Viitorul, ianuarie 1927 (Anul 20, nr. 5655-5677)
1927-01-15 / nr. 5665
Anul al două'Zecelea No. 5665 2LEI EZ.in TARA 4Lileg.fr strein Dtr le ABONAMENTE Iti TARA un an----------— 700 ei Şase luni — — — 3E0 » Trei luni------— 210 » (n strein®tete Un an— *— — — 1400 lei Şase luni— — — 700 » T rei luni------— 400 » 6 PAGINI Sâmbătă 15 Ianuarie 1927 REDACŢIA ADMINISTRAŢIA bucureşti sm EDOARD QUNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoane.): Direcţia 51*î3: Redacţia s) Administraţia 19/23 fi S/ll ANUNCIItRI COMERCIALE Se primesc directia Administratia ziarului Mr Academie 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug2LEI EX. in TARA 4 LEI ex. in streaminte O primejdioasă greşală LEGEA CAILOR FERATE mers al acestei administraţii, şi deci al economiei naţionale de tot felul. Se dă un brevet de incapacitate nemeritat corpului technic românesc. Să distruge în sfârşit putinţa căilor ferate de a-şi alimente prin mijloace proprii nevoile lor pentru complectarea reţelei României Mari, căci cu noua administraţie supusă tuturor fluctuaţiunilor politice, centrele financiare streine, nu vor avea încredere să le dea credit pe solvabilitatea lor proprie. In scurt, când se cerea continuitate, să distruge aceia ce a existat, când se cerea asigurarea In timpurile liniştite, de trai normal, greşelile guvernelor pot avea urmări grele pentru tara, in cele de mari si hotărâtoare prefaceri si în chestii cum sunt acelea care pot Interesa o ramură principală de activitate de stat, ele pot avea urmări dezastroase. Ceea ce se incearcă în momentul aceste prin modificarea organizărei căilor ferate, este după părerea noastră una din încercările cele non dăunătoare ce se vor face tarei. Ca adversari politici ar trebui să aşteptăm în linişte roadele unei atari politici nenorocite în mrejile țârei , orice guvern desigur se va bicurea, ca partid politic, însă Coace fac toate silitele, ia "pentru" în întâia oară caracterul unui serviciu oarecare administrativ, condus exclusiv de un organ politic, subsecretarul politic care înlocuește Directorul general de până acum, schimbător cu toate guvernele şi sub influenţa politicei de partid. Căile ferate redevin sub această, formă ceea ce erau acum 30—40 de ani, nu această adnainistraţiune, dar unele administraţii centrale — cele mai rele — ale Vechiului Decât Să rupe cu o experienţă rodnică de 40 de ani, pentru o încercare porutită din consideraţiuni lăturalnice şi prin care se distruge nu nu ştient de datoria noastră, după ce , mai autonomia C. F. R. pe care am căutat fără rezultat cu prilejul toată opinia publică o cerea, dar discuţiei la Senat şi la Cameră să f de sigur care va stânjeni bănuţ atragem atenţiia celor răspunzători asupra greşelei ce se face, suntem datori să ducem azi înaintea opiniei publice judecata acestei chestiuni, care prin importanţa ei aparţine acestei opinii, să-i ia apărarea. Instrumentul de căpetenie pentru repunerea în funcţionar normală a economiei naţionale, estefără nici o contestaţie mijloacele de transport de care dispune o ţară. Am făcut experienţa, dureroasă în cei din urmă opt ani, precum au făcut-o toate ţările ce au suferit distrugerea sau slăbirea acţiunei acestor mijloace. Ori ce s’ar face pentru reluarea producţiei agricole şi industriale, pentru înlesnirea comerţului, dacă nu există putinţa de a transporta produsele dobândite, sau de a alimente cu materiile necesare această producţie, nu poate folosi roadele muncei făcute. Şi când nu se dobândesc aceste roade nu poate fi propăşire economică nici pentru iniţiativa privată; şi deci, nici pentru stat nu poate fi propăşire financiară şi economică. Iată de ce ca fost ministru al