Viitorul, aprilie 1924 (Anul 17, nr. 4820-4844)

1924-04-16 / nr. 4833

Anuial seapte-spre-zetetealfo«48a3­­ LEI EX. In TARA 4 LEI ex. în Meiste ABONAMENTE IN TARA I In sfteinalate Un an------— — 200 lei I Un an-------— —1200 lei $ase luni — — — 250 »I Şase luni - — — 600 » Trei --------------125­0 1 Trei »---------- 300 » REDACŢIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-â-vis de Hotel Capşa) STRADA­ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23; Redacţia «­ Administraţia 19/23 «­ S/l­ ADMINISTRAŢIA ANUNCIURII COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug Miercuri 16 Aprilie 1924 1 LEI EX. in TARA 4 LEI ex. in streîm­tate Congresul de bizantinologie O manifestatiune CULTURALA Primul congres international dre de venirea reprezentanţilor ’de studii bizantine s’a, deschis culturei universale pe pământul ori în localul Fundaţiei Carol cu­l tării noastre, salută cu cel mai un fast deosebit în prezenta, A.'adânc sentiment de omagiu pri- S. R. Principelui Moştenitor, a unui congres de studi bizantine primului ministru, a miniştrilor şi exprimă cele mai calde simţi­­,de instrucţiune publică şi arte, minte de simpatie iluştrilor cas­­a I- P. S. S. Mitropolitului Pri-' peţi cari cinstesc cu prezenta şi ,tarii, a miniştrilor Străini şi a fi­ , contribuţia lor ştiinţifică, viaţa tarii numeros public compus din culturală a­ României întregite, elita intelectualităţei româneşti Alegerea Capitalei României pentru ţinerea a­ce­st­ui congres este un fapt pe care ştiinţa şi o­­pinia publică româneasca îl pre­­ţueşte în toată însemnătatea lui,­­culturală şi naţionala. Ţinerea acestui congres în Bu­cureşti şi prezenţă atâtor perso­nalităţi­ ilustre în ţara noastră, constituie un adevărat omagiu ce se aduce ştiinţei româneşti şi co­morilor de cultură se găsesc din belșug în România. Congresul de bizantinologie ce se bizantină ce tine la noi acuma pune în lumină ' ^ adevărată valoarea vechilor noastre monumente de artă, și care sunt [Atât prin comunicările in­te­-'incontestabil de caracter bizantin, resante ce se vor face în sânul h­ra Şi imposibil de-a fi altfel. Eram, lui, cât şi prin atmosfera gene- începuturile vieţei noastre de po­­­­v. , por constituit în stat aparte, prea raia ce o creeaza, acest congres aproape d­e strălucitorul Bizanţ pen- Ta însemna un îndemn, mai mult tru ca sărmanii pribegi din munţi, pentru ştiinţa românească de a băjenarii de frica invaziunei Tur­­spori contribuţia, ei destul de cilor şi-a Tătarilor, să poată repro­­rodnică şi de Strălucită şi până flU€R arta romană, care era desigur acum, in domeniul cunoaşteri p, tilej decât le0ieplicata, ornamentată valorificărei acelui nepreţuit te-:artă bizantină dela Orient, zaur al civilizaţiei bizantine. I Dar un popor este fatal supus in- Dar în afară de această in­sern-ifluentelor istorice şi condiţiilor tim­tatat, de ordin special. eoww»l!**? 1“..