Viitorul, februarie 1927 (Anul 20, nr. 5678-5701)
1927-02-01 / nr. 5678
Anul al couâ-zecelea No. 5618 6 PAGINILE W. in TASA 4 LI! «.în ABONAMENTE IN TARA Un an — — — — 700 lei Şese luni — — — 350 » Trei luni---------- 200 » In strelnfttste Un an---------------1400 lei Şase luni— — — 700 » Trei luni---------- 400 » REDACŢIA ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STO. EDGARD QUINET No. 2 NI STRADA ACADEMIEI No. 1T Temeteanile: Dlwsena SITS: Redactia el Administraţia 49/23 «1 SAI ilarii 1 Februarie 1351î Manuscriptele republicate se distrug 2 LEI EX. In TARA 4 LEI «. în strMate ANUNCIIIRI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr Academie 17 lei la toate Agenţiile de publicitate In revista „Deutsche Politische Rerte”, ce apare la Sibiu, sub conducerea d-lui Rudolf Brandseh găsesc un foarte interesant studiu, datorit d-lui dr. Gustav Adolf Klein asupra băncilor germane din România. Deşi incomplect ca date, căci nu se cercetează şi băncile din Bucovina şi Basarabia, totuşi informaţiile ce ni se dă de autor asupra băncilor săseşti şi şvăbeşti din Ardeal şi Banat sunt foarte preţioase, socotind potrivit, a le comunica, pe această cale, şi publicului românesc. Se ştie că Saşii şi Şvabii din Ardeal şi Banat dispun încă de prin 1840—1870 de o întinsă reţea de „institute de credit şi economii“ solid organizate şi prudent conduse, ce au ajutat mult la dezvoltarea şi propăşirea gospodăriilor lor ţărăneşti. In Sibiu, Braşov şi Timişoara s’au ridicat bănci centrale puternice, ce au servit de îndrumătoare ale întregii reţele de bănci, răspândite în oraşele, orăşelele şi satele mai importante din Ardeal şi Banat şi care şi astăzi au în mâna lor conducerea întregei finanţe săseşti şi şvăbeşti din aceste regiuni. — Citez: „Casa Generală de Economii din Braşov“ (1839), „Casa Generală de Economii din Sibiu” (1841), „Prima Casă de Păstrare din Timişoara“ (1845), ,,Institutul de Credit Fondat din Sibiu” (1870). In anul 1912, un număr de 39 de bănci săsești dispuneau de următoarele fonduri de lucru si anume: Capital social 10.665.000 Kr. Rezerve . . 29.559.000 Kr. Angajamente STAlSLOOOJto^ Total . . 414.662.000 Kr. In anul 1925, situația acestor bănci săsești se prezintă după cum urmează: Capital social 221.823.912 lei Rezerve . 101.734.202 lei Angajamente 1.399.550 670 iei Total . . 1.73.108 784 lei Comparația acastor cifre, dat fiind schimbările însemnate de ordin politic, economic şi financiar ce au intervenit între 1912 şi 1925, este desigur foarte interesantă şi sugestivă. Capitalurile şi rezervele au sporit considerabil, proporţia între ele schimbându-se în favoarea capitalurilor, mult mai numeroase în 1925 faţă de rezerve, decât erau în 1812. Consideraţiuni monetare şi structura specifică a fondurilor de lucru împrumutate — în cea mai mare parte depozitate spre fructificare — au determinat o politică de capitaluri anumită, în sensul urcării lor continue, tendinţă ce continuă mereu. In ceea ce priveşte angajamentele, ele sunt alcătuite în mare parte din depunerile populaţiei săseşti, la care se adaugă creditele bancare la marile bănci româneşti din Bucureşti şi apoi reescentul la Banca Naţională. Ar fi fost interesant de ştiut valoarea acestor fonduri venite din afară de lumea săsească, dar autorul studiului citat nu ne spune nimic. Mai adăugăm că în cifra de 1399 milioane lei trebue să se găsească si multe duble înregistrări, dat fiind relatiunile de afaceri şi credit dintre băncile săseşti. Intre angajamentele antebelice" (1912) şi cele de astăzi mai există încă o deosebire însemnată şi anume: Cele trei bănci mari săseşti din Braşov şi Sibiu îşi agoniseau însemnate fonduri de lucru prin emiterea de obligaţiuni şi scrisuri funciare, ce îşi găseau