finanţelor, ori car au fost greutăţile prin care trecem, am crezut că nu se poate începe consolidarea financiară, dacă nu vom da prima noastră grîre repunerei în funcţiune mai normale a căilor ferate. Faptul ca am putut echilibra bugetul, că agricultura poate lucra și vinde produsele ei, că industria a putut săși reia activitatea, că avem un budget echilibrat de 5 ani, că am putut consolida datoria noastră flotantă şi am ajuns la o balanţă favorabilă a comerţului nostru exterior, se datoreşte în primul rând puţintei circulaţii caile ferate a producţiei naţionale. Nu susţinem şi a am susţinut nici o dată, că nu mai sunt încă multe de făcut pentru a adapta aceste mijloace condiţiilor atât de schimbate ale României întregite, dar nimeni nu mai poate contesta faţă de rezultatele obţinute, că ele au azi cel puţin iebitul ce aveau înainte de război. Cum s’a ajuns acolo ! Prin acordarea din disponibilităţile ce aveam sumelor absolut indispensabile pentru refacere, prin grija continuă a interesului mare obştesc ea era în joc, în afară de orice preocupare secundară politică sau de partid. Nu aveam în această privinţă decât să ne conducem de două pilde: Aceia pe care o avem înaintea noastră prin cei 40 de ani de funcţionare a căilor ferate române de la răscumpărarea lor de la streini în Vechiul Regat; şi, calea urmată de toate statele Europei după război, care păstrând în mâinile lor acest mare instrument al economiei naţionale, au înţeles că trebue prin caracterul comercial ce are să i se asigure elasticitatea necesară printr’o ^organizaţi© cât mai autonomă, cât mai neatinsă de influentele politice, flare mai cu seamă în timpurile din urmă puteau stânjeni bunul mers a unei atari instituţii. . Graţie autonomiei de fapt a Căilor ferate Române din trecut, care le punea la adăpostul fluctuaţiunilor şi înrâlnirei politice şi graţie putinţei ce să dăduse corpului tehnic român să lucreze în linişte şi continuitate, această administraţie ajunsese să dea Vechiului Regat nu numai pe una din cele mai bun© am sale, dar care era recunoscută şi în streinătate ca atare înitre căile ferate conduse de stat. Toate aceste învăţăminte azi sunt înlăturate, şi, după cum am avut prilejul să o arăt in Cameră când s’a discutat înfiinţarea unui subsecretariat de stat la Căile ferate, ca premergătoare modificărei legei de organizare, pentru preocupări secundare de partid rău înterese şi de persoane, introducându-se politica în această administraţie, în loc de a întări ce se găseşte, se strică ce s’a făcut şi dobândit până azi. Chestia este prea importanta pentru a putea să arătăm într’un singur articol, toate laturile ei- Ne vom mulțumi să rezumăm care pot fi consecinţele celor două proiete de legi, cel votat de Cameră şi Senat ce reamintim mai sus şi proiectul de modificare a legei de organizare trecut în grabă prin Senat, car era act ce nu poate susţine discuţia. Să pune continuitatea în aplicarea unei măsuri ca aceia a organizărei, abia aplicată în timp de nu în loc de a se aştepta roadele ei, se pune intr’o nesiguranţă con-ja piesei lui Gogol „Revizorul tinuă tocmai o instituţie care are " nevoie şi de timp pentru a se întări O nevoie de stat și care de peste 40 de ani a fost de altfel considerată de toate partidele politice, scoţând acest instrument din luptele politice, să transformă pentru întâia dată ca o chestie de interes secundar politic de partid. Prin noua organizare administraneia căilor ferate in opunere cu ceea gîm de administraţie politică şi personală care n’a fost niciodată la direcţia CFR. In momentul când pe chestiile mari — şi acea a transportului este una din cele mai mari — trebue învoirea tuturor pentru continuitate, să