Viitorul, martie 1923 (Anul 16, nr. 4491-4517)
1923-03-24 / nr. 4511
Anul al patru-spre-zecelea No. 4511 Sâmbătă 24 Martie 1923 m la ol a Un an . . ZÚO Ease Inni . ICO Trei Inni . 5O ABONAMENTE TARA£ In streinătate Un an . • 560 lei Sate Inni. . SSO › Tre Inni. , 140 . lei » LA IATF 17E lei 90 · 45 · REDACTIA ADMINISTRATIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis de Hotel Capsa) STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele; Direcţia 81/23; Reducţia fi Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNC1LIRI COMERCIALE Se primes« direct la Administraţia alarului strada Academiei No. 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrag 1 IßU es. In turn 2 lei es. In Mutate 1 lCU îi în tura Z lei es. în streinsfete Doua ameninţări - ÎMPOTRIVA tarei SI ftu- UITATEI NATIONALE — zic. Prima amoniu face : un fruntaş ţărănist a declarat că partidul naţional şi gruparea ţărănistă vor publica o broşură în toate limbile europene, prin care vor denunţa străinătăţei condiţiunile în care se alcătueşte Constituţia menită condusă de d-nii Maniu, Stere şi Vaida. De la ridicolul unei campanii cu serpentine şi fiole cu gaauri, au degenerat în odiosul celei mai ticăloase campanii împotriva ţării şi a unităţei naţionale. Conducătorii pretinsului partid naţional din Ardeal se complac de minune şi se armonizează perfect cu agenţii bolşevismului rus care visează deslipirea Basarabiei. Faptul ar părea din poveşti dacă ecoul lui n’ar fi răsunat de la tribuna „Daciei“ şi a parlamentului. NOTE RENAN — Autor dramatic Suntem minoada de celebrare oficială a lui Renan şi a lui Théodore de Banville. "Acţiunea coaliţiei anarhice are manifestaţiuni care, pe fiece zi, oglindesc tot mai elocvent mentalitatea şi concepţiunile celor două grupări care se opun la înfăptuirea Constituţiei. Ultimele zile au fost dominatede scandalul serpentinelor şi al gazurilor rău mirositoare pe care educaţiunea politică a preotului Drăghici şi eleganţa morală a d-lui Maniu le-au aruncat în incinta Parlamentului român. Dar această atitudine parlamentară care acoperă de ridicol este dublată de o atitudine morală care acopere cu cel mai odios păcat acţiunea grupărilor coalizate. Acţiunea acestor grupări îmbracă un caracter de ostilitate criminală împotriva intereselor vitale ale ţării. Sub egida conducerei d-lor Maniu şi Vaida internaţionalismul ţărănist capătă un curaj şi o amploare de care ar avea dreptul să se simtă geloşi comuniştii cei mai puritani şi mai înverşunaţi. Nu e nevoie să subliniem decât două dintre ultimile manifestaţiuni ale coaliţiei ţărănisto-naţionaliste, pentru ca opinia publică să-şi deie seama de caracterul adevărat al acţiunei ce se duce împo- i guvernului şi parlamenta-’ triva t i IU1UI pt i Ini care _ înfaptuesc Constituţia ^ Franţa, au închinat şedinţe so Românim intregite. | lemne, pentru cinstirea celor doi a apărut lucrarea lui Papini, cu acelaşi titlu). Ca autor dramatic, insă, Renan este aproape necunoscut. Cine cunoaşte : „Caliban“, „la Fontaine de Jounense" sau „le Prêtre de Dacă traiul este destul de ieftin durant&. şi hogmen câd marina .... . I mnir-mau smranp tu- iau comercială germană e refăcută şi Ar fi poate mai nimerit, ca cen- lucruri muu mai scumpe uc ca. . . T , tenant să îndemne pe fiecare la o în alte state. Tot ce