Viitorul, ianuarie 1925 (Anul 18, nr. 5048-5071)

1925-01-28 / nr. 5068

fflnuî a.1 oßt-ssre-zuceiea Ko. 5068 Ui EX. ín im 4 IFI w. ir ílrri^irlr ibC KiihLNTi IN ŢAEJS Un an —-----------tOO fi $£$e inni — — — íeo » Tfpl ------------------1?F > '« streina tg te tin an-----— — 1200 iei Șase luni---------600 » Trei *-----— 300 » RE.&ACTIA AEPJK&TRATIA BUCUREȘTI STR. EDGAR!) QITNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telemamte: Direcţia S1T3: Redacţia st Administratis 1 9/23 $| 3/11 £KUNCIU£I CCKLRCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug hiercuri 28 ianuarie 1993 LEI EX. In TARA 4 LEI ex. in MM Cogiţia reacţiunei O nouă fuziune ? "Avem iarăşi în ordinea zilei problema unei fuziuni. De astă dată ar fi vorba de o fuzionare a partidului naţional de sub şefia d-lui Maniu cu partidul naţionalist al poporului de sub şefia d-lui Iorga. Deşi în ambele tabere faptul e prezintat ca, desvârşit, totuşi, până în momentul de faţă formele pentru desăvârşirea fuziune, nu sunt împlinite ei ca atare chestiunea nu poate fi discutată decât sub rezerva firească ce o impun colaborările şi fuziunile care au nevoe de ultimul cuvânt şi de hotărârea definitivă a d-lui Maniu.... In faţa fuziunei ce se anunţă astăzi lumea politică îşi aminteşte de o altă fuziune a d-lui Meniu, mult mai înaintată în formalităţile de realizare, dar care nu era realizat, totuşi, niciodată. Cu toată rezerva cu care e natural să privim, deci, pertractările şi promisiunile de fuziune ale partidului naţional, socotim că nu este lipsită de interes o sumară analiză a condiţiunilor în care se anunţă ultima fuziune şi a situaţiunei în care se găseşte astăzi partidul de sub şefia d-lui Maniu. Activitatea propriu zisă a partidului naţional în cursul ultimilor trei ani, s’a concentrat într’o singură direcţiune: goana după colaborări şi după fuziuni. In goana aceasta a pertractat cu toată lumea, a pertractat continuu, gata să fuzioneze cu orice grupare şi cu toate la un loc, indiferent de principii, de doctrină şi de tactică. A pertractat cu grupâri cu firmă democratică, cu grupări de stânga, cu grupări de dreapta. In unele grupări a reuşit, iar în altele n’a reuşit. S’a întâmplat însă un fapt pe cât de curios, pe atât de simptomatic, un fapt care contrazicea firma ce mereu o afişa partidul naţional, dar care confirma, fondul de concepţii, de tendinţi şi de doctrină care determină raţiunea şi orientarea politică reală a partidului naţional. Dintre fuziunile încercate până acum, partidul naţional n’a reuşit să realizeze decât una, cu resturile vecinului partid conservator , iar de astă dată este pe punctul de e realiza a doua fuziune, aceea cu gruparea al cărui suflet este d. Argetolaum . Prin urmare, o primă fuziune ca resturile reactiunei conservatoare și a doua fuziune cu ultiî£l și cel mai caracteristic reprezentant al reactiunei latifun- ill8*T6« ■ « • Fenomenul e plin de înţeles şi el denotă caracteristica fundamentală a partidului national. ^ Nu este, de sigur, o chestie de «mplă coincidenţă în pertractări şi posibilităţile de Ttaţelegere ale d-lui Maniu la realizarea unor asemenea elementari grupări politice. . . . In aceste elemente ţi partidul naţional găseşte afinităţi cari corespund, fărădoctrinei şi tendinţelor lui edevărata, * 1 ,l'i 1 ,l’ 1 1 v jDe altfel lucrul este perfect explicabil , . Partidul naţional na fost niciodată şi nu este nici astăzi un partid sincer democratic. A vânturat firma democraţiei ca o necesitate de oportunism sau de simplă demagogie, dar structura lui ca