Viitorul, august 1927 (Anul 20, nr. 5829-5854)

1927-08-01 / nr. 5829

t!SBIS 1 AlfSUSt, 1927 finul al ctoisâ-zecelea No. 582© 1 SBR5SBBBSB9M 6 PAGINI A "■ 3 LEE SJ. in TARA 6 LEI ex. in streinei» te ABONAMENTE m TAEft un an — — — — 700 iei Şese toni-----*- 3E0 » Trei luni — — — 7C0 › In streiirEtate Un an------------1400 lei Şase luni-----— 700 · Trei luni-----— 400 * REDACȚIA ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI RTR. EDGART) QDTNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. II Telefoanele: Direcţia 351/23, Redacţia si Administraţia 349/23 si 303/11 «NUNCEUPg COMERCIALE Se pricresc direct la Administraţia ziarului Mr Acacemie 17 si • ? freie Agenţiile de publicitate Mar­uscriptcie necublicate se distrug TARA­­­LEI e­­c­ireni­itate T­­kirghiol tie 8. SUI*SEQ33ESqU troicsor universitar după zile de zăduf, în care­­ marea îşi, desfăşura în aga ei variaţie de îmbrăcă­­nie, căzu o ploaie repede şi piitoare. Raja dintre Eforie şi Movilă lungă îngustă de nisip, repede reni pustie, soarele se lăsa spre asfinţit,­­ un zăbranic de nori, rupt i loc în loc. Marea, răcorită ploaia repede, se acoperi cu ■mântui cenuşiu de seara, ca pătură subţire da ceaţă. In imb ghio­ul oglindea rume­­i,la norilor dinspre răsărit, înn­­oraţi cu ultimele raze de soa-’ Pe luciul lui de argint viu,­ o oglindă de neted, se reflec-j purpuriul cerului cu aureole aurii tot mai şterse, până ce şi peste el se presără cenuşa amur­gului. O pasăre de baltă rătăcită, sbură atât de aproape de faţa marii, încât părea că alunecă peste creţurile mărunte. Ca şi în­tr’un decor de scenă, două va­poare albe se urmăreau la mare distanţă, spre marginea dinspre orizont, lăsând dâre de fum, ca nişte nouraşi înguşti. încetul cu încetul liniştea de­plină a serii cuprinde ape şi ni­sipuri. Spre apus cerul rămase încă luminat de ultimele reflexe ale soarelui, iar către Movilă în­cepeau să sclipească palide sclin­­tei electrice. Mă socoteam singur în pacea naturii, înviorătoare şi purifiea­toare. Nici n’am prins de veste, când de după dâmbul de nisip se ivi un toparăş de singurătate, cu un braţ de Centaure şi Nemuri­toare trandafirii, ultimele împe­­striţături colorate de pe nisip vii plin de scar azurii şi Euforiei cu crengile ca nişte ceteni de brad. Ne-am trezit ca nişte cunos­cuţi de lungă vreme, unul lângă altul, stând de vorbă şi răscolind nisipul sbieit. Tovarăşul meu întâmplător, e­­ra un vizitator credincios al Te­­chirgh­iolului. Venea de mulţi, mulţi ani, de când soarta îl a­­r­uncase prin meleagurile aces­tea, cam îndată după ce s’a sta­tornicit lipirea Dobrogei la Ro­mânia. — Cât de repede s’au schimbat toate, începu vorba, arătând cu mâna, roată, în jurul locului plin cu nămol. Cât e de când a­­vem Dobrogea î­n viață de ori. Numără deceniile pe degete. 