a adus din luxul cabinelor in aceste vase izolate în camere de lucru, tinde să Europa și mai ales îmbrăcămin- chiar în clasele inferioare întrerevizuiască sau să citească ceeace avea și articolele de moda se prcce orjCP îhcMwH'rU Aceste ~ cev“IncâfmfritaTaducher*' CU *******&*& SC ceva, meat menta o auucere a-1 iq minte la fiecare sută de ani. j»®sc mea ciorapi de mătase cu 18 Bibliografia lui Renan începe de piastri și încăltâminiB de lux» să pecetluiască și să consolideze ]a Gabriel Monod și continuă la d. fabricată în ţară cu 50 piaştri peopera unităţei naţionale. Văzând Pierre Casserre. Cu toate acestea, , dar ceea ce e mai scump că acţiunea lor anti-naţională şi după cum explică d. Casserre, nu sa răcnea, dar ceea ce e mai scumi anarhică rămâne fără ecou în o- Publicat, încă nimic solid asupra lui deşi se vinde mult, e parfumul. ÎS" pub”tirii pakiotis- AA Multe mPQaie’-e îllSă ara’a mul d-lor Maniu şi Vaida, altoit Jor Varis'au aşezat în faţa unui mo- bucuros la consumaţia parfumucii internaţionalismul d-lor Stere del exceptional de bogat şi de com- lui mulţumindu-se cu preţurile aşi Lupu, îşi îndreaptă privirile plex. Alimentelor atât de favorabile hupest© hotar, strămutându-şi un Renan nu este un autor care să , . . . v ■ , Europa acţiunea de discreditare pasioneze pe contimporani. El a fost nulm trai. E uşor a r nu ,a a a ţării. Acolo în faţa aliaţilor şi stăpânăl spiritual al unei generaţii, articolele de mode când cu o jua duşmanilor, broşura d-lor Ma- care mai insista puţin asupra scru',mătate de piastru se poate obţiniu şi Stere se va întâlni, de si- Pu’elor de conştiinţă. 'ne o friptură bună de viţei şi pă-Astăzi, se mai citeşte: „Amintiri ! . . . . . . . din copilărie şi din tinereţe“ şi „Via să fie ca şi vânatul sunt aia betia lui Isus“ (mai cu seamă decând gur, cu acţiunea pe care o duc duşmanii României întregite şi va complecta broşurile cu care au inundat Europa acei cari privesc cu pumnii încleştaţi la operade consolidare a unităţei noastre naţionale. Cu sprijinul duşmanilor din afară, coaliţia anarhei crede că va putea zădărnici şi distemi“? Aceste fire nau văzut, a trage ceea ce nu poate zădăr- drept, nici odată lumina rampei, cu nici şi distruge cu sprijinul opt- toate că sunt mute scene epizodice unei publice din ţară. A doua ameninţare , unul dintre conducătorii grupărei ţărăniste, a rostit, de la tribuna unei întruniri publice, ameninţarea făţişă, că cea dintâi provincie care se va deslipi de la sânul patriei mume va fi Basarabia. Conducătorii partidului naţional au aprobat, fireşte, ameninţarea, pentru că ea nu era decât evoluţia naturală a unei alte ameninţări mai vechi, pe care d. Vaiad o concretizase în faimoasa formulă : Ardealul al Ardelenilor, arată la ce arme de luptă recurge coaliţia P. I. P. De dincolo de Ocean Cât costă traiul in ARGENTINA - când articolele h ijrima necesitate sunt foarte ieftine cele h iux sunct mai scuinte de Le „Temps“ publică o corespon' înainte insa de a se strânge dență din Argentina relevând legăturile comerciale cu Argenconditiunile de traiu cu mult mai ,.