Viitorul, iulie 1928 (Anul 20, nr. 6109-6134)

1928-07-24 / nr. 6128

8km«8 al acuă-seel $8 smmea No. 612s 6 PACINI i n« flowHarti 24 eulie, 1928 i torul «2A­BONA­MENTE REDACTIA ADMINISTRATIA ANUNCIURI COMERCIALE 3 LEI EX. In TARA tmn sn —----- 700­­ei in stretoătate Un an — — — 1400 'f i BUCURESTI STR. EDUARD QUTNET No. 1 li STRADA ACADEMIEI No. 17 «3 LEI ix îetîbam U­BRA­S LE! EX. în SÎRBINITATE Şase luni------— 350 , trei ani— — — 300 „ Se primesc direct la Administraţia ziarului Str.­­ Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate ! Şase luni------ 700 „ Trei luni — — 400 . Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 Manuscriptele nepublicate se distrug 6 LEI EX. în STREINATATE EncspotuL heb­­ere non! Desăvârşirea operei de consolidare financiară — lapnuBBiBl estern și gtabilisarea — Guvernul actual îşi urmează opera de consolidare financiara a României întregite. Aceasta operă a intrat în faza ei ultima — acea a stabilizare! monetare și a împrumutului extern. Rezultatele tratativelor lungi şi laborioase cari s’au dus în ve­derea împrumutului şi a stabili­zării, înseamă un mare pas îna­inte în desăvârşirea operei de consolidare financiară şi econo­mică a ţării. împrumutul ale cărui condiţi­­uni au fost stabilite şi iscălite­ la Bucureşti, este un act­ de o în­semnătate hotărâtoare şi cu ur­mările cele mai fericite pentru viitorul financiar şi economic al României. Acest împrumut oferă o seie de avantagii cari vor marca cu adevărat începutul unei ere noui de prosperitate în viaţa econo­mică a țării noastre, împrejurări neprielnice şi greu­tăţi inerente situafiinei create de urmările unui război­ greu şi lung, au tinut România izolata de activitatea şi angrenajul vie­tii financiare internationale. Odată cu împrumutul pe care îI contractează acum, România rupe zăgazurile unei izolări ine­vitabile şi reintră în circuitul normal al vieţii financiare in­ternaţionale. In al douilea loc, împrumutul permite înfăptuirea legală a sta­bilizării monetare care va aduce normalizarea şi activarea in­­tregei economii naţionale.^ îm­prumutul va face posibilă, în a­­celaşi timp, realizarea opera de refacere şi de înzestrare a ţarii. Contractarea împrumutului ex­tern însă are şi o consecinţă de ordin mai general care priveşte creditul şi prestigiul financiar al României în străinătate. Prin împrumutul contractat, România îşi restabileşte creditul in afară şi îşi creează posibilită­ţile unui prestigiu financiar co­respunzător bogăţiilor ei şi efor­turilor făcute pentru respecta­rea angajamentelor ei interna­ţionale şi pentru organizarea li­nei temeinice gospodării interne. Prin stabilizarea conditiunilor împrumutului actual, România îşi stabileşte directivele şi nor­mele de alimentare financiara a tării, fixându-şi cadrul general al politicei de împrumuturi care va trebui urmată cu cumpăra­rea necesară întărirei continui a creditului ei înlăuntru şi în a­­fară. Odată cu stabilizarea şi sem­narea condiţiunilor împrumutu­lui, România a obţinut adesiu­­nea şi solidarizarea principale­lor bănci de emisiune la opera­ţiunea de stabilizare a leului. Alături de aceste bănci de emi­siune, s-a obţinut concursul prin­cipalelor bănci de pe celelalte pieţe însemnate ale Europei, ast­fel că aproape toată finanţa in­ternaţională va fi chemată să participe la stabilizarea şi îm­prumutul român. Preocuparea guvernului ro­mân a fost de a obţine o solida­rizare cât mai largă şi mai com­plectă a cât mai multor pieţe şi bănci de emisiune şi rezultatele tratativelor duse dovedesc că gu­vernul a reuşit în această preo­cupare şi stăruinţă a vii. Tratativele au fost lungi, du­pă cum era şi firesc, dar în cursul lor s-au putut aranja o serie de chestiuni pendinte, iar durata lor a înlesnit tocmai ope­ra de solidarizare a