Viitorul, ianuarie 1928 (Anul 20, nr. 5960-5983)

1928-01-01 / nr. 5960

3 LEIIZ. Se TAR A 6 lit n. ir siKîreff te a­bonamente m t*ra En strei­tătate Un en------- 700lei IUn en----------1400 le Ssse Luni------- 350 1 Sate luni------700 „ Trei luni------— 210r i! Trei luni — *­ Ato ^ ViwH . t­­­B13007^ I SI Anul c?©w£»zecelea No. 5960 12 PACINI Duminici 1 ianuarie, 1928 ! tor ui REDACŢIA ADMINISTRATIA BUCURESTI STR. EDGARD QUINET No. 2 li STRADA ACADEMIEI No. 1T Telefoanele : Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 319/23 si 303/11 AKUKCiliRI COMERCIALE Se primesc direct la Acministratia ziarului btr. Academie 17 ei i?­trate Aienliile ce publicitate Manuscriptele republicate se distru«3_ LEI EZ. In TARA 6 LEI«. în stremotate I­N PRAGUL ANULUI NOU Se închee un an în care ţara a suferit două pierderi mari dure­roase, moartea­­ Regelui Ferdi­nand şi a primului Său colabora­tor Ion I. C. Brătianu, care au zguduit adânc sufletul neamului românesc şi au sporit grija unei ţari ce nu eşise din făgaşul greu­tăţilor lăsate de război şi se gă­sea în toiul operei de consolida­re a unui stat nou. In momente grele se cer gu­verne tari, cari să poată domina evenimentele şi să poată asigura viaţa liniştită şi normală­ a sta­tului. Moartea Regelui Ferdinand a fost un ceas de grea încercare pentru ţară. In preajma unui asemenea, eve­niment dureros, care producea un gol atât de imens în viaţa ţă­rii, destinele ei nu puteau rămâ­ne în mâinile unui guvern care cu cât situaţiunea era mai grea, cu atât acumula un număr mai mare dle greşeli, din ce în ce mai grave şi mai primejdioase. De aceia guvernul Averescu a trebuit să plece şi datorită­ înţe­­lepciunei şi auto­ri­za­­ei guncuul lui prezidat de Ion I . C. Brătia­nu ţara a trecut în linişte momen­tul greu şi dureros al morţii Su­veranului, funcţionarea normală a instituţiunilor ei fundamentale a fost ferită de orice zguduiri, iar continuitatea operei de conso­lidare a Statului a fost asigurată. A doua situaţiune grea a fost creată prin dispariţia lui Ion I. C. Brătianu care era chemat să pre­zideze prin marea lui autoritate şi experienţă opera de reorgani­zare şi de consolidare a României întregite. Dar oricât de imensă a fost pierderea suferită prin moartea lui Ion I. C. Brătianu, partidul naţional-liberal a găsit în pro­pri­ul lui organism şi în con­ştiinţa superioară a conducători­lor lui, forţa politică şi morală de a primi răspunderea situaţiunei­­ de a asigura continuitatea ne­­cesară operei de consolidare, fără de care realizarea acestei opere putea fi grav primejduită, înţelegător al greutăţilor vre­­unei, conştient de răspunderile ce purta şi desbrăcat de orice preo­cupări egoiste de partid, partidul naţional-liberal şi-a manifestat grija de interesele superioare ale ţării prin apelul făcut pentru for­marea unui guvern de colaborare. Apelul său nu a fost înţeles, pen­­tru că se adresa unui partid care înţelegea să pună interesele lui proprii pe deasupra intereselor permanente ale Statului. Partidul naţional-ţărănist nu numai că a refuzat oferta de co­laborare ce i se făcuse, dar — şi astăzi ca şi odinioară — prin a­­titudinea adoptată şi prin acţiu­nea negativă pe care o duce, în­cearcă să împiedice opera de con­solidare a ţării şi loveşte direct în cele mai esenţiale interese ale Statului. Ar fi de ajuns să pomenim de ultimele manifestări ale partidu­lui naţional-ţa­rănist — intervie­­wul din „Le Petit Parisien“ şi campania întreprinsă în străină­tate