Viitorul, iulie 1928 (Anul 20, nr. 6109-6134)
1928-07-24 / nr. 6128
8km«8 al acuă-seel $8 smmea No. 612s 6 PACINI i n« flowHarti 24 eulie, 1928 i torul «2ABONAMENTE REDACTIA ADMINISTRATIA ANUNCIURI COMERCIALE 3 LEI EX. In TARA tmn sn —----- 700ei in stretoătate Un an — — — 1400 'f i BUCURESTI STR. EDUARD QUTNET No. 1 li STRADA ACADEMIEI No. 17 «3 LEI ix îetîbam UBRAS LE! EX. în SÎRBINITATE Şase luni------— 350 , trei ani— — — 300 „ Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate ! Şase luni------ 700 „ Trei luni — — 400 . Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 Manuscriptele nepublicate se distrug 6 LEI EX. în STREINATATE EncspotuL hebere non! Desăvârşirea operei de consolidare financiară — lapnuBBiBl estern și gtabilisarea — Guvernul actual îşi urmează opera de consolidare financiara a României întregite. Aceasta operă a intrat în faza ei ultima — acea a stabilizare! monetare și a împrumutului extern. Rezultatele tratativelor lungi şi laborioase cari s’au dus în vederea împrumutului şi a stabilizării, înseamă un mare pas înainte în desăvârşirea operei de consolidare financiară şi economică a ţării. împrumutul ale cărui condiţiuni au fost stabilite şi iscălite la Bucureşti, este un act de o însemnătate hotărâtoare şi cu urmările cele mai fericite pentru viitorul financiar şi economic al României. Acest împrumut oferă o seie de avantagii cari vor marca cu adevărat începutul unei ere noui de prosperitate în viaţa economică a țării noastre, împrejurări neprielnice şi greutăţi inerente situafiinei create de urmările unui război greu şi lung, au tinut România izolata de activitatea şi angrenajul vietii financiare internationale. Odată cu împrumutul pe care îI contractează acum, România rupe zăgazurile unei izolări inevitabile şi reintră în circuitul normal al vieţii financiare internaţionale. In al douilea loc, împrumutul permite înfăptuirea legală a stabilizării monetare care va aduce normalizarea şi activarea intregei economii naţionale.^ împrumutul va face posibilă, în acelaşi timp, realizarea opera de refacere şi de înzestrare a ţarii. Contractarea împrumutului extern însă are şi o consecinţă de ordin mai general care priveşte creditul şi prestigiul financiar al României în străinătate. Prin împrumutul contractat, România îşi restabileşte creditul in afară şi îşi creează posibilităţile unui prestigiu financiar corespunzător bogăţiilor ei şi eforturilor făcute pentru respectarea angajamentelor ei internaţionale şi pentru organizarea linei temeinice gospodării interne. Prin stabilizarea conditiunilor împrumutului actual, România îşi stabileşte directivele şi normele de alimentare financiara a tării, fixându-şi cadrul general al politicei de împrumuturi care va trebui urmată cu cumpărarea necesară întărirei continui a creditului ei înlăuntru şi în afară. Odată cu stabilizarea şi semnarea condiţiunilor împrumutului, România a obţinut adesiunea şi solidarizarea principalelor bănci de emisiune la operaţiunea de stabilizare a leului. Alături de aceste bănci de emisiune, s-a obţinut concursul principalelor bănci de pe celelalte pieţe însemnate ale Europei, astfel că aproape toată finanţa internaţională va fi chemată să participe la stabilizarea şi împrumutul român. Preocuparea guvernului român a fost de a obţine o solidarizare cât mai largă şi mai complectă a cât mai multor pieţe şi bănci de emisiune şi rezultatele tratativelor duse dovedesc că guvernul a reuşit în această preocupare şi stăruinţă a vii. Tratativele au fost lungi, după cum era şi firesc, dar în cursul lor s-au putut aranja o serie de chestiuni pendinte, iar durata lor a înlesnit tocmai opera de solidarizare a pieţelor streine pe care guvernul o socotea indispensabilă pentru reuşita operatiunilor.In aceste împrejurări, este firesc ca împrumutul si asigurarea conditiunilor necesare pentru stabilizarea legală a leului, să însemne deschiderea unei porti largi si începutul unei ere noui pentru viaţa financiară şi întreaga economie naţională a României. Opera de consolidare a ţării se desăvârşite. România reintră în făgaşul unei vieţi financiare normale, deschizându-i-se perspectivele şi creindu-i-se condiţiunile necesare pentru o desvoltare rodnică şi pentru prosperitatea la care are dreptul prin munca, bogăţiile şi eforturile de care a dovedit că este capabilă. Toate categoriile de producători şi de muncitori, toate ramurile de activitate care alcătuesc economia naţională a ţării, alături cu întreaga opinie publică românească, salata cu satisfacţie şi cu încredere rezultatele la care a ajuns guvernul în