partid, tendinţele şimpotrivia lui adevărată, nau avut niciodată un substrat real şi sincer democratic. Şi, totuşi, chiar în faţa ultimei fuziuni pe care e gata să o realizeze, partidul naţional continua a vorbi despre nevoia unei coaliţii a „forţelor democratice . Partidul naţional e liber să continue comedia fuziunilor. Eri a fuzionat cu conservatorii tachişti; astăzi fuzionează cu conservatorii d-lui Argetoianu; maine rău este exclus să-l vedem fuzionând cu conservatorii d-lui Marghiloman. S’ar desăvârşi, astfel, un proces jjgj^o »amal, care ar îi*» poutn şi partidul naţional în albia lui firească şi definitivă. Comedia ,,democraţiei” însă trebue să înceteze. Este o firmă pe care partidul naţional nu o mai poate utiliza, când lucrează cu atâta succes la reconstituirea vechiului partid conservator. NOTE EVOCAREA BIZANTIULUI O superbă agonie Poetul Mircea Rădulescu a făcut un serviciu nu numai literature! în■deasă ca o poesie ce ridică sufletele dincolo de contingentele realităţei, dar şi culturei generale a publicului mare chemând In lumina rampei, cu mijloacele fascinatoare ale Teatrului, o lume antică vrednică de-a fi cunoscută... Lumea lzantină este cu adevăr rat In această mare dramă care se cheamă istoria omenirei o ciudată manifestare a civilisatiei ce apune şi care înainte de a apune dă lumini ciudate, misterioase, lumini de lună Si de vis, dar prin chiar aceasta singulare şi originale. In Bizanţ se trăia ultimele clipe ale lumei tormane, transpuse dincolo de cadrul Romei. In lumea depărtată unde Asia se uneşte cu Europa, şi unde nu se poate preciza până unde s-a întins spiritul mediteranian, şi unde începe spiritul mistic al Asiei imense, tainice şi fastuoase ca ospăţul unei curtezane ce vrea să atragă, să reţină şi să omoare... Acolo la confinele a două continente, s‘au topit şi cele două lumini, romană şi greacă şi acolo în ultimele clipite ale agoniei unui imperiu s‘a înfăptuit cea mai ciudată din civilisaţiile antice: amestec de intuiţie splendidă artistică cu sanguinare obiceiuri; cultul formei unit cu pietatea pentru ceea ce este dincolo de simţuri. Acolo s'a creiat poesia decadentă, stilul propriu bizantin, preciositatea logomahiei acolo s‘a pus temelia artei decorative, şi în Brantz s’a creiat ideia unui «feminism» concepţia femeii dominatoare, egală cu bărbatul în stăpânirea înaltă de pe Tron. Această lume mistică, în care fastul orientului se uneşte cu spiritul latin pentru a ne creia o istorie scrisă cu litere de aur pe purpura întinsă in basilicele enorme, ne-a evocat-o cu puterea artistului care prin intuiţie şi prin instinct simte adevărul, poetul Mircea Rădulescu în al sălu Bizantz. El ridică vălul ce acoperă o lume pe care de abia erudiţia modernă cearcă să o facă cunoscută şi să-i ghicească tainele. Meritul poetului este, astfel, cu atât mai mare PETRONIUS La conferinţa ţinută la 16 şi 17 ianuarie la Helsngfors, miniştri afacerilor străine ai Finlandei, Poloniei, Estoniei şi Letoniei au luat rezoluţii interesante nu numai pentru regiunea baltică ci şi pentru restul Europei. — De câţiva ani — scrie d. Auguste Gauvain — guvernele acestor patru state şi-au dat seama ca un interes vital le impune o înţelegere CONTELE SKRZYNSKI Ministrul de externe al Poloniei comună pentru apărarea lor reciprocă. Acordul militar dint re Eston.a $î e on a ——mrr—yi nr any n aa—t«— Astfel Estonia şi Letonia au început prin a încheia un acord militar. Polonia care e de ademeni ameninţată de pericolul bolşevic, a recunoscut pe deplin importanţa aranjamentelor speciale cu aceste