“." ?... d­e 1“! de bizantinologie prezintă şi o importanţă deosebită de ordin , cultural şi naţional. Căci dacă ti-jierea primului congres de stu­dii bizantine la Bucureşti consti­­tue o atenţiune atât de măguli-­ to­are pentru ştiinţa, românească, el nu con­sti­tue mai puţin o ma­nifesta­ţiune menită să învedere­ze rolul pe care România între­gită poate să-l aibă în mişcarea generala a culturei universale. Privit sub acest aspect, congre­sul de bizantinologie poate sta­bili legături dintre cele mai pre­ţioase şi poate deschide perspec­tive dintre cele mai fericite, pen­tru o afirmare cât mai temeinică şi mai rodnică a factorului de cultură şi civilizaţie ce-l repre­zintă România la porţile Orien­tului. De altfel, reprezentanţii, cei mai iluştri şi mai autorizaţi ai ştiinţei şi culturei universale, în cuvântările rostite în şedinţa de deschidere a congresului, în afa­ră de salutul călduros ce-l adu­ceau ştiinţei şi savanţilor româ­ni, au ţinut să sublinieze simpa­tia deosebită cu care au venit in ţara noastră şi satisfacţiunea ce o simt de a cunoaşte România­­ şi de a face cunoscute şi în strai­­­­nătate comorile de artă româ­nească şi comorile sufletului po­­­­porului român.­­ Din strângerea relaţiunilor din­­­­­re reprezentanţii ştiinţei şi din , cunoaşterea reciprocă a muncei şi comorilor de cultură, opera ci­­­vilizaţiuniei universale nu are de­­­cât de câştigat, iar acţiunea so­­liidaritaţei culturale nu poate eşi , de­cât, întărită în influenţele ei­­ binefăcătoare.­­ Intelectualitatea şi întreaga, o­­­­pinie publică românească, mari­ MOTE BIZANŢUL ţi spiritul romaagg­ ­,cum noi singulariza în istoria lu­­mei. Dacă Spaniolii au avut o artă maură din contactul cu Arabii, cum era posibil ca noi să nu fi avut o artă bizantină? Dar spre onoarea noastră trebue să constatăm că ceea ce am luat noi de la Bizanţ se prezintă ca clasic "Satlurile Curtea de Argeş şi Trei Ier­ar­i dir. , Iaşi sunt monumente celebre. Faţă de catedrala de la Argeş numai Sfânta Sofia, poate fi citată ca egală în valoare de stil, în bogăţie de nu­anţe, în frumuseţea dimensiunilor echilibrate. Monumentele bizantine de la noi sunt astfel nu copii şi pastişe, ci creaţiuni nobile pentru că sunt pure, interesante, pentru că sunt ca­racteristice, şi de valoare eternă, pentru că exprimă o formă de sim­ţire omenească trăită într’o anumită epocă istorică. Dar arta bizantină, este incontes­tabil, cu toate marile ei calităţi de detaliu—în special de decoraţiune— o artă de decadenţă, adică de artă unde pulsaţia vieţei este umbrită de convenţionalism, de abilitate tehni­că şi de volt. Homer e mare pentru că e un naiv creator. Iar poetul cal­culator este un efemer produs al vremurilor. Totuşi noi am ştiut că împrumu­tând arta bizantină să dăm un ca­racter propriu, şi să punem pecet­ia unei originalităţi pe împrumutul străin. Astfel arta de pură decora­ţie in pictură, care a dus in Rusia la pictura bisericească de acolo, atât ele deosebită de gustul şi de tendin­ţele noastre, a produs la noi o pic-unoscute, tură bisericească, care se deosibeşte de modelul bizantin prin viaţa fi­­rească ce am respectat-o. Iar atunci când un iconar ca Gri­­gorescu îşi pune marele lui talent în pictura bisericească, el ia din bizantinism numai coloratura şi unele efecte de stil, dar pune pe fi­gurile sfinţilor aureola vieţei ade­vărate. Arta bizantină astfel nu a trecut la noi de-a gata. Ea s’a filtrat prin spiritul nostru. Şi bătrâneţea ei a găsit corectările tinerei noastre