Viitorul, aprilie 1924 (Anul 17, nr. 4820-4844)
1924-04-16 / nr. 4833
Anuial seapte-spre-zetetealfo«48a3 LEI EX. In TARA 4 LEI ex. în Meiste ABONAMENTE IN TARA I In sfteinalate Un an------— — 200 lei I Un an-------— —1200 lei $ase luni — — — 250 »I Şase luni - — — 600 » Trei --------------1250 1 Trei »---------- 300 » REDACŢIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis de Hotel Capşa) STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23; Redacţia « Administraţia 19/23 « S/l ADMINISTRAŢIA ANUNCIURII COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Miercuri 16 Aprilie 1924 1 LEI EX. in TARA 4 LEI ex. in streîmtate Congresul de bizantinologie O manifestatiune CULTURALA Primul congres international dre de venirea reprezentanţilor ’de studii bizantine s’a, deschis culturei universale pe pământul ori în localul Fundaţiei Carol cul tării noastre, salută cu cel mai un fast deosebit în prezenta, A.'adânc sentiment de omagiu pri- S. R. Principelui Moştenitor, a unui congres de studi bizantine primului ministru, a miniştrilor şi exprimă cele mai calde simţi,de instrucţiune publică şi arte, minte de simpatie iluştrilor casa I- P. S. S. Mitropolitului Pri-' peţi cari cinstesc cu prezenta şi ,tarii, a miniştrilor Străini şi a fi , contribuţia lor ştiinţifică, viaţa tarii numeros public compus din culturală a României întregite, elita intelectualităţei româneşti Alegerea Capitalei României pentru ţinerea acestui congres este un fapt pe care ştiinţa şi opinia publică româneasca îl preţueşte în toată însemnătatea lui,culturală şi naţionala. Ţinerea acestui congres în Bucureşti şi prezenţă atâtor personalităţi ilustre în ţara noastră, constituie un adevărat omagiu ce se aduce ştiinţei româneşti şi comorilor de cultură se găsesc din belșug în România. Congresul de bizantinologie ce se bizantină ce tine la noi acuma pune în lumină ' ^ adevărată valoarea vechilor noastre monumente de artă, și care sunt [Atât prin comunicările inte-'incontestabil de caracter bizantin, resante ce se vor face în sânul hra Şi imposibil de-a fi altfel. Eram, lui, cât şi prin atmosfera gene- începuturile vieţei noastre de pov. , por constituit în stat aparte, prea raia ce o creeaza, acest congres aproape de strălucitorul Bizanţ pen- Ta însemna un îndemn, mai mult tru ca sărmanii pribegi din munţi, pentru ştiinţa românească de a băjenarii de frica invaziunei Turspori contribuţia, ei destul de cilor şi-a Tătarilor, să poată reprorodnică şi de Strălucită şi până flU€R arta romană, care era desigur acum, in domeniul cunoaşteri p, tilej decât le0ieplicata, ornamentată valorificărei acelui nepreţuit te-:artă bizantină dela Orient, zaur al civilizaţiei bizantine. I Dar un popor este fatal supus in- Dar în afară de această insern-ifluentelor istorice şi condiţiilor timtatat, de ordin special. eoww»l!**? 1“..“." ?... de 1“! de bizantinologie prezintă şi o importanţă deosebită de ordin , cultural şi naţional. Căci dacă ti-jierea primului congres de studii bizantine la Bucureşti constitue o atenţiune atât de măguli- toare pentru ştiinţa, românească, el nu constitue mai puţin o manifestaţiune menită să învedereze rolul pe care România întregită poate să-l aibă în mişcarea generala a culturei universale. Privit sub acest aspect, congresul de bizantinologie poate stabili legături dintre cele mai preţioase şi poate deschide perspective dintre cele mai fericite, pentru o afirmare cât mai temeinică şi mai rodnică a factorului de cultură şi civilizaţie ce-l reprezintă România la porţile Orientului. De altfel, reprezentanţii, cei mai iluştri şi