pieţelor stre­ine pe care guvernul o socotea indispensabilă pentru reuşita o­­peratiunilor.In aceste împrejurări, este fi­resc ca împrumutul si asigura­rea conditiunilor necesare pen­tru stabilizarea legală a leului, să însemne deschiderea unei porti largi si începutul unei ere noui pentru viaţa financiară şi în­treaga economie naţională a Ro­mâniei. Opera de consolidare a ţării se desăvârşite. România reintră în făgaşul unei vieţi financiare nor­male, deschizându-i-se perspec­tivele şi creindu-i-se condiţiuni­le necesare pentru o desvoltare rodnică şi pentru prosperitatea la care are dreptul prin munca, bogăţiile şi eforturile de care a dovedit că este capabilă. Toate categoriile de producă­­tori şi de muncitori, toate ramu­rile de activitate care alcătuesc economia naţională a ţării, ală­turi cu întreaga opinie publică românească, salata cu satisfac­ţie şi cu încredere rezultatele la care a ajuns guvernul în trata­tivele duse şi opera ce se reali­zează prin cele două operaţiuni — împr­utul şi stabilizarea mo­netară — de o însemnătate vita­lă pentru interesele şi viitorul României. Situaţia politici în Germania CE DIFIGULTATI POATE MTMMM milL GUVERN CCBWBW Noul cabinet german constituit după lungi şi grele sforţări sub preşedinţia leaderului socialist , d. Herman Muller are sorţi de reu­şită şi durabilitate ! Cercetând de d­­clarațiile partidelor populiste şi centrist cari anunţă că nu se con­sideră legate de soarta guvernului Muller, perspectivele nu pot fi tocmai asigurătoare — scrie din Berlin corespondentul lui „Le Temps“. Totuşi dificultăţile cari stau în calea noului guvern nu sunt atât de ameninţătoare pe cât ar voi să le arate cei interesaţi. Centrul este în deplin acord cu socialiştii şi democraţii asupra pro­gramului guvernamental. In Oc­tombrie la redeschiderea Reichsta­gului nu va fi tocmai greu să se acorde centrului o reprezentantă echitabilă în cabinetul Muller de­oarece pe deoparte d. W. Guerard girează două portofolii, iar pe de altă parte d. Koch,Werer­ ministrul de justiţie şi d Wissell ministrul muncei nu doresc altceva de­cât să se poată retrage. Bar oare popu­liştii vor putea combate Un gu­vern în care figurează cei doi şefi ai lor mai în vază ? Cu siguranţă că nu. Cel mult dacă atunci când va veni în discuţie o chestiune în care vor socoti că este peste pu­tinţă să-şi modifice atitudinea fără înconjur — d. ex. serbarea de la 11 August — populiştii se vor ab­­ţine de la ori­ce fel de participare. In ce priveşte construirea cruci­şătorului chiara­nt pe care socia­liştii vor s’o amâne sub diferite pretexte, vor putea fi mai neîndu­plecaţi amicii d-lui Scholz de­cât chiar generalul Groener care acum câteva luni a făcut să se voteze creditele navale ! Psrsonagille politica din gu­verna! de coaliţie Noul guvern are din potrivă ele­mente reale de forţă şi mai întâi de toate posedă forţa de a exista. E un adevăr banal, dar odată ce a avut puterea de a se forma în­seamnă în Germania că poate a­­vea şi forţa de a dura dat fiind ac­tuala situaţie parlamentară. Dacă guvernul Muller ar cădea sau s’ar desface, ce combinaţie mi­nisterială s’ar mai putea forma cu un parlament în care numai un guvern de coaliţie mare are şanse de a afla sprijinul unei majori­tăţi satisfăcătoare ? D. Severing, popular prin ener­gia cu care a apărat republica in Prusia. In decursul intregei sale cariere a dovedit un mare simt practic de orientare în cele mai dificile împrejurări. D. Wissel a fost timp îndelun­gat arbitrul pentru Berlin, în con­flictele de muncă dovedind în a­­ceastă slujbă delicată o deplină imparţialitate şi o energie care l-a indicat ca succesor al d-lui Brauns. Cei doi miniştri democraţi, Die­trich şi Koch-Weser sunt de o competenţă recunoscută atât în chestiunile agricole, cât şi in tot