ia o măsură care nu numiai nu o asigură, dar care este chemată să facă să depindă în viitor această administraţie de fluctuaţiile politice. Nici un partid conştient de nevoile mari ale ţarei, nu va putea păstra un atare regim, chemat să stânjenească propăşirea de totfelul a ţării. Am încercat şi încercăm în Parlament să atragem atenţia guvernului asupra greşelei ce face, încercăm de rândul acesta să atragem pe aceia a opiniei publice ca să caute şi ea să trezească pe cei răspunzători la datoria lor; cerem diferitelor ramuri interesate, agricultura, industria şi comerţul să cerceteze noul regim ce vrea să se introducă şi să îşi dea seama de efectele ce el va avea asupra putinţei lor de a face o muncă rodnică. Cerem îndeosebi corpului tecnic românesc, care are şi dreptul în baza serviciilor reale aduse ţarei prin buna conducere în trecut a căilor ferate, să cerceteze în mod obiectiv îndrumarea nouă ce vrea să se dea, reamintindu-şi cauzele de înflorire în trecutul acestei admnnistraţii-Dacă mâine vor avea şi unii şi unei atari administraţii contra pe alţii cu ţara împreună să îndure liticei de partid ea este pusă sub directa influenţă a ei,, când se crarea sporirea activitătei si a creditului instituţiei prin autonomie, un pas înainte făcut în această direcţie este înlăturat printr’un reurmările grele ce prevedem ne-am făcut datoria să-i prevenim. VITIA I. BRAIEANU 14 Ianuarie 1927. In „New York Herald Tribune", s-a publicat de curând, un articol insistându-se asupra rolului jucat de Anglia la începutul faimosului tratat semnat de Albania, şi de Italia la Tirane. Inofensiv în aparenţă, spune „Tribune”, acest tratat este capabil a răsturna cu desăvârşire echilibrul puterilor din Europa. Importanța strategică a Albaniei se poate vedea bine dintr’o singură privire pe hartă. Marea Adriatică are forma unei sticle cu gura în jos, Albania formând o latură a gâtului sticlei pe când „călcâiul cizmei“ italiene formează cealaltă latură. In felul acesta in viitor, pacea sau războiul din Balcani ar depinde uşor de tratatul de prietenie Albano-Italian. Ce ştiu cercuri!© diplomatice Articolul continuă: Acest pact nu s’ar fi încheiat fără ajutorul şi intervenţia guvernului englez şi mai ales a d-lui Austen Chamberlain. In cercurile diplomatice este bine ştiut că tratatul de la Tirana a fost subiectul unei discuţii între d. Mussolini şi Sir Austen Chamberlain. După înţelegerea dintre Rusia şi Turcia Este adevărat că ministerul de externe englez şi-a schimbat opinia imediat după apropierea ruso-turcă, care a fost privită la Iondra ca o primejdie pentru destinele Imperiului Britanic. Noua orientare se mai poate privi şi ca o urmare a întrevederei de la Thoiry. Pentru a-şi apăra drumul ei înspre India şi pentru a contrabalansa efectul apropierei intre Franţa şi Germania, a devenit oare indispensabilă Angliei căutarea unei alianţe cu Italia ? Baronul Pompeo Aloisi, ministrul Italiei în Albania, s’a văzut cu Achmed Zogu şi i-a propus un mic târg. Era vorba ca şeful guvernului albanez să-şi aplice semnătura pe o convenţie in virtutea căreia îşi lua însărcinarea să admită hotărârea Conferinţei Ambasadorilor prin care Italia era autorizată să apere interesele Albaniei chiar cu forţa armată. In schimbul acestei acţiuni obligatorii, diplomatul italian a „rugat” pe Achmed Zogu să primească 3000 de puşti şi alte echipamente militare pe lângă un dar personal de 15 milioane lirette. In căzul unui refuz In acelaş timp, printr’o metodă foarte practică, Baronul Aloisi a comunicat d-lui Zogu cum ar fi consecinţele unui refuz. Cu toată această intervenţie brutală, Baronul Aloisi a suferit o înfrângere, deoarece Achmed Zogu a ezitat, a