77, 87, 97, 907, 917, 927... nici 50 de ani, dacă se scad anii de fur­­­tună și nesiguranță, din vremeia ultimelor două războaie, care au f frământat mai ales ţinutul de p­e aici. - - • -— Când am venit întâia oară ca copil, peste tot aproape se în­tindea pustiul. ^ Bai de nămol se făceau numai în sat, cum se fac şi azi, în coada lacului Hagighiol. Uite-te ce a ajuns satul! Case mari, oţeluri cu trei rânduri, băi sistematice... un târguşor. De-ar învia tatăl meu, fost funcţionar la­ Cernavoda, nici nu l’ar mai cunoaşte. Pe unde suntem acum rar când se abateau vizitatori. Veneau în preumblare, să audă glasul mării. Pe urmă s’a­­zidit Otelul Movilă, şi priveşte ce e in jurul lui! Spre M­ovilă becurile electrice formau ca o diademă ce încingea fruntea malului înaintat în ma­re. Ultimele licăriri dinspre a­­pus, lumina acoperişurile de ţi­gle ale vilelor îngrămădite în faţa promontorului înălţat, lu­­â­nd înfăţişarea unui orăşel, în­cins de brâ­ul verde al sălciilor plantate. Tovarăşul meu mi le arătă, ca dovada vorbelor lui. Apoi îşi îndreptă mâna către vi­lele mai răzleţe din jurul Sana­­torului Eforiei, pe fiecare an tot mai îndesite. — Dacă merg lucrurile aşa, d’n Constanţa malul nu va fi decât un şirag de case drăguţe, de sanatorii unde îşi capătă să­nătatea sute şi sute de copilaşi plăpânzi. Calea ferată înlesneş­te transportul, iar valurile de oa­meni ce se scurg zilnic revarsă mijloacele pentru repedea trans­formare a regiunii. Tovarășul se opri din vorbă. Privirea lui cată spre luciul a­­bea iporeții al mării care începea să se confunde în depărtare, cu dunga de nori dela­ orizont. A­­murgnul se înteţi ; câteva stele prinse a se aprinde pe bolta ce­rului, iar sclipirilor tot mai vi­oaie dela Movilă la Eforie, răs­pundea dunga, fosforescentă ce arata locul Constanţei. —• Ce sunt 50 de ani în viaţa unui popor ! reveni tovarăşul meu, vorbind respirat şi cu con­vingere. O clipă din viaţa unui om. Şi, cu toate acestea ce mari prefaceri s’au înfăptuit în ţara noastră cea mică, strânsă ghem între două v­ecine, care cătau spre ea cu lăcomie. Din Bărăga­nul plin de dropii şi hârciogi, am făcut un parc imens de o­­goare, cu şosele şi drumuri de fer drept alee. Peste Balta Du­nării am aruncat cea mai lungă punte din lume, pe vremea aceia, iar în locul luntrilor de pescari­­ de la 77, azi pleacă din port va­poare elegante, ce port steagul nostru până’n continentul afri­can. Şi după ce tăcu o bucată de vreme, iarăşi începu, ca şi când ar fi căutat să convingă mulţi­mea neîncrezătorilor şi a cleve­titorilor, puzderie după războiu, unii din neştiinţă alţii din pa­timă şi ură, totdeauna distrugă­toare. Dacă s’ar însuma energia des­făşurată de micul stat dunărean, dela înfiinţare, în 1864 până la 1916, pentru ca să se scuture de rugina lăsată peste principatele mereu sleite şi ţinute cu fruntea la pământ, pentru a ajunge, cât de cât, statele cu veacuri de aşe­zare gospodărească, nu se poate să nu rămânem uimiţi de ce s’a săvârşit în scurt timp. E dreptul că am fi săvârşit, poate mai mult sau în orice caz mai temeinic, dacă n’ar fi fost discontinuităţile legate de luptele politice. Ştii ! Felinarul dela Mizil mutat dela casa unui primar la altul. Cara­­giale ar mai fi găsit şi azi exem­ple. Totuşi, chiar cu aceste cusu­ruri din ce în ce mai rar mani­festate, lămurite şi prin aşeza­rea noastră la pragul dintre O­rient şi Occident, s’au săvârşit tâtea minuni de energie în scu­tă vreme, încât numai neţinui, seamă de ele, ne extasiem în fa­ţa celor săvârşite aiurea. In jurul nostru noaptea cuprin­se totul. Doar glasul tăinuit , valurilor mai trăda marea di apropiere. Sanatoriul Eforiei, lâ­nă care ajunsesem, era numai o­chiuri de lumină, iar prin coi trast parcul cu salcâmi din ju luase încruntarea unei păduri t nere. — Câte n’am putea săvârşi­­ cum, când am ajuns mare ei Italia ! fu expresiunea de încn­dere în viitor a tovarăşului ce-i întinse mâna spre despărțire. Şi ea o rugăciune de seară îi cheie : — Doamne, dă-ne mintea mo­dovanului cea de pe urmă, ci mai e vreme. Mai târziu, să n fie de prisos, iar lăcrămile să n folosească la nimic. Mă cuprinse un fior. Nu era din pricina tristei răcori ce se tfei ci întrezărind gândul, neexpri­mat de tovarășul meu de sing­­rătate.