor germane, dar la acestea se deslipesc mai întâi timbrele, deoarece numai una costă 150 mărci. E o sumă care poate reprezenta ceva în viitor.­­ POLITICA ii duplicitate [ Partidul naţional îşî urmează cu o uimitoare consecventă politica de duplicitate inaugurată odată cu alipi I'm Ardealidui. In cele mai im­portante chestiuni partidul national are două sau mai multe păreri pe cari le schimbă după Pmp si re­giuni. Să facem un mic­ tablou edi­ficator. Naţionaliştii sunt regionalişti în Ardeal, unde tratează pe „regăţean!‘ eo. pe un strein indezirabil şi tot­odată sunt pentru o cât mai largă unificare... la Bucureşti. Partidul naţional prin fruntaşii săi d-nii Haţiegan, Osvadă, Boilă, Bontescu, etc., — îndeamnă pe stu­denţii din Cluj la tulburări şi pro­­gromuri, — pentru că la Bucureşti d-nii Maniu si Vaida să facă de­clar­a­tiuni filosemite la Dacia iar în Parlament să lupte cot la cot cu d. Stern. Partidu­l national e democrat în Ardeal, iar în vechiul Regat este reprezentat prin d-nii Gri­goraş Fi­­lipescu şi M. Cantacuzino, împreu­nă cu alţi reacţionari, triste rămă­şiţe ale partidelor conservatoare. Naţionaliştii la Cluj luptă ală­turi de magnaţii maghiari din „U­­niune“, făcând chiar carteluri elec­torale şi promiţând minorităţilor etnice mai multe drepturi decât au Românii. Totuşi la Bucueşti inti­­tulându-se „partid naţional român“ prin aceiaşi oameni se leapădă de tratatul de la Saint-Germain, deve­nind şovin după timp şi împreju­rări, iar la somaţia categorică a d-lui N. Iorga de­ a-şi preciza, atitu­dinea, însuşi şeful, d. Iuau Maniu, preferând să tac­ă. Partidul naţional e o formaţiune ,,de ordine“, totuşi la Bucureşti are nevoie de pompele de apă spre a se linişti. In sfârşit ca ultimă dovadă, de cinste politică, în Ardeal, partidul naţional duce campanie contra oa­menilor cari în trecut ar fi avut o atitudine­ conciliantă faţă de ma­ghiari, bine­înţeles când aceşti oa­meni­ nu se găsesc între amicii lui politici­, — iar la Bucureşti frun­taşii aceluiaşi partid stau alături de d-nul Stere şi cochetează cu d. Marghiloman, oameni cărora d. N. Iorga încă ori le striga „La zidi", | Sărman partid naţional, în ce sta­re Vau adus­ conducătorii incapabili­­ mânaţi de interesele lor personale,­­ fără o linie de conduită hotărâtă, intraţi azi în serviciul personal al­ d-lor M­işu Cantacuzino-Lupu-Gr. * Filipescu! Sărmană democraţie, nu­­ me sfânt, luat în deşert de o ase­menea tovărăşie, adevărată bandă răufăcătoare, ce fuge de lumina a­­devărului şi-şi caută în întunericul duplic­ăţel prilejul potrivit pen-­ tru a da „lovitura“. In urma marilor incendii cari s’au produs în Capitală, am avut de nenumărate ori prilejul să constatăm cu prisosinţă că, mo­dul care funcţionează actualmen­te serviciul împotriva incendii­lor, nu mai corespunde nevoilor din ce în ce crescând© ale Bucu­reştilor, care în intervalul de când a fost creat acest serviciu şi până acum, a căpătat o dezvol­tare considerabilă, fapt despre care am vorbit pe larg într’un alt articol. Aceasta fiind situaţia şi o reor­ganizare a corpului pompierilor devenind o chestiune la ordinea zilei, căreia