împotriva împrumutului de care are nevoe ţara — pentru ca orice conştiinţă românească să se revolte în faţa unor asemenea manifestări ale unui partid poli­tic românesc. Când vrăjmaşii României nu aşteaptă decât prilejul slăbiciuni­lor ei interne, când România este prezentată ca un stat în neputin­ţă de a se consolida, când grani­ţele ei sunt obiectul unor campa­nii violente din afară,­­ ce aju­tor mai binevenit şi mai preţios pot primi aceşti vrăjmaşi şi ace­ste campanii, decât atitudinile u­­nor partide politice româneşti­­ care dau în afară impresiunea falsă a unor slăbiciuni inexisten­te şi întreprind campanii ca a­­ceia împotriva împrumutului . Dar dacă anul care se duce a fost un an de încercări dureroa­se şi de lămurire a problemelor mari ce se pun în viaţa statului, anul care vine va fi un an de muncă harnică şi constructivă — va fi anul închinat operei de or­ganizare şi de consolidare a sta­tului român întregit. Reorganizarea serviciilor pu­blice, începutul operei de înzes­trare şi de punerea în valoare a bogăţiilor ţării, desăvârşirea ope­rei de unificare legislativă, orga­nizarea şi întărirea forţelor de producţie, legiferarea muncei şi a cooperaţiei, — toate aceste ne­voi fundamentale vor fi împlini­te prin activitatea guvernului şi a Parlamentului. România păşeşte pragul Anului Nou, cu încredere nestrămutată în destinele ei, în puterile ei de creaţiune şi de muncă, în conştiin­ţa luminată a conducătorilor ei cari vor şti să o ducă pe căile bi­ruinţei şi ale propăşirei. Nimic nu o va putea opri sau întârzia în calea destinelor şi a nă­zuinţelor ei,­­ nici încercările duşmăniilor din afară, nici ac­ţiunile negative ale celor dinlăun­tru. De­oarece Societatea de Radio-Di­­fuziune abia se naşte, nu se poate găsi încă material suficient pentru a se scrie o cronică de radio-difu­­ziune, destul de complectă şi în mod regulat. Când societatea de R.­D. îşi va începe activitatea, toate ziarele vor publica zilnic astfel de cronici. „Ra­dio“ va deveni tot atât de necesar în viaţa de toate zilele ca şi un ziar serios, de care nu te poţi lipsi. Astfel pentru alimentarea cronice­lor precedente, am fost obligat să relatez fapte din domeniul istoriei T. F. F. în far­a noastră, pe care Ie-l 7312 î, am crezut utile a fi popularizate, spre a desminti informaţiile ine­xacte şi tendenţioase, publicate în anumite ziare. Organizarea admirabilă a reţelei noastre de Radiotelegrafie este cea mai bună chezăşie că şi Radiodifu­ziunea Română va fi organizată în mod serios. E interesant de ştiut de către pu­blic că Serviciul de Radiotelegrafie transmite zilnic sute şi mii de tele­grame în ţară şi străinătate, cu a­­parate automate (80—120 cuvinte pe minut). Folosul acestui serviciu se simte în special în zilele când firele telegrafice sunt rupte de viscol şi în care n’ar fi nici un alt mijloc pentru a transmite corespondenţa urgentă. D-l A. DUMITRESCU-BUMBEŞTI subdirectorul Serviciului de valorifi­cări al ministerului de industrie, care avea oficial însărcinarea lan­sării subscrierilor pentru înjgheba­rea Soc. de R. D. conform legii co­mercializării, intr’un articol publi­cat în revista „Radio-Român“, ne a­­rată cum s’au făcut subscrierile, anul trecut, pentru înfiinţarea Ra­­dio-Difuziunei. Am arătat în cronica precedentă cum Banca Naţională, călăuzită de un spirit de înalt patriotism, a luat asupra ei salvarea acestei frumoase opere culturale, acoperind cele 20 milioane lei necesare radiodifuziu­­nei, deşi prin subscripţia