mai autorizaţi ai ştiinţei şi culturei universale, în cuvântările rostite în şedinţa de deschidere a congresului, în afară de salutul călduros ce-l aduceau ştiinţei şi savanţilor români, au ţinut să sublinieze simpatia deosebită cu care au venit in ţara noastră şi satisfacţiunea ce o simt de a cunoaşte România şi de a face cunoscute şi în strainătate comorile de artă românească şi comorile sufletului poporului român. Din strângerea relaţiunilor dinre reprezentanţii ştiinţei şi din , cunoaşterea reciprocă a muncei şi comorilor de cultură, opera civilizaţiuniei universale nu are decât de câştigat, iar acţiunea soliidaritaţei culturale nu poate eşi , decât, întărită în influenţele ei binefăcătoare. Intelectualitatea şi întreaga, opinie publică românească, mari MOTE BIZANŢUL ţi spiritul romaagg ,cum noi singulariza în istoria lumei. Dacă Spaniolii au avut o artă maură din contactul cu Arabii, cum era posibil ca noi să nu fi avut o artă bizantină? Dar spre onoarea noastră trebue să constatăm că ceea ce am luat noi de la Bizanţ se prezintă ca clasic "Satlurile Curtea de Argeş şi Trei Ierari dir. , Iaşi sunt monumente celebre. Faţă de catedrala de la Argeş numai Sfânta Sofia, poate fi citată ca egală în valoare de stil, în bogăţie de nuanţe, în frumuseţea dimensiunilor echilibrate. Monumentele bizantine de la noi sunt astfel nu copii şi pastişe, ci creaţiuni nobile pentru că sunt pure, interesante, pentru că sunt caracteristice, şi de valoare eternă, pentru că exprimă o formă de simţire omenească trăită într’o anumită epocă istorică. Dar arta bizantină, este incontestabil, cu toate marile ei calităţi de detaliu—în special de decoraţiune— o artă de decadenţă, adică de artă unde pulsaţia vieţei este umbrită de convenţionalism, de abilitate tehnică şi de volt. Homer e mare pentru că e un naiv creator. Iar poetul calculator este un efemer produs al vremurilor. Totuşi noi am ştiut că împrumutând arta bizantină să dăm un caracter propriu, şi să punem pecetia unei originalităţi pe împrumutul străin. Astfel arta de pură decoraţie in pictură, care a dus in Rusia la pictura bisericească de acolo, atât ele deosebită de gustul şi de tendinţele noastre, a produs la noi o pic-unoscute, tură bisericească, care se deosibeşte de modelul bizantin prin viaţa firească ce am respectat-o. Iar atunci când un iconar ca Grigorescu îşi pune marele lui talent în pictura bisericească, el ia din bizantinism numai coloratura şi unele efecte de stil, dar pune pe figurile sfinţilor aureola vieţei adevărate. Arta bizantină astfel nu a trecut la noi de-a gata. Ea s’a filtrat prin spiritul nostru. Şi bătrâneţea ei a găsit corectările tinerei noastre puteri de traiu original. PETRONIUS OMUL CURE l’ft QAZIT PE DRACUL cse AL. CAIABAN necase de 'două ori cu acelaș picior ; și reuşise abia a treia oară. Fără să caut ceva, ţintii ochii pe picior. se ^stribăriâ“in Tiară’A^- rotund ; dif°rmat’ mi'am. sis‘ . w? ' ' ' firetul om zis tara, și ma E ’domnul G- Bogdan-Duică. Dumisale i-a fost hărăzit să-l vadă. întâmplarea asta nemaipomenită tră“ No. ro. Aşi putea să vă povestesc pe scurt cum de s’a întâmplat ca d-l Bogdan Duică să-l vadă pe dracul, dar mă tem ca buna mea-credinţă să nu fie cumva bănuită. De asta cred că e mai bine să-l lăsăm pe domnul Duică să repete ce a scris in „Ţara Noastră“ No. ro: „Schimbam trenul la Copşa mică, înaintea mea un călător ciudat de ochii lui par’că sclipiseră roşieticişirea să urce treptele vagonului, ca şireţi, şi că buzele se mişcară ca ale unei căpriţe. Dar eu căutam înainte albul nour şi contemplând esteticeşte cerul — nuntă oprit la fugitiva impresie a ochilor şi buzelor acelui străin straniu. „La Sibiiu străinul dispăru repede. Par’că nu venise nimeni cu mine! Lipsindu-mi, mă trezii că ar fi trebuit să fiu mai atent; statui pe gânduri; încordai nemi; dar clar nu-mi revenea nici chipul călătorului, nici piciorul chiar. Mi s-a părut însă că nările simt o uşoară afecţiune de scatal. Mi-am zis : vagon murdar şi pace. „Am părăsit peronul am ajuns repede la d-ra Coneciu din strada Pielarilor, unde mă adăpostesc de obiceiu în Sibiiu, şi povestindu-i copilării şi înţelepciuni, d-ra Coneciu îmi şterse chiar toate impresiile călătoriei.“ Dar să-l întrerupem o clipă pe povestitor... Pentru că stilul e prea academic, să ne reculegem şi să ne-Bietul out! mi-am urcat după el. „Străinul se aşezase într’un colţ; eu într’alt colţ; şedeam in opoziţie, diagonală. Şi nu-mi trăsa de el, cum dităm : nici lui nu-i pasă de mine. Va să zică dela Copşa mică, d-l „Totuşi odată i-aruncai lateral o Bogdan-Duică s’a suit în tren odao privire ; ca din întâmplare, de-tă cu un călător are avea piciorul oarece nu pe el îl căutam cu ochii, rotund şi diformat. In vagon, cei ci un nour frumos care luneca blând doui călători s’au aşezat, fiecare, în pe cer. Mi-aduc însă aminte că câteun colţ, în opoziţie diagonală Nici unuia nu -i păsa de celalt. Totuşi d-l Duică i-a aruncat, lateral, o privire da nu lui ci unui nor frumos care luneca blând pe cer. Domnul Duică îşi aminteşte că ochii lui (ai cui ? ai călătorului sau ai norului ?) sclipiră roşietic-şireţi şi că buzele (ale cui ?) se mişcară ca ale unei căpriţe. LaSibiu, străinul pe care d-l Duică l-a găsit straniu, dispăru repede spre regretul domnului Bogdan care ar fi dorit să-l privească mai atent, mai ales că i s-a părut că e straniu. Domnul Duică stătu pe gânduri şi îşi încordă nervii, „dar clar nu-i revenea nici chipul călătorului, nici chiar piciorul“ (unde nu-i revenea ?) Ca o compensaţie însă, nările domnului Bogdan au simţit ca o uşoară afecţiune de scatol. Apoi, cu această uşoară afecţiune de scatol în nas, d-l Duică a părăsit peronul şi ajuns repede la domnişoara Coneciu din strada Pielarilor No. 9 (avis amatorilor) unde se adăposteşte academicianul nostru când onorează Sibiiu!. Acolo, d-l Bogdan povestindu-i copilării şi înţelepciuni. (mai ales), d-ra Coneciu i-a şters chiar toate impresiunile călătoriei. Cum vedeţi , d-l Bogdan a povestit copilării şi înţelepciuni, iar d-ra a şters impresiunile. D-l Bogdan nu ne spune dacă după atâtea copilării şi înţelepciuni, i-a mai rămas în nas acea uşoară afecţiune de scatol. Să vedem acum cine era acel straniu călător cu miros de scatol, cu piciorul rotund, şi pe care d-1 Bogdan ar fi dorit să-l privească mai atent. Tot d-l Duică ne-o spune : „De câteva zile am început să cred că discretul călător şi tovarăş de vagon trebue să fi fost chiar diavolul El a fost! Se vede din efecte. Toate efectele au cauze : efectele sunt , deci trebue să fi fost şi cauza. El a fost ■ Alţii l-au văzut; trebue să-l fi văzut, deoarece afirmă că este. L-a văzut.... redactorul Luminei Satelor. Deci este ! „De-atunci Lumina Satelor îl pomeneşte foarte des. „Pentru a măsura cât de mare a fost impresiunea Luminei, este deajuns să constaţi că intr’un singur număr îl pomeneşte de trei ori, ca fiinţă care intervine în soartea omenirei !