puteri de traiu original. PETRONIUS OMUL CURE l’ft QAZI­T PE DRACUL cse AL. CAIABAN necase de 'două ori cu acelaș picior ; și reuşise abia a treia oară. Fără să caut ceva, ţintii ochii pe picior. se ^stribăriâ“in Tiară’A^- rotund ; dif°rmat’ mi'am. sis‘ . w? ' ' ' firetul om zis tara, și m­a E ’domnul G- Bogdan-Duică. Dumisale i-a fost hărăzit să-l vadă. întâmplarea asta nemaipomenită tră“ No. ro. Aşi putea să vă povestesc pe scurt cum de s’a întâmplat ca d-l Bogdan­ Duică să-l vadă pe dracul, dar mă tem ca buna­ mea-credinţă să nu fie cumva bănuită. De asta cred că e mai bine să-l lăsăm pe domnul Duică să repete ce a scris in „Ţara Noastră“ No. ro: „Schimbam trenul la Copşa mică, înaintea mea un călător ciudat de ochii lui par’că sclipiseră roşietici­­şirea să urce treptele vagonului, ca şireţi, şi că buzele se mişcară ca ale unei căpriţe. Dar eu căutam înainte albul nour şi contemplând est­eticeşte cerul — nu­ntă oprit la fugitiva impresie a ochilor şi bu­zelor acelui străin straniu. „La Sibiiu străinul dispăru re­pede. Par’că nu venise nimeni cu mine! Lipsindu-mi, mă trezii că ar fi trebuit să fiu mai atent; statui pe gânduri; încordai­ nemi; dar clar nu-mi revenea nici chipul că­lătorului, nici piciorul chiar. Mi s-a părut însă că nările simt o uşoară afecţiune de scat­al. Mi-am zis : vagon murdar şi pace. „Am părăsit peronul am ajuns repede la d-ra Coneciu din strada Pielarilor­­, unde mă­ adăpostesc de obiceiu în Sibiiu, şi povestindu-i copilării şi înţelepciuni, d-ra Cone­ciu îmi şterse chiar toate impre­siile călătoriei.“ Dar să-l întrerupem o clipă pe povestitor... Pentru că stilul e prea academic, să ne reculegem şi să ne-Bietul out! mi-am urcat după el. „Străinul se aşezase într’un colţ; eu într’alt colţ; şedeam in opoziţie, diagonală. Şi nu-mi trăsa de el, cum dităm­ : nici lui nu-i pasă de mine.­­ Va să zică dela Copşa mică, d-l „Totuşi odată i-aruncai lateral o­ Bogdan-Duică s’a suit în tren oda­­o privire ; ca din întâmplare, de-­tă cu un călător are avea piciorul oarece nu pe el îl căutam cu ochii, rotund şi diformat. In vagon, cei ci un nour fru­mos care luneca blând doui călători s’au aşezat, fiecare, în pe cer. Mi-aduc însă aminte că câteun colţ, în opoziţie diagonală Nici unuia nu -i păsa de celalt. To­tuşi d-l Duică i-a aruncat, lateral, o privire da nu lui ci unui nor fru­mos care luneca blând pe cer. Dom­nul Duică îşi aminteşte că ochii lui (ai cui ? ai călătorului sau ai noru­lui ?) sclipiră roşietic-şireţi şi că buzele (ale cui ?) se mişcară ca ale unei căpriţe. La­­Sibiu, străinul pe care d-l Duică l-a găsit straniu, dispăru re­pede spre regretul domnului Bog­dan care ar fi dorit să-l privească mai atent, mai ales că­ i s-a părut că e straniu. Domnul Duică stătu pe gânduri şi îşi încordă nervii, „dar clar nu-i revenea nici chipul călătorului, nici chiar piciorul“ (un­de nu-i reven­ea ?) Ca o compen­saţie însă, nările domnului Bogdan au simţit ca o uşoară afecţiune de scatol. Apoi, cu această uşoară a­­fecţiune de scatol în nas, d-l Duică a părăsit peronul şi ajuns repede la domnişoara Coneciu din strada Pi­e­larilor No. 9 (avis amatorilor) un­de se adăposteşte academicianul nostru când onorează