­­ j Kf Din visera guvaernului actual --------------------— Consolidarea răspândirea caltarei problemă de ca stat esenţialmente naţională şi esen- pletă a cetăţenilor, fireşte că cul­­tialmente democratică, tara va trebui să aibă o pătrun-Naţională, pentru că la un po­­jdere adâncă în masăvi, după cum pot cu o isteţime înăscută, cum , trebue să aibă o desvoltare în e al nostru, cu puterile lui de re-­­suprafaţă, şi, deci, trebue să lu­pede adaptare la noutăţile vie-i mineze până în adânc straiele tei, desigur că cultura cere să fie asociale româneşti, potrivită acestor însuşiri, şi ca­­ ea să aducă o şi mai desvoltată conştiinţă­ naţională. Pornind de la însuşirile româ­neşti, cultura trebue să ajungă la o şi mai desvoltată conştiinţă naţională. 1_ . Iar democratismul culturei naţională pe­­ toate terenurile, noastre reese din însăşi structu­ cât mai temeinică mişcarea de la statului nostru de azi. Votul­­ întărire şi ridicare a poporului obştesc aducând nivelarea com-­ român. Actualului parlamentul guvern, unit cu îi revine greaua sarcină de a duce mai departe opera de normalizare, de conso­lidare şi de propăşire a ţărei. Pentru aceasta el înţelege a avea un anume plan de muncă şi de luptă, pentru ca în mod ar­monic propăşirea într-o direcţie să meargă paralel cu propăşirea din altă direcţie, ştiut fiind cât de legate, de concordante şi de corespunzătoare sunt problemele şi aspectele vieţei sociale şi po­litice la un moment dat şi la un popor. Din planul alcătuit de parti­dul liberal pentru a ajuta întă­rirea şi propăşirea ţărei, face parte la un loc deosebit de im­portant, opera culturală pe care acest partid înţelege să o facă, pentru că,în actualele împreju­rări răspândirea şi întărirea cul­turei este cheia de boltă a sta­tului român. Cuvântarea pe care şeful par­tidului liberal, d. I. I. C. Brătia­­nu a ţinut-o la marea serbare culturală din anul trecut rămâ­ne normativă : „Nu de azi, ci de întotdeauna, desvoltarea culturei a apărut partidului naţional-liberal, ca fă­când parte din nevoile vitale ale întemeierii şi desvoltării statu­lui. De la început, el a ştiut că, fără cultură, o democraţie puter­nică şi sănătoasă nu se poate concepe. Conştiinţa naţională­ în­­să­şi nu se clarifică şi nu se lu­minează şi sufletul nu se înalţă. Partidul, care a avut în sânul şi în fruntea sa pe Kogălnicea­­nu, pe Ion Chica, pe Conta, pe Ford, pe Rosetti, pe Sturdza şi pe Haret, care, pe lângă alte a­­* *'rea instituţ­­uni şi legiuiri şco­lare, au creiat şi organizat şcoa­la primară şi Academia Româ­nă. — temeiul şi reprezentarea supremă a culturei naţionale, a fi care chiar în ultimii ani a dat un aşa de mare avânt desvoltă­­rei şcolare rurale, cu inimosul concurs al învăţătorilor şi al ţă­­rănic­ei, nu poate fi învinuit că­­ nesocotit, în