“ Din declaraţia domnului Bogdan Duică, nu mai rămâne nicio îndoială că acel călător era dracul şi nu altul. Şi ştiţi de ce era dracul ? ! Pentru că alţii l-au văzut şi mai ales !pentru că l-a văzut redactorul de la gazeta populară „Lumina Satelor“ D-l Bogdan e sigur că redactoru l-a văzut pe dracul, din aceia că Lumina Satelor pomeneşte foarte milă, îmi va da şi mie adresa ispitides numele necuratului. Numai în-torului diavol, care trebue să-i fie tr’un singur număr această gazetă bine cunoscută, dacă-l ştie aşa de pomeneşte cuvântul drac de trei prezent pretutindeni. Aş fi aşa de om !... „Deci este !“ 1 vesel să-l cunosc şi eu! Poate că Şi ca să ne încredinţeze, 'd. Bog semăna cu călătorul 'dela Copşadan citează pasagiile din gazeta de- 'mică... monică unde numele dracului e po-j Cred că aţi priceput fineţea: Dra menit. Dar nu se mulţumeşte numai ’Cl, cu care ’a călătorit d. Bogdancu atâta! Cu o minuţiozitate demnă pitică, nu era altul decât... redacde un adevărat Herr Profesor, di- jtorul ziarului „Lumina Satelor“. Bogdan Duică cercetează toată co- După preţuirea academicianului lecţia Luminei Satelor, şi reuşeşte să nostru, ar urma că şi Goethe ar fi găsească pomenit încă ele vreo zece fost un fel de drac. In cele cinci ori acest cuvânt care îl scanda facte din Faust, numele necuratului zează. Şi în faţa acestei zdrobitoa străluceşte de mai multe ori, decât re dovezi că între redactor şi drac în colecţia gazetei „Lumina Sateeste o legătură demonică a eruditul ,ţar“. Şi sunt sigur că nimeni n’a nostru profesor se întreabă: a simţit „o uşoară afecţiune de sca-Inchipuiţi-vă acum, că nu astfel,tot“ atunci când l-a citit pe Faust, de număr’ al Luminei ajunge în Deci redactorul „Luminei“ n’are sat, că sătenii se adună să cetească ,niciun motiv să fie indispus. E în şi cetesc neghiobiile despre dia bună companie!ot. Ce poate răsări în fantasia lor din astfel de basme răsuflate? Nu ştiu ce ar putea răsări. Ştiu însă că din citatele domnului Bogdan Duică, nu resare de loc că ceea ce scrie „Lumina Satelor“ ar fi * nişte neghiobii. Dimpotrivă... ! Dar domnu Bogdan-Duică se ţine scai de coada dracului şi nu-lslăbeşte de loc: „Dacă Lumina Satelor va fi gen-Nu înţeleg de ce d. Bogdan-Duică îşi termină articolul cu această exclamaţie, de om necăjit: — Of! Of! Of! Ce mai lume!... Ce mai lume! E de notat coincidența că acest „fragment obscurantist“ al domnu- După rapoartele experţilor Duplicitatea oamenilor POLITICHII GERMUIHIEI — Toţi politiciani Reichului urmăresc desfiinţarea tratatului de pace — După terminarea cercetărilor experţilor americani, în faza actuală a situaţiei, sunt nespus de interesante manifestaţiile bărbaţilor politici germani, întrucât ele pun în evidenţă starea de Spirit şiatenţiunile lor, în politica de mâine. • • Astfel, în discursul rostit de Cancelarul Marx la Bremen, el a ţinut să prezinte politica guvernului sub un aspect conciliant faţă de creanţierii Reichului . • Auguste Gauvain, ocupânduse de acest discurs electoral face următoarele observaţii: In acele declaraţii sunt atâtea reticenţe şi atâtea lucruri nelămurite încât este evident că nu pot inspira decât o încredere mediocră. Cancelarul nu caută să prepare pe germani la sacrificii, ei doar să astâmpăre îngrijorările , stârnite în străinătate prin recentele manifestaţii oratorice la care s-au dedat câţiva membrii din guvern. El a ţinut, să afirme că vor fi primite concluziile experţilor, dacă vor putea fi suportate de ţară şi numai în cazul când prestaţiile cerute vor fi în proporţie cu forţele ei. Dar se ştie cum diriguitorii Germaniei susţin mereu nu numai că nu pot plăti ci au nevoe de un împrumut internaţional. Ei au avut din vreme grija să alcătuiască un buget in care nu a rămas liber niciun Credit pentru despăgubiri. La ce folosesc deci, binevoitoare ale cancelarului, se