ce priveşte organizaţia judiciară. Doar alegerea d-lui Hilferding la finanţe a stârnit unele rezerve; nimeni nu contestă ştiinţa şi elo­­cinţa acestui ministru, dar au fost exprimate unele îndoeli despre ta­lentele sale administrative. Trebue adăugat că actualul gu­vern este foarte omogen prin ca­racterul personalităţilor care îl compun. Ori­care ar fi origina şi partidul lor, aproape toţi aceşti membri sunt parlamentari expe­rimentaţi, nu tocmai dogmatişti în esenţă şi mereu gata să caute soluţiuni conciliante. Si apoi nu dificultăţile de ordin politic şi par­lamentar vor fi cele mai serioase. In domeniul economic s’ar putea ivi chestiunile cele mai grave. Apărarea rag unului republi­­can şi a politicei de înfeie-MEaasg«&enMi«SE o---------­gere externă Dar deocamdată situaţia econo­mică şi financiară nu­ ar justifica prea mari îngrijorări. E posibil că reluarea împrumuturilor în străi­nătate la care se lucrează să pro­ducă o reînsufleţire a activităţei generale. (Aceste împrumuturi au fost de 422 milioane mărci în luna Mai şi aproape aceiaşi sumă, în Iunie). Dar chiar în ipoteza cea mai pesimistă, dificultăţile nu vor începe de­cât de la toamnă. Până atunci cabinetul Muller va putea lucra în linişte şi fără griji ma­teriale imediate. In ce priveşte a­­titudinea guvernului, d. Hermann Muller a precizat-o în tot ce pri­veşte soluţionarea problemelor ex­terne : continuarea politicei de la Locarno în înţelegere cu toate par­tidele ţărei şi apărarea regimului republican pe bazele Constituţiei de la Weimar. IHR PERTRACTĂRI şi COBIUNICATE... Oamenii cărora li s-au părut prea lungi câteva luni de trata­tive pentru polizarea unui îm­prumut de 250 milioane dolari, au reînceput adunaţi în comitete, „pertractările“ asupra „crizei po­litice“, pertractări ce durează de mai mulţi ani fără nici un re­zultat. „­a Bineînţeles că după câteva agi­tate şedinte a venit inevitabilul comunicat cu care suntem de­prinşi şi în Plus o „convocare“ tot atât de banală. Acestor manifestaţiv, ce do­­vedesc tristele efecte ale călduri­lor caniculare, le lipseşte orice suport moral. Ele se bazează pe neadevăr naiv: împrumutul, după comitetele d-lui Manu, este nu­­mai o „înşelăciune“ a guvernu­lui „pentru a se menţine la cârmă“. Oamenii aceştia sunt atât de orbiţi de patima puterii,d­iticăi nu pot vedea nimic în afară de ea. O pun in legătură cu cele mai vitale interese ale neamului îi atribue altora propriile lor pre­ocupări. Căci şi ultimul comuni­cat s’a terminat ca şi cele de până acum cu fraza stereotipă „cerem înlăturarea guvernului şi aducerea la cârmă a partidului naţional ţărănesc“. Cum motivarea acestei ceteti este „excepţionala gravitate a si­tuaţiei economice, vom aminti că în aceiaşi zi in care apărea a­­cest comunicat, întro şedinţă so­lemnă Camera de comerţ şi in­­dustrie din capitală, mulţumea gu­vernului pentru munca depusă în vederea stabilizărei şi-i exprimă gratitudinea pentru realizarea îm­prumutului. Cum vedem comitetele d-lui Maniu comit un fals când vorbesc ifi numele unor oameni cari, departe de-a aproba punctul lor de vedere, îşi exprimă toată încrederea în guvern şi nu cer decât să înceteze agitaţiile provo­cate de patimi politice, cari n'au nici un rost într’o problemă de mare interes naţional. In asemă­­ea condiţiuni pertrac­tările şi comunicatele naţional ţă­răniste ni se par lipsite şi de bun simţ şi de patriotism. Ele vor sfârşi prin a face acest partid ri­­dicul şi odios în ochii opiniei pu­blice. Acesta le va fi sigurul rezultat fedi. Raldu aerian transoceanice di hidroavionul dela BREST la NEW YORK Care va încerca traversarea Atlanticului pe hidroavionul „La Fregate“, dela Brest la New­sau prin Azore, și Halifax, după condițiunîle atmosferei. LOCOTENENTUL PARIS ECOURI ştintă contra îngrozitoarei