Viitorul, noiembrie 1927 (Anul 20, nr. 5908-5932)

1927-11-26 / nr. 5929

| anul al trcuă-zecelea Ko. 5929 3 LN­ 17. in Ti! EA 6LFIPK. îp sitelPCHte IN T^RA Un en---------500 lei Şase luni------— 350 , trei luni---------- 200 , 6 PAGINI iitorul In streinătate Un an — — — 1.500 lei Şase luni------700 , Trei luni — — 400 «LMINISTRAȚIA B­UCUREȘTI STR. EDGART­­QTCNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. II Telefoanele • Direcţia 351/23 , Redacţia ei Administraţia 349/23 şi 303/11 Sâmbătă 26 Noembrie, 1927 k N­ RCI~ S.CNLRCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr. leset rr ie 17 ei ie ieste lienţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug­­ Câte­va date BIOGRAFICE A murit ION I. C. BRATIANU Fiul marelui Ion Brătianu a cărui minte şi inimă o regăsim în evenimentele ce au creiat România Modernă. Ion I. C. Brătianu, şeful partidului liberal a închis ochii de apururi. Este o pierdere pe care tara o simte acum, o va simţi dureros în cursul anilor, pen­tru că cel care moare azi fulgerător a fost o personalitate gigan­tică a vieţei publice româneşti. Pe Ion I. C. Brătianu îl găsim ca animator al tuturor marilor mişcări şi acţiuni ce au creiat România de azi. II regăsim încă din 1913 ca propovăduitor al celei mai mari reforme democratic-re­­voluţionare în efecte, deşi admirabil de liniştită în cursul ei — reforma exproprierea pământurilor pentru a îi date ţăranilor, înainte de marea experienţă a războiului, şi înainte ca ‘ţ“răni­­mea să fi arătat vitejia ei în tranşee şi pe câmpuri de luptă, Ion I. C. Brătianu imprima vieţei noastre politice, ritmul cel mai de­mocrat posibil, şi preconiza o reformă ce avea să treacă marea proprietate în posesia ţărănimei. Când marele război a venit, şi când se cerea o minte şi o voin­ţă, ca să facă gestul izbăvitor şi liberator al unui neam întreg, care aştepta de veacuri­ desrobirea şi unirea lui, Ion I. C. Brătianu este omul mare al acelor timpuri decisive pentru viaţa noastră naţio­nală. El este fruntaşul generaţiei de jertfe şi de avânt, şi Ion I. C. Brătianu devine sufletul războiului, al rezistenţei pline de în­credere, precum după ce ostilităţile încetează îl găsim ca apără­torul cel mai intransigent, cel mai de necontestată autoritate, al drepturilor noastre naţionale. România Mare se creiase. Trebuia, apoi, consolidarea ei, pentru ca strălucitele roade ale vitejiei oştirei şi înţelepciunei politice, să nu fie pierdute; şi de aceia Ton I. C. Brătianu este muncitorul şi îndrumătorul operei de refacere, de vindecare a relelor, de norma­lzare a tărei. Marea inimă şi strălucitul cuget care se pusese cu atâta devota­ment în serviciul tărei, a dispărut, şi omul care trăise pentru ţa­ră, care vedea în propăşirea ei, un cult al propriei lui vieţi, nu mai este. Nu mai este omul de largă experienţă, cugetarea limpede şi iniţiativa vie în care viaţa naţională a poporului român, se re­flecta intens şi limpede Mare democrat, pentru care fericirea celor multi nu era un cu­vânt de efect, ci o mare realitate; mare român, pentru care po­porul si tara erau obiecte de cult si erau, idealurile vietei lui în­tregi; mare om de stat, pentru care toate problemele vietei pu­blice îl găseau totdeauna preparat, Ion I. C. Brătianu reprezenta în vremurile de acum, pline de măreţie dar şi de griji, o nădejde a neamului întreg, omul mare la care se apela cu încredere în orice clipă grea a românismului. Şi după cum a fost o mare fericire ca epoca în care s’a plămă­dit România Mare l’a avut pe Ion I. C. Brătianu,­­ o mare neno­rocire, simţită de ţara întreagă, reprezintă neaşteptata şi fulgeră­­toarea sa moarte. Partidul liberal care a avut cinstea mare şi marele noroc de a fi condus de Ion I. C. Brătianu, deplânge