publicului nu s’a adunat, într’un an de zile de cât 159 500 lei. In tabela interesantă, publicată de d-l Bumbeşti, cu privire la aportul marelui public, găsim că în 16 judeţe (Alba, Arad, Argeş, Bălţi, Cluj, Cons­tanţa, Dâmboviţa, Dorohoi, Fălciu, Muscel, Neamţ, Sibiu, Torontal, Tul­­cea, Turda, şi Vlaşca) s-au subscris 319 acţiuni a 500 lei, adică 159.500 lei. Aceste 16 judeţe merită toată lauda pentru că restul de 55 judeţe au subscris zero lei. Şi când te gândeşti că o mare societate garantase că se va sub­scrie într’un singur oraş 10 milioane lei, iar diverse bănci au promis tot „concursul“. Zadarnice au fost pro­testările amatorilor, cari nu cunoş­teau realitatea. Autorităţile statu­lui, acuzate în mod gratuit de ama­tori că nu se ocupă şi nu se intere­sează de radiofonie, sunt acele care au luat iniţiativa­, Toate formalită­ţile au fost îndeplinite şi au rămas doar chestiuni de amănunte pentru organizarea cât mai curând a radio­­difuziunei. Pentru ca publicul amator să fie bine informat şi să nu se ia după relatări greşite, m'am adresat Direc­­ţiunei Radio-Comunicaţiilor, unde am putut culege informaţiuni inte­resante. Direcţiunea generală p. T. T. luând cunoştinţă de acoperirea integrală a sumei de 20 milioane lei de către Banca Naţională, a cerut printed circulară diferitelor case furnizoare din străinătate oferte pentru furni­zarea unui post foarte puternic (în­tre 10—30 kw.) şi de ultima perfec­ţionare, mult diferenţiată faţă de modelele existente. Cum ne apropiem de realizarea Radiofoniei se ridică obiecţiuni de unii că legea în vigoare-'e prea se­veră şi că restricţiile ar fi prea nu­meroase. După părerea noastră această chestiune necesită o discu­­ţiune obiectivă. Se ştie că aceste măsuri au fost luate avându-se în vedere apărarea naţională. Nu exis­tă Român care să nu înţeleagă că în zona de 30 km. la frontieră trebue să fie o oarecare restricţie, bineînţe­les nu permanentă, deoarece cu tim­pul şi în această zonă se va permite libertatea radiofoniei. Cu prilejul Congresului Ingineri­lor, vizitând oraşele de la frontieră Oradea Mare, Satu Mare ş. a. am vă­zut în aceste localităţi numeroase antene pe acoperişuri şi interesân­­d­u-mă la Biroul de Informaţiuni Ra­dio mi s a comunicat că s’au dat câteva sute de autorizaţii chiar şi în zona de 30 km, ceea ce ne arată că legea nu e chiar atât de „severă". De altfel în toate ţările când s'a început radiodifuziunea s au luat la început măsuri restrictive care au fost uşurate progresiv cu perfecţio­narea mijloacelor de control, atât din punctul de vedere al controlului ştirilor din spaţiu prin posturile de ascultare, cât şi din punctul de ve­dere al organizaţiei ad-tive, pentru controlul postului, încasări etc. Cu atât mai mult s’au impus aceste mă­suri la noi, situaţia noastră fiind alta ca a Angliei sau a Franţei. * Este bine de ştiut de către public că formalităţile pentru obţinerea autorizaţiilor nu sunt atât de spe­­rioase pe cât s’ar crede, ba se obţin fără chiar multe acte, cum am con­statat printre numeroşi prieteni. Ori­ce cetăţean poate obţine autorizaţia, indiferent de naţionalitate sau con­fesiune, iar militarii o pot, obţine în baza unui simplu certificat deja ser­viciul din care fac parte. In altă ordine de idei, referitor la nerăbdarea unora de a se înfiinţa organizaţiuni când nu sunt încă toate elementele necesare pentru a permite fiinţa unei asemenea orga­­nizaţiuni, iată ce se poate întâmpla. Lăudam într’o cronică precedentă staţiunea