Sibiiu!. Acolo, d-l Bogdan povestindu-i copilării şi înţelepciuni. (mai ales), d-ra Cone­ciu i-a şters chiar toate impresiu­­nile călătoriei. Cum vedeţi , d-l Bogdan a povestit co­pilării şi în­ţelepciuni, iar d-ra a şters impre­­siunile. D-l Bogdan nu ne spune dacă după atâtea copilării şi înţe­lepciuni, i-a ma­i rămas în nas acea uşoară afecţiune de scatol. Să vedem acum cine era acel straniu călător cu miros de scatol, cu piciorul rotund, şi pe care d-1 Bogdan ar fi dorit să-l privească mai atent. Tot d-l Duică ne-o spune : „De câteva zile am început să cred că discretul călător şi tovarăş de vagon trebue să fi fost chiar dia­volul El a fost! Se vede din efec­te. Toate efectele au cauze : efecte­le sunt , deci trebue să fi fost şi cauza. El a fost ■­ Alţii l-au văzut; trebue să-l fi văzut, deoarece afir­mă că este. L-a văzut.... redactorul Luminei Satelor. Deci este ! „De-atunci Lumina Satelor îl po­meneşte foarte des. „Pentru a măsura cât de mare a fost impresiunea Luminei, este de­­ajuns să constaţi că intr’un singur număr îl pomeneşte de trei ori, ca fiinţă care intervine în soartea o­­menirei !“ Din declaraţia domnului Bogdan­ Duică, nu mai rămâne nicio îndo­ială că acel călător era dracul şi nu altul. Şi ştiţi de ce era dracul ? ! Pentru că alţii l-au văzut şi mai ales !pentru că l-a văzut redactorul de la gazeta populară „Lumina Satelor“ D-l Bogdan e sigur că redactoru­­ l-a văzut pe dracul, din aceia că Lumina Satelor pomeneşte foarte milă, îmi va da şi mie adresa ispiti­­des numele necuratului. Numai în-­­torului diavol, care trebue să-i fie tr’un singur număr această gazetă bine cunoscută, dacă-l ştie aşa de pomeneşte cuvântul drac de trei prezent pretutindeni. Aş fi aşa de om­ !... „Deci este !“ 1 vesel să-l cunosc şi eu! Poate că Şi ca să ne încredinţeze, 'd. Bog­ semăna cu călătorul 'dela Copşa­dan citează pasagiile din gazeta de- 'mică... monică unde numele dracului e po-j Cred că aţi priceput fineţea: Dra menit. Dar nu se mulţumeşte numai ’Cl,­ cu care ’a călătorit d. Bogdan­­cu atâta! Cu o minuţiozitate demnă pitică, nu era altul decât... redac­­de un adevărat Herr Profesor, di- jtorul ziarului „Lumina Satelor“. Bogdan Duică cercetează toată co-­ După preţuirea academicianului lecţia Luminei Satelor, şi reuşeşte să nostru, ar urma că şi Goethe ar fi găsească pomenit încă ele vreo zece fost un fel de drac. In cele cinci ori acest cuvânt care îl scanda f­­acte din Faust, numele necuratului zează. Şi în faţa acestei zdrobitoa­ străluceşte de mai multe ori, decât re dovezi că între redactor şi drac în colecţia gazetei „Lumina Sate­­este o legătură demonică a eruditul ,ţar“. Şi sunt sigur că nimeni n’a nostru profesor se întreabă: a simţit „o uşoară afecţiune de sca-Inchipuiţi-vă acum, că nu astfel,tot“ atunci când l-a citit pe Faust, de număr’ al Luminei ajunge în­ Deci redactorul „Luminei“ n’are sat, că sătenii se adună să cetească ,niciun motiv să fie indispus. E în şi cetesc neghiobiile despre dia­ bună companie!