întreabă ziaristul francez. Atiluätnßa üuvernului ■<BB5Baami>Jí.iM«nKaawJHwaaiim m in din Berlin nici ziarele lor nu au o atitudine mai bună. Ei susţin tocmai contrarul celor declarate de miniştrii împăciuitori. Susţin sus şi tare că nu mai pot suporta prestaţiile, că lucrătorii nu vor mai lucra şi că nu vor mai putea executa nimic. Care a fost ajutorul ce a dat guvernul german industriaşilor, cari au fost deci sacrificiile făcute de Reich pentru a contribui la executarea prestării lor?au atât gleze, deşi este ştiut că străinătate avem imense bani cât şi în proprietăţi de tot soiul. Afirmă prin grai şi scris că Reichul nu mai posedă nici un ban, dar în acelaş timp să cheltueşte fără socoteală pentru lucrări pe care Franţa trebue să le amâne deoarece este nevoită să consacre refacerilor sumele pe cari Germania ar fi trebuit să le plătească şi cari sunt utilizate de germani pentru perfecţionarea utilajului lor. \ț: Husii imperialiste La ce folosesc declaraţiile cancelarului. — conchide d. Gauvain — când la întrunirile publice fiul ex-Kaiserului, stă in rân-, , , ,a. • , , „nrwi, zu, «i „i—l, r. u- banului. doi lntal 91 Re fere eu aprindere rM dail loc la Jamtntâri inutile, că a re anexarea Steswigului danez și anularea tratatului din Versailles? Ce ar £i făcut Bismark sau Wilhelm I, dacă după tratatul din Frankfurt, dacă ar fi fost în Franţa atari manifestaţiiAfacerile comerciale şi industriale au în vedere acest fenomen, căutând mijloacele de acomodare în chibzuinţă, economie şi diminuarea riscurilor. Munca productivă va fi încurajată deci ca şi întreaga viaţă comercială în limitele cerute de marile interese ale c~r • .. , I ţârei, dar altceva ntt se toate cere de Şi apoi nici industriaşii renani, L ’ • 1 1 I I• I i I® ww rtfvrxK cc încai hotei'" viJivaIa Int* -«‘ori r» arvH-TfhnA , 0 , , * „ . rare programul de însănătoşire al monedei şi al finanţai naţionale. , Pe de altă parte, membrii ’cabinetului din Berlin, rând pe rând atacă tratatul din Versailles. Emminger, ministrul de justiţie, cere ca aliaţii să dezarmeze, sau de nu. Germania va avea dreptul să se înarmeze în voe şi să revină la serviciul militar obligatoriu. S-ar crede că tratatul din Versailles ar fi impus învingătorilor sitgt învinşilor obligaţiuni reciproce! » . Fostul preşedinte al consiliului1* Partidul naţional este revoltat. Comercializarea întreprinderilor statului va îmbogăţi statul, pe când partidul* acesta avea saxon. Zeiger este acuzat de tră de 500 mărci-aur pe fiecare paşa- „ ftrdn+,fi admirabilă ca bocăţiile dare, fiindcă a cerut în faţa DiejpOrt. Ziarele anunţă însă că bolimiei saxone, să fie lămurit asupra vii şi comercianţii, ziariştii şi emi tarei sa îmbogăţească pe anunțilegăturilor ce există între ministrul Reichswehrtdei şi organizaţiile militare secrete. Şi d. von Gerlach este Hulit şi urmărit cu ură fiindcă a susţinut că tratatul trebue executat. Cei cari au făcut, tulburările din Ruhr şi toate atentatele eusunt onoraţi ca martiri ai patriei Josul clui Stresenism Nu e mult de când d. Stresemann, ministru de externe şi vice Cancelar, a interzis industriaşilor renani de a reînoi acordurile cu consorţiul aliaţilor. El susţine că industriaşii nu mai sunt în stare să continue prestaţiile deşi producţia uzinelor şi minelor este intensivă. Tot d. Stresemann susţine că ei nu pot afla credit la băncile en I N ECOURI entru a mai opri plecările germanilor în streinătate, guvernul Reichului va pune o taxă LA NOI Criza de numerar e început din nou să dea loc la comentarii ce trec cadrul economic, căutând a atinge scopuri politice lesne