cerut timp și a căutat sfatul d-lui William O’Reilly, ministrul englez la Tirana. Acestea s’au petrecut la 14 Iunie. Avixul gtover* u'wi din Londrra rrr.T.,L?nr)iCTPYi Prin August însă Sir Austen Chamberlain și-a schimbat vederile, pentru că a rechemat pe d. William O’Reilly precum şi pe însărcinatul de afaceri englez d. Robert Forr, care trece drept unul din cei mai buni specialişti în afaceri balcanice. Succesorul d-lui O’Relly şi-a început activitatea informând pe Achmed Zogu că Anglia va fi foarte bucuroasă să vadă Albania, ajungând la un aranjament prietenesc în privinţa neînţelegerilor ei cu Italia. Dar chiar mai înainte de acestea, Baronul Aloisi a spus prietenilor săi că „Signor Mussolini , a ajuns la o înţelegere cu Sir Chamberlain“. In BALCANI ANGLIA si TRATATUL ITALO-ALBANEZ Comentariile unui mare cotidian din New York Cronica teatrală de PAUL I. PROBAM BOLȘEVISMUL în TEATRU — Cum se joacă și ce se reprezintă la Teatrul de Stat de la Moscova — Corespondentul marelui ziar resc nimic altceva decât întindegerman „Berliner Tageblatt” la rea principiilor și cuceririlor din Moscova, d. Paul Schaffer, pu- (Octombrie ]a viaţa intimă, sovietlică în numărul de la 31 Decem- ■ tizarea sufletelor, sovietizarea ibrie, un extrem de interesant al jnimilor, sovietizarea gândului, tirol asupra unei reprezentaţiuni! Meyerhold prezintă publicului la’pe „Revizorul“, de Gogol, după Teatrul Oficial al Statului din concepţia bolşevică, Moscova. Acest teatru este con- Pe scena Teatrului „Regina. Madus de regisorul Meyerhold, care Jria“ s’a jucat „Revizorul” după a şi împrumutat numele său in-1 indicaţiunile autorului. Aşa că stitutiunii de stat. a cetitorii vor pute ei înşişi să con-După citirea articolului se ve-J state denaturarea intenţiunilor de cât de greşită este concepţiaautorului, în favoarea doctrinei bolşevicilor în ceea ce priveşte ar- i bolşevice, la teatrală- De la întronarea le- Mai înainte,, însă, de a vorbi ninismului, bolşevicii nu urmă-despre piesa însăşi, corespondentul face o descriere a punerei în scenă. Scena e împărţită în compartimente în felii. E adusă din fund, cu toată recuzita, în semiobscuritate, într’un semicerc format din 14 uşi. Actorii se aşează în cadrul feliilor, reflectoarele se aprind şi reprezentaţia începe. Această scenă în felii — nu se poate găsi un cuvânt mai potrivit — stă în faţa publicului, la oarecare înălţime, în pantă înclinată spre sală. Această pantă produce o perspectivă de tablouri. Obişnuita vedere a scenei este transformată într’o scenă de vederi, lucru care până acum nu s’a crezut posibil. Venind alternativ din dreaptă şi din stânga, tăbliile rulează pe şine de oţel, curbe, care se întrunesc pe o şină centrală, ce duce la scenă. Pe tăblie are loc numai ceea ce este absolut necesar, recuția se vede mai mult unintr-un efect de optică. Publicul, însă, nu pare a se fi ocupat prea mult de această nouă metodă de punere în scenă. El s-a ponunţat împotriva lui Meyergold, din cauza cultului pentru Gogol, fiindcă sunt foarte mulţi ruşi cari se mai închină în faţa scrierilor ruseşti din trecut. Teatrul Meyrhold este teatrul comunismului oficial şi Meyerhold este profetul său. El nu vede decât viitorul, neagă arta burgheză, pentru că ea aparţine trecutului. Din cauza interpretării pe care a dat-o „Revizorului”, el a fost numit ucigaşul satirei lui Gogol, de către un poet de partid, om foarte cult. Un alt înverşunat critic al Sovietelor de la „Istvesljia“ l-a numit „Gogol hold“, geniul rău al lui Gogol. De fapt, sub regia lui Meyerhold, apar singuri noi, şi personagiile vechi sunt defigurate fără nici un scrupul. „Revizorului“ îi dă un complice, servitorul Osip e cu 30 de