­ot. Ce poate răsări în fantasia lor din astfel de basme răsuflate? Nu ştiu ce ar putea răsări. Ştiu însă că din citatele domnului Bog­dan­ Duică, nu resare de loc că ceea ce scrie „Lumina Satelor“ ar fi * nişte neghiobii. Dimpotrivă... ! Dar domnu Bogdan-Duică se ţi­­­ne scai de coada dracului şi nu-l­­slăbeşte de loc: „Dacă Lumina Satelor va fi gen-Nu înţeleg de ce d. Bogdan-Dui­că îşi termină articolul cu această exclamaţie, de om necăjit: — Of! Of! Of! Ce mai lume!... Ce mai lume! E de notat coincidența că acest „fragment obscurantist“ al domnu- După rapoartele experţilor Duplicitatea oamenilor POLITICHII GERMUIHIEI — Toţi politiciani Reichulu­i urmăresc desfiinţarea tratatului de pace — După terminarea cercetărilor ex­perţilor americani, în faza actua­lă a situaţiei, sunt nespus de inte­resante manifestaţiile bărbaţilor politici germani, întrucât ele pun în evidenţă starea de Spirit şi­­­a­­tenţiunile lor, în politica de mâi­ne. •­­ • Astfel, în discursul rostit de Cancelarul Marx la Bremen, el a ţinut să prezinte politica guver­nului sub un aspect conciliant faţă de creanţierii Reichului . • Auguste Gauvain, ocupându­­se de acest discurs electoral face următoarele observaţii: In acele declaraţii sunt atâtea reticenţe şi atâtea lucruri nelă­murite încât este evident că nu pot inspira de­cât o încredere me­diocră. Cancelarul nu caută să prepare pe germani la sacrificii, ei doar să astâmpăre îngrijorările , stâr­nite în străinătate prin recentele manifestaţii oratorice la care s-au dedat câţi­va membrii din gu­vern. El a ţinut, să afirme că vor fi primite concluziile experţilor, da­că vor putea fi suportate de ţară şi numai în cazul când prestaţii­le cerute vor fi în proporţie cu forţele ei. Dar se şti­e cum diri­guitorii Germaniei susţin mereu nu numai că nu pot plăti ci au ne­voe de un împrumut internaţio­nal. Ei au avut din vreme grija să alcătuiască un buget in care nu a rămas liber niciun Credit pentru despăgubiri. La ce folosesc deci, bine­voitoare ale cancelarului, se întreabă ziaristul francez. Atiluätnßa üuvernului ■<BB5Baami>Jí.iM«nKaawJHwaaiim m in din Berlin nici ziarele lor nu au o atitudine mai bună. Ei susţin tocmai contrarul ce­lor declarate de miniştrii împă­ciuitori. Susţin sus şi tare că nu mai pot suporta prestaţiile, că lu­crătorii nu vor mai lucra şi că nu vor­ mai putea executa nimic. Care a fost ajutorul ce a dat gu­vernul german industriaşilor, cari au fost deci sacrificiile făcute de Reich pentru a contribui la e­­xecutarea prestării lor?­au atât gleze, deşi este ştiut că străinătate avem­ imense bani cât şi în proprietăţi de tot soiul. Afirmă prin grai şi scris că Reichul nu mai posedă nici un ban, dar în acelaş timp să chel­­tueşte fără socoteală pentru lu­crări pe care Franţa trebue să le amâne deoarece este nevoită să consacre refacerilor sumele pe cari Germania ar fi trebuit să le plătească şi cari sunt utilizate de germani pentru perfecţionarea u­­tilajului lor. \ț: Husii imperialiste La ce folosesc declaraţiile can­celarului. — conchide d. Gau­vain — când la întrunirile publi­ce fiul ex-Kaiserului, stă in rân-, , , ,a. • , , „nrwi, zu, «i „i—l, r. u- banului. doi lntal 91 Re fere eu aprindere rM dail loc la Jamtntâri inutile, că a­ re anexarea Steswigului danez și anularea tratatului din Versail­les? Ce ar £i făcut Bismark sau Wil­helm I, dacă după tratatul din Frankfurt, dacă ar fi fost în