boa­­­­le a cancerului, va duce în sfârşit la rezultate din­ ce în ce mai bune pentru omenire. Astfel se a­­nunţă că ,profesorul Delbat,­ membru al Academiei de din Paris a anunţat că s’ar putea preveni can­cerul, prin o consumare a chlorurei de magnestit, o sare similară cu chlorura de sodiu (sarea de bucătă­­ie). .. Această substanţă ar pune la a­­dăpost organismul omenesc de a con­tracta teribila­ boală. Comunicarea aceasta vine din par­tea unui mare­ hiru­rg şi savant, aşa că se prezintă în condiţii de reală seriozitate ştiinţifică. NOTE Occidentalizarea staţiunilor noastre balneare Se vorbeşte de­ o criză a staţiu­nilor noastre balneare, şi de vile­giatură, fixătându-se această situa­­ţiune în culori negre pentru­­ vii­torul lor. Ni­i credem că în această criză, tocmai pentru că e criză, nu trebue diagnosticată o boală fără leac. Avem prea frumoase colţuri de natură , şi posedăm prea utile isvoare de­ ape minerale pentru­ ca bolnavii şi convalescenţii— o cli­entelă din nenorocire care nici­odată nu e deficitară — să oco­­lească băile, munţii, ei dealurile noastre. Dar existenţa însăşi a „crizi nu­­ se poate nega. O legăm de con­diţii economice grele. Dar este ceva din nei­orocire permanent. La Staţiunile noastre climaterice şi balneare a dominat până acum un Spirit ciudat: „Nu figua vizitatorilor decât un minimum de satisfacţii !“ se pare că a fost lozinca antreprenorilor de tot felul. Dar acest minimum se pare că nu a putut satisface niici chiar pe cei ma puţin proten­ţioşi. Şi ne grăbim să afirmăm aci, că nu e v­orba de preţ. Facem ab­stracţie de latura scumpetei. E vorba numai de ceea ce s’a dat în schimbul preţului. Astfel în afară de marile „Palace” — din câte­va staţiuni de la noi, restul hoteluri­lor nu­ a dat confortul cerut chiar­ şi de higienă. Paturi rudimentare, mob­iler­ul exa redus, lipsă de băi în oţel etc. Iar masa de obiceiu era şi este proastă pretutindeni. Pe când în ţările streine, în ora­şele de viligiatură se mănâncă chiar mai bine decât în Capitală la noi, s’au lăsat restauranteri pe mâna unor bucătari la începutul carierei lor! Apoi, oricine a vizitat o staţiune din străinătate, ştie câte distracţii — şi nu ne gândim de fel la jocuri de cărţi! se află în aceste locali­tăţi. Concerte, reprezentaţii de tea­tru, excursii uşor de făcut, etc. La Vichy sunt şi curse şi stagiune de operă. . _ • „ , Cum voim să atragem pe oamenii sănătoşi în staţiuni cari la orele opt seara au aspecte de cimitir ? Dar dacă criza staţiunilor noa­stre balneare s’ar prelungi, desigur că s’ar aduce o lovitură economiei noa­stre generale, pentrucă s’ar o­­pri circulaţia­ banilor­ înăutru şi s’ar deschide porţile ca banii să fugă peste graniţă. Un îndoit ne­ajuns deci : Iată de ce noi credem că în a­­fară de ceea ce fac sau ar trebui să facă autorităţile, este însă intere­sul atelierilor, instalatorilor, pro­prietarilor de­ vile, etc. ca printr’o mai dreaptă înţelegere a situaţiei să înceapă cu toţii opera de moder­ni­zare şi occidentalizare a staţiu­nilor noastre, de vilegiatură. York, prin Azore, şi Bermuda ! Tradiţionalismul şi inerţia, sunt ‘ totdeauna infenștri ce trebue în­vinși 1 PETRONIUS t'O'*....- ■ I. • Congresul din Bucureşti Colaborarea culturală internaţională — Rolul învăţământului secundar in o­­pera de Ireterpenetraţiune a metodelor Biroul Internaţional al Uniunei profesorilor secundari este o gru­pare de profesori din învăţământul secundar,, care după ororile ul­timului războiu. — voeşte să pre­pare cu încetul şi fără a forţa nimic, prin formarea intelectuală, morală şi socială a elitei tuturor naţiunilor — lumea nouă pe care omenirea o reclamă. — Aceşti pionieri, cari fără sgomot, în clasa lor, lucrează la formarea sufletelor; sunt astăzi un număr de peste 40 mii şi formează cele 