mijlocul luptelor pe toate tărâmurile, nevoile cul­turale ale societăţei româneşti". Şi comentând aceste cuvinte luminoase, putem şi azi reprodu­ce ceea ce susţineam atunci cu privire la caracterizarea şi rolul operei culturale pe care parti­dul liberal voeşte să o desăvâr­şească. Partidul liberal mergând mai departe şi căutând să concentre­ze toate puterile bunilor români pentru întărirea şi desvoltarea culturei, pe calea tradiţiei sale, nu face decât să-şi adapteze spi­ritul său de jertfă şi de muncă la o problemă care în condiţiile actuale ale statului român, este de o valoare capitală şi esenţială. Lărgind sfera vieţei publice, chemând la viaţa politică pe a­­ceea cari erau depărtaţi de ea, alcătuind reforme economice cari au adus o bună stare ţără­­nimei , spărgând graniţele poli­tice la interior şi susţinând o­­pera mare naţională a unifică­­rei şi a desrobirei, partidul libe­ral era prin opera lui din trecut dat­or să cheme la luptă energiile româneşti şi pentru desăvârşi­rea culturei spre a potrivi su­fletul românului de azi, cu noui­­le condiţii ale statului în care e chemat să trăiască, să-l serveas­că şi să-l apere. De aici, însă, reiese că cultura trebue să fie pentru noi românii. Partidul liberal este astfel pe drumul cel sănătos și cel sigur în munca lui culturală. In progresul general al tărei aşteptăm dela cultură ca să facă cât mai rodnică munca româ­­­nească, cât mai tare apărarea Ere depirtăr HB—H DESVOLTAREA COLONIILOR FRANCEZE — DeffiliS asupra munsei «a sa des­făşoară In rewiuwre «frigarce încet şi cu o neobosită stăruinţă^ coloniile franceze, reduse de după război la propriile lor resurse, exe­cută şi desvoltă planul sporirei lor economice is­vor al avuţiei lor în viitor. „Le Temps“ dă următoarele detalii interesante asupra mamei ce se desfăşură în acel­e regiuni în­depărtate al căror avânt comercial interesează direct naţiunea france­ză. In primul rând stă colonia, din Africa occidentală. Pentru deservi­rea acelui vast teritoriu sunt pe coasta oceanului câteva porturi şi debarcadere construite înainte de război cu tot utilajul modern, nece­sar. Calea ferată din Africa occiden­tală franceză trece de 3000 klm, iar navigaţia regulată de face pe o în­tindere de 4.500 klm. întregul teri­toriu francez dispune de drumuri pe cari se poate circula şi cu auto­­mobilul în sezonul de vară pe o în­tindere de 35 mii de ktm. Dar o ţară nouă care s’ar mărgini numai la, aceste reţele de comunica­ţie având o suprafaţă atât de vastă ar ajunge să se înăbuşe din cauza debuşeurilor sale maritime insufi­ciente — adaugă organul francez. Reţele de cale ferată In fie­ce an, linia ferată trebue sporită precum şi şoselele din inte­riorul ţărei, alături de lucrările de amenajare a porturilor. Sunt încă in colonia franceză din Africa vaste terenuri cari trebuesc valorificate prin lucrări de irigaţii. Programul fixat după război prevede executa­rea acestor vaste lucrări pe măsura posibilităţilor finaciare. In ce priveşte porturile şi radele, un plan general stabilit de curând de d. Car­de, guvernator general, pre­vede extinderea şi ameliorarea por­tului Dakar, înfiinţarea de cheiuri la Konakry, construirea încă a unui debarcader pe Coasta de Tvori­­ şi prelungirea celui de la Kotona, la Dahomey. Dakar port mare