Franţa atari manifestaţiiA­facerile comerciale şi industriale au în vedere acest fenomen, căutând mijloa­cele de acomodare în chibzuinţă, eco­nomie şi diminuarea riscurilor. Munca productivă va fi încurajată deci ca şi întreaga viaţă comercială în limitele cerute de marile interese ale c~r • .. , I ţârei, dar altceva ntt se toate cere de Şi apoi nici industriaşii renani, L ’ • 1 1 I I• I i­ I® ww rtfvrxK cc încai hotei'" viJivaIa Int* -«‘ori r» arvH-TfhnA­­ , 0 , , * „ . rare programul de însănătoşire al mo­­nedei şi al finanţai naţionale. , Pe de altă parte, membrii ’cabi­netului d­in Berlin, rând pe rând atacă tratatul din Versailles. E­­mminger, ministrul de justiţie, cere ca aliaţii să dezarmeze, sau de nu. Germania va­ avea dreptul să se înarmeze în voe şi să revină la serviciul militar obligatoriu. S-ar crede că tratatul din Versaill­­es ar fi impus învingătorilor sitgt învinşilor obligaţiuni reciproce! » . Fostul preşedinte al consiliului1* Partidul naţional este revol­tat. Comercializarea întreprinde­­­­rilor statului va îmbogăţi sta­tul, pe când partidul* acesta avea saxon. Zeiger este acuzat de tră­ de 500 mărci-aur pe fie­care paşa- „ ftrdn+,fi admirabilă ca b­oc­ăţiile dare, fiindcă a cerut în faţa Die­jpOrt. Ziarele­ anunţă însă că bolim­iei saxone, să fie lămurit asupra vii şi comercianţii, ziariştii şi emi­ tarei sa îmbogăţească pe anunți­legăturilor ce există între minis­trul Reichswehrtdei şi organiza­ţiile militare secrete. Şi d. von Gerlach­ este Hulit şi urmărit cu ură fiindcă a susţinut că tratatul trebue executat. Cei cari au făcut, tulburările din Ruhr şi toate atentatele eu­­sunt onoraţi ca martiri ai patriei Josul clui Stresenism­ Nu e mult de când d. Strese­­mann, ministru de externe şi vice Cancelar, a interzis industriaşilor renani de a reînoi acordurile cu consorţiul aliaţilor. El susţine că industriaşii nu mai sunt în stare să continue prestaţiile deşi produc­ţia uzinelor şi minelor este inten­sivă. Tot d. Stresemann susţine că ei nu pot afla credit la băncile en­ I­ N ECOURI­ entru a mai opri plecările ger­manilor în streinătate, guver­nul Reichului va pune o taxă LA NOI Criza de numerar e început din nou să dea loc la comentarii ce trec cadrul economic, căutând a atinge scopuri po­litice lesne de înţeles. Criticile ce se aduc­­guvernului sunt pe cât de violente, pe atât de nedrepte. Situaţia de azi, departe de­ a fi mai rea decât cea de omi, este dimpotrivă cu mult mai bună. Creditul industrial, despre a cărui activitate mulţi se în­­doiau, a început să-şi dea roadele. Pes­te jumătate de miliard a fost vărsat direct mărci industrii, aducând o a­­meliorare sensibilă. Banca Naţională a venit în ajutorul tuturor instituţiilor de credit, sporind reescomptul în margi-­­ nite cerute de o bună pricepere a ne-­­ voilor economiei naţionale. In sfârşit­­ prin vânzarea redeveniţilor de petrol­­ ale Statului, s-a asigurat tezaurului în-' că un miliard de lei, ce va servi, în, cea mai mare parte, plăţei datoriilor in-­­ terne ale Statului, aducând o nouă w-1 şurare prirţ sporirea simţitoare a nu-' moarului aflător în ţară. Acei cari critică, ar trebui însă să-şi arunce ochii peste hotare, spre a se ve­dea dacă