largi plasamente la Viena, Fraga, Berlin şi chiar pe pieţele olandeze. Astăzi aceste operaţiuni au încetat cu totul, din diferite cauze între care desigur motivul monetar este hotărâtor. Vărsămintele „Saşilor Americani“ au contribuit cu ceva la alimentarea băncilor săseşti din Ardeal, însă nu în prea mari proporţii. In general, din cifrele de mai sus, reese că finanţa săsească dispune de un total de 1723 milioane lei fonduri de lucru, ce au mers, fără nici o îndoială, la alimentarea gospodăriilor săseşti, deosebit de creditele — desigur însemnate — acordate întreprinderilor comerciale şi industriale săseşti de către finanţa românească. In ceea ce priveşte finanţa şvăbească din Banat, constatăm că un număr de 5 bănci şvăbeşti dispuneau de următoarale fonduri: Capital social 85.000.000 lei Rezerve . . 37.082.078 lei Angajamente Jto63;285;613_Jei_ Total . . 1.185.367.691 lei In ce priveşte finanţa svăbească constatăm că, deşi mai concentrată ca număr de întreprinderi ea dispune de sume relativ considerabile alcătuite mai puţin din fonduri proprii, cât din angajamente subt forma de depuneri. Contribuţia „Şvabilor Americani” este mult mai importantă, fiind organizată sistematic cu prilejul ultimei călătorii făcută de d. Blascovitz coloniilor şvăbeşti din America-Contopind finanţa şvăbească şi săsească ajungem la următoarele rezultate “■ . ~ 1. Finanţa şvăbească 1.185.367.699 lei 2. Finanţa săsească 1.723.108.784 lei Total . . 2.908.476.475 lei Cifra de aproape 3 miliarde lei, manipulată de circa 45 de întreprinderi bancare săseşti şi şvăbeşti — indiferent de orice consideraţiuni valutare, ce pot fi juste, dar de o mai mică însemnătate practică şi imediată — indică în primul rând că finanţa minoritară germană dispune de însemnate fonduri de lucru, ce merg să ajute, în mod exclusiv economia acestor populaţiuni. Contribuţia capitalurilor ro-mâneşti, deşi nu apare în cifrele de mai sus, trebue să fie destul de însemnată şi în orice caz proporţional fondurilor de garanţii de care dispun întreprinderile financiare săseşti şi şvăbeşti, deosebit de sprijinul financiar acordat de finanţa românească, în mod direct, întreprinderilor de naţionalitate germană. In situaţiunea de strâmtoare generală, ce dăinueşte actualmente pe piaţa noastră economică, faptul că gospodăriile şi întreprinderile germane de toate categoriile sunt finanţate cu 3 miliarde de lei, pe lângă ajutorul dat direct da finanţa românească", arată cu destulă evidenţă condiţiunile în care se desvoltă, din punct de vedere economic, minoritatea germană din ţara noastră. Fără îndoială că, datorită unui sentiment de solidaritate foarte desvoltat la naţiunea germană şi unui spirit de organizare apreciabil şi demn de laudă, Saşii şi Şvabii au ştiut să-şi organizeze institute de credit serioase şi puternice. Nu este însă mai puţin adevărat însă că au avut tot cadrul legal şi toată libertatea necesară unei astfel de dezvoltări, pe care nimeni nu o poate contesta şi că şi de aci înainte drumul le este liber deschis către o propăşire tot mai pronunţată. Bucurându-l că şi în cadrul economiei noastre naţionale, minoritatea săsească şi şvăbească a putut înregistra o afiraţiune financiară atât de prosperă, ni dorim altceva decât ca această propăşire să continue şi în viitor şi în acelaş timp să se poată găsi formule de colaborare loială între aceşti harnici şi pricepuţi gospodari germani cu elementul românesc, spre binele şi interesul obştesc al patriei noastre. Stoarga gmanciara FINANTA GERMANA In ROMANIA de VICTOR SLAVESCU DATORIA GUVERNULUI CONDIŢIILE unei bune legiferări pentru ţară gr aag»wji*jwgn'uaiiUMS.