__ ,. ... . . . y uşoare în acea tară de cât în ori ahain ar ^ a*a ce altă parte a lumii. Argentina prevederea de a studia penetratură viticolă suferă de câţiva ani finnen enormă germană po pic din cauza lipsei de produselor sale vii. vinde acolo cu 15—20 piaştri, adică 85—115 franci francezi. Tratal de 7 ani frumos şi solid, valorează 80 piaştri sau 460 franci. Pentru corespondentul francez aceste preţuri sunt extrem de mici socotindu-le în valuta străină. Preţurile mărfurilor alimentare desfacere aţeler gentiliiene. La Buenos® de Aires nu se cunoaşte basmul cu mizeria Germaniei. La clubul german din acel oraş sunt numai recepţii şi serbări strălucite. Magazinele şi depozitele sunt pline cu mărfuri ieftine aduse din Germania, unde pare că a fost sunt şi mai ieftine. Un but de organizată o supraproducţie spera cel mare costă la Buenos-Aires dală. Sunt mărfuri de calitate 1 piastru 40. Cu acelaş preţ se inferioară dar ieftin© şi se vând poate cumpăra un klg. de mus-- , . chiu de vasa. O găină costă 4 pi- mtl . Şi 13 ° pr*aştri. Un iepure, un piastru. Un Băncii© germane din Buenos litru de lapte 20 contare 3: ouăle Aires supraveghiază de aproape Institutiunle culturale de seamă, 60 cent, duzina. O pâine de foarte eSpans111Ilea comercială în timp n Frnnln nr. înrhinit şedinţe SO- buna Calitate 10 CCl- 1» UITU ,10 . . . ______________ vin 25 cent. In cofetăriile fron- vaPoarele germane aduc m fie-In ultimile şedinţe ale Camerei mari dispăruţi, în toate ziarele au cere preţul produselor fabricate care lună emigranţi germani s’au aruncat dela tribună două apărut articole în care urmaşii prea cu cele mai bune materiale, aşă cari au un scop bine determinat ameninţări — ambele venite din imas acelaş ca înainte de război. _„„ Via împlinirei a o sută de ani de la tabara d-lor Stere şi Lupu _ pe ntern_ Centenarele mai dau prilej care reprezentanţa partidului nacelor în viaţă să Se adune ]a ,mn tional în frunte cu d-na Mamiu şi banchet. în jurul unei mese foarte Vaida nu numai nu le-au repro-, întinse, la care se aşează şi acer bat, dar le-au aplaudat cu Irene Articolele de lux cari cunosc bine opera dispărutului . si acei caid nu o cunosc de loc. Din Argentina, sunt insă şi multe lucruri mult mai scumpe de cat impresii, —conclide „Le Temps" — date de un francez care ştie să observe şi să tragă concluzii, ar trebui să facă guvernele din Londra şi Paria, să reflecteze asupra manoperilor german© sug. De unde provine eîtînătatea alimentelor Dar nu trebue să se uite că această ieftinătate e cauzată din lipsa de export a vitelor. Dacă în aceste fire cari nu păreau scrise de un autor contimporan, pentru vremurile noastre chiar Renan aiasitiaţia Va prelungi, repercusioasem „Pietre de Nord’ pe provo, v . L. . . catorii şi profitorii războiului. urile se vor resimţi mai ales la O altă piesă a lui Renan a fost ln ce priveşte interesele franceze cată — cea mai colosală dramă filo-. Marea republica sud-americana sofică — „L’Abesse de Jonavre și , care a îndemnat pe Jules Lemaitre ®«fere acum, o mare cnză, ca o să scrie, că „este opera unui om, care urmare a sforţărilor ce face pens’a gândit prea târziu la dragoste , desvoltarea sa pe toate dome-Comedia franceză vroind să eins- njjje Producţia agricolă e orgaf.ească pe* Renan, a montat un act . v 6 ... , „1802” care are mari calităţi de dia- nizată acolo după procedeele talog, dar care nu dezvălue celelalte trebuinţate în Statele Unite şi du 1 4 X 4-1 nln n ,1 11 2 duOTndî/» I calităţi rare ale autorului dramatic. pă cât se