merită să i se acor­de toată atenţiunea, am crezut necesar să arătăm cauzele datori­tă cărora acest serviciu nu mai corespunde necesităţilor actuale arătând în acelaş timp şi îmbu­nătăţirile ce se impun a-i fi adu­se şi cam­ cu cât vor fi înfăptuite mai curând cu atât maii bine. Organizarea de la 1874 dăi­nueşte şi astăzi Corpul pompierilor militari pentru oraşul Bucureşti a luat fiinţă în anul 1874, când sa re­zervat pentru acest serviciu o companie cu un efectiv de 265 oa­menii de trupă, împărţiţi în 5 pos­turi, — aşa cum se află până în ziua de azi, — şi anume: Postul Central, cel mai mare. Apoi pos­turile Elisabeta, Radul-Vodă şi Cometa mai mici şi în sfârşit postul Foişor care nu dispune de­cât de 12 oameni, 4 cai, o pompă şi o saca. . Corpul pompierilor din Capita­lă dispune în total de următorul material: 13 pompe de mână sis­tem Knaust, cari sunt în serviciu încă din anul 1883; 5 pompe cu aburi, dintre cari 4 sistem engle­zesc şi una sistem german Knaust; 25 sacale a câte 700 li­tri capacitate fiecare; 5 scări din­tre cari două sunt scări mecani­ce moderne, sistem Magnius. Din­tre acestea numai cele două din urmă sunt în funcţiune, celelal­te trei fiind devenit© inutiliza­bile. De asemeni mai dispune de 137 de animale dintre cari 90 cai iar restul catâri din cei cumpăraţi de la francezi. E necesar să arătăm acum că o pompă Kngust de mână, în funcţie normală, la o presiune de 2 atmosfere şi jumătate, are o bătae în direcţiune orizontală, care atinge distanţa de aproxi­mativ 25-28 metri. Astăzi ,însă, din cauza îndelungatei lor între­buinţări, abia dacă mai pot obţi­­ne o presiune de o atmosferă şi jumătate, cu o bătae doar de 12—14 metri maximum în direc-, tie orizontală. O pompă mare de abuiă are un debit de 2500 litri de apă pe minut. Or, după cum am arătat mai sus, corpul nostru de pompie­ri nu dispune decât de 25 sacale a 700 litri capacitate fiecare. La acestea se mai adaugă cele două cisterne-automobil­­de Primăriei, donate pompierilor, fiecare a­­vând o capacitate de 4000 litri.­­ Dacă toate aceste 25 sacale ar fi la faţa locului în cazul unui mare incendiu, pline cu apă, am avea o cantitate de 17.500 litri de apă, plus cei 8.000 litri, capacita­­­tea celor două cuisteme-automo­­bil, în total 25.500 litri de apă, cari întrebuinţaţi de o singură pompă mare cu aburi ce consu­mă 2500 litri pe minut, nu i-ar a­­junge să fie alimentată decât scurtul interval de 10 minute. Necesitatea In­locuirea tracţîu­­nei animale wsammicsBBtsmMa­ ­i spre a evidenţia şi mai bin© faptul că la noi, în ce priveşte ser­viciul pompierilor, în loc să fi progresat în raport direct propor­ţional cu nevoile crescânde ale Capitalei, din potrivă a regresat, e suficient să menţionăm că în timp ce în străinătate şi chiar în Sofia şi Constantinopol, tracţiu­nea animală în serviciile pentru incendii, a fost înlocuită cu trac­ţiunea mecanică- adi­că cu mate­rial de incendii-automobil, la Bu­cureşti caii au fost înlocuiţi în parte cu... catâri! Instituirea1^ S’a proectat încă de acum doii ani, dacă nu mă înşel, dar nu s’a înfăptuit nici până azi, o coloa­nă volantă cu