în faţa mormântului des­chis, pe cel care nu mai este, şi se leagă cu jurământ fată de tară de a duce mai departe opera românească şi salvatoare a celui ce a închis ochii, dar ne-a lăsat moştenire idealul lui de viată, închina­tă binelui tărei noastre. Ion I. C. Brătianu s’a născut în anul 1864­ El a urmat cursurile li­ceului Sf. Sava din Bucureşti, li­ceu pe care l-a vizitat anul trecut clasă cu clasă. După bacalaureat a plecat la Paris unde a absolvit şcoa­la, Politechnică şi aceea de poduri şi şosele, obţinând titlul de inginer. A intrat în corpul nostru tech­nic şi a lucrat câtva timp, sub con­ducerea regretatului inginer ,An­gliei Saligny, la construirea ma­relui pod de peste Dunăre, unde s’a distins, nu numai prin solidele sale cunoştinţe technice, dar şi prin spiritul său conştiincios şi camara­deresc, prin puterea sa de muncă, zelul şi devotamentul său. O strălucită perso- nalSiste Dela şcoala franceză modernă, mult regretatul bărbat de stat a câştigat, de o parte, spiritul pozitiv ştiinţific, disciplina intelectuală, puterea de pătrundere şi de altă parte, darul viziunii clare, obici­­nuinţa dialecticei pure, elocinţa caldă şi convingătoare. De la părintele său, a moştenit însuşirile omului politic, care mai târziu avea să fie chemat să con­ducă acelaş partid politic şi să pre­zideze, în calitate de şef de guvern, evenimentele cele mai importante din istoria neamului românesc. Aceste însuşiri au fost predomi­nate de o înţelegere clară a reali­tăţilor, de o voinţă perfect echili­brată şi pronunţat afirmată­­ de un simţ politic remarcabil, cari i-au permis — când ora marilor deciziuni au sunat — să le pună în serviciul patriei sale prin hotă­râri ferme, prin acţiuni conduse cu energie şi bine susţinute, prin soluţii înţelepte. Ion I. C. Brătianu a împăcat prin­cipiile politicei idealiste cu prin­cipiile politicei pozitiviste. El nici­odată n’a stabilit o linie de demar­caţie între dânsele, nici nu le-a confundat prin compromisuri, ci le-a pus în acord, având ca scop suprem de atins, — fie binele con­timporanilor săi, fie înălţarea şi propăşirea patriei şi a neamului său. In împrejurări grele, a ştiut să domine evenimentele şi nici o­­dată nu s’a lăsat dominat de ele. El n’a şovăit, ci şi-a asumat toată răspunderea actelor sale, căci cu­noştea arta de a guverna, după cum era un bun psiholog, un exce­lent tactician şi un fin diplomat. Principiile sale politice se pot încadra în formula liberalismului modern, bazat pe practica unei de­mocraţii sănătoase. Odată a decla­rat Ion Brătianu, în Cameră. ,,Oricare ar fi împrejurările, nu voi fi împins să merg nici prea mult la dreapta, dar nici prea mult la stânga". Iată definită politica de echili­brur­e liberală și democratică. Conducător de partid și președinte de Ioasi iu Chemat la conducerea partidului liberal, după retragerea lui Dimi­tri­e. A. Sturdza, Ion I. C. Brătianu a promis solemn că îşi va îndeplini greaua sa misiune prin respecta­rea doctrinei şi principiilor parti­dului său, dar mai presus de toate, prin luarea în consideraţie a do­rinţelor şi intereselor generale ale ţării. Şi el s’a ţinut de promisiune. Exerciţiul puterii nu l-a făcut să uite promisiunea d’intâi, angaja­­m­et­ele sale. El a fost un şef cu autoritate, dar fără să abuzeze de această autoritate ; un conducător avizat, înţelept; un consilier al tronului totdeauna credincios şi devotat; un servitor al statului, plin de demnitate şi conştiincios. A fost ministru al lucrărilor pu­blice, apoi preşedinte al consiliului şi ministru de război şi de externe afirmând calităţi de adevărat băr­bat de stat.