două state vecine cari deşi mici deţin poziţiuni de mare însemnătate. Folanda însă se arăta mai puţin dispusă la o alianţă cu vecinele sale. Ii^^landa In Finlanda o parte din opinia publică înclina spre un acord cu Suedia dar mai prevăzător decât majoritatea compatrioţilor săi, d. Holsti, ministru] afacerilor străine al Finlandei, în 1921, a semnat la Varşovia un tratat de alianţă cu celetrei state baltice. Prin acel tratat statele contractante se obligau ca în cazul unui atac neprovocat, să se înţeleagă imediat asupra mijloacelor prin cari să vie în ajutorul aliatului atacat. Dar se ştie cum d. Holsti a căzut de la putere printr’un vot al parlamentului pe această chestiune. Iată că acum însă politica suedeză a demilitarizării a relevat folandezlor că nu vor putea conta pe sprijinul militar al Suediei. Cursurile de război civil Atitudnea guvernului din Moscova, pe de altă parte, de doi ani încoace evidenţiază neîndoios intenţia stăruitoare de a provoca tulburări cât mai grave în statele învecinate. Trotzki a organizat cursuri de răsboi civil în care se predau sistematic arta de a răsturna «guvernele străine». • Profesorii acestei ciudate academii militare împărţesc în trei faze operaţiunile prevăzute: 1) organizarea technică a pregătirei răstooiului de clase; 2) organizarea răscoalelor pentru acapararea puterei sta-Georgia a fost prima victimă a aplicărei acestor sisteme. O răscoală a doborât autorităţile de stat acaparatorii victorioşi au chemat în ajutor pe bolşevici, armata roşie a invadat ţara «liberată» şi a rămas stăpână şi azi acolo. La 1 Decembre 1924, s-a încercat şi la Reval aceiaşi lovitură şi de nu s'ar fi opus imediat o rezistenţă serioasă ar fi fost şi Estonia tot atât de frumos «liberată» şi ocupată de armata roşie. Această tentativă a dat serioase avertizări statelor baltice asupra soartei ce le aşteaptă dacă vor avea imprudenţele Georgien& Comunitate derese divin Necesitatea unirei, s’a impus prin forţa împrejurărilor. . In Polonia, d. Skrzynski şi colegii săi au lucrat mereu pentru realizarea acordurilor iofensive. Ţara comună este reluarea şi ratificarea tratatului de la Varşovia. Cum însă mai sunt şi unele chestiuni speciale de elucdat, cei patru miniştrii la recenta conferinţă au semnat numai un tratat de arbitraj obliga- tio ai wmuj \j*ji*qi*- 3 In orientul Europei Rostul acordului STATELOR BALTICE Cu prilejul conferinţei ţinută la Helsing^rs, s’au pus bzete unui acord d^ensv menit sa assure liniştea spre rontierele din vecinătatea bolşevsmulm tului; 3) întărirea puterei torilordupă victorie. Două tovitu i acapara APRECIERI cari compromit de AL. CAZABAN nici al lui Iosif, sau al lui Angheli l-am refuzat... Da, numai odată, nici al lui Slavici și, ca să fiu mo' De zece ori l-am refuzat... Și gândeșt, — nici chiar al... meu. In schimb, nu lipsea niciunul din acele nume literare cari nu spun nimic. Chiar cei din urmă începători dela cele mai necunoscute reviste, s’au grăbit să semneze protestul împotriva editorilor cari şi-au făcut palate de pe unna scriitorilor de talent. ’Mi-aduc aminte că, chiar a doua zi după publicarea acestui protest, m‘a întâmpinat unul din cei mai puţin pricopsiţi editori : — „Nu zic domnule, să nu protesteze scriitorii dacă se cred întşebaţi de editori !.. Şi nu mi-ar fi necaz dacă printre cei semnaţi, aşi fi întâlnit nume de autori cu ■căutare!.. Ca să protesteze tocmai unii din acei cari n‘au nicio căutare pe piaţă, apoi asta chiar mă scoate din sărite !... Poftim : a iscălit protestul și unul Sava Costin !... Apoi, să-ţi