criza de numerar e un feno­men izolat sau băntite şi în alte ţări. Atunci, în loc să acuze pe nedrept gu­vernul, ar putea observa că aproape în toate ţările Europei găsim aceiaşi lipsă de numerar, în multe părţi criza fiind cu mult mai acută, dar totuşi pretutin­deni fiind­ suportată cu linişte ca o con­diţie esenţială a însănătoşirei monedei. Astfel in Europa Centrală ca şi în Anglia, rărirea şi scumpirea ZI CU ZI lin ziar care trăeşte numai din intrigi şi nu visează de cât agitaţiuni, ne dă vestea că o po­abe ce se de pe acum care n­u­ sa putut înţe­contra continuărei unor rambur- 'cS'e asupra nici­ unui punct — sări ce nici nu există? Adevărul va face totuşi un memoriu comun este că diriguitorii germani, d- la Rege cu caracter de ultima­­vili şi militari caută şi de astă- turi , or, v or­o­dată să scape de executarea tra-1 şi ziarul acesta termină: „Va­latului. Unii o spun pe fată, alţii putea în atari condiţiuni d. Brii­­execută substituirile, făcând de­ tianu să-ţi con­tinue guverna­ca deosebire ce se poate observa i,f_a * Opoziţiunea raspunde în Germania. Nu. Dacă opoziţia zice Nu, nouă nu ne mai rămâne să zicem de cât: Da. Şi cu aceasta am termi­nat. V * granţii vor fi scutiţi de acest im- t, case engleze, pozit.­­ Se pare că soluţia partidului *-*•—* national era cea mai bună, ori G­u­ver­nul american a redus cu 25 ce am susţine noi­­ la sută impozitul pe veniturile­­ din 1923 şi cu 25 la sută impozi­t , ....... .. , zitele pe salarii. Unul din ziariştii de la „Ade-i­vărul“ care poartă un nume n grădina zoologică din Londra neaoş românesc, şi care probabil a fost instalat un aquarium cft'i poartă de la naştere e de pă­­special pentru peştii din zonele rere ^ la noi nu trebue să­ se­­ opica e. ^ la măsuri excepţionale pentru a ia,rele franceze sunt informate înfrâna comunismul, căci la noi că Austria a cumpărat o mare „terenul nu e pregătit“. Nouă, cantitate «te argint pentru o jng§( Qj pare că pentru aceas­­nouă emisiune de monede din acest t­­­m1ineit destul anumita metal. In curând se va face emî- v „ ___ siunea monedelor de nichel sl Pr6s&,ea sa „pregătească terenul . aramă.­­ In fata istoriei meritul acesta —1~ I va fi recunoscut fără contestare. L­a Cracovia a fost inaugurată săp- presei anumite de la noi, care rămâna trecută. Institutul de consecventă admirabilă a radiogr­afie. 0 telegramă de o- . , , _ magiu a fost adresată d-nei Curie. Uiptat mereu și frumos pentru ________u»-».»,...»________ introducerea l­ob­cvismului la noi. -mtrmn- Direcţia generală a închisori­lor, fiind u­na dintre cele mai im­portante instituţiuni din ministe­rul de justiţie, am căutat să cu­noaştem programul de activitate al noului director general. Cu toate că după amiază mi­nisterul de justiţie nu lucrează, totuşi am găsit pe d. Cernat în biuroul d-sale în plină activitate. Ii comunic scopul vizitei mele: —­­Aveţi, de­sigur, d-le direc­tor general, un program de acti­vitate personal, pe care veţi căuta să-l aplicaţi cât mai urgent. — Da, programul meu de ac­tivitate este în primul rând uti­lizarea tuturor energiilor, ce din­trun motiv sau altul sunt închi­se între zidurile diferitelor în­­ch­isori. ti doresc ca toate penitenciarele