pare exploatarea regiunilor petrolifere din Chubut vor fi executate după metodele din America de nord şi se urnesc în toate pentru a lucra în folosul patriei lor. Vapoarele germane sunt adevărate palate dând tuturor impresia de si SUVERANI DISPARUTI Fx-S?Jolin Hilens — Încetată din viața zilele trecute —• ECOURI nglezii par să fie mult mai umani decât ceilalţi oameni. Astfel, se spune că un tribunal din Bristol ar fi condamnat la şase luni, închisoare pe un om, care în stare de ebrietate, a omorât o pisică! In alte ţări, în starea de iresponsabilitate a delicventului, chiar dacă ar fi Comis o crimă fată de semenii săi, s’ar fi găsit circumstante uşurătoare! Un nou record printre jucătorii de şah a fost ţinut zilele trecute la Paris, la Palais Royal, de un copil în etate de numai 13 ani, numit Aristide Gromer. El a jucat simultan cu 20 de inşi, a câştigat 15 partide, a pierdut numai una şi a făcut patru remize. Una din consecinţele neprevăzute ale ocupaţiunii Ruhrului, a fost suprimarea aproape totală a relaţiunilor epistolare dintre Franţa şi Germania. Scrisorile din Franţa sunt distruse fără nicio ceremonie la poştele din Germania. In Franţa nu a fost oprită circulaţia scrisorilor germane, dar la acestea se deslipesc mai întâi timbrele, deoarece numai una costă 150 mărci. E o sumă care poate reprezenta ceva în viitor. POLITICA ii duplicitate [ Partidul naţional îşî urmează cu o uimitoare consecventă politica de duplicitate inaugurată odată cu alipi I'm Ardealidui. In cele mai importante chestiuni partidul national are două sau mai multe păreri pe cari le schimbă după Pmp si regiuni. Să facem un mic tablou edificator. Naţionaliştii sunt regionalişti în Ardeal, unde tratează pe „regăţean!‘ eo. pe un strein indezirabil şi totodată sunt pentru o cât mai largă unificare... la Bucureşti. Partidul naţional prin fruntaşii săi d-nii Haţiegan, Osvadă, Boilă, Bontescu, etc., — îndeamnă pe studenţii din Cluj la tulburări şi progromuri, — pentru că la Bucureşti d-nii Maniu si Vaida să facă declaratiuni filosemite la Dacia iar în Parlament să lupte cot la cot cu d. Stern. Partidul national e democrat în Ardeal, iar în vechiul Regat este reprezentat prin d-nii Grigoraş Filipescu şi M. Cantacuzino, împreună cu alţi reacţionari, triste rămăşiţe ale partidelor conservatoare. Naţionaliştii la Cluj luptă alături de magnaţii maghiari din „Uniune“, făcând chiar carteluri electorale şi promiţând minorităţilor etnice mai multe drepturi decât au Românii. Totuşi la Bucueşti intitulându-se „partid naţional român“ prin aceiaşi oameni se leapădă de tratatul de la Saint-Germain, devenind şovin după timp şi împrejurări, iar la somaţia categorică a d-lui N. Iorga de a-şi preciza, atitudinea, însuşi şeful, d. Iuau Maniu, preferând să tacă. Partidul naţional e o formaţiune ,,de ordine“, totuşi la Bucureşti are nevoie de pompele de apă spre a se linişti. In sfârşit ca ultimă dovadă, de cinste politică, în Ardeal, partidul naţional duce campanie contra oamenilor cari în trecut ar fi avut o atitudine conciliantă faţă de maghiari, bineînţeles când aceşti oameni nu se găsesc între amicii lui politici, — iar la Bucureşti fruntaşii aceluiaşi partid stau alături de d-nul Stere şi cochetează cu d. Marghiloman, oameni cărora d. N. Iorga încă ori le striga „La zidi", | Sărman