mai faci pomană cu astfel de ciurucuri ?... Bine domnule, nevoiaşul ăsta a venit cu lacrimile în ochi să mă roage să-l editez... Și cum eu, din principiu, nu editez decât pe scriitori cari au o oarecare vaza. Un publicist de pe vremuri, amărât din — cine știe — ce pricină, s’a supărat pe editori, cu toate că acești răspânditori de adevăr și minciună, n’avuseseră încă prilejul să-i pricinuiască o pafubă. Publicistul redactă, într’o formă destul de literară, un memoriu-protest împotriva Caselor mari şi mici de editură cari se „înbogăţiseră“ de pe urma talentului cel mare al bieţilor noştri scriitori. Acest protest a fost tipărit într’o gazetă de tiraj, care pe fumiturile acelea acorda un mare sprijin — de reclamă — tuturor scriitorilor şi chiar şi celor români. Peste o sută de literaţi semnară, în ordine alfabetică, acest protest împotriva „lăcomiei nesăţioşilor” de editorii cari speculau sărăcia oamenilor superiori. Dar, în afară de numele a două sau trei scriitorii mai răsăriţi, toate aceste iscălituri înfăţişau valori atât de puţin cunoscute de public încât ar fi putut să nu mai existe. In acel memoriu — protest, nu am cetit nici numele lui Vlăhuţă, nici al lui Iorga, nici al lui Octavian Goga sau Coşbuc,, deşte-te, acum domnule, dacă ar fi fost prilej de îmbogăţire, apoi scăpăm chilipirul din mână ? Da vezi că ciurucul avea o încăpăţânare de adevărat catâr... Nu s-a descurajat... A venit la mine cu o recomandaţie din partea unui profesor universitar.. Apoi, mi-a trimis pe cap tot felul de oameni cumsecade ca: preoţi, evocaţi ingineri, veterinari, ba chiar şi militari... Şi toţi ăştia au stăruit să-i tipăresc volumul sub cuvânt că băiatul e sărac şi că e păcat să moară de foame. La urmă, ce era să fac !... I-am tipărit parascovenia şi pace... Ei bine, de atunci sunt zece ani şi mai bine, şi încă n-am vândut niciun sfert din ediţia de trei mii... Nu mi-am scos nici jumătate din acontul pe care i l’am dat sărăciei celeia, de autor... Despre cheltuiala cu hârtia şi cu tiparul, nici nu mai vorbesc !... Şi poftim cine s‘a găsit să protesteze împotriva editorilor cari s’au îmbogăţit de pe urma talentului său !... Apoi, să nu-i...” Şi editorul reedită în întregime originala noastră înjurătură pe care Panait Istrati n’a putut-o traduce în franţuzeşte. Printr’o ciudată lovială a ideilor, întâmplarea asta cu editorul mi-a venit în minte când am cetit ancheta făcută de „Aurora“ printre literaţii noştri cu privire la decernarea premiului naţional. Indiferent de politica pe care o face gazeta acelui doctor care de hatârul lui Stere, ar umbla cu vidul în jos şi cu picioarele în sus, — eu unul am găsit folositoare această acţiune, fără să suspectez neai o clipă intenţia... literară a organului deochiat. Am crezut că această anchetă se va face numai printre scriitorii şi criticii literari, şi mai ales printre acei scriitori şi critici al căror nume să fie o garanţie faţă de publicul cetitor care e urmărit ancheta. Spre marea mea surprindere, am văzut că s’au îndesat să-şi dea părerea despre valoarea operei lui Slavici, o mulţime de pseudonime necunoscute de scriitori de abia eşiţi din găoace. Apoi, ziarul democrat a cerut părerea ziariştilor. E drept că printre aceştia domni ziarişti sunt şi nume demne de tot respectuL Câţiva din ei s’au distins în articole politice şi economice cari au făcut cinste unor ziare ca „Adevărul“ şi „Argus”. Ş’apoi nu ştiu cum s’a întâmplat dar, dintre ziariştii cari şi au dat părerea cui s’ar cuveni premiul naţional, s’a nimerit să fie tot dintre acei