de escală şi de transit pentru coasta occiden­tală, punct de plecare a două căi ferate, din care una spre Sudan, constitue cea mai lungă linie colo­nială, fără însă a putea satisface întreaga necesitate a traficului me­reu în creştere. Lucrările nou, eva­luate la 80 milioane franci, date în antrepriză în 1926, va procura aces­tui port noui mijloace de acces, locuri de acostare odată cu instala­ţii şi utilajul modern indispensabil’ pentru scurtarea duratei­ operaţiu­nilor de încărcare şi descărcare. In Guinea unde chestiunea expor­tului de fructe proaspete — banane şi ananas — este de o importanţă indiscutabilă, s’a decis construirea unui port spercint unde vasele să poată acosta şi pleca repede şi fără nici una din dificultăţile observate în celelalte porturi primitive. Pe coasta de Ivoriu şi în Dahomey unde fenomenul „Itarei“ nu permite înfiinţarea de rade în apa adâncă, se va înfiinţa un debarcader la Port-Bonet-Bonet în faţa oraşului Abijan; prelungirea debarcaderului dela Kanotu vor procura acestor co­lonii mijloace de evacuare pen­tru desvoltarea lor economică. Pe lân­gă aceste porturi, in ultimii, ani s'a desvoltat, şi portul Kadlâk situat pe ţărmul râului Sal­um, unde se adu­nă pentru evacuare produsele din Senegal; transformarea lui complec­tă se impune din zi în zi mai im­perios. Programul colon­al Cheftuejile pentru sporirea linii­lor forate reprezintă şi o sumă im­portantă în vastul program colonial şi în totalul­ lucrărilor a fost pre­văzut un termen de câţiva ani. Două ani­ sunt încă necesari pentru exe­cutarea programului de irigaţii pe valea Nigerului. Se caută folosinţa complectă a marelui fluviu african care până acum a fost foarte slab utilizat: terenuri încă nedesţelenite vor putea fi puse în valoare sporind astfel mijloacele pentru executarea celorlalte lucrări necesare. D. Cardle In ultima întrunire a consiliului gu­vernamental a explicat necesitatea cheltuielilor proectate, nu numai fa­vorizarea regiunilor astăzi sărace ci şi înfiinţarea de noui isvoare de producţie. Sunt imense terenuri unde vor putea fi cultivate cerealale şi plantele oleaginoase; populaţiile acelor regiuni supuse adeseori foa­metei, vor dobândi putinţa unei bo­gate aprovizionări Minunata vale a Nilului din Afri­ca occidentală poate fi transformată într’un grânar, un rezervoriu ali­mentar şi pentru celelalte colonii, aceasta e ţinta guvernatorului gene­ral francez din Africa. Studiarea vastului program a du­rat nu mai puţin de 5 ani, dar ac­tualmente lucrările sunt în curs de executare, experienţa realizată do­vedeşte posibilitatea aplicării lui Exporturile coloniei din Africa occi­dentală vor dobândi o valoare in­comensurabilă prin desvoltarea co­merţului şi industriei susţinute de spiritul real şi muncitor, al guver­­nărei franceze. ,-i UN­OM de cerac-@r vsasRusaan D. Manoilescu este fără îndoială un om de caracter. D-sa a fost creiat de către d. general .Ave­reseu, care, se știe, nu prea are mână fericită în alegerea colabo­ratorilor. Ca aport politic a adus în partidul poporului o sumă de pretenţii și pe d. Lotru, cu oficiul „de studii".... rentabile. Se cunosc încurcăturile ce le-a produs în trecuta guvernare a par­tidului poporului. Gratie uşurinţei d-sale acest partid a fost compro­mis iar interesele tării