«naaBfe:-fea«aig*8b:j5r^^B?yimwnMll»i«'niwmiW— Legiferarea este o operă care iată fiind importanţa ei, cere o grije deosebită din partea guvernului, care are în primul rând marea putere a iniţiativei legilor. Desigur parlamentul are puterea de a veni din propria lui iniţiativă cu proecte de legi, cam atâta timp cât ele sunt în cadrul constituţional, fireşte că au şi dreptul şi puterea de a tinde la transformarea în lege a ceia de la ar moment dat o anumită parte din adunările legiuitoare, sau unanimitatea lor, crede că e folositor a înfăptui. Dar ceia ce poate face întâmplător şi incidental un parlament, este dator să facă în chip normal şi obişnuit un guvern care are in obligaţiile lui constituţionale şi pe aceea de a alcătui legile. Odată această obligaţiune înteface, este firesc ca atunci când el se prezintă cu o lege, ea trebue să fie fructul unei maturităţi de judecată politică, şi rezultatul unor studii care să dea toate garanţiile că ceiace s’a alcătuit este folositor ţărei. Mai ales în aceste timpuri, legile cer să fie cu deosebire bine chibzuite pentru că complexitatea problemelor la ordinea zilei este alta decât atunci când trăiam într’un cadru de stat mic, cu nevoi reduse, cu perspective mici, şi cu puţine greutăţi financiare. Astăzi statul modern românesc este cu totul altul. Moştenitor a patru regimuri politice, culturale, economice şi financiare deosebite, statul român, de azi, este astfel unul din cele mai grele de cârmuit, de gospodărit, de administrat şi de încadrat în legea mare constituţională. O lege de azi trebue astfel să intre în cadtrul constituţional dar să ţină mereu seamă de acele nuanţe specifice, de nevoi particulare ale felurite regiuni. Suntem astfel o ţară mare, cu nevoi etnice importante şi cu necesităţi ce nu existau înainte de intregirea şi consolidarea României mari Instituirea Consiliului legislativ este eşită de altela din această nevoe a statului constituţional român, căci ceia ce se putea face mai înainte cu mai puţine greutăţi şi precauţii, nu trebuie să se facă azi. Dar, contrar aşteptărilor, se face azi tocmai ceea ce nu trebuie făcut, şi guvernul dă pilda tocmai a legiferării grăbite, nestudiate și lipsite de preocuparea obiectivă — și impersonală — singura valabilă într'o bună ordine da stat. Nu avem decât să ilustrăm această judecată prin chipul cum a căutat să legifereze în „reforma“ căilor ferate. Lovind în autonomia acestui important instrument al economieinaţionale de autonomie pe care însuş autorul legii care o desfiinţează o arată ca absolut necesară C. F. pentru a satisface ambiţiunea unui om, sau pentru a pune administraţia căilor ferate la dispoziţia guvernului, s-a alcătuit o lege nestudiată și fără preocuparea de binele general. Rezultatul nu e greu de-a fi prevăzut. Vom avea, încă o nouă lege caducă , încă o legiferare ieșită nu din preocuparea binelui obștesc, ci din preocuparea binelui personal sau foloaselor mărunte de partid. O altă lege nu îndeajuns de bine studiată, este acea a liceului, pe care d. ministru al Instrucţiunii, după cum a declarat d. Coandă, preşedintele Senatului, are intenţiunea şi hotărîrea de a o prezenta în curând pe biuroul maturului corp. Această lege de o importanţă atât de mare pentru instrucţiunea şi educaţiunea românească, nu a fost discutată de corpurile constituite şcolare, de toţi profesorii de la cele patru universităţi din ţară, direct interesate în alcătuirea liceului, de consiliul general de instrucţie, şi totuşi se stărueşte în a se trece cu iuţeală reforma liceului, adică a celei mai importante şcoale de cultură generală de stat. Dar aci nu dăm decât numai exemple. Regula generală de care se conduce este tocmai a prezenta legi nestudiate şi legi c o caracter personal, adică tocmai în condiţiunile cele mai rele pentru ţară. Suntem astfel în drept a cere, nu din spirit de