de Radio-Difuziune din Constantinopol, pe care o auzisem atât de bine acum câteva luni. De la o vreme „Radio-Stambul" începu să se audă insuficient­ până a încetat cu totul. Interesându-mă la Direcţia Radio- Comunicaţiilor am aflat că Societa­tea turcească de­­Radio-Difuziune şi-a oprit pentru moment emisiu­nile. „Radio-Stambul" n’a fost atât de bine organizat ca celelalte pos­turi din Europa, iar cât, priveşte emisiunea se auzia pe mai multe lungimi de undă şi modulaţia dese­ori lăsa de dorit. Rezultatul acestor insuficienţe a determinat o funcţio­nare care din punctul de vedere co­mercial n’a putut da rezultatele chiar strict necesare pentru a putea continua. Probabil va urma curând o modificare, o compleetare a lipsu­rilor constatate. * Direcţiunea P. T. T. pentru a pre­găti personalul în vederea apropia­tei radiodifuziuni a făcut o serie de excrem­enţe de emisie cu un post de T. F. F. de la Herestrău, de 2 KW, putere în antenă­­în serviciu de ra­diotelegrafie), înfiinţând în acest scop un „Studio“ într-o sală din cen­trala telefoanelor automate. Primele emisiuni au fost slabe, apoi medio­cre şi cele recente au fost relativ bune, ţinând seama că se emite cu un aparat de un sistem mai vechiu. Postul P. T. T. este bineînţeles un fel de aperitiv al Radio-Difuziunei, care va fi de mii de ori­mi intere­santă şi mai bine organizată ulte­rior. Uniunea internaţională de Radio­fonie din Geneva a comunicat Di­recţiunea Radiocomunicaţiilor ne­mulţumirile semnalate în diverse centre din Europa, rugându-ne să schimbăm lungimea de undă, pentru a nu încurca uneori emisiile Londrei ceeace s’a făcut imediat. Faptul ace­sta nu poate decât să ne bucure. Sunt totuși persoane cari critică modestul post dela P. T. T. ceeace nu este bine. Publicul trebue să fie îngăduitor întrucât aceste emisiuni au de scop formarea unui personal românesc pentru radiodifuziune,auxi­lar specialiștilor cari vor veni din străinătate împreună cu aparatele comandate Anul 1­928 va fi anul Radio-Difu­­ziunei Române! £r®nfca sfiMi!ică Radio-Difuziunea ^CumjrtJm^wa Soiietatea de Radio-Dî­­fuziuneî — Cererea de of arie »eRirm a­­parate modei 1928 — Ing. L. FLORIN ------------------------------------ Cen­ii răgLeţi Românii din f:ării© UNITROI-VI Sute de mis da sufite românegtî_cagj au wc voe de Qgrotuirea_jftoastgă Acum când un nou an se mncepe si când toţi ne întoarcem priviri­i în trecut pentru a cerceta acţiunile noastre în scopul de a fixa iniţia­tive noi pentru viitor, gândul tre­­bue să se oprească şi asupra fra­ţilor răzleţiţi pe care soarta i-a a­­runcat, d­in nefericire, peste grani­ţele actuale ale statului român. Din timpuri îndepărtate şi Pi­hi concursul împrejurărilor istorice grupuri întregi de români au fost scri­iii ca tod până­­asa nu se poată bucura de a fi laolalta ci întreg neamul. Totuşi speranţele de viitor tre­buesc ţinute treze în sufletele a­cestora, asupra cărora pe fiecare zi se abat necazuri noi din vitregia stăpânirilor străine. Şi azi, după desrobirea Ardealu­lui au mai rămas din calculele automate ale unora, peste 250 de mii de români. Peste Dunăre şi peste Nistru Sunt pe cale de a-şi pierde grai­ul şi obiceiurile fiindcă cei care îi stă­pânesc au tot interesul de­ a dis­truge orice amintire românească în acele locuri. S-au invocat diferite motive pen­tru a face să dispară şcolile româ­neşti păstrătoare de tradiţii şi cre­dinţi naţionale. Nu trebuesc uitate nici sutele de mii de români de peste Dunăre, cari locuesc