cari au colaborat la ziarele apărute în timpul războiului, cu încuviinţarea Komandaturii germane. Aşa că din această inevitabilă potriveală de păreri, ancheta pare a stabili că d-lui Slavici i s’ar cuveni premiul naţional mai mult pentru activitatea lui gazetărească din timpul ocupaţiei, de cât pentru opera lui literară de altă dată. Fără îndoială, că d. Slavici trebue să fie destul de „ambetat" de amabilitatea confraților săi de gazetărie din timpurile fericite ale domnilor Stere și Marghiloman. Afară de asta, scriitori începă ——— MHHMHWtm Continuarea în pag. 2-a Politica faţă de minorităţi O lămurire şi CATEVA PRECIZĂRI — Iniunia In declaraţiunile făcute in fata comisiunei de anchetă de la Iaşi, d. A. C. Cuza a făcut o afirmaţiune pe care socotim necesar să o lămurim, pentru ca opinia publică să nu rămâe indusă în eroare de „abilităţile“ profesorului de la universitatea eşană. In ce priveşte politica faţă de minorităţi, d. A. C. Cuza a afirmat că se găseşte in perfect acord cu d. Ion I. C. Brătianu, întrucât d. Brătianu a refuzat să semneze la conferinţa de pace tratatul minorităţilor care punea aceste minorităţi sub o protecţiune internaţională. De fapt, tocmai in acest refuz al d-lui Brătianu de a semna tratatul privitor la minorităţi şi in motivele acelui refuz, stă deosebirea fundamentală între politica partidului naţional-lberal şi aceea pe care o practică d. A. G Cuza. In adevăr, d. I. I. C. Brătianu se prezenta la Paris cu decretul lege pentru recunoaşterea emancipărei evreilor pământeni şi cu protestul împotriva tratatului minorităţilor, intrucât asigura că evreii pământeni din România nu au nevoe de o protecţiune internaţională, aceşti evrei găsind o egală ocrotire ca şi cetăţenii românii în legile ţării şi în actele de guvern. Şeful partidului naţional-liberal susţinea că ,nu se pot crea două categorii de cetăţeni români, una sub suveranitatea statului român şi alta sub o suveranitate i.. .emoţionată. • Ori, d. A. C. Cuza prin întreaga sa acţiune n'a făcut nimic pentru a întări punctul de vedere al d-lui I. I. C. Brătianu, pe care pretindea totuşi, că-l împărtăşeşte, căci desigur, că nu înseamnă a susţinea politica afirmată de şeful guvernului la Paris, atunci când profesorii universitari fac dovada intoleranţei ce se practică astăzi, căutând să se substitue anarhia, violenţa, delictul şi crima în locul ordinei legale. D. A. C. Cuza n'a făcut niciodată politica d-lui Brătianu, fiindcă şeful partidului naţional-liberal şi-a exprimat întotdeauna clar şi precis opiniunile în faţa ţării, iar nu cu făţărnicia şi spiritul oportunist al d-lui A. C. Cuza care, când e în opoziţie cere eliminarea prin violenţă a elevilor evrei din şcoli, iar când s-a găsit la guvern, uitând şi acţiunea împotriva bolşevicilor şi acţiunea împotriva evreilor, n a găsit nimic anormal, ca având situaţia politică la Iaşi, să consimtă d-sa personal să se constitue acea comisiune interimară în care, sub prezidenţia d-lui dr. Zosin, alături de d. Moritz Wachtel, prezidentul uniunei evreilor pământeni şi alături de alţi evrei, să figureze cei mai apropiaţi partizani ai săi, d. Gr. Bejan, librarul Ionaşcu, meseriaşul Geanău şi alţii. * D. A. C. Cuza poate reuşi câteodată ca prin ambiguităţi, prin echivocuri, prin jocuri de atitudini şi de cuvinte, să inducă in eroare tineretul care de abea apare in viaţă — mai cu seamă tineretul din nou i le provine — şi care nu cunoaşte suficient încă trecutul, activitatea şi viaţa publică a ţării şi a oamenilor politici. încercările d-lui A. C. Cuza însă, nu