ani mai tânăr, pentru ca să poată fi chemat la o întâlnire de către nevasta primarului: acesta înebuneşte, în loc să devie mai prevăzător, din cauza ruşinei; se vede chiar o cămaşă de forţă pe scenă, iar ultima scenă, faimoasa scenă a înţepenirii tuturor personagiilor, e reprezintată de adevărate păpuşi de ceară, in Rusia săracă, unde un învăţător primeşte numai jumătate din leafa colegilor săi din 1914, s’au cheltuit 75 mii de ruble pentru această reprezentaţie. Tendinţa directorului de scenă a fost să denatureze piesa, vulgarizând-o. E vorba de burgezi. Gogol a fost şi el burghez, deci jos cu el. Şi el trebuie să cadă, fiindcă rămânând ceva bun de la el, ar rămânea ceva şi la burghezime. Acest teatru serveşte lupta de clasă, sistematic şi cu premeditare şi de aceea nu produce decât o caricatură.De pildă într’o piesă: „Supune-te Europă” se făgădueşte Europei burgheze toate suferinţele care au fost îndurate până acum numai de Rusia. America urmăreşte această prăbuşire şi ceea ce se vede din Araerica este doar vulgaritate şi josnicie. Altă piesă: „Urlă China” arată pe Englezi în China, dar nişte englezi aşa cum nu s’au mai văzut pe lume. Piesa „Mandatul” face din micul burghez rus, un idiot răufăcător. Acestea sunt reprezentaţiile din anul 1926 la Teatrul de Stat. Din războiul mondial, s’a observat că voinţa de a distruge pe inamic merge împreună cu tendinţe de a-l defăima. Tot ce se arată în acest teatru proletariatului, porneşte din dorinţa de a distruge prin ponegrirea, degradarea celuilalt. In teatrul lui Meyerhold, omul nu e nimic decât o păpuşă, dusă de întâmplări. Actorii săi doar fac mişcări cu mânile şi picioarele, nu pun însă inimă; obrazul rămâne ţeapăn şi mecanic. El mai admite ceva spirit, dar suflet nu. La ce rezultate ajunge cu această metodă? Pretutindeni numai caricaturi, cultul grotescului, biciuirea tipurilor deformate până la parodie. Meyerhold şi conducătorii artei bolşevice sunt convinşi că această despărţire complectă de cultura şi spiritul larg al Europei, îi vor duce la o operă mare, aşezată pe această „tabula rasa”. Nouă ani sunt de fapt un timp scurt pentru a crea o tabula rasa fructuoasă. In nici o ţară nu este censura atât de necesară ca în Rusia sovietică. Acolo nu se pot nici măcar publica recensii cari s’ar abate de la ideile lui Marx, şi mai puţin o carte care nu este marxistă. In caz contrariu i se scrie din oficiu o prefaţă marxistă. Altminteri nu e permisă tipărirea unei astfel de cărţi. In Rusia Sovietică e foarte periculos să-ţi exprimi ideile personale. In această ţară prognoza artei este foarte serioasă. Tinereţea este violentă, dar nieăeri nu este atât de violentă, de demonstrativa şi de negativă în chestiunile intelectuale, ca în această nouă Rusie sovietică, unde numai tehnica teatrală pare a fi dobândit libertate. Un potop de LEGI... Pentru sesiunea viitoare a Corpurilor Legiuitoare, se pregătește un adevărat potop de proiecte de legi. Fiecare ministru se crede obligat să introducă reforme și să alcătu- iască proiecte, cât mai multe proiecte- Ba încă cu cât e mai puțin important departamentul pe care-l conduce, cu atât ministrul respectiv pregăteşte pai multe procete, pentru a-şi dovedi competința şi utilitatea. Din nenorocire cele mai multe din aceste procete nu corespund nici unei necesităţi iar toate, — aproape fără excepţie, — sunt prea puţin studiate spre a putea fi prezentate Parlamentului, în forma ce le-au dat-o miniștri respectivi Grave lacune găsim în proiectul de lege al chiriilor și în acel al reorganizării căilor ferate. Altele încă și mai grave,, găsim în proiectul de lege al presei In sfârșit ,11 proiectul zonelor libere în porturi şi în acel