regiuni întregi. Aceştia încearcă cu orice preţ menţinerea contactului de viaţă sufletească cu cei din ţara liberă şi şcolile noastre adăpostesc vlăs­tarele tinere dornice de cultură ro­mânească din aceste părţi. De multe ori românii de peste Dunăre au servit de exemplu con­cetăţenilor lor din statul respectiv prin muncă, spiritul de iniţiativă şi prin caracterul lor de oameni cu răspundere faţă de sfatul în care trăesc. Şi aici s’au abătut zile grele şi suferinţele au fost aruncate asu­pra acelor ce îndrăzneau să-şi mai răscolească simţiri şi avânturi ro­mâneşti. Stăpânirile străine au căutat să-i desnaţionalizeze şi să le îndepăr­teze orice speranţă din suflete. Peste Nistru există o mare masă de români asupra cărora s’a abă­tut nenorocita stăpânire sovietică.­ Republica moldovenească^ înseamnă­ recunoaşterea de către însăşi ofi­i­cialitatea sovietică a existenţei neamului românesc şi dincolo de malurile Nistrului pe care nu vor să-l considere hotar românesc. Când vremuri mai bune se vor reîntoarce peste căminurile moldo­veneşti de aici, această­ ramură a neamului va fi pionul înaintat al­ culturei şi civilizaţiei româneşti în răsăritul barbar. Chiar în trecut aceşti moldoveni au organizat aici aşezări culturale cari nu pot fi des- Minţite de In«iind istoria rînsk­i. , Dar nici cu aceştia nu s’a termi­nat inşirarea teritoriilor locuite de români. In nord, dincolo de hota­rele Bucovinei sunt încă insule răz­leţe de Români, în Polonia şi Ceho­slovacia. Documente istorice ro­mâneşti sunt destule până în cele mai îndepărtate biserici d­in Po­lonia şi Ceho-Slovacia, unde o­­dinioară s-a refugiat un domn sau au mers la învăţătură românii din principate. Satele de români mai păstrează doar rari amintiri ale numelui lor, fiindcă limba le-a fost stricată şi obiceiurile le-au uitat. Cea mai grea viaţă românească se trăeşte însă în Istria în cele opt sate locuite de români. Cine a fost acolo a avut prilejul să vadă cât entuziasm trezeşte în sufletele acestora amintirea ţărei libere, de la­ cel mai bătrân şi până la copii de şcoală. Năvala si­ai­ cismelor­­în lmbă i-a determinat la o serie de împru­muturi de cuvinte păstrându-şi to­tuşi caracterele vechii limbe ro­mâneşti vorbite în sudul Dunărei. Datoria noastră Când opresorii de odinioară ai neamului nostru agită azi chestia minorităţilor e bine să se amin­tească şi de minorităţile noastre aruncate sub stăpâniri străine ce încearcă a se desnaţionaliza prin orice mijloace. De câte ori ni se prezintă ocazia, o vorbă bună, un cuvânt de îmbăr­bătare în vremuri de­­durere şi mai cu seamă o carte românească tri­misă acestora sunt comori ce nu vor putea fi uitate cu uşurinţă. A­­vem datoria ca în viitor grija noas­tră să se îndrepte şi spre aceşti hărăziţi de soartă de a nu se putea bucura de viaţa liberă a statului român V. G. B. SISTEME averescane Sistemele averescane sunt pline de resurse in ce priveşte apărarea artor afaceri scandaloase. Mai întâi este solidarizat de ge­neral Averescu la toate neregulele mari şi mici. D-sa ar putea să se dea înlături. Totuşi n’o face. Să fie oatp, din milă sau din cauze mai puţin altruiste ? Rămâne de văzut. Fapt este că după c­e d-sa reacţio­nează în unire cu toată opinia pu­blică, surprins de aceste afaceri, pe cari, desigur nu le aprobă, — se lasă în urmă „convins” şi iată pe acei cari ?i-au umplut buzunarele, ba încă le ia apărarea. E de la sine înţeles că, la adăpos­tul actelor „de guvernământ“ ale d-lui general Averescu făptaşii