tracţiune mecani­că. Această coloană volantă ur­ma să fie instalată la postul Con­trai, situat în mijlocul Capitalei, pen­tru ca astfel ajutorul de dat, maii cu seamă clădirilor mari din Centru, să poată fi imediat. Această coloană volantă tre­buia­­ să fie alcătuită din: 1 pompă mare cu aburi cu un­ debit de 2000 litri de apă pe mi­nut; 1 car­ omnibuz pentru trans­portul oamenilor și al scărilor de mână, 1 car de unelte, având în acelaş timp măşti şi costume speciale precum şi alte ustensile şi la care trebuia să fie ataşată şi o moto-pompă cu un debit de 5-600 litri pe minut. Apoi o sca­ră sistem „Magims“, dovedită cu una dintre cele mai bune utiliza­te în Europa, precum şi 3-4 cis­terne de capacitate mare, cuprin­zând dela 3500 până la 5000 litri fiecare. Astfel alcătuită, coloana volan­tă ar fi constituit postul de prim ajutor. In scopul procurării materia­lului necesar înfiinţării acestei coloane volante, Corpul pompieri­lor s’a adresat străinătăţii, pri­mind mai multe oferte din par­tea diverselor case franceze, aus­triac© şi germane. 9MH9l99M9»­»W99fW Continuarea în pagina 2-a Pericolul incendiilor UN SERVICIU care trEbuBîie reorganizat Corpul de pompieri din Bucureşti Organizarea dela 1874 dăinueşte aproa­wPA imi—i— umjjum^uasggt graiB EZBSHI pe și astăzi Cum funcţionează pompele cu ,«g»n—a«cMMpawattA’ ■ . ml I ii'iiiii iiiillBWIIRIMIIBHBI'fflTIWft'' aburi Aşa fiind rămâne deci toată speranţa în cele 5 pompe cu abu- u ri, dar şi aci se naşte un alt m- ^ covenient. Continuarea in pagina 2-a Cronica teatrală de PAUL I. PRODAN TEATRUL NAŢIONAL. — „Hedda Gabler“ dramă în 4 acte de Henric Ibsen, tradusă de d-na Laura LiabormrtSCU. Puţine genii străine au frămân­tat spiritul neliniştit al tinereţii şi al elitei gânditoare ca Ibsen. Geniul lui Ibsen însă a fost pre­textul prea multor comentarii si ex­plicatiuni cari au îngreuiat si în­curcat opera. Pe de o parte spiritul critic su­re­scitat al admiratorilor lui Ibsen s’a răspândit în savante volume de profundă şi amănunţită cercetare a operei ; pe de altă parte, detracto­rii lui Ibsen, rezumau într’o for­mulă prea simplistă, părerea lor asupra ,Ratei sălbatice“, de pildă țipând doar : ,,mac, mac, mac“ sau se exprimau ca Sarcey, care după prima reprezentare a „Heddei Ga­­bler" la Paris, se adresează Martei Brandes, principala interpretă. Cu aceste cuvinte : „Tu muai priceput nimic, eu de asemenea. Vino în bra­ţele mele, să te sărut“. „Hedda Gabler, ca şi oricare altă dramă de Ibsen, nu poate fi bine înțeleasă, dacă nu se caută locul în opera întreagă. Cariera dramatică a lui Ibsen, după „Brand“ o împarte Schure în 3 perioade distincte . Prima o impe­tuoasă înaintare alături de tova­răşi îndrăzneţi (Stâlpii societăţeî, Nora şi Duşmanul poporului cores­­­Pund primei perioade). A doua­­ ,de subită schimbare, în care Ibsen ,pare că vrea să scape de propriile-i creaţiuni, pe care le judecă nedem­ne de dânsul. Atunci scrie „Raţa sălbatecă“ şi „Hedda Gabler“. Ibsen, cu o amară ironie, între­prinde opera de dărâmare, pornind războiul împotriva minciunei şi a convenţiunei. In a treia perioadă, hier. De altminteri ne-a