al pescăritului, sunt altele cari ne fac să credem că miniştri respectivi socotesc că legile se redactează cu scrisorile de felicitări cu ocazia sărbătorilor. Cauza acestor, lipsuri trebue găsită în modul cum au înţeles să legifereze colaboratorii d-lui general Averescu. Ln adevăr, ei n’au placat dela un interes general bine stabilit, ci dela interese particulare sau de partid. Apoi in alcătuirea proiectelor, nu s’au preocupat decât de modul în care ar putea garanta aceste interese inavuabile ti în acest scop, s’au înconjurat de sfătuitori urmând aceleași feluri. Odată cu depunerea acestor proiecte pe biurourile Corpurilor Legiuitoare se va vedea nu numai lipsa de seriozitate a acelora care leau alcătuit, dar și interesele ce-au prezidat la alcătuirea ţignei atunci guvernul nu va fi întărit print'- o rodnică activitate legislativă cu compromis de meschine preocupări. m -!■— N.W Criza de guvern —BMEgM-raBiHHBSy IHBV«BwtB3UM din Germania Fruntaşa] social-democraţilor germani care a avut un rol decisiv in răsturnarea guvernului Marx. Dacă guvernul mare coaliţiuni se va constitui, Scheidemann va fi cu siguranţă unul dintre membrii săi *De seamă, SCHEIDEMANN ECOURI Agenţia telegrafică din Atena desminte svonurile relative la descoperirea unei asociaţii monarhiste secrete. La Peking, casa mareşalului Chang-So-Lin, şeful nordiştilor a fost fortificată şi prevăzută cu mitraliere şi un tun antiaerian. Pentru primele 10 luni ale anului 1926, balanţa comercială a Italiei, prezintă un excedent de 124 milioane, faţă de primele 10 luni din anul 1925-Vaporul rus „Karl Marx” sosit la Livorno are întreg echipagiul compus din femei. Ele poartă costum masculin şi nu pot fi deosebite de alţi marinari Comandantul a declarat că nu a avut niciodată un echipagiu mai disciplinat și mai activ. NOTE Istoria in licee In numărul trecut al ziarului nostru arătam cum intenţiunea, formulată ca „recomandaţiune“ de către Lipsa Naţiunilor, in sensul ca învăţământul istoriei să fie curăţit de orice excitaţie la ură între popoare, este o intenţiune idealistă frumoasă, dar care vine in conflict cu realitatea. Nu este, de altfel, prima dată când ceiace dorim, este altceva decât ceiace este şi când un abis se ridică intre ceia ce ar trebui să fie şi ceiace a fost. Aci stă toată drama vieţei. Istoria nu poate să fie cu totul lip- sită de această notă de ură, întrucât lupta vieţei este o temelie a societăţilor însăşi, iar eroismul a fost totdeauna lăudat ca o virtute, deşi in fapt el este o formă a cruzimei. Dar ceia ce se poate face în învăţământul istoriei este ca în el să intre şi altceva decât numai războaele. Este un fapt cunoscut că autorii cărţilor noastre de istorie naţională, ca şi programele şcolare au pus tot accentul pe luptele ce le-am avut în decursul timpului, cu duşmanii, fără a se da elevilor noţiuni suficiente de viaţă socială şi culturală. Se ştia pe de rost toate luptele, şi se eşea din liceu fără a se cunoaşte cum se imbrăcau, cum trăiau in viaţa socială, ţăranii, boerii, ori lefegii, sau oamenii de casă şi robii. Nu se cunoştea de asemeni nimic din trecutul artistic şi cultural al ţărei. Se scria o pagină grăbită despre cronicari, despre cutare biserică, deşi ea poate are pentru trecutul nostru tot aceiaş valoare ca şi lupta de la Răsboeni. Dar viaţa însăşi socială a timpului nostru se resimte de acest trecut economic, de felul raportului dintre marea şi mica proprietate, de felul cum clasa agricolă a muncit şi a produs, precum, viaţa culturală şi artistică de azi apare sub o altă lumină, dacă o comparăm şi o legăm cu trecutul artei noastre, cu activitatea scribilor din Mănăstiri, ori cu producţia individualităţilor