în­cep a sfida, ac­uzând şi ameninţând pe acei cari i-au îi prins cu mâţa în sac. Dacă însă ameninţările şi şan­tajul merge faţă de d. general Ave­re­scu, el nu merge faţă de întreaga opinie publică. Afacerea medicamentelor ca a­­tătea altele, rămâne o afacere ne­cinstită, orice părere ar avea despre ea acei cari au făcut-o. Partea interesantă este că făpta­şii, după ce l-au şantajat pe d. ge­­neral Averescu, nu mai sunt mul­ţumiţi­ de ,,politica“ pe care aceasta o face şi sunt gata să treacă în par­tidul naţional-ţărănesc­ Nu ne­ în­doim că vor­ fi bine primiţi, găsin­­du-şe un adăpost sigur împotriva anchetelor ce se deschid. In sânul democraţiei naţional­­ţărăniste, partizanii deochiaţi ai d-lui general Averescu au rezervate locuri „de cinste“, pentru că acest partid nu face caz de nimic, când e vorba de interese electorale... Ifi va fi desigur hazlie trecerea „grupului“ averescan la d. Maniu, cu forcepsuri, siringi, medicamente falsificate și afaceri de tot felul. O NOUA VICTIMA­gMBaBBMfflMggEara OBgaWB— a aviaţiei HotărRă — cu toate statuiiie de prudenţă ce i s’au dat — să treacă în zbor Atlanticul, dela Harbourg- Grace la Copenhaga via Wanda, d­-na Grayson, a părăsit New-Yor­kul, însoţită de un pilot, un naviga­tor şi un mecanic. Vineri 23 Decem­brie. Până astăzi nu s’a mai aflat ni­mic de soarta îndrăzneților aviatori. Se crede că au pierit în valurile Oceanului. * I­­na GRAYSON ZI CU ZI Un ziarist francez — ziaristul de la Petit Parisien care l-a pus într’o situaţie tragică pe şeful na­­ţional-ţărăniştilor — face o carac­terizare a d-lui Iuliu Maniu din care desprindem, după Dreptatea: D. Iuliu Maniu pare puţin de lemn”. Curat de lemn ! Naţional-ţărăniştii au intrat în perioada retractărilor şi a des­­minţirilor. Nai mai merg la Paris ca să oprească­ împrumutul; d. Maniu nu a declarat ceiace a de­clarat, şi aşa mai departe... Aceste retractări dovedesc că s’au fript şi că nimeni nu poate să facă mai mult rău altuia, de­cât poate să şi-l facă’ el însuşi sie­şi! NOTE mmmmmummmm Exposifia retrospectivă dela ATENEUL ROMÂN — O publicaţie de mare arta — C­u prilejui’ transformărilor cari au creiat feeria subsolurilor sale, Ateneul Român apare ca un minu­nat cămin artistic jrrin Expoziţia Retrospectivă a artiştilor români Tuli uiiiinii . 50 ani. Nume noul, tip mult ce le-am uitat, nume noi, prin făptui că unii din cei ce ar­ fi putut să devină mari în arta plastică au intrat­ în alte cariere şi profesii. Cine mai ştie azi că Alexandru Djuvara, unul din cei mai străluciţi oratori ce i-am avut omul politic şi avo­catul, era pictor In tinereţe. (Am văzut o pânză a lui în colecţia omu­lui de gust ce se numeşte d. I. Gr. PSTreţianu, fratele lui Djuvara). D. Dumitrescu-Brăila, scurtă vreme ministru al artelor, era la locul lui acolo şi prin latura sa artistică , e un sculptor amator de talerii. In­admirabila rotundă din subsol admirăm, lucrările unui Baltazar şi Benet, Elena Barbu şi Balom­ir, Panu şi Djuvara,, Grimani şi Henţia, Hâr­­lescu şi Livaditti,­ Lecca, I­apatti, Lemeni, D. Mihăi­­­escu, un iconar care a îmbogăţit cu penelul său in­­terioruri de biserici, Negulici, Și Pompilian, (Un alt foarte bun pictor­­de biserici), Rosenthal, Satroari, C. Stăncescu, Sperlieh, Gh. Tătărăscu, Tintoreanu, Verusi, Walenstein, Eu­gen Voinescu (unul din cei mai buni mannieri ce i-am avut), lată și operile sculptorilor Bălăcescu. Geor­­gescu Tronescu. Arhitectul Ateneu­lui de azi, cel care a creiat frumu­seţea din