pot reuşi faţă de, oamenii cari il cunosc în toate ipostasele şi în toate faptele, — de la internaţionalismul şi libera cugetare de odinioară la creştinismul şi naţionalismul de astăzi, de la semitismul şi autocratismul junimismului lui Petre Carp, propoveduite prin „Era Nouă“, la antisemitismul de doctrină şi la demagogia violenţei de astăzi, un vecinică goană după un loc în parlament pe care maturitatea alegătorilor refuzându-i-l, încearcă să-l obţină astăzi de la naivitatea elevilor. lui departament şi colaborul d-lui ministru Tancred Constantinescu cu rugămintea de a ne da oarecari lămi- Un nou organ neutru apărarea intereselor permanante ale economiei naţionale Pentru armonizarea lucrărilor şi aplanarea conflictelor de interese, se creează „Uniunea Camerilor de comerţ şi industrie“, menită să contribue la înălţarea vederilor industriaşi,lor şi comercianţilor peste interesele lor imediate şi la infiltrarea în rândurile lor a înţelegerii nevoilor permanente ale economiei naţionale. Prin forţa lor financiară şi prin libertatea de acţiune, ce li se da prin lege, Camerele de comerţ şi industrie vor participa la marile lucrări de utilitate economică locală sau generală, vor înfăptui adesea singure aceste lucrări, cum ar fi căi ferate sau canale utile circumscripţiei lor, sau cum ar fi îmbunătăţirea şi exploatarea porturilor, etc. Tot ele vor participa la creearea şi întreţinerea şcolilor comerciale şi industriale, pregătind generaţiile viitoare pentru activitatea economică, la care România este chemată în nouile împrejurări politice, geogra* CT racterului paliong *| acrstor priiare Lenea pentru standardizam« Jurul unei afirmad-Eui A. C. Cuza— * I. I. C. Brătianu. * „ . ggera legislativă S!Mi de organizares» consolidare b uidii economice D-l prof. dr. I. N. Anoeiescu, secretarul general al ministerului de industrie şi comerţ, expune principiile generale ne cari se bazează nomie proecte econo mics intocm te de acest departament necunoscute în trecut. Acestora, ministerul industriei şi comerţului, se dă o mare parte din atribuţiunile sale, el păstrându-şi numai rolul de îndrumător şi supraveghetor al activitatelor. Noua organizarea a Camerilor de comerţ este întemeiată pe principiul specializărei; alegerea membrilor se Prin Mesagiul Regal de deschiderea Corpurilor Legiuitoare se anunţă o serie de nouă legi cu caracter economic, care urmează a fi votate în actuala sesiune parlamentară. După un lung studiu ministerul industriei şi comerţului a dat forma definitivă acestor proecte. De aceea ne-am adresat d-lui prof. dr. I. N. Angelescu, secretarul general al aces-|face pe bresle, iar înlăuntrul Camerei .....................- - • • se ancgtuesc două secţii: una comercială şi alta industrială. Reorganizarea Cameriei de Comerţ şi Industrie rea budgetarâ, oprirea emisiunilor de I,In N.aceeaş ordine de idd 'd-I prof. --- Angelescu arată necesitatea asl* hârtie monedă pentru satisfacerea gurărei şi păstrărei caracterului nacheltuelilor publice, prin echilibrarea i ţional al Camerilor de comerţ şi indus* conturilor externe şi deci începutul statrce. O economie naţională nu si bilizărei monezii, a trebuit să facem, poate desvolta dacă forţele economica un pas mai departe şi să întocmim ale ţărei nu se îndreaptă toatespre nouile organizări pentru desvoltarea acelaş ţel. Nu este îngăduit nici unui vieţeî economice private, căutând să organ public, sau quasi-public. Să des* dăm impuls nou oricărei activităţi e-jfăşoare altă politică economie* ,».»