16 federaţii naţionale care sunt astăzi afiliate „Biroului Internaţional“. După sugestiunea biuroului in­ternaţional şi potrivit unui pre­cedent, d. ministru dr. G. Ange­­lescu a acceptat să invite la acest congres pe reprezentanţii diferi­telor guverne rugându-i să vină spre a colabora cu noi. D. J. Claviere secretarul Biu­roului internaţional al Asociaţiunii profesorilor secundari, vorbind despre congresul care şi-a încheiat Duminică lucrările spune că o­­pera şi metoda de lucru, au im­presionat mult pe delegaţii străini jfaate Acei cari au criticat opera con­gresului, pe motiv că ea s’a des­făşurat independent de profesorii universitari, au greşit pentru că nu există alt element mai devotat ordinei şi disciplinei decât profe­sorul secundar. Deasemenea, au greşit şi aceia cari au crezut că acest congres trebuia să se în­chidă cu câteva călătorii turistice ale unor profesori în vacanţă, cari ar avea mania, — dulcea manie — de a se întruni odată pe an în congres. Manie? Dar la origina tuturor mişcărilor profunde cari răstoarnă — câteodată — viaţa grupărilor sociale, nu este întot­deauna îndrăzneală şi manie ? In­telectualii, poeţii, profesorii, au jucat întotdeauna acest rol de animatori în viaţa popoarelor. A­­ceasta este chemarea lor. Profesorii Secundari Profesorii­ spunea d. Claviere fiinţe paradoxale, adeseori neîn­­ţeleşi pentru că deseori ei par de neînţeles! Când aplecaţi asupra cărţilor lor, când aplecaţi asupra caetelor elevilor lor, modeşti, ţi­nându-se mereu în umbră ei par izolaţi intr’un turn de fildeş, stră­ini de tot ceea ce se petrece în jurul lor şi incapabili de a pri­cepe ceva din viaţa societăţii în care trăesc. Dealtminterea, acest lucru li se reproşează deseori. Dar, uneori, ei se ridică, se înalţi din toată făptura lor, privesc la depărtare şi cu o privire cunos­cătoare ei cercetează opera pe care au înfăptuit-o foştii lor elevi întotdeauna, se găseşte un pro­fesor care are dreptul să spună chiar celor mai mari potentaţi ai zilei: „Ei! îţi aduci aminte? am fost silit când­va sa te trag de urechi; dar, vezi? a fost bine tu ai întocmit societatea chiar aşa cum eu — eu, aceia care îmi trec viaţa meditând — ţi-o schi­ţasem ţie, care ai menirea de a înfăptui“. Suntem în timpul de faţă la o cotitură a Istoriei. Până acum, profesorii n’au avut de pre­parat pe elevii lor decât numai pentru viaţa naţională şi toată floarea generaţiilor, pe care în­văţământul secundar a format-o, ne recunoaşte că întotdeauna — pentru îndeplinirea acestei însăr­cinări, am pus tot ceiace a fost mai bun din mintea şi din sufletul nostru. . Viaţa culturală inter­naţionala Astăzi, acel popor care ar vo să se fixeze într’o izolare, — ori cât de splendidă şi de glorioasă ar fi această izolare — s’ar dis­truge în cel mai scurt timp. Astăzi viaţa internaţională se impune tuturor, şi „Biroul Inter­naţional al învăţământului secun­dar“ se strădueşte ca prin studii comune şi congrese internaţio­nale să realizeze intercentraţii metodelor pedagogice. Fără a voi să micşoreze, întru nimic, originalitatea intelectuală, morală şi estetică a popoarelor, asociaţia profesorilor vrea să arate guvernanţilor cum trebue să fie instruită şi educaţia gene­raţiei de mâine. Domnul Ministru Dr. C. Ange­­lescu acordând patronajul şi dând un sprijin total acestui congres, a înţeles necesitatea colaborării între guvernanţi şi profesori. Ieri la Geneva, astăzi la Bucu­reşti, spunea d. Claviére, ne vom duce din Capitală in Capitală căci noi voim să facem să se înţe­leagă de către guvernanţi vocea o­­piniei publice internaţionale. Când sarcina de îndeplinit este atât d­e mare, ori cât de mulţi am fi la lucru, tot puţini suntem. D-L PROF. JEAN CLAVIERE Franţa Secret. General al Uniunei Intern­a Prof. Secundari Continuare In pag. 2-a