interzis-o de dânsul în timpul tinereţii. Aşa­dar, nu e nevoe­ să trezim din somn nici un simbol, pentru a pătrunde în sufletul Heddei Ga­bler. eă altminteri ne-a interzis-o însuşi autorul, care a declarat că „Hedda Gabler nu este o pie­să cu problemă , dar, că a vroit să arate ceea ce produce contactul a două medii sociale, care nu se pot înţelege“. Hedda Gabler este satira roman­ticei egoiste, perverse şi răufăcă­toare. Ibsen cu Hedda reneagă pe Nora. In „Hedda Gabler“ ca şi în­ „Fe­­­meea mării“. Ibsen desenează două­­planşe de anatomie feminină. Hed­da reprezintă pentru Ibsen femeea modernă, acea fiinţă, care nu are sprijinul vre­unei credinţe şi care pluteşte, deznădăjduită, intre irea­lizabilul vis de frumuseţe, între dis­preţul , cel are pentru bărbaţii me­diocri, între plictisul unei inimi goale, uscată de o cerebralitate per­versă, şi între o independenţă şi o revoltă rău înţeleasă suprimând, in­­ viaţă, datoria. Gări sunt cele două medii socia­le? Deoparte, Hedda Gabler şi E­llert Lowborg, de altă parte nai­­vul soţ lărgea Tesman, bun­a mă­tuşă Iulia şi devotata servitoare Bertha. „Numărul inbecililor va face ca lumea să se clatine“ a spus într’o zi Ibsen, neliniştit de influenţa me­diocrităţilor şi de influenţa aposto­lilor. Hedda Gabler este femeea fatală­­în toată mediocritatea ei. I Madame Ba­vary se sinucide; Hed­­da Gallier, vrea să-şi impue voin­ita şi asupra altor vieţi decât a ei. I Dispreţueşte „specialiştii“ cari lu­­crează şi feţele bătrâne care se de­votează. Dispreţueşte pe soţul ei şi îi e ruşine de maternitatea pe car© i-o impune. Dar să urmărim, analiza psitho­­logică a acţiune!. Hedda, fiica unui general, care a scăpătat o educaţie sportivă, exer- I ciţii de violenţă, de tir, de călărie s’a căsătorit, din întâmplare, pu­­­­tin din milă, şi oare­cum şi din plic­­­tiseală, cu un şoarece de bibliote­­­că, un sirguitor cercetător al trecu­tului popoarelor, un doctor în şti­inţă, viitor profesor, Io­rgen Tes­man, care nu are nici avere, şi nici nu prea are darul vo­rbirei. Hedda nu poate suferi mediul burghez, cu­­principii sănătoase, cu sentimente­­ sincere şi afectuoase, în care a in­­­­trat. Ea visează altceva: viaţă lu­­­xoasă, lachei în livrea, cai de călă­rie, salon deschis şi mai cu seamă urmăreşte reflectat de frumuseţe, înapoiată dintro călătorie de nuntă, care a ţinut şase luni. Hed­da revin© cu deznădejde în suflet, cu plictiseala de fiecare clipă și cu gândul la perechea de pistoale, pe care le-a moștenit de la generalul Gabler. Pistoalele acestea îi amin­tesc, însă, pe cineva, pe scriitorul Elbert Löwborg, scrutătorul viito­rului, omul de talent, care a însem­nat ceva în trecutul ei de domnişoa­ră, care ar fi putut însemna şi mai mult, dacă nu ar fi fost un be­ţiv, un stricat, şi um îndrăzneţ in­­delicat. Pentru a-l pune la locul lui, Hed­da a îndreptat împotrivă-î, într’o zî, ţeava pistolului. Gând revine din călătoria de nun­tă în orăşelul natal, află că acel boem genial, care altădată era stri­cat şi beţiv s’a metamorfozat. A de­venit un scriitor fecund, a publicat o cătie bună şi s’a făcut om de trea­bă. Nu mai