de înţeles. Criticile ce se aducguvernului sunt pe cât de violente, pe atât de nedrepte. Situaţia de azi, departe de a fi mai rea decât cea de omi, este dimpotrivă cu mult mai bună. Creditul industrial, despre a cărui activitate mulţi se îndoiau, a început să-şi dea roadele. Peste jumătate de miliard a fost vărsat direct mărci industrii, aducând o ameliorare sensibilă. Banca Naţională a venit în ajutorul tuturor instituţiilor de credit, sporind reescomptul în margi- nite cerute de o bună pricepere a ne- voilor economiei naţionale. In sfârşit prin vânzarea redeveniţilor de petrol ale Statului, s-a asigurat tezaurului în-' că un miliard de lei, ce va servi, în, cea mai mare parte, plăţei datoriilor in- terne ale Statului, aducând o nouă w-1 şurare prirţ sporirea simţitoare a nu-' moarului aflător în ţară. Acei cari critică, ar trebui însă să-şi arunce ochii peste hotare, spre a se vedea dacă criza de numerar e un fenomen izolat sau băntite şi în alte ţări. Atunci, în loc să acuze pe nedrept guvernul, ar putea observa că aproape în toate ţările Europei găsim aceiaşi lipsă de numerar, în multe părţi criza fiind cu mult mai acută, dar totuşi pretutindeni fiind suportată cu linişte ca o condiţie esenţială a însănătoşirei monedei. Astfel in Europa Centrală ca şi în Anglia, rărirea şi scumpirea ZI CU ZI lin ziar care trăeşte numai din intrigi şi nu visează de cât agitaţiuni, ne dă vestea că o poabe ce se de pe acum care nu sa putut înţecontra continuărei unor rambur- 'cS'e asupra nici unui punct — sări ce nici nu există? Adevărul va face totuşi un memoriu comun este că diriguitorii germani, d- la Rege cu caracter de ultimavili şi militari caută şi de astă- turi , or, v orodată să scape de executarea tra-1 şi ziarul acesta termină: „Valatului. Unii o spun pe fată, alţii putea în atari condiţiuni d. Briiexecută substituirile, făcând de tianu să-ţi continue guvernaca deosebire ce se poate observa i,f_a * Opoziţiunea raspunde în Germania. Nu. Dacă opoziţia zice Nu, nouă nu ne mai rămâne să zicem de cât: Da. Şi cu aceasta am terminat. V * granţii vor fi scutiţi de acest im- t, case engleze, pozit. Se pare că soluţia partidului *-*•—* national era cea mai bună, ori Guvernul american a redus cu 25 ce am susţine noi la sută impozitul pe veniturile din 1923 şi cu 25 la sută impozit , ....... .. , zitele pe salarii. Unul din ziariştii de la „Ade-ivărul“ care poartă un nume n grădina zoologică din Londra neaoş românesc, şi care probabil a fost instalat un aquarium cft'i poartă de la naştere e de păspecial pentru peştii din zonele rere ^ la noi nu trebue să se opica e. ^ la măsuri excepţionale pentru a ia,rele franceze sunt informate înfrâna comunismul, căci la noi că Austria a cumpărat o mare „terenul nu e pregătit“. Nouă, cantitate «te argint pentru o jng§( Qj pare că pentru aceasnouă emisiune de monede din acest tm1ineit destul anumita metal. In curând se va face emî- v „ ___ siunea monedelor de nichel sl Pr6s&,ea sa „pregătească terenul . aramă. In fata istoriei meritul acesta —1~ I va fi recunoscut fără contestare. La Cracovia a fost inaugurată săp- presei anumite de la noi, care rămâna trecută. Institutul de consecventă admirabilă a radiografie. 0 telegramă de o- . , , _ magiu a fost adresată d-nei Curie. Uiptat mereu și frumos pentru ________u»-».»,...»