periclitate. I)-sa a rivalizat cu d. Goga în mă­suri absurde şi cu risipa banului public. L­a întrecut însă în lipsa de once orientare politică şi în tendinţa de-a ajunge cât mai re­pede şi cât mai sus, întrebuinţând în acest scop adularea d-lui gene­ral Averescu şi îndepărtarea tutu­ror acelora de cari avea să se tea­mă. S’ar fi părut că nimeni nu este mai devotat şefului partidu­lui poporului, ca acest „copil su­fletesc", ce­ a fost purtat la Roma ca şi la ministerul de Finanţe pe braţele victoriosului general. Mai mult, vanităţei goale a d-lui Ma­­noilescu a fost sacrificat singurul om, care ar fi putut salva guver­narea avereseană de dezastrul mo­ral şi finaciar. D. Lapedatu, fostul ministru de Finanţe. Şi astfel până în ultima clipă d. Manoilescu a fost victorios, bine a­­şezat pe laurii altora şi preocupat numai de a-şi face partizani, plă­tiţi cu hanul Statului. D-sa armo­niza salariile după cum slujbaşii îi erau prieteni sau îl ignorau, — împărţeat diurne după acelaş crite­riu şi între timp, lucra cu oficiul de „studii“ al d-lui Lotru la un ta­rif vamal, ce­ a provocat protestele Parlamentului prin necinstea care a prezidat la alcătuirea lui. Ei bine astăzi d. Manoilescu do­vedeşte nu numai că nu este un om politic, — dar nici cel puţin un om. D-sa se arăta a fi un Mad­­gearu al partidului poporului, — un neisprăvit pentru care nu exis­tă prietenie în politică, ci numai pentru Lordra Al Asquit şi Ziarul englez Daily Mail comuni­că ştirea că prietenii lordului As­quith au hotărît deschiderea unei liste de subscripţie în favoarea aces­­tui mare om de Stat al Angliei, care în momentul de faţă se găseşte în­tr’o precară situaţie financiară. ECOURI C­amera de comerţ din Cleveland a oferit un premiu de 30.000 do­lari primului aviator, care va sbura fără escală între Paris-Cleve­­land, aterizând in acest din urmă oraş între 6—28 August, în timpul expoziţiei industriale. Primul avia­tor care, va face acest sbor înainte de 1 August 1928 va primi un pre­miu de 25000 dolari. M­­oda femenină a părului scurt a ruinat complect industria acelor de cap. De asemenea, interzicerea portu­lui fesului în Turcia şi dciziunea gu­vernului din Angola prin care fe­meile musulmane sunt oprite de a-şi pune văl pe faţă, au provocat oare­care criză în industria cehoslovacă, deoarece în nordul Boemie g­ă­­sesc multe fabrici cari furnizau fe­meilor şi fetelor turce vălul tradi­țional. PDTE «A ‘VI­­«aa Bucureştilor Oraşele cari au o viaţă şi un su­flet propriu, au nevoe şi de acel lux care e totuşi foarte necesar, de luxul frumuseţei. Au simţit această nevoe nu numai contemporanii rafinaţi, dar şi crea­torii de frumuseţe pură­, grecii, ori robuştii romani din vechime. Ei au creiat nu numai monumen­te, cari au rămas ca modele peste mii de ani, dar au avut şi acest dar rar — care nu de multe ori îl avem noi — de-a şti să pună în lumină, ca un regisor dibaciu, frumuseţile, creând perspective, pieţe, punând ştiinţa decoraţiei în serviciul arhi­­tecturei masive. Arta decoraţiei a fost astfel de mult înţeleasă şi aplicată în cen­­ura şi setea de-a ajunge. D-sa .w­ freie civilizate şi civilizatoare ale pregăteşte să treacă cu armei şi­­ lumei. Ea ne-a­ dat seria minunelor bagaje în tabăra naţional-ţară-­ Akropolei, cu splendidul şiretlic