bea şi nu-şî mai petre­ce nopţile în taverne. Gui datoreşte Lowborg această transformare ? D-nei Thea Elsved, o fostă colegă de pension a Heddei, o „gâsculiță” cu un păr „enervant”, soția unui bărbat bătrân. Hedda nu poate tolera ca o altă femee să poată avea vre­o înrâuri­re asupra lui Löwborg. Hedda e cuprinsă de o gelozie semsitivă, de o gelozie cerebrală. De dragoste nici nu poate fi vorba. Heddei îl e scârbă chiar la auzul cuvântului amor. Hed­da va distruge tot ceea ce a făcut Thea, şi o va face cu insinuare fe­lină, cu şiretenii, cu răutate. îndată ce îl revede pe Löwberg, îi pune in mână paharul gu­stravă, îl trimite la chefuri, îl ameţeşte, îl aruncă din nou în prăpastia, de unde îl scosese o creatură neînsemnată, ca inteligentă, dar bună ca suflet, Löwborg merge la o petrecere pe care o organizase asesorul Black, un om lipsit de scrupule, un vână­tor de femei frumoase, un asiduu admirator al Heddei. Acolo Löw­borg se îmbată atât de rău, încât pierde din buzunarul hainii, manus­crisul — unicul exemplar, — al vii toarei sale opera Manuscrisul e găsit de Tesman. Acesta îl aduce repede acasă, povestind ■ nevesti-sa, cum nimeni nu o văzuse când l’a cules de pe jos. „Dă-mi-1“ porun­­cește Hedda. Ii căzuse în mână Lowborg mai bine de­cât își închipuise. Avea a­­cum în posesia eî. întreaga trudă prin care trecuse sufletul curat al Thei în timpul celor trei ani cât trăise alături de muza lui avea înnaintea ei copilul sufletesc al lui Löwborg și al Theii. Löwborg, amețit de băutură nu știe precis ce s’a întâmplat cu ma­nuscrisul. Vede că l-a pierdut şi e deznă­dăjduit. Hedda profită de această stare sufletească a lui Löwborg şi îi pune în mână pistolul fatal, spu­­nându-i apăsat şi răspicat: „Ascul­tă-mă , Löwborg, să faci în aşa fel încât să fie frumos”. Odată omul învins plecat, Hedda, într’un acces de furioasă gelozie, rupe manuscri­sul la bucăţi şi-l arunca în fac. „La oamenii mediocri, răutatea pare dea mai justă afirmaţie a puterii”. În ultimul act, deznodământul se precipită. Black anunţă Heddei, moartea lui Löwborrg. Această ves­te, satisface orgoliul de cabotină a Heddei, care vede în acest sfârşit, provocat de dânsa ceva teatral ceva măreţ, ceva absolut special. Black, care simte că a venit momentul să pue mâna pe pradă, povesteşte cu amănunte precise, cum Lowborg nu s’a sinucis, ci pur şi simplu a mu­rit accidental în ooaia unei femei de rând, lovit de un glonţ în pân­tece. .Ridicolul și josnicia atingea un blestem peste tot unde pun­­ mâna” Hedda, apare, într’adevăr ca o vrăjitoare. Asesorul scoate în evi­denţă rolul urât al Heddei, nn a­­­ceastă afacere scandaloasă, când se va ști al cui este pistolul. Când Hedda, cu firea ei indepen­dentă şi mândră, se vede subjuga­tă de Black, când îşi dă seama de­­inutilitatea ei în viaţă, trece în a- i daea de alături, in timp ce Tesman şi cu Thea încearcă să reconstitue­­ opera lui Lowborg, şi îşi trage un glonţ în tâmplă. „Doamne, asemenea lucruri nu se mai fac” exclamă asesorul Black- Hedda Gabler este cel mai perfect ,tip al perversiune! cerebrale.­­Nici­ ­odată, scrie un comentator al lui M»04»

Next