________ introducerea lobcvismului la noi. -mtrmn- Direcţia generală a închisorilor, fiind una dintre cele mai importante instituţiuni din ministerul de justiţie, am căutat să cunoaştem programul de activitate al noului director general. Cu toate că după amiază ministerul de justiţie nu lucrează, totuşi am găsit pe d. Cernat în biuroul d-sale în plină activitate. Ii comunic scopul vizitei mele: —Aveţi, desigur, d-le director general, un program de activitate personal, pe care veţi căuta să-l aplicaţi cât mai urgent. — Da, programul meu de activitate este în primul rând utilizarea tuturor energiilor, ce dintrun motiv sau altul sunt închise între zidurile diferitelor închisori. ti doresc ca toate penitenciarele să le transform în adevărate centre industriale şi să le fac să se susţină prin produsul muncei lor scutind astfel Statul de cheltueli enorme ,ce le face cu întreţinerea închisorilor. Una din principalele mele ocupaţiuni va fi de asemenea şi educaţiunea morală a deţinuţilor. In acest scop mă voi folosi în largă măsurăde învăţătorişî preoţi. Munca şi producţia în închisori — Cunoaşteţi starea închisorilor noastre ? — Cunosc o parte din ele şi ştiu că, în general toate au mari nevoi să corespunză adevăratului lor scop, toate închisorile trebuesc reorganizate. Pentru moment inspectez închisorile din punct de vedere administrativ şi al întreţinerei deţinuţilor’. Mă interesează în special munca din închisori şi dacă ea este bine repartizată. In inspecţiunile ce Ie fac şi le voi mai face, voi cerceta în primul rând care e capacitatea închisorilor din punct de vedere productiv. După aceia, voi studia ce anume fel de producţie se potriveşte fiecărei închisori pe localitate şi apoi voi păşi la organizaţie. , Utilizarea energiilor — Cum intenţionaţi să organizaţi închisorile şi cum veţi utiliza cele câteva mii de oameni cari au greşit, contra societăţei şi pentru care astăzi Statul cheltueşte sume însemnate de bani cu întreţinerea lor ? — In primul rând voesc ca închisorile să devină adevărate şcoli educative şi moralizatoare, de unde cei intraţi cu conştiinţa încărcată să iasă purificaţi sufleteşte. Ca buni creştini nu vrem moarte păcătosului ci îndreptarea lui. ’Acesta este idealul ce trebue să domnească la orice închisoare.Apoi fiecare deţinut reprezintă o sursă de energie, care din punct de vedere economic e păcat să nu fie utilizată. Pentru ca Statul să suporte cât mai puţin cheltuelile cu întreţinerea deţinuţilor, voi organiza munca în aşa fel încât peste puţin timp, Statul să nu mai cheltuiască nimic cu ei, iar la liberare fiecare deţinut să aibă un capital iniţial cu care apoi să-şi exercite meseria. Sper că în acest chip voi reda societăţei elemente purificate şi muncitoare capabile de o viaţă omenească. — Cum aţi găsit, d-le director general, închisorile ce au Inspectat? — Din punct ’de vedere al curăţeniei nimic de zis. Localurile propriu zis sunt însă în proastă stare. La Văcăreşti care este închisoare centrală şi de trecere, am găsit o perfectă ordin®, închisoarea, Plătăreşti, de asemenea am găsit-o într’o perfectă stare de curăţenie, cu toate că întemniţatele n’au rufe de schimb. Deţinutele mi s’au plâns că de la centru s’a ordonat să nu li se mai dea carne şi untură. Am luat măsuri ca imediat să se reînceapă alimentaţia cu carne, deoarece Un lucrător nu poate da un bun randament, dacă nu este bine hrănit şi bine îngrijit. Cum eu organizaţia ce voi da închisorilor, fiecare deţinut contează ca lucrător, voi lua măsuri ca hrana şi toată întreţinerea lor peste tot să fie cât mai bună posibil. La Doftana de asemenea am găsit totul în regulă. JUSTIŢIP sMaalţii Cenperiire ca 10. CERIIAT -Directorul general al închisorilor— Programul de activitate al nouiei Direcţiuni generale — D. MAIOR V. CERNAT MM Consimsarca în pag. 20 a Continuarea In pag. 2-a Ain«th^Wollin«Ah^