­ ­ ION I. C. BRATIANU O activitate prodigioasă In 1913, după ce a luat parte la campania din Bulgaria, ca ofi­ţer de rezervă, având gradul de căpitan, a făcut cunoscut printr’o scrisoare, tării, că o reformă agra­ră se impune, pentru împroprietă­rirea ţăranilor. Şi această reformă agrară a fost înscrisă în programul partidului liberal, odată cu aceea a sufragiu­lui universal, egal, direct şi secret. Reforma agrară, anunțată în 1913, n’a putut fi realizată, decât în 1919, din cauza războiului. Cinternarea dela 1914-1919 Dela Ianuarie 1914 şi pană la Septembrie 1919 — adică în epoca cea mai grea prin care a trecut nea­mul nostru — neutralitatea, răz­boiul şi tratativele de pace — Ion I. C. Brătianu a condus aproape neîntrerupt destinele ţării, cu multă chibzuinţă, fermitate şi au­toritate. In timpul neutralităţii, el a diri­jat acţiunea diplomatică cu pru­denţă, abilitate, pricepere şi înţe­lepciune, aşteptând să sune ceasul României. A jucat strâns, a ne­gociat , s’a informat, s’a preparat. A fost o acţiune diplomatică plină de greutăţi şi de riscuri mari, dar Ion I. C. Brătianu a condus-o, în aşa mod, în­cât a atins scopul ce-l urmărea: intrarea în război ală­turi de aliaţii noştri fireşti, însă prin asigurarea chestiilor terito­riale relative la Ardeal, Banat şi Bucovina, precum şi la cooperarea armatelor ruseşti în Moldova şi Dobrogea şi a armatei aliate de la Salonic, comandată de generalul Sarran­. La 30 iunie 1916, contele Czerin, fostul ministru al Austro-Ungariei în Bucureşti, comunica, la Viena, baronului Burian, „că Brătianu nu aşteaptă decât ora proprie ca să intre în Transilvania“... La 4 August 1916, în casa lui Pro­­copiu din Bucureşti, Brătianu semna tratatul de avanta cu Marea Bri­­tanie, Franţa, Rusia şi Italia, prin care se recunoştea drepturile noastre asupra provinciilor române de peste Carpaţi. Şi în ziua de 14 August guvernul Ion Brătianu declara răz­boi Austro-Ungariei şi ordona mo­bilizarea armatei... Zarul se aruncase. Armele urmau să hotărască soarta noastră. După retragerea armate­lor noastre în Moldova, în Decem­brie 1916, sa constituit, la Iaşi, gu­vernul de colaborare Ion Brătianu— Take Ionescu. Guvernarea istorică dela 1914— 1919, a fost întreruptă dela Ianuarie 1918 până la sfârşitul lunii Februa­rie 1918 ,guvernul Averescu) și de la Martie 1918—Octombrie 1918 ,­guver­­nul Marghiloman) și apoi de guver­nul prezidat de generalul Coandă. Tratativele de pace dela Paris In ziua de 29 Noembrie 1919, s’a constituit guvernul Brătianu, — cel dintâi guvern al României Mari Ion Brătianu a plecat la Paris, ca să ia parte la tratativele de pace. El a stăruit ca România să obţină Banatul întreg. Dificultăţile ivite, la Paris, cu prilejul acestor nego­cieri, au nemulţumit pe Ion Bră­tianu. Bărbatul de stat român a atras a­­tenţia reprezentanţilor puterilor a­­liate şi asociate asupra marilor sa­crificii făcute de România în răz­boi şi care nu trebue să fie nesoco­tite, precum şi asupra dispoziţiilor cuprinse în tratatul dela 4 August 1916, încheiat la Bucurescu. Trata­tivele dela Paris — mai cu seamă din cauza opoziţiei Iugoslaviei în chestia Banatului — n’au condus la rezultatele dorite de patriotis­mul lui Ion Brătianu. Iran In 1919, regimul bolşevic s'a in­stalat la Budapesta şi armatele roşii maghiare ne-au atacat. I. Bră­tianu — cu toată opunerea aliaţi­lor — n’a ezitat să atace Ungara. România nu putea lăsa partea de vest a ţârii în nesiguranţă şi la dis­creţia trupelor maghiare bolşevice. Armata noastră a intrat în Un­garia, a distrus trupele vrăjmaşe şi apoi, în ziua de 3—4 August 1919, şi-a făcut intrarea triumfală în Budapesta. România salvase Unga­ria de regimul bolşevic şi restabi­lise ordinea în această ţară. Acţiunea guvernului Brătianu, triumfase. In ziua de 27 Septembrie 1919, guvernul Brătianu a demisionat. La 19 Ianuarie 1922 s’a constituit alt guvern, sub preşedinţia lui Bră­tianu, care s’a retras în 1926. Ulti­mul guvern prezidat de mult regre­tatul bărbat de stat, a fost cel con­stituit în iunie a. c. -------------------------------------------­ PROCLAMAŢIA GUTERNULUI CĂTRE TARA umilim.