Cronica fîrcaatcîari reflexiuni asupra Imperlaliziului financiar VICTOR SLAVISCy Fără să aibă o legătură directă au țara sau economia noastră na- U -nalâ, socotim totuși interesant .ft -i'.hlr' mai jos ideile expri­mate de cunoscutul publicit și e­­conomist francez — Lucien Romier -- cu privire la­ imperializmul fi­­nanc­­ix din zilele noastre, intr’un articol din „Revue des deux­­m­îndes“ dela I1. Iulie 1928. Nofiunea imperializmului finan­ciar este astăzi la ordinea zilei. Această noţiune este tot mai mult cercetată şi analizată, în lumina faptelor noi ce s’au produs în ultima vreme şi mai ales de la războiul general încoace. Imperi­alizmul financiar descinde în li­nie directă de la imperializmul politic, cu aspectele lui proprii şi în orice caz cu alte urmări, tot­deodată in continuă transformare şi adaptare, potrivit împrejurări­lor. Imperializmul financiar se ra­­zemă pe forţa formidabilă a capi­talurilor acumulate in mari mase, ce sunt azvârlite în diferite di­rec­­tiun­i, în diferite scopuri, acolo unde cererea este mai mare şi unde condiţiunile de siguranţă şi rentabilitate sunt mai favorabile. Rolul de procuratori de capita­luri l-au avut, râiând pe rând, dife­rite state şi oraşe mici, dar to­tuşi foarte însemnate — ca Italia, Olanda, Germania — care nu fă­ceau din aceste operaţiuni nici un obiect de dominaţie politică, ci de simplă socoteală negustorească. Statele noi ce se creau, rând pe rând, aveau nevoie de multe ca­pitaluri, pentru a-şi alcătui orga­­nizmul lor politic şi economic, a­­dresându-se in acest scop pieţe­lor neutre din punct de vedere politic, dar de însemnată forţă fi­nanciară. Prin progresul continu al a­­cestor state, prin cunoscuta revo­luţie industrială de la începutul secolului al XIX-lea, larg ex­ploatată in cadrul politic cores­punzător, ele ajung la un grad de dezvoltare şi opulenţă economică şi financiară, care le îngădue să se emancipeze de dependenţa fi­nanciară a creditorilor lor­, pen­tru a deveni, mai apoi, ele înşi­şi deţinătoare importante de capita­­luri şi ca atare procuratoare de credite pentru alte state, ce se pre­găteau a le urma, la o oare­care istanţă, pe acelaş drum. Activitatea industrială era cre­atoarea de Capitaluri — şi prin urmare şi de credite — îngăduind o anumită forţă de expanziune. Nu este o întâmplare, ca cele două mari imperii coloniale — engleze şi franceze — se alcătuesc subt dependinţa a două state Franţa şi Anglia, care încearcă la începutul secolului trecut, re­voluţia industrială, devenind apoi cei doi mari bancheri ai lumii. De­­asemenea, Germania de îndată ce şi-a creat cadrul politic, şi pentru a-şi asigura dezvoltarea sa indus­trială, s’a simţit atrasă către o ex­­panziun­e formidabilă. In ultima vreme, în sfârşit, asistăm la o o­­rientare similară a Statelor Unite, care după ce s’au redus a lucrat mai intens între hotarele lor pro­prii, la alcătuirea unui organism economic formidabil, se simt din ce în ce mai atrase către acţiunea de expanziune economică şi fi­nanciară, în afară de hotarele ce încep a deveni tot mai strâmte. Deşi americanii proclamă şi se cred foarte pacifişti — spune Ro­mier— totuşi astăzi se vorbeşte foarte mult de un imperializm a­­merican. Este însă vorba mai mult de un imperializm financiar şi economie, iar nu de unul po­litic. Acest fenomen financiar nu este mai vechi de două decenii. Până pe la începutul secolului nostru, americanii absorbeau foarte mult capitalul european, ce le venea din Anglia, Olanda, Franța, Germania. Tot acest e­­norm capital mergea să se înves­tească cu formidabilul echipa­ment industrial al Statelor Unite, făcând din republica americană— după expresia prof. Edwin Se­­ligman, de la Universitatea din Columbia — cea mai mare debi­toare din lume. In ultimii două­zeci de ani, graţie