tratativele duse şi opera ce se realizează prin cele două operaţiuni — împrutul şi stabilizarea monetară — de o însemnătate vitală pentru interesele şi viitorul României. Situaţia politici în Germania CE DIFIGULTATI POATE MTMMM milL GUVERN CCBWBW Noul cabinet german constituit după lungi şi grele sforţări sub preşedinţia leaderului socialist , d. Herman Muller are sorţi de reuşită şi durabilitate ! Cercetând de dclarațiile partidelor populiste şi centrist cari anunţă că nu se consideră legate de soarta guvernului Muller, perspectivele nu pot fi tocmai asigurătoare — scrie din Berlin corespondentul lui „Le Temps“. Totuşi dificultăţile cari stau în calea noului guvern nu sunt atât de ameninţătoare pe cât ar voi să le arate cei interesaţi. Centrul este în deplin acord cu socialiştii şi democraţii asupra programului guvernamental. In Octombrie la redeschiderea Reichstagului nu va fi tocmai greu să se acorde centrului o reprezentantă echitabilă în cabinetul Muller deoarece pe deoparte d. W. Guerard girează două portofolii, iar pe de altă parte d. Koch,Werer ministrul de justiţie şi d Wissell ministrul muncei nu doresc altceva decât să se poată retrage. Bar oare populiştii vor putea combate Un guvern în care figurează cei doi şefi ai lor mai în vază ? Cu siguranţă că nu. Cel mult dacă atunci când va veni în discuţie o chestiune în care vor socoti că este peste putinţă să-şi modifice atitudinea fără înconjur — d. ex. serbarea de la 11 August — populiştii se vor abţine de la orice fel de participare. In ce priveşte construirea crucişătorului chiarant pe care socialiştii vor s’o amâne sub diferite pretexte, vor putea fi mai neînduplecaţi amicii d-lui Scholz decât chiar generalul Groener care acum câteva luni a făcut să se voteze creditele navale ! Psrsonagille politica din guverna! de coaliţie Noul guvern are din potrivă elemente reale de forţă şi mai întâi de toate posedă forţa de a exista. E un adevăr banal, dar odată ce a avut puterea de a se forma înseamnă în Germania că poate avea şi forţa de a dura dat fiind actuala situaţie parlamentară. Dacă guvernul Muller ar cădea sau s’ar desface, ce combinaţie ministerială s’ar mai putea forma cu un parlament în care numai un guvern de coaliţie mare are şanse de a afla sprijinul unei majorităţi satisfăcătoare ? D. Severing, popular prin energia cu care a apărat republica in Prusia. In decursul intregei sale cariere a dovedit un mare simt practic de orientare în cele mai dificile împrejurări. D. Wissel a fost timp îndelungat arbitrul pentru Berlin, în conflictele de muncă dovedind în această slujbă delicată o deplină imparţialitate şi o energie care l-a indicat ca succesor al d-lui Brauns. Cei doi miniştri democraţi, Dietrich şi Koch-Weser sunt de o competenţă recunoscută atât în chestiunile agricole, cât şi in tot ce priveşte organizaţia judiciară. Doar alegerea d-lui Hilferding la finanţe a stârnit unele rezerve; nimeni nu contestă ştiinţa şi elocinţa acestui ministru, dar au fost exprimate unele îndoeli despre talentele sale administrative. Trebue adăugat că actualul guvern este foarte omogen prin caracterul personalităţilor care îl compun. Oricare ar fi origina şi partidul lor, aproape toţi aceşti membri sunt parlamentari experimentaţi, nu tocmai dogmatişti în esenţă şi mereu gata să caute soluţiuni conciliante. Si apoi nu dificultăţile de ordin politic şi parlamentar vor fi cele mai serioase. In domeniul economic s’ar putea ivi chestiunile cele mai grave. Apărarea rag unului republican şi a politicei de înfeie-MEaasg«&enMi«SE o---------gere externă Dar deocamdată situaţia economică şi financiară nu ar justifica prea mari îngrijorări. E posibil că reluarea împrumuturilor în străinătate la care se lucrează să producă o reînsufleţire a activităţei generale. (Aceste împrumuturi au fost de 422 milioane mărci în luna Mai şi aproape aceiaşi sumă, în Iunie). Dar chiar în ipoteza cea mai pesimistă, dificultăţile nu vor începe decât de la toamnă. Până atunci cabinetul Muller va putea lucra în linişte şi fără griji materiale imediate. In ce priveşte atitudinea guvernului, d. Hermann Muller a precizat-o în tot ce priveşte soluţionarea problemelor externe : continuarea politicei de la Locarno în înţelegere cu toate partidele ţărei şi apărarea regimului republican pe bazele Constituţiei de la Weimar. IHR PERTRACTĂRI şi COBIUNICATE... Oamenii cărora li s-au părut prea lungi câteva luni de tratative pentru polizarea unui împrumut de 250 milioane dolari, au reînceput adunaţi în comitete, „pertractările“ asupra „crizei politice“, pertractări ce durează de