al nnst­ă în speranţa unei guvernări, propileelor, cari sunt, o poartă spre ce o crede mai apropiată decât, a­­ceea a partidului poporului. Dar armele d-lui Manuilescu ştim cari sunt: calomnia s'­ reaua credinţă iar în bagaje gl *• •, pe d-l Lotru şi un întreg trecut tenebros. Pen­tru partidul naţional-tăbrănesc o a­­semenea achiziţie este deci foarte demnă, ea dovedeşte afinitatea sufletească între „adevărata demo­craţie" şi ariviştii vanitoşi, lipsiţi de seriozitate şi de caracter. Pentru d. general Averescu este o lecţie, bine meritată iar pentru o­­pinia publică încă o dovadă că sita de mătase nu se poate face din co­zile unor anumite animale domes­tice; cer; ea ne-a creiat în timpuri mai noi feeria Câmpiilor Elisee, din Pa­ris, cari pleacă din freamătul cetă­­ț­ei în plină pădure; ea ne-a dat, acele p fețe ornate cu statui, cu squaruri admirabile ce degajează „Conservatorul“ din Bruxelles, ori fastuosul Rathaus al Vienei sglobii Noi, cari n'am avut nici timpul nici pasiunea ca să ne creiem capo­dopere arhitectonice, nu am ştiut să preţuim nici arta minoră, dar atât de necesară, a decoraţiei. Afară de perspectiva cu adevărat admirabilă din faţa Palatului Artelor din par­cul Carol, nu avem aproape nici un alt semn de preocupare estetică în direcţia creărei de decor perma­nent... Acestei cauze—adică insuficienţei noastre de a preţui arta aranjamen­tului — i se datoreşte şi fenomenul celalt şi anume că nu ştim să alcă­tuim un cortegiu care să impresio­neze, să ne dea fiorul fastului, a­l ritmului, al energiei strânse în ca­denţa pasului. Leonardo da Vinci — acel fantastic pluriartist şi mulţi savanţi ai vechimei — nu credea că­ este o îndeletnicire inferioară geniu­lui său ocupându-se de aranjamentul cortegiilor de la curţile minuscule ale cetăţilor italiene. Aceste consideraţi­uni ne sunt su­gerate prin visiunea directă şi re­centă a celor ce se petrec la noi, şi în special de îmbunătăţirile ce se fac terasei de lângă Teatrul Naţional- Se procetează crearea de prăvălii sub terasă, se aranjează, o decra­­ţie artistică lângă cea d’întâia bise­rică a artei din România, şi se in­tenţionează a se scoate statuete de bronz ghemuite într’un vestibul prea mic, în lumina soarelui. E un înce­put de occidentalizare, care am dori să fie continuat şi generalizat, şi mai ales susţinut de toţi pricepuţii în ale frumuseţii edilitare. Capitala României Mari trebue să fie isvorul radiant în toate direc­ţiile de viaţa publică şi socială ro­mânească. Şi în meşteşugul artei ca nu trebue să fie nici tributară, nici ancilară, ci stăpână şi iniţiatoare. PETRONIUS Luni, 25 Iulie. — De câtva timp averescanii au ce au cu d. N. Iorga. Ii urmăresc mişcările, îi cântăresc cuvintele, îi judecă ge­sturile, îl laudă, îl consolează, îl proslăvesc. In schimb şi d. Ior­­ga a devenit şi dânsul amabil cu tovarăşii d-lui O. P. Goga. Atât de amabil încât a scris câteva articole contra partidului liberal căruia nu-i poate ierta vina de-a fi guvernat prea mult și de-a gu­verna în viitor în ciuda celor­lalte partide care nu s’au dove­dit a fi capabile. De aci „îndrep­tarea“ trage concluzia că parti­dul poporului nu-i incapabil fi­indcă așa a spu­s magistrul. Recunoaştem şi noi cu magis­trul că partidul poporului n nu-i incapabil. Ba din contra este