subsolurile azi admirate, expune un bătrân cap de expresie, care ne arată ce-ar­­ fi p putut face dacă ar fi persistat în arta mai pu­ţin lucrativă a picturei. Această expoziţiune deci retros­pectivă, r­e­dă o mare i­ecţiune isto­rică pentru cultura noastră, şi ne arată că oricât de tânără ar fi şcoala noastră de arte, ea nu este o impor­taţiune grăbită, ci o eflo­rescenţă a unei mişcări culturale ce ne-a dat admirabile pânze de artă. Şi această artă veche nu trebue să­ fie ignorată, nu trebue să fie uitată, pentru că in afară de valoa­rea ei documentară, are una posi­­tivă şi precisa, fiin­d fă­cută de oa­meni cu conştiinţa deplină a greu­tăţilor, şi cu dragostea de meseria lor. Ei nu croiau e adevărat origina­lităţi, cari prin excentricitatea lor, să lovească ochii şi să deştepte cu orice preţ atenţia... cumpărătorului neprevenit. Ei făceau artă pentru artă, cu mijloace cinstite, cu dra­goste de adevăr. Nu erau subtili, dar simţeau ceea ce creiau. Nu erau maeştri în expresie, dar opera lor e vibrantă pentru sufletul ce-l înţe­legem să-i­ bănuim în orice pânză a celor vechi, noi suntem în drept a cere celor de azi respectul trecutu­lui şi datoria de al cunoaşte. Expo­ziţia de la Ateneu ne dă acest pri­lej. Să înregistrăm şi faptul că rare­ori librăriei româneşti îi-a fost dat să publice un Album mai frumos şi mai evocator de­cât acela pe care conducătorii de azi ai Ateneului l-au tipărit cu o frumuseţe tehnică. PETRONIUS Luni, 26 Decembrie. d­in nu­mărul de Crăciun al „Dreptăţii“ au apărut „cugetările şi aforis­mele“ unui proaspăt naţional-ţă­­rănist „doctor în studiile agrono­mice“. Din lectura acestor cugetări des­prindem următoarele: că faso­lea este o legumă, că grâul şi po­rumbul sunt cereale, că în parti­dul naţional-ţărănesc se înghesue toţi doctorii de speţa aceluia ca­re cugetă profaund ca autorul ace­stor „aforisme“ şi că­ d. D. R. Ioa­­nitescu-Căruţă are de aci înainte un straşnic concurent în cugetări. Import-export Marţi, 27 Decembrie. — „în­dreptarea“ face un tablou al si­­tuaţiuni ţării sub guvernarea d-lui general Averescu în com­paraţie cu aceia de sub conduce­rea guvernului actual. Astfel, după foaia d-lui gene­ral, sub guvernarea încheiată cam în pripă în noaptea cea de pomină, exportul depăşea impor­tul cu nu ştiu câte milioane iar balanţa comercială­ se solda cu ex­cedent de iar nu ştiu câte mi­lioane. Se vede că s’a uitat a se trece la import forcepsurile, siringile şi clistirele părintelui Lupaş. O mică rectificare s’ar impune pentru restabilirea adevărului. Unde sunt înţelepţii să scoată piatra ? Miercuri,­­28 Decembrie. — D.­inlcu Maniu pertractează cu to­varăşii săi asupra posibilităţii de a scăpat din cleştele în care l-a strâns indignarea publică după interviewul acordat lui „Petit Pa­risien“. Unii vor să arunce răspunderea pe interpret (căci d. Iuliu Maniu neştiind franţuzeşte se serveşte de interpret); alţii cred că ar fi de ajuns să conteste autenticita­tea interview­ului compromiţător; cei mai mulţi sunt însă’ pentru tăcere, considerând că tăcerea ca­drează admirabil cu atitudinea negativă a partidului. Cineva a aruncat o piatră în apă, şi-n partidul naţional-ţărâ­­­nesc nu se găseşte nici un înţe­lept s’o scoată. Opera socială a d-lui Trancu Joi, 29 Decembrie.