partid naţional, în ce stare Vau adus conducătorii incapabili mânaţi de interesele lor personale, fără o linie de conduită hotărâtă, intraţi azi în serviciul personal al d-lor Mişu Cantacuzino-Lupu-Gr. * Filipescu! Sărmană democraţie, nu me sfânt, luat în deşert de o asemenea tovărăşie, adevărată bandă răufăcătoare, ce fuge de lumina adevărului şi-şi caută în întunericul duplicăţel prilejul potrivit pen- tru a da „lovitura“. In urma marilor incendii cari s’au produs în Capitală, am avut de nenumărate ori prilejul să constatăm cu prisosinţă că, modul care funcţionează actualmente serviciul împotriva incendiilor, nu mai corespunde nevoilor din ce în ce crescând© ale Bucureştilor, care în intervalul de când a fost creat acest serviciu şi până acum, a căpătat o dezvoltare considerabilă, fapt despre care am vorbit pe larg într’un alt articol. Aceasta fiind situaţia şi o reorganizare a corpului pompierilor devenind o chestiune la ordinea zilei, căreia merită să i se acorde toată atenţiunea, am crezut necesar să arătăm cauzele datorită cărora acest serviciu nu mai corespunde necesităţilor actuale arătând în acelaş timp şi îmbunătăţirile ce se impun a-i fi aduse şi cam cu cât vor fi înfăptuite mai curând cu atât maii bine. Organizarea de la 1874 dăinueşte şi astăzi Corpul pompierilor militari pentru oraşul Bucureşti a luat fiinţă în anul 1874, când sa rezervat pentru acest serviciu o companie cu un efectiv de 265 oamenii de trupă, împărţiţi în 5 posturi, — aşa cum se află până în ziua de azi, — şi anume: Postul Central, cel mai mare. Apoi posturile Elisabeta, Radul-Vodă şi Cometa mai mici şi în sfârşit postul Foişor care nu dispune decât de 12 oameni, 4 cai, o pompă şi o saca. . Corpul pompierilor din Capitală dispune în total de următorul material: 13 pompe de mână sistem Knaust, cari sunt în serviciu încă din anul 1883; 5 pompe cu aburi, dintre cari 4 sistem englezesc şi una sistem german Knaust; 25 sacale a câte 700 litri capacitate fiecare; 5 scări dintre cari două sunt scări mecanice moderne, sistem Magnius. Dintre acestea numai cele două din urmă sunt în funcţiune, celelalte trei fiind devenit© inutilizabile. De asemeni mai dispune de 137 de animale dintre cari 90 cai iar restul catâri din cei cumpăraţi de la francezi. E necesar să arătăm acum că o pompă Kngust de mână, în funcţie normală, la o presiune de 2 atmosfere şi jumătate, are o bătae în direcţiune orizontală, care atinge distanţa de aproximativ 25-28 metri. Astăzi ,însă, din cauza îndelungatei lor întrebuinţări, abia dacă mai pot obţine o presiune de o atmosferă şi jumătate, cu o bătae doar de 12—14 metri maximum în direc-, tie orizontală. O pompă mare de abuiă are un debit de 2500 litri de apă pe minut. Or, după cum am arătat mai sus, corpul nostru de pompieri nu dispune decât de 25 sacale a 700 litri capacitate fiecare. La acestea se mai adaugă cele două cisterne-automobilde Primăriei, donate pompierilor, fiecare având o capacitate de 4000 litri. Dacă toate aceste 25 sacale ar fi la faţa locului în cazul unui mare incendiu, pline cu apă, am avea o cantitate de 17.500 litri de apă, plus cei 8.000 litri, capacitatea celor două cuisteme-automobil, în total 25.500 litri de apă, cari întrebuinţaţi de o singură pompă mare cu aburi ce consumă 2500 litri pe minut, nu i-ar ajunge să fie