** conomice, potrivit împrejurărilor ac-U tuale. . . începutul s’a făcut prin legea mine-[ politică economică, decât a statului. Spre exemplu: dacă împărtăşirea populaţiei ţarei la exploatare* bogăţiilor ei, este o cerinţă firească * oricărei politici de stat, nu este îngăzduit unei Camere de comerţ din România, să ducă o altă politică. De aceea legea prevede măsuri pentru asigurarea caracterului naţional ror Camerilor de comerţ,al tutuelor şi a comercializării întreprinderilor statului, prezentate parlamentului în sesiunea trecută de ministerul industriei şi comerţului care urmăreşte acum înfăptuirea lor. * Această operă începută anul trecut merge acum spre desăvârşire căci alte legi urgente cerute de necesităţi, s’au elaborat de ministerul industriei şi comerţului şi la cari au contribuit cu cunoştinţele lor reprezentanţii celor mai de seamă instituţiuni economice ale ţărei. O altă lege de aceeaş importaltta care a fost elaborată de departamentul industriei şi comerţului este „legea pentru standardizarea cerealelor"» Și asupra acestui proect d-l secretar general a binevoit a ne da lămuririle cerute. Astfel în această chestiuned-sa ne-a declarat următoarele: Desvoltarea oricărei ramuri de activitate economică se face după normele generale ale economiei politice» Sfaturile şi indemurile platonice la muncă rămân fără nici un rezultat practic, dacă nu se deşteaptă interesat ___•„* -şi prin îndrumările impuse de cerinţele unei economii naţionale unitare, devin organe quasi-publice, menite să ajungă la puteri economice şi socialeContinuarea în pag. 2a Ocupându-se de fiecare proect în parte d-l prof. dr. I. N. Angelescu ne vorbeşte in primul rând de reforma camerilor de comerţ şi industrie. D-sa arată că această lege porneşte de la ideia unei descentralizări şi conduceri de sine a vieţei economice. Asociaţiile comercianţilor şi industriaşilor, ajutate de stat prin cedarea u-i propriu al producătorului"n unei cote părţi din veniturile publice lesneşte urmărirea lui.„ „ „ . ................. bri asupra principiilor generale cari C. Cuza nu se gasea in rândurile ble stau lacului opoziţei care susţinea refuzul ce, cu argumentele şi expunerile pesemnărei tratatu mi, o se găseam fatrivite unuia din cei mai distinşi ecosmosul bloc parlamentar, alături de mişti ai lăreifid., prof. dr. L N. An, adepţii săi Zelea Codreanu şi Sumu-Igeiescu a răspuns invitaţiunei noasteanu, care primise vice-prezidenţiare Senatului prezidat de d. Paul Bujor. ( …)După consolidarea gospodăriei pupentru a sprijin, guvernul Vaida care blicea stata,dil _ începe distinsul a semnat tratatul de pace repudiat de nostru interlocutor - prin echilibra-baza nouilor legiuiri economi-^'ce 5* economice, cerealelor D-l Dr. I. N. ANGELESCU tor Esenţialul a fost făcut prin a- l d A. c Cu*a n»am cest acord şi se vor face şi aran- U. d_lui Brătianu nici dintr’un altajamentele materale în vederea a- t de vedere aceluiaşi scop. Statele balt ce for , in adevar, la IgIg în faţa tratatului mând un bioc solid vor contribui pace pe care şeful partidului naţionalt şi la întăriea liniştei şi în nal liberal refuza să-l semneze, d. A. restul Europei contra manoperilor agenţilor roşii. O distincţie ACADEMICA Academia de arte frumoase din Paris a ales pe compozitorul Alfred Bruman ca membru al Institutului Franţei în locul rămas vacant prin încetarea din viață a marelui muzicant Gabriel Faure. D. Alfred Brumau a fost elevul lui Massenet. Principalele sale lucrări simfonice sunt : Ouvertüre heroqiue, Leda, La belle au Bois dormant, Kérim, Penthesilée, ett. D-I ALFRED BRUNEAU