sforţărilor fă­cute pentru punerea în valoare a bogăţiilor lor Americanii reuşesc să se îmbogăţească în aşa fel, în­cât au trecut în mod automat la expanziune. In timpul războiului, Statele Unite reuşesc să lichideze toate angajamentele lor în Eu­ropa, şi să devină totdeodată cre­ditoarea statelor beligerante pen­tru sume considerabile (datoriile interaliate). In 1900, Statele Unite nu aveau mai mult de 500 milioane dolari plasaţi în străinătate, în 1909, a­­ceste plasamente se urcau la 2 miliarde şi jumătate, astăzi, fără a fi posibil să se precizeze totalul general, el este apreciat la circa 30 miliarde dolari, din care jum­ă­­tate daţi economiei private iar jumătate economiei publice (dife­rite state). Expanzimnea financiară ameri­cană, în ce priveşte finanţarea economiei private.­* s’a manifestat, mai cu deosebire, în regiunile li­mitrofe marii republici ameri­cane, şi numai într’o măsură res­trânsă, ea s’a întins şi în Europa. Iată cifrele ’ date de Romier“: America latină 5161 milioane dolari ; Canada 3922 milioane do­lari ; Europa 4327 milioane do­lari ; Extremul Orient 1300 mili­oane dolari. După ce comentează aceste ci­­fre, Lucien Romier formulează oa­recare , aprecieri. In legătură cu aspectele imperializmului finan­ciar american spunând că ar tre­bui să se lase deoparte toată ex­perienţa trecutului dacă nu s’ar recunoaşte că „jocul mecanic al­­ expanziunii financiare comandă influenţe şi antrenează reflexe de natură politică“. Iar mai departe,­­adaogă : „In Europa, de la în­­­­cheer­ea păcii, prezenţa discretă dar efectivă a intereselor ameri­cane, acţionează asupra politicei vechiului continent, până în anu­mite detalii, care scapă marelui public, mai mult chiar de cât s’ar exercita o intervenţiune con­­stantă, oficială, declarată. A­­ceastă prezenţă ar deveni, pentru câtăva vreme cel puţin un ade­vărat control, dacă, din cauza greutăţilor crescânde a transfe­rării sumelor datorate de pe un continent pe altul, Statele Unite ar reuşi să transforme în investi­­ţiuni pe loc, enorma lor creanţă de război faţă de state. După cum se vede, Ducien Ro­mier pune făţiş o problemă de mare însemnătate, al cărei ele­mente, şi a cărei simplă formu­lare deschide orizonturi atât de vaste. El spune, mai departe, că în afară de capitalurile de inves­­tiţie, continentul american mai are posibilitatea de a înrâuri res­tul lumii economice şi prin capi­talul de speculaţie ce determină curente, ce se propagă, fără a se putea totuşi suficient cunoaşte de unde ele pornesc. Lumea întreagă, munca, ştiinţa, arta, atârnă de furnizorii de credit, care prin forţa imensă de care dispun, pot influenţa orice activitate, şi orice dezvoltare, fiii-­­ St-Este totuşi Interesant de urmă­rit, cum îşi încheie Lucien Ro­mier, interesantele sale reflecţii. Expanziiunea financiară pro­voacă o schimbare de ritm la po­porul creditor, după cum provoacă reacţiuni variate la popoarele de­bitoare şi unele şi altele tind la restabilirea echilibrului. Expanziu­nea financiară rezultă, în totdea­una, la început, dintr’o supraabo­l­denţă de bunuri sau dintr’o supra­­abondentă de activitate. Poporul care trage prea uşor profite, dl® situaţiunea lui de creditor, în­clină să devină rentier, cel ce a câştigat prin speculaţiuni, pierde gustul muncii răbdătoare. Astfel, decandenta industrială a Angliei, aşa de brutal apărută după răz­boi, datează, de fapt din epoca când expanziunea financiară îi a­­sigura anumite monopoluri co­­merciale. Tot astfel, Franţa lasă să se învechească utilajul său in­dustrial și suportă deficitul său de export, de când sporea venitul său din­ capitalurile plasate în a­­fară. Din contră, Germania, în continuă căutare după credite, da­­torește acestui fapt progresele sale technice. Primele simptome de oprire în »

Next