­vocat azi dimineaţă, a dat următoarea proclamaţiune către tară: ROMANI. Lovit de o boală fulgerătoare Ion I. C. Brătia­nu s’a stins din viaţă, d in dimineaţa zilei de 24 Noembrie. Ta«'» pierde azi pe omul care mai mult de un pătrar de veac şi-a închinat ca sfetnic al marilor şi nemuritorilor Regi Carol şi Ferdinand toată mun­ca şi sufletul lui pentru propăşirea, înălţarea şi întregirea statului român. Opera vieţii lui Ion I. C. Brătianu rămâne pen­tru vecie legată de cele mai însemnate acte din is­toria naţională şi politică a poporului român. Prin înţelepciunea şi patriotismul lui Ion I. C. Bărtianu, destinele neamului românesc au fost con­duse la înfăptuirea unităţii naţionale iar rolul pe care Ion I. C. Brătianu l-a avut în făurirea Româ­niei întregite, rămâne pagina cea mai glorioasă din viaţa marelui dispărut. Poporul român datoreşte lui Ion I. C. Brătianu reformele democratice, votul obştesc şi împroprie­tărirea sătenilor, precum şi întreaga operă de or­ganizare a sfatului întregit. Rar opera lui Ion I. C. Brătianu de care istoria va vorbi întotdeauna cu evlavie şi cu recunoştinţă înseamnă o muncă uriaşă de fiecare zi depusă cu înţelepciune, cu patriotism şa c­u o energie crea­toare neasemuită, in slujba statului întregit şi a neamului care-i datoreşte împlinirea celor mai sfin­te năzuinţi ale lui. Moartea lui Ion I. C. Brătianu lasă un gol ne­măsurat în viaţa ţării şi în sufletul poporului ro­mân. România întregită de la un capăt la altul va plânge pe acel care a avut un rol atât de hotărâtor în înfăptuirea ei.­­ Dar cu cât pierderea este mai adâncă şi durerea mai covârşitoare, cu atât mai vie şi mai puternică trebuie să fie un sufletul poporului român hotărâ­rea de a birui durerea ce încearcă, prin simţimân­­tul de dragoste şi solidaritate patriotică ce trebuie să apropie şi să lege pe toţi fii ţării în jurul inte­reselor superioare ale României întregite, eternă în puterile ei de viaţă şi de continuă înălţare. CERTIFICATUL de DECES A fi fazi Joi 21 Noembrie 19­27 la orele 6,15 dim­i* neaţa a încetat din viaţă d. Ion I. C. Brătianu, pre*­şedintele consiliului de miniştri, în urma unei an* ghine streptococice cu septicemie. 24 Noembrie 1927. PROF. DR. C. ANGELESCU PROF. DR. NANU MUSCEL PROF. DR. LUPU PROF. DR. NASTA . l CflTRE TOŢI ŞEFII de ORGANIZAŢII mmmmmammmmtuummmmmmmmaaammammnmmmm WEKF ai partidului Naţionaliberal D. N. G. Daca, ministrul de Inter­ne a expediat astăzi următorul co­municat către toţi şefii de organiza­ţii naţional-liberale din ţară: Cu inima zdrobită de du­rere am trista însărcinare de a vă aduce la cunoş­tinţă încetarea din viaţă a marelui şi mult iubitu­lui nostru Preşedinte Domnul Ion I. C. Bră­tianu. Rolul lui în istoria Ro­mâniei contimporane, în înfăptuirea întregirii nea­mului şi în îndeplinirea marelor reforme demo­cratice care stau la teme­lia organizării sociale a României întregite, apar­ţin istoriei şi asigură în a­­nalele românismului o glorie neperitoare. In faţa mormântului său deschis, partidul Na­ţional Liberal pe care el l-a condus cu atâta înţe­lepciune şi cu atâta stră­lucire, este dator mai mult de­cât oricând ca prin unire şi puternică so­lidaritate sufletească să stea strajă întru apăra­rea marilor interese na­ţionale care preocupă ţara noastră. Acesta este cel mai bun omagiu pe care colabora­torii şi prietenii politici îl pot, în aceste clipe de durere, aduce memoriei marelui om de stat dis­părut atât de neașteptat din mijlocul nostru. I. G. DUCA

Next