mari, cum a fost un Dimitrie Cantemir,, uu un Milescu, un Costin şi alţii. Nu suntem creaţiuni ex nihile, culturaliceşte şi economiceşte, precum din punctul de vedere economic avem o serie de ani şi de decade de ani, in care am muncit ca să trăim şi chiar să exportăm intr’o proporţie mică, dar totuşi să exportăm: sare, cai, oi, blănuri, precum am avut o mică industrie, auriferă. Viaţa neamului românesc nu se reduce astfel la o neîntreruptă luptă cu sabia şi cu flinta, la permanente băjenii; am avut printre puţinele zile de soare, şi un avânt spre cultură, precum am avut o organizare elementară a muncei, care a dat o anumită coloratură trecutului nostru economic, în industrie şi în comerţ, în agricultură. Dacă se înţelege astfel prin o altă coloratură şi al aspect al istoriei naţionale, introducerea vieţei culturale şi economice din învăţământ, atunci nimeni nu poate fi adversarul unei inovaţii care împacă idealismul moral, cu adevărul faptelor. PETRONIUS REGIMUL dela Porţile de fier Expunerea delegatului României In conferinţa dela Paris Am arătat că însemnătatea conferinţelor dela Roma în care urmează să se stabilească regimul definitiv al Porţilor de fier cari, potrivit noului statut dela Paris, urmează să intre in regimul normal al Dunărei dintre Ulm şi Galaţi Iată acum şi expunerea pe care delegatul României a făcut in conferinţa dela Paris asupra regimului dela Porţile de fier: In scopul de a înlesni pe cât posibil lucrările conferinţei spre a ajunge la o soluţiune justă şi echitabilă, conformă cu interesele tuturora şi mai ales ale navigaţiunii, delegaţiunea românească crede necesar de a da câteva lămuriri cu privire la regimul Porţilor de Fier, care se pare că prezintă o importantă particulară in ochii conferinţei. îmi voi permite mai întâi, ca să fixez ideile, asupra situaţiunei anterioare, apoi a situatiunei prezente spre a putea astfel deduce, daca îmi va fi posibil, care ar fi regimul viitor care ar conveni mai bine navigatiunei. Sub numele Porti de fier se înţelege sectorul Dunărei mijlocii cuprins între Moldova şi Turnu Severin, sector de o lungime aproximativă de 120 km, în care greutăţile navigaţiunei sunt numeroase. Aceste greutăţi sunt creiate de natura însăşi. Lenta gigantică de secole, a apelor Dunărei de a-şi croi un drum spre a putea pătrunde printre stâncile şi obstacolele de tot felul, pe 1Care defileul dintre Carpati si Balceani i le opun, n’a reuşit ca să dea navigabii.,,, pn cent s’gur si lesnicios, fără ajutorul operei omeneşti. In trecut Imitate de 1880, navigatiunea pe această parte a Dunărei, se facer în condiţiuni excesiv de grele si bastimente cu un titant de apă du 150 centimetri nu puteau să treacă cataractele decât 158 zile pe an, în mediu. Intre 1871 şi 1885 adică timp de 15 ani, bastimente cu un caragiu de 183 cm. nu au putut trece in plină încărcare decât 45 zile pe an. Nu era numai lipsa de profunzime care împiedică bastimentele de a naviga dar o mulţime de alte obstacole, produse de tot felul de greutăţi, colţuri înalte de stânci, vârtejuri, viteze de curent mari, căderi de ape, umflături considerabile, lărgiri şi strâmtori de secţiuni, în fine tot ce poate influenţa formaţiunea cursului de ape în condiţiuni extrem de dificile. In temnul unei mari părţi a anului, navigatiunea era întreruptă din cauza acestor dificultăţi si pericole, în timpul altei părti a anului, ea se făcea în condiţiuni primitive si costisitoare, prin ajutorul halagiului si numai în timpul câtorva zile ale anului, bastimentele puteau trece cu încărcământul lor complect. Acesta era trecutul. El ne demonstrează că dificultăţile în navigaţiune, se traduceau numai prin obstacolele naturale şi nicidecum