­­ D. Tran­­cu-Iaşi revendică pentru sine me­ritul de a fi înfăptuit întreaga legislaţiune muncitorească şi con­testă­ — cu autoritatea sa bi­ne cunoscută —orice drept par­tidului liberal de a-şi însuşi glo­ria rezervată exclusiv fostei ex­celenţe care a făurit legea clădi­rilor pe hârtie. Toată lumea ştie, dar mai ales muncitorii, că în afară de proce­sul pentru dizolvarea sindicatelor unitare, pornit de d. Trancu-Iaşi, n’a rămas de la fosta excelenţă de­cât o serie interminabilă de dis­cursuri pe care partidul poporu­lui o numeşte, desigur în deri­ziune, „opera socială a d-lui Trancu !”. Născociri interesate Vineri, 30 Decembrie.­­ Naţio­­nal-ţărăniştii sunt dezolaţi că u­­nui partid de guvernământ i se cere o sumă de calităţi: pregăti­re, atitudine, activitate construc­tivă, devotament, înţelegere a in­tereselor superioare ale statului etc. După „Dreptatea“ acestea toate sunt născociri de ale partidului naţional-liberal pentru a ţine pe n a ţ i o n a l- ţa răni­şt­i într’o eternă o­­poziţie. Un titlu de recunoştinţă Sâmbătă, 31 Decembrie. — Re­ferindu-se la îndemnul pe care şe­ful guvernului l-a adresat mem­brilor majorităţii parlamentare de a lua contact cu alegătorii pe tim­pul vacanţei, foaia d-lui general Averescu se întreabă, dacă aceş­tia vor avea ce spune alegători­lor cu privire la activitatea lor şi a guernului închinată „binelui general“. Chiar dacă guvernul actual nu ar fi făcut nimic pentru „binele general“, totuşi fapt că a scă­pat ţara din mâinile averescan­ilor este un titlu destul de meri­tos pentru a avea dreptul la re­cunoştinţa ţării INT. ECOURI1 D­e curând renumitele staţiuni bal­neare din Cehoslovacia au în­ceput să exporte nămol în A­­merica. Ideia a fost dată de medicii americani, cari şi-au dat seama de efectele acestui nămol in vindecarea reumatismului înrăduit, si ischiasu­­ci. Nămolul se exportă în stare us­cată şi cu toate cheltuelile de trans­port,, cura revine mai convenabilă în America decât prin utilizarea multor resurse (Ceps). M­inistrul de interne al Ungariei a luat dispoziţia ca pe viitor să se interzică aruncarea afişe­lor, reclamelor, etc. din aeroplane. Măsura este motivată p­rin faptul că atenţia publicului este distrasă de la vehiculele de pe,străzi şi ast­fel se cauzează un mare număr de accidente. Interzicerea nu priveşte numai Budapesta ci și­­orașele din provincie. (Ceps). I­n comuna Kozuch­ovice din Slova­cia locuitorii au hotarît să clă­dească o biserică nouă în locul celei vechi de lemn care urma să fie dărâmată. Deoarece biserica de lemn e însă o relicvă rară de artă, comisiunea pentru apărarea piese­­sele istorice de artă, a dispus ca biserica de lemn să fie transportată la museul răsăritean-slovac din I­o­­sice, unde va fi păstrată înt­- un pavilion special (Ceps). A­nul acesta de Crăciun la Fraga s‘a cumpărat mai mult decât altădată. La cumpărare s'au evidenţiat multe semne interesante. S’a cumpărat mult mai puţin daruri scumpe ce n’au valoare practică. In schimb au crescut cererile pentru obiecte de utilitate ca produse tex­tile şi în general lucruri casnice, obişnuite. Din „obiectele nepractice“ au în­registrat o desfacere considerabilă numai jucăriile de copii, cari sunt fabricate în Cehoslovacia ieftin şi adesea cu gust artistic. Cererile pen­tru jucării frumoase cresc, ceea ce este şi un semn, că ne depărtăm tot mai mult de epoca războiului mon­dial şi consecinţele ei, când o jucă­rie pentru copii a fost un lux,­­ pe care numai puţine familii şi i-au putut permite. INCHEERI Bazar săptămânal Aforismelejinu^^ — Import-export.— Unde sunt_în|glop|ii^să scoată piatra?—Opera socială a d-lui Trancu. — Născociri interesate. — Un titlu de recunoştinţă .miwwiifii ■ ^

Next