să le transform în adevărate cen­tre industriale şi să le fac să se susţină prin produsul muncei lor scutind astfel Statul de cheltueli enorme ,ce le face cu întreţinerea închisorilor. Una din principalele mele ocu­­paţi­uni va fi de asemenea şi e­­ducaţiunea morală a deţinuţilor. In acest scop mă voi folosi în largă măsură­­de învăţători­­şî preoţi. Munca şi producţia în închisori — Cunoaşteţi starea închisori­lor noastre ? — Cunosc o parte din ele şi ştiu că, în general toate au mari nevoi să corespunză adevăratu­lui lor scop, toate închisorile tre­­buesc reorganizate. Pentru moment inspectez în­chisorile din punct de vedere ad­ministrativ şi al întreţinerei de­­ţinuţilor’. Mă interesează în special mun­ca din închisori şi dacă ea este bine repartizată. In inspecţiunile ce Ie fac şi le voi mai face, voi cerceta în primul rând care e capacitatea închiso­rilor din punct de vedere produc­tiv. După aceia, voi studia ce anu­me fel de producţie se potriveşte fiecărei închisori pe localitate şi apoi voi păşi la organizaţie. ,­ Utilizarea energiilor — Cum intenţionaţi să organi­zaţi închisorile şi cum veţi uti­liza cele câteva mii de oameni cari au greşit, contra societăţei şi pentru ca­re astăzi Statul chel­­tueşte sume însemnate de bani cu întreţinerea lor ? — In primul rând voesc ca în­chisorile să devină adevărate şcoli educative şi moralizatoare, de unde cei intraţi cu conştiinţa încărcată să iasă purificaţi su­fleteşte. Ca buni creştini nu vrem moarte păcătosului ci îndrepta­­rea lui. ’Acesta este idealul ce trebue să domnească la orice închisoare.­­Apoi fiecare deţinut reprezin­tă o sursă de energie, care din punct de vedere economic e pă­cat să nu fie utilizată. Pentru ca Statul să suporte cât mai puţin cheltuelile cu întreţi­nerea deţinuţilor, voi organiza munca în aşa fel în­cât peste pu­ţin timp, Statul să nu mai chel­tuiască nimic cu ei, iar la libe­rare fiecare deţinut să aibă un capital iniţial cu care apoi să-şi exercite meseria. Sper că în a­­cest chip voi reda societăţei ele­mente purificate şi muncitoare capabile de o viaţă omenească. — Cum aţi găsit, d-le director general, închisorile ce au­ Ins­pectat? — Din punct ’de vedere al cu­răţeniei nimic de zis. Localurile propriu zis sunt însă în proastă stare. La Văcăreşti care este în­chisoare centrală şi de trecere, am găsit o perfectă ordin®, închisoarea, Plătăreşti, de ase­menea am găsit-o într’o perfectă stare de curăţenie, cu toate că întemniţatele n’au rufe de schimb. Deţinutele mi s’au plâns că de la centru s’a ordonat să nu li se mai dea carne şi untură. Am luat măsuri ca imediat să se reînceapă alimentaţia cu car­ne, de­oarece Un lucrător nu poate da un bun randament, dacă nu este bine hrănit şi bine îngrijit. Cum eu organizaţia ce voi da în­chisorilor, fiecare deţinut con­tează ca lucrător, voi lua măsuri ca hrana şi toată întreţinerea lor peste tot să fie cât mai bună posibil. La Doftana de asemenea am gă­sit totul în regulă. JUSTIŢIP sMaalţii Cenperi­ire ca 10. CERIIAT -Directorul general al închisorilor— Programul de activitate al nouiei Direcţiuni generale — D. MAIOR V. CERNAT MM Consimsarca în pag. 20 a Continuarea In pag. 2-a Ai­n«th­^Wollin«Ah^

Next