prin vre-o altă circumstanţă. Lucrurile hotărâte prin trasatul din 1878 După executarea unor importante lucrări la gurile Dunării, îmbunătăţirile şi progresul navigaţiunei în partea din vale a fluviului, impuneau deopotrivă măsuri technice seroase şi îna partea mijlocie a Dunărei, prin îndepărtarea obstacolelor dela Porţile de Fier, spre a pune şi acest sector în aceleaşi condiţiuni de navigabilitate ca părţile din vale ale fluviului. Abia in 1878 prin tratatul dela Berlin, s’a hotărât ca să se întreprindă mari lucrări pentru suprimarea acestor obstacole. Executarea lucrărilor a fost încredinţată Austriei, care la rândul său însărcina Ungaria să studieze şi să elaboreze proectele necesare în vederea atingerei scopului urmărit. Lucrările executate de Ungaria au adus, trebue să recunoaştem, oarecari servicii navigaţiunei, dar din nenorocire, scopul urmărit n’a fost complect atins, pentru că dificultăţile n’au fost înlăturate în măsura necesară şi în unele părţi viteza curentului este destul de mare spre a împiedica navigaţiunea, în altele fundurile stâncoase nu permit o navigaţiune destul de regulată şi sigură ca în părţile din vale ale fluviului Autorităţile competente ale Ungariei au recunoscut ele singure imperfecţiunea resultatelor obţinute si înaintea războiului proeete de corecţiune fustese elaborate. Strma actuală In situaţiunea actuală nu se poate naviga în sectorul menţionat decât cu bastimente cu un tirani de 1,60 m, când nivelul la scara de la Orşova este de un metru, pe când în părţile din vale ale Dunării se poate naviga la nivelul ce mai jos al apelor, cu bastimente călcând 2 m. şi chiar 2,50 m. Vedem clar că exista o mare diferenţă, şi pentru aceste motive lucrările executate la Porţile de Fier au fost criticate de către specialişti. Aceste lucrări au costat 45 milioane coroane aur, din care 27 milioane au fost deja acoperite prin, taxele percepute pe navigaţiune, taxe contra cărora România a protestat întotdeauna. După rfizio, admimistraţiunea ungurească a acestui sector a fost înțocnită provizor prin Comisiunea_ Internaţională, provizorie ea însăşi, până când statutul Dunărei va fi fost elaborat-Această comisiune continuă să' percene«, taxe destul de ridi cfii.? pp invigatiuno pentru ^ a acori cheltuelile făcute cu întreţinerea senalului, balisajiul, pilotajul şi adminisitraţiunea acestui sector al fluviului. Aceasta este clar starea actuală a acestei părţi a Dunării şi care este caracterizată: 1) Administraţiunea provizorie înlocuind autorităţile riverane până se va termina statutul fluviului; 2) Necesitatea de a executa alte lucrări de îmbunătăţiri şi de îndreptări’, în afară de lucrările executate; 3) Necesitatea unui serviciu technic permanent pentru întreţinerea curentă şi pentru preparaţia proeotelor în vederea unei navigaţiun mai uşoare şi mai sigură. Libertatea navigaţiei Constatăm aşadar din nou, că în afară de dificultăţi de ordin pur ţechnic, vrei o altă circumstanţă fie din zilele noastre, fie din trecut, nu a dat loc la vre-o piedică oarecare cu privire la libertatea navigaţiunei. Dnea privim chestiunea navignbităţei Dunărei, dintr’un punct de vedere mai general, putem să ne dăm seama că aceleaşi dificultăţi existau de asemenea, înainte de 1856, sub forme diferite bine înţeles şi în celelalte sectoare ale Dunării. Magistrala descrie lume făcută de primul delegat al Marei Britanii în Comisiunea Europeană dela gurile Dunării, într’o conferinţă ţinută la Londra, pune în lumină condiţiunile în cari se practica navigaţiunea în celelalte sectoare ale Dunării, pericolele de orice natură, sălbăticia barbaria, pirateria etc Aici nu erau fundurile stâncoase Continuare m pag. 2-a