alimentată decât scurtul interval de 10 minute. Necesitatea Inlocuirea tracţîunei animale wsammicsBBtsmMa i spre a evidenţia şi mai bin© faptul că la noi, în ce priveşte serviciul pompierilor, în loc să fi progresat în raport direct proporţional cu nevoile crescânde ale Capitalei, din potrivă a regresat, e suficient să menţionăm că în timp ce în străinătate şi chiar în Sofia şi Constantinopol, tracţiunea animală în serviciile pentru incendii, a fost înlocuită cu tracţiunea mecanică- adică cu material de incendii-automobil, la Bucureşti caii au fost înlocuiţi în parte cu... catâri! Instituirea1^ S’a proectat încă de acum doii ani, dacă nu mă înşel, dar nu s’a înfăptuit nici până azi, o coloană volantă cu tracţiune mecanică. Această coloană volantă urma să fie instalată la postul Contrai, situat în mijlocul Capitalei, pentru ca astfel ajutorul de dat, maii cu seamă clădirilor mari din Centru, să poată fi imediat. Această coloană volantă trebuia să fie alcătuită din: 1 pompă mare cu aburi cu un debit de 2000 litri de apă pe minut; 1 car omnibuz pentru transportul oamenilor și al scărilor de mână, 1 car de unelte, având în acelaş timp măşti şi costume speciale precum şi alte ustensile şi la care trebuia să fie ataşată şi o moto-pompă cu un debit de 5-600 litri pe minut. Apoi o scară sistem „Magims“, dovedită cu una dintre cele mai bune utilizate în Europa, precum şi 3-4 cisterne de capacitate mare, cuprinzând dela 3500 până la 5000 litri fiecare. Astfel alcătuită, coloana volantă ar fi constituit postul de prim ajutor. In scopul procurării materialului necesar înfiinţării acestei coloane volante, Corpul pompierilor s’a adresat străinătăţii, primind mai multe oferte din partea diverselor case franceze, austriac© şi germane. 9MH9l99M9»»W99fW Continuarea în pagina 2-a Pericolul incendiilor UN SERVICIU care trEbuBîie reorganizat Corpul de pompieri din Bucureşti Organizarea dela 1874 dăinueşte aproawPA imi—i— umjjum^uasggt graiB EZBSHI pe și astăzi Cum funcţionează pompele cu ,«g»n—a«cMMpawattA’ ■ . ml I ii'iiiii iiiillBWIIRIMIIBHBI'fflTIWft'' aburi Aşa fiind rămâne deci toată speranţa în cele 5 pompe cu abu- u ri, dar şi aci se naşte un alt m- ^ covenient. Continuarea in pagina 2-a Cronica teatrală de PAUL I. PRODAN TEATRUL NAŢIONAL. — „Hedda Gabler“ dramă în 4 acte de Henric Ibsen, tradusă de d-na Laura LiabormrtSCU. Puţine genii străine au frământat spiritul neliniştit al tinereţii şi al elitei gânditoare ca Ibsen. Geniul lui Ibsen însă a fost pretextul prea multor comentarii si explicatiuni cari au îngreuiat si încurcat opera. Pe de o parte spiritul critic surescitat al admiratorilor lui Ibsen s’a răspândit în savante volume de profundă şi amănunţită cercetare a operei ; pe de altă parte, detractorii lui Ibsen, rezumau într’o formulă prea simplistă, părerea lor asupra ,Ratei sălbatice“, de pildă țipând doar : ,,mac, mac, mac“ sau se exprimau ca Sarcey, care după prima reprezentare a „Heddei Gabler" la Paris, se adresează Martei Brandes, principala interpretă. Cu aceste cuvinte : „Tu muai priceput nimic, eu de asemenea. Vino în braţele mele, să te sărut“. „Hedda Gabler, ca şi oricare altă dramă de Ibsen, nu poate fi bine înțeleasă, dacă nu se caută locul în opera întreagă. Cariera dramatică a lui Ibsen, după „Brand“ o împarte Schure în 3 