opoziţie, ci din dorința de a servi marile interesepublice, ca guvernul să vină cu legi bine studiate şi să nu caute a le trece cu o grabă ce poate fi dăunătoare ţării. a o Mas a Marei Britanii în China Anglia face sforțări să domine evenimentele —afc———■Mo— ————— Situata în China a luat in decursul ultimei luni un aspect din cele mai serioase, aproape îngrijitoare — scrie „Le Temps"4 ocupându-se de atitudinea Angliei față de evenimentele din China. Este cert că în unele cercuri s’a căutat a se exagera primejdia interpretând faptele în sensul cel mai neliniştitor, pentru a justifica măsurile pe cari a socotit guvernul britanic necesar să le ia, in speranţa că vor fi suficiente pentru a împedica o catastrofă. Mai mult decât ori când, socotim însă că e nevoe de sânge rece faţă de o situaţie atât de delicată, căci orice greşeală de tactică din partea unuia din guvernele interesate pentru o bună aranjare a problemei extrem-orientală riscă s’o compromită definitiv — adaugă organul francez. Negreşit că Anglia face o mare sforţare pentru a fi în măsură să facă faţă tuturor eventualităţilor. Pe când forţele navale americane în apele chineze nu sunt decât 24 vase, iar Japonia nu dispune decât de 14 unităţi, Franţa numai p, Anglia are de pe acum o flotă de 62 unităţi, 6 crucişetoare şi 12 submarine, iar aceste forţe vor fi sporite la 75 unităţi când vor fi sosit întăririle plecate din Anglia. Pe de altă parte telegramele din Londra confirmă că 16.000 soldaţi, batalioane de linie şi infanterie de marină au fost trimişi în Extremul Orient şi că trupele de apărare din Shangai vor fi puse sub comanda generalului Duncan care va pleca acolo. Scopul unei acţiuni militare Este evident că guvernul britanic vrea să-şi asigure un puternic mijloc de acţiune pentru a lovi sigur la Ora proprie Bolşevismul In Asia acolo unde crede că e necesar să-şi apere interesele. Aceasta este insă o politică cu două tăişuri şi care poate duce departe dacă nu se iau măsuri pentru a limita riguros efectele. E foarte natural ca o mare putere ca Anglia să nu voească să lase a fi surprinsă de evenimente şi că ia măsuri pentru a preveni pericolele. Concentrarea de forţe navale şi militare importante, aproape de Shangai va da de gândit şefilor xenofobi cari duc campania contra Angliei sub influenţa Moscovei. Pentru a aprecia aspectul real al evenimentelor din China, nu trebue uitat că mişcarea naţionaliştilor e dirijată mai ales contra supuşilor englezi şi intereselor britanice. Sub presiunea cercurilor comercianţilor şi oamenilor de afaceri şi a misionarilor ale căror interese materiale şi morale sunt ameninţate în China, guvernul din Londra ia aceste măsuri oarecum vaste. Şi trebue cu atât mai mult s’o facă, cu cât de trei luni politica sa a dat impresia unei oarecari ezitări de natură soi compromită prestigiul Marei Britanii în ochii poporului galben. Insă rămâne de văzut dacă forţele concentrate în apele chineze corespund cu adevărat necesităţilor situaţiunei. In jurul unui echivoc Unele ziare engleze ţin să atragă atenţiunea guvernului asupra consecinţilor unei vaste întreprinderi navale şi militare care dacă ar trebui dusă până la sfârşit, ar însemna fără îndoială o cotitură periculoasă în istoria puterii britanice. Londra susţine că e departe de orice intenţie războinică şi stâre, că măsurile luate nu sunt decât precauţii pentru evenimentele ce se mai pot produce in China. VICE-AMIRALUL REGINALD V. TYRWHITT comandantul flotei engleze în apele Chinei Atitudinea guvernului din Canton Declaraţiile făcute de ministrul de externe al teritoiilor chineze de la sud, relativ la atitudinea guvernului din Canton, faţă de puteri, nu prea ingodue multe iluzii asupra succesului ce-i poate obţine diplomaţia