foarte capabil şi încă... de orice. Dispariţia unei fiţuici Marţi 26 Iunie. — Forţa d-lui N. Iorga şi-a încetat, în sfârşit, apariţia, după ce suferise toate modificările tehnice impuse ce lipsa de cetitori. Motivul ace­stui leşin (cauzat de inaniţie) provizoriu (fiindcă d. profesor anunţă că aşteaptă... vremuri mai bune) ar fi... cenzura. In realitate, apostolul era de mult hotărît să rămână în afa­ră de gazetărie. Faptul că a ră­mas la poarta Parlamentului i-a grăbit hotărîrea. Şi a găsit,,, cen­zura. Dacă nu era această cenzură, d. profesor ar fi trebuit să aş­tepte cine ştie ce inundaţii, vreo eclipsă solară sau lunară, vre­un cutremur de pământ sau vreo de­­raere de trenuri. Ii trebuia un pretext. Cenzura i-a salvat onoa­rea. Decoraţile d-lui Maniu Miercuri 27 Iulie. — Cică s’ar fi remarcat lipsa decoraţiunilor de pe pieptul de oţel al d-lui Iuliu Maniu. Să fie adevărat ! Să n’ai­bă oare d. Iuliu Maniu nici un fel de distincţiuni ? Bărbatul politic cel mai hotă­rit, omul cel mai de seamă al Ro­mâniei mari, ilustrul luptător că­ruia i se datoresc toate binefa­cerile din care ne împărtăşim, călăuza ţării în clipele cele mai grele, d. Iuliu Maniu, eroul pe­­tractărilor, apostolul răbdărei, să n’aibă decoraţii ? Nici măcar pentru cinstea de-a fi condus faimosul Consiliu Diri­gent nu i­ s’a dat o distincţie ? Atunci este cu adevărat ne­dreptate. Zâmbetul neamului românesc Joi 25 iulie. — D-l general Ave­rescu a vorbit în Senat şi a fost felicitat. Cu toate acestea d. ge­neral „a rămas rece şi neimpre­sionat“. Atât de rece şi de neim­presionat a rămas d. general A­­verescu, încât (iau tot după „în­dreptarea“) „a surâs“. Şi cum a surâs ? Credeţi cumva că a su­râs ca mine, sau ca d-ta ? Nu. „In surâsul său blând şi iertă­tor (pe cine o fi iertat fostul şef de guvern !) s’a oglindit nu nu­mai conştiinţa curată a unui om dar (fiţi atenţi!) sufletul senin şi mare al unui... neam întreg“. Bine că a surâs odată şi nea­mul românesc pe sub mustăţile d-lui general! Dacă nu surâdea cine ştie ce soartă tragică ne aş­tepta. )'iah averescani Vineri 29 Iulie. — La un june averescan pe care întâmplarea l’a făcut cândva demnitar al ţării, s’au întrunit câţiva prieteni şi acolo au făcut împreună­, planul unei acţiuni. Pricina nemulţumi­rii ar fi atitudinea d-lui gene­ral Averescu care nu i-a consul­tat în diversele atitudini poli­tice, ce-i angaja —zice-se şi pe dânşii. Pare-se că oamenii au dreptate. Pot cere şi dânşii de la d. ge­neral Averescu pe care l’au cre­iat, să fie consultaţi în marile chestiuni care interesează tara­­­ agram­ efemer« Bazar Un partid capabil. — Pretextul unei dispariţii.­Deco­­raţiile d-lui Maniu. — Zâmbetul neamului. — Juriu averesoan. — Rothermere & Mihaiache D-l N. IORGA Rothermere & Mihaiache Sâmbătă 30 Iulie. — Consilierul politic al d-lui Iuliu Maniu, ma­rele român Mihalache, a vorbit în Cameră ca un al doilea Ro­thermere, făcând apologia insti­­tuţiunilor maghiare ale căror calităţi au fost etalate cu cel mai desvârşit lux de... aprecieri per­sonale. Trebue să recunoaștem că d. Mihalache a dat lovitura, căci maghiarii, recunoscători din fire, vor expedia ca şi lordului Ro­thermere, un car de cadouri. Deocamdată la Budapesta se rostesc numai două nume: Ro­thermere și Mihalache. — —LVT.

Next