perioade distincte . Prima o impetuoasă înaintare alături de tovarăşi îndrăzneţi (Stâlpii societăţeî, Nora şi Duşmanul poporului coresPund primei perioade). A doua ,de subită schimbare, în care Ibsen ,pare că vrea să scape de propriile-i creaţiuni, pe care le judecă nedemne de dânsul. Atunci scrie „Raţa sălbatecă“ şi „Hedda Gabler“. Ibsen, cu o amară ironie, întreprinde opera de dărâmare, pornind războiul împotriva minciunei şi a convenţiunei. In a treia perioadă, hier. De altminteri ne-a interzis-o de dânsul în timpul tinereţii. Aşadar, nu e nevoe să trezim din somn nici un simbol, pentru a pătrunde în sufletul Heddei Gabler. eă altminteri ne-a interzis-o însuşi autorul, care a declarat că „Hedda Gabler nu este o piesă cu problemă , dar, că a vroit să arate ceea ce produce contactul a două medii sociale, care nu se pot înţelege“. Hedda Gabler este satira romanticei egoiste, perverse şi răufăcătoare. Ibsen cu Hedda reneagă pe Nora. In „Hedda Gabler“ ca şi în „Femeea mării“. Ibsen desenează douăplanşe de anatomie feminină. Hedda reprezintă pentru Ibsen femeea modernă, acea fiinţă, care nu are sprijinul vreunei credinţe şi care pluteşte, deznădăjduită, intre irealizabilul vis de frumuseţe, între dispreţul , cel are pentru bărbaţii mediocri, între plictisul unei inimi goale, uscată de o cerebralitate perversă, şi între o independenţă şi o revoltă rău înţeleasă suprimând, in viaţă, datoria. Gări sunt cele două medii sociale? Deoparte, Hedda Gabler şi Ellert Lowborg, de altă parte naivul soţ lărgea Tesman, buna mătuşă Iulia şi devotata servitoare Bertha. „Numărul inbecililor va face ca lumea să se clatine“ a spus într’o zi Ibsen, neliniştit de influenţa mediocrităţilor şi de influenţa apostolilor. Hedda Gabler este femeea fatalăîn toată mediocritatea ei. I Madame Bavary se sinucide; Hedda Gallier, vrea să-şi impue voinita şi asupra altor vieţi decât a ei. I Dispreţueşte „specialiştii“ cari lucrează şi feţele bătrâne care se devotează. Dispreţueşte pe soţul ei şi îi e ruşine de maternitatea pe car© i-o impune. Dar să urmărim, analiza psithologică a acţiune!. Hedda, fiica unui general, care a scăpătat o educaţie sportivă, exer- I ciţii de violenţă, de tir, de călărie s’a căsătorit, din întâmplare, putin din milă, şi oarecum şi din plictiseală, cu un şoarece de bibliotecă, un sirguitor cercetător al trecutului popoarelor, un doctor în ştiinţă, viitor profesor, Iorgen Tesman, care nu are nici avere, şi nici nu prea are darul vorbirei. Hedda nu poate suferi mediul burghez, cuprincipii sănătoase, cu sentimente sincere şi afectuoase, în care a intrat. Ea visează altceva: viaţă luxoasă, lachei în livrea, cai de călărie, salon deschis şi mai cu seamă urmăreşte reflectat de frumuseţe, înapoiată dintro călătorie de nuntă, care a ţinut şase luni. Hedda revin© cu deznădejde în suflet, cu plictiseala de fiecare clipă și cu gândul la perechea de pistoale, pe care le-a moștenit de la generalul Gabler. Pistoalele acestea îi amintesc, însă, pe cineva, pe scriitorul Elbert Löwborg, scrutătorul viitorului, omul de talent, care a însemnat ceva în trecutul ei de domnişoară, care ar fi putut însemna şi mai mult, dacă nu ar fi fost un beţiv, un stricat, şi um îndrăzneţ indelicat. Pentru a-l pune la locul lui, Hedda a îndreptat împotrivă-î, într’o zî, ţeava