britanică în această afacere. Pentru cantonezi nu mai e chestiune să ştie ce concesii sunt dispuse să facă puterile naţionaliştilor chinezi, ci doar să ştie in ce condiţii guvernul sudist ar putea trata separat cu fiecare putere o nouă bază a relaţiunilor internaţionale cu China. Dar in realitate nu e vorba actualmente decât de a organiza practic apărarea concesiunei internaţionale din Shangai pentru cazul când ar fi ameninţată de răsculaţii chinezi. Aceasta este adevăratul motiv al măsurilor britanice şi nici decum intenţia de a sprijini vreuna din părţile beligerante chineze. Rămâne de văzut ce vor face forţele engleze în luptele dintre, monarhişti şi sudişti lupte ce vor trebui să decidă şi soarta oraşului Shangai. Un vot greșit —•••— Camera a votat luarea în considerare a proectului de dezorganizare a căilor ferate după ce d. general Averescu, a venit în ajutorul d-l’i Văleanu, a cărui cuvântare nu-i păruse destul de convingătoare. Din nenorocire nici d. Averescu n’a putut aduce mai multe argumente ca d. ministru al comunicaţiilor. Legea e prea slabă şi vomită din preocupări prea pătimaşe, pentru a putea fi susţinută încăun mod onorabil. Pentru aceasta d-l general Averescu s’a ocupat foarte puţin de lege şi foarte mult de „distinsa“ personalitate a d-lui general M. Ionescu, — dovedind astfel adevăratul isvor al greşelii ce se face. Ca și d. Văleanu, d. prim-ministru a socotit însă, necesar să afirme cu o regretabilă ușurință, că modifică actuala lege a căilor ferate pentrucă n’a dat roade bune. — „La, început n’aveam de gând să modificăm legea, — a spus d-la gneral Averescu. Am chemat pe directorul general si i-am spus ce doream de la C.F.R.: precisiune, confortul în vagoane (să aibă geamuri, lumină, căldură), curățenie si ordine. Am asteptat rezultatele. Când am,_ văzut că nu apar. Lam chemat din nou si i-am repetat cererea. Şi de data asta fără rezultate. Departe de mine gândul de-a aduce vreo acuzare directorului general. N’a făcut că n’a putut. Şi atunci ne-am dat seama că legea trebue modificată“. Regretăm că d. prim-ministru nu Ştie că consiliul de administraţie a căilor ferate n’a funcţionat decât 3 luni, — restul de timp fiind împiedecat să lucreze tocmai de către, d-nii generali Ionescu şi Văleanu, cari luau singuri hotărâri având deci răspunderea tuturor greşelilor ce s’au făptuit şi a căror enumerare am făcut-o la timp. Deci numai „capacitatea“ acestor domni, cari, voesc să aibă mână liberă, trebue făcută răspunzătoare de lipsurile şi greşelile săvârşite. D. Averescu n’a aşteptat ca legea să-şi dea roadele pentrucă d. Ionescu, creatorul „confortabilei,“ clase a IV-a, n’avea timp■ Mai mult, d. prim-ministru a tratat Consiliul de Administraţie în mod nedrept, dovedind o concepţie ce ar putea fi calificată foarte aspru. Rămâne deci stabilit că d. Averescu nu numai că n’a putut dovedi că proechtul luat Sâmbătă în considerare este bun şi necesar dar nici cel puţin că legea, votată de trecutul parlament nu ar fi dat roade și căi Ionescu ar fi o capacitate... Moartea rectorului ACADEMIEI PARIS La Paris a încetat din viaţă zilele trecute Paul Lapie, rectorul Academiei, funcţiune care o ocupa de la 15 Mai 1825. Paul Lapie a reprezintat una din cele mai de seamă personalităţi din învăţământul public al Franţei LAPIE ZI CU ZI Ziarul „Viitorul“ resminte categoric că s’au ţinut consfătuiri, şi s’au luat unde mari hotărâri. Presa anumită răspunde: „Graba cu care se dau aceste desmintiri, dovedeşte că întrunirile au fost !“ Cu sistemul acesta nici-odată presa anumită nu va anunţa decât purul adevăr* * Polemica dintre d-nii general Averescu și Maniu, relativ la ultimele „pertractări“ este plină de nostimate... Astfel în „România", d. Maniu pune să se scrie că unul din motivele pentru care d. Maniu n’a consimţit să continue tratativele au fost bazele precizate de generalul Averescu pe hârtie.