pistolului. Gând revine din călătoria de nuntă în orăşelul natal, află că acel boem genial, care altădată era stricat şi beţiv s’a metamorfozat. A devenit un scriitor fecund, a publicat o cătie bună şi s’a făcut om de treabă. Nu mai bea şi nu-şî mai petrece nopţile în taverne. Gui datoreşte Lowborg această transformare ? D-nei Thea Elsved, o fostă colegă de pension a Heddei, o „gâsculiță” cu un păr „enervant”, soția unui bărbat bătrân. Hedda nu poate tolera ca o altă femee să poată avea vreo înrâurire asupra lui Löwborg. Hedda e cuprinsă de o gelozie semsitivă, de o gelozie cerebrală. De dragoste nici nu poate fi vorba. Heddei îl e scârbă chiar la auzul cuvântului amor. Hedda va distruge tot ceea ce a făcut Thea, şi o va face cu insinuare felină, cu şiretenii, cu răutate. îndată ce îl revede pe Löwberg, îi pune in mână paharul gustravă, îl trimite la chefuri, îl ameţeşte, îl aruncă din nou în prăpastia, de unde îl scosese o creatură neînsemnată, ca inteligentă, dar bună ca suflet, Löwborg merge la o petrecere pe care o organizase asesorul Black, un om lipsit de scrupule, un vânător de femei frumoase, un asiduu admirator al Heddei. Acolo Löwborg se îmbată atât de rău, încât pierde din buzunarul hainii, manuscrisul — unicul exemplar, — al vii toarei sale opera Manuscrisul e găsit de Tesman. Acesta îl aduce repede acasă, povestind ■ nevesti-sa, cum nimeni nu o văzuse când l’a cules de pe jos. „Dă-mi-1“ poruncește Hedda. Ii căzuse în mână Lowborg mai bine decât își închipuise. Avea acum în posesia eî. întreaga trudă prin care trecuse sufletul curat al Thei în timpul celor trei ani cât trăise alături de muza lui avea înnaintea ei copilul sufletesc al lui Löwborg și al Theii. Löwborg, amețit de băutură nu știe precis ce s’a întâmplat cu manuscrisul. Vede că l-a pierdut şi e deznădăjduit. Hedda profită de această stare sufletească a lui Löwborg şi îi pune în mână pistolul fatal, spunându-i apăsat şi răspicat: „Ascultă-mă , Löwborg, să faci în aşa fel încât să fie frumos”. Odată omul învins plecat, Hedda, într’un acces de furioasă gelozie, rupe manuscrisul la bucăţi şi-l arunca în fac. „La oamenii mediocri, răutatea pare dea mai justă afirmaţie a puterii”. În ultimul act, deznodământul se precipită. Black anunţă Heddei, moartea lui Löwborrg. Această veste, satisface orgoliul de cabotină a Heddei, care vede în acest sfârşit, provocat de dânsa ceva teatral ceva măreţ, ceva absolut special. Black, care simte că a venit momentul să pue mâna pe pradă, povesteşte cu amănunte precise, cum Lowborg nu s’a sinucis, ci pur şi simplu a murit accidental în ooaia unei femei de rând, lovit de un glonţ în pântece. .Ridicolul și josnicia atingea un blestem peste tot unde pun mâna” Hedda, apare, într’adevăr ca o vrăjitoare. Asesorul scoate în evidenţă rolul urât al Heddei, nn această afacere scandaloasă, când se va ști al cui este pistolul. Când Hedda, cu firea ei independentă şi mândră, se vede subjugată de Black, când îşi dă seama deinutilitatea ei în viaţă, trece în a- i daea de alături, in timp ce Tesman şi cu Thea încearcă să reconstitue opera lui Lowborg, şi îşi trage un glonţ în tâmplă. „Doamne, asemenea lucruri nu se mai fac” exclamă asesorul Black- Hedda Gabler este cel mai perfect ,tip al perversiune! cerebrale.Nici odată, scrie un comentator al lui M»04»