„ . Ei, hârtia, e marea buclucaşei... T. Maniu e în elementul său pertractant câtă vreme nu intră in funcţie hârtia şi scrisul. De îndată ce e vorba de precizări, d. Maniu nu mai vrea!... HOTE Civilizaţie^ instinct Reflecţiuni din cartea d-lui dr . II Relevăm sub titlul de „Erga ke Imere ‘ de xenolontică amintire, meritele, importanţa şi plăcerea ce-o procură cetitorului nepretenţioasele note cotidiane ale d-lui dr. Vas vie Bianu, profesor la universitatea din Cluj, asupra zilelor din războiul cel mare. Atunci aveam sub ochi tomul I. Acum a apărut şi tomul II de la Pacea din Bucureşti până la încoronarea de la Alba Iulia, şi titlul volumului este „însemnări din războiul României Mari“. Din această carte care presintă atâtea multe foloase, şi dă atât de preţioase cunoştinţe şi amintiri de Pe vremea muceniciei noastre, alegem la întâmplare unele informaţii cu privire la sălbătiicia soldaţilor nemţi — adică al populaţiunei rurale sau periferice orăşeneşti germane : „In privinţa traiului lor (al soldaţilor nemţi din oraşul Buzău) să povestesc lucruri nemaiauzite ; mulţi din ei se serveau de anumite vase drept vase pentru alimente, tot astfel întrebuinţau şi lighianele, după ce le spălau in mod cat se poate de sumar. Se zice că unii soldaţi îşi preparau ceaiul in cazanul serviciului cu urâta destinaţie al oraşului. Această notă de lipsă de educaţie sensorială, de abrutizare este interesantă de a fi adausă la atrocităţile comise atunci Aci nu e vorba de cruzime, ci de lipsa acelei caracteristice , de curăţenie morală, care distinge în special pe români, numiţi atâta de neîntemeiat de „sălbateci valahi“. Aceşti sălbateci au pronunţat sentimentul de repulsiune a ceea ce este spurcat.Nu va fi prea curat poporul nostru, in sensul că nu cunoaşte usul băilor corporale, dar cine cunoaşte viaţa grea ce a dus-o ţărănimea noastră in decursul veacurilor, nu poate imputa Sărmanilor robi ai pământului, că n‘au băi ! Dar ceea ce distinge pe român, este desgustul ce el il are de lucru spurcat. Un vas care a avut o urâtă destinaţie, nu-l mai întrebuinţează oricât ar fi de spălat. Simţul lui oarecum estetic Îl opreşte de-a uita ceea ce a fost şi utilitarismul la el nu se împacă cu grosolănia, cu lipsa de pudoare ori de neestetic. Această noţiune de lucru spurcat nu o au toate popoarele, cari pentru a-şi satisface nevoile zilei nu se uită la „bagatelele“ acestea, pe care o delicateţă înăscută şi instinctivă le ridică la rangul de credinţe. E şi aci o notă specifică a sufletului românesc : noţiunea de lucru spurcat, care e altceva decât lucru murdar. Igiena poate să nu o cunoască prea bine poporul nostru, dar cunoaşte nuanţele de suflet de la marginea esteticului cu a respectului de omenesc“... O psihologie întreagă resumată intr’un gest. PETRONIUS In cursul acestui an se împlineşte jumătate veac dela războiul pentru independenta tării noastre, război de ale cărui victorii se leagă Întreaga aşezare a Statului românesc modern. Credem interesant a aminti ca acest prilej diferite episoade din războiul dela 1877, cari mărturisesc despre patriotismul şi valoarea oamenilor noştri de Stat din acele vremuri cum şi jertfele ce s’au făcut de cîttre România de atunci pentru a asigura viitorul şi drepturile întregei naţiuni româneşti. Arătam într’un articol din ziarul nostru cum, în urcuşul istoriei noastre moderne, războiul de loi 1877 reprezintă prima mare treaptă prin care neamul romănesc a reuşit să se afirme în drumul lui spre libertate şi spre consolidare naţională. Acuma când, prin cel de-al doilea mare războiu, am renui să complectăm opera celui d’întâiu şi să înfăptuim idealul nostru naţional, este folositor pentru cunoaşterea în sine a trecutului nostru, ca şi pentru orientările de viitor, ca să ne reamintim de acele fapte semnificative şi reprezentative, din timpul războiului de acum cincizeci de ani, în măsura în care o zi din 1927 ne reaminteşte o zi mare a anului 1877. Oamenii altor generaţii In cursul lunei ianuarie a anului 1877, în ziua de 21 Ianuarie, se întâmplă un fapt, care ne arată înţelepciunea unora din oamenii politici de atunci, spiritul lor de prevedere şi sentimentul de demnitate naţională de care erau animaţi. Astfel, în timp ce politica neutralităţii, dintre războiul Ruso- Turc, era combătută de Ion Brătianu, care înţelese, chiar contra opiniei unora din membrii cabinetului presidat de el, că România nu poate fi neutră, într'un războiu ce se putea da pe teritoriul ei, în acest timp armatele ruseşti se pregăteau a trece graniţa, fără asentimentul nostru. Cu ocaziunea trecerei armatelor ruseşti Iată atunci cum se ia atitudini contra acestui plan, urmând povestirea cronologică din volumul închinat lui Ion Brătianu (vol. II Partea II): „Domnitorul, de acord cu preşedintele Camerei, C. A. Rosetti, şi guvernul, răspunde Marelui Duce Nicolae că România va primi cu simpatie armatele ruseşti dacă va fi nevoie să treacă pentru liberarea fraţilor creştini; adaugă însă că regularea oficială a raporturilor armatei imperiale cu autorităţile ţării va fi totdeauna considerată ca un act politic, şi ca atare trebuie să facă obiectul unei înţelegeri de la guvern la guvern. Or, încheierea unei astfel de înţelegeri, înainte ca Rusia să fi notificat puterilor hotărîrea ei va fi considerată de acestea ca o violare a tratatelor prin care se garantează situaţia politică a României. Chiar dacă actul oficial ar trebui iscălit în ajunul trecerei, armata rusă va găsi toate înlesn irile.„Pi. In fata „Colosului dela Nord“ într’un prim proiect se arată ca guvernul luase deja măsuri pentru apărarea Calafatului şi podului dela Bărboşi, prin distrugerea căruia s’ar tăia comunicaţia intre Moldova şi Muntenia“. Iată cum înţelegea a-şi apart drepturile mica ţară a Primeipatelor Unite faţă de „Colosul de la Nord’, cum se numea atunci împăratul ţarist, trecut ZILELE MEMORABILE din RASBOIUL NEATÂRNARE! (1877) Mmaatz&XL, 1 REGELE CAROL ECOURI Comunicaţia feroviară directă intre Riga şi Vladivostok, întreruptă mai bine de 10 ani, va fi în curând restabilită din iniţiativa d-lui Dunispis de la căile ferate letone. O convenţie feroviară specială care reglementează traficul între Rusia şi Letonia a fost de curând încheiată. Linia va fi parcursă in 12 zile* Un congres comercial turc se va întruni la Angora în cursul lunei Februar 1e, la care vor lua parte delegaţii camerilor de comerţ din Turcia, directorii comerciali ai difertelor, regiuni, drectorii comerţului maritim precum şi, reprezentanţii lucrătorilor*1' Congresul va fi inaugurat printr’un discurs al ministerului de comerţ turc in care va trata asupra situaţiei economice a Turcie’ v-„'" "yii*”* Multe sate din Cehoslovacia prd prezintă o caracteristică interesantă. Sunt teatrele cercurilor de diletanți. In genere, te aştepţi să vezi la astfel de lucruri o scenă construită in grabă, recuzită teatrală de ocazie şi foarte multe lipsuri* Marea parte diisă a acestor teatre posedă o sală destul de bine amenajată, e mică dar frumoasă bibliotecă teatrală şi decor lucrat cu mare îngrijire* Astfel de teatre sunt în Cehoslovacia vito miek Spectacolele au loc aproape săptămânal şi importanţa lor nu e de natură numai culturală prin dezvoltarea interesului pentru teatru, dar şi naţională* mai ales în regiunile unde influenţa străină şi deci pericolul asimilări ora mai marti* .**»» _r *