mai mulţi ani fără nici un rezultat. „a Bineînţeles că după câteva agitate şedinte a venit inevitabilul comunicat cu care suntem deprinşi şi în Plus o „convocare“ tot atât de banală. Acestor manifestaţiv, ce dovedesc tristele efecte ale căldurilor caniculare, le lipseşte orice suport moral. Ele se bazează pe neadevăr naiv: împrumutul, după comitetele d-lui Manu, este numai o „înşelăciune“ a guvernului „pentru a se menţine la cârmă“. Oamenii aceştia sunt atât de orbiţi de patima puterii,diticăi nu pot vedea nimic în afară de ea. O pun in legătură cu cele mai vitale interese ale neamului îi atribue altora propriile lor preocupări. Căci şi ultimul comunicat s’a terminat ca şi cele de până acum cu fraza stereotipă „cerem înlăturarea guvernului şi aducerea la cârmă a partidului naţional ţărănesc“. Cum motivarea acestei ceteti este „excepţionala gravitate a situaţiei economice, vom aminti că în aceiaşi zi in care apărea acest comunicat, întro şedinţă solemnă Camera de comerţ şi industrie din capitală, mulţumea guvernului pentru munca depusă în vederea stabilizărei şi-i exprimă gratitudinea pentru realizarea împrumutului. Cum vedem comitetele d-lui Maniu comit un fals când vorbesc ifi numele unor oameni cari, departe de-a aproba punctul lor de vedere, îşi exprimă toată încrederea în guvern şi nu cer decât să înceteze agitaţiile provocate de patimi politice, cari n'au nici un rost într’o problemă de mare interes naţional. In asemăea condiţiuni pertractările şi comunicatele naţional ţărăniste ni se par lipsite şi de bun simţ şi de patriotism. Ele vor sfârşi prin a face acest partid ridicul şi odios în ochii opiniei publice. Acesta le va fi sigurul rezultat fedi. Raldu aerian transoceanice di hidroavionul dela BREST la NEW YORK Care va încerca traversarea Atlanticului pe hidroavionul „La Fregate“, dela Brest la Newsau prin Azore, și Halifax, după condițiunîle atmosferei. LOCOTENENTUL PARIS ECOURI ştintă contra îngrozitoarei boale a cancerului, va duce în sfârşit la rezultate din ce în ce mai bune pentru omenire. Astfel se anunţă că ,profesorul Delbat, membru al Academiei de din Paris a anunţat că s’ar putea preveni cancerul, prin o consumare a chlorurei de magnestit, o sare similară cu chlorura de sodiu (sarea de bucătăie). .. Această substanţă ar pune la adăpost organismul omenesc de a contracta teribila boală. Comunicarea aceasta vine din partea unui mare hirurg şi savant, aşa că se prezintă în condiţii de reală seriozitate ştiinţifică. NOTE Occidentalizarea staţiunilor noastre balneare Se vorbeşte de o criză a staţiunilor noastre balneare, şi de vilegiatură, fixătându-se această situaţiune în culori negre pentru viitorul lor. Nii credem că în această criză, tocmai pentru că e criză, nu trebue diagnosticată o boală fără leac. Avem prea frumoase colţuri de natură , şi posedăm prea utile isvoare de ape minerale pentru ca bolnavii şi convalescenţii— o clientelă din nenorocire care niciodată nu e deficitară — să ocolească băile, munţii, ei dealurile noastre. Dar existenţa însăşi a „crizi nu se poate nega. O legăm de condiţii economice grele. Dar este ceva din neiorocire permanent. La Staţiunile noastre climaterice şi balneare a dominat până acum un Spirit ciudat: „Nu figua vizitatorilor decât un minimum de satisfacţii !“ se pare că a fost lozinca antreprenorilor de tot felul. Dar acest minimum se pare că nu a putut satisface niici chiar pe cei ma puţin protenţioşi. Şi ne grăbim să afirmăm aci, că nu e vorba de preţ. Facem abstracţie de latura scumpetei. E vorba numai de ceea ce s’a dat în schimbul preţului. Astfel în afară de marile „Palace” — din câteva staţiuni de la noi, restul hotelurilor nu a dat confortul cerut chiar şi de higienă. Paturi rudimentare, mobilerul exa redus, lipsă de băi în oţel etc. Iar masa de obiceiu era şi este proastă pretutindeni. Pe când în ţările streine, în oraşele de viligiatură se mănâncă chiar mai bine decât în Capitală la noi, s’au lăsat restauranteri pe mâna unor bucătari la începutul carierei lor! Apoi, oricine a vizitat o staţiune din străinătate, ştie câte distracţii — şi nu ne gândim de fel la jocuri de cărţi! se află în aceste localităţi. Concerte, reprezentaţii de teatru, excursii uşor de făcut, etc. La Vichy sunt şi curse şi stagiune de operă. . _ • „ , Cum voim să atragem pe oamenii sănătoşi în staţiuni cari la orele opt seara au aspecte de cimitir ? Dar dacă criza staţiunilor noastre balneare s’ar prelungi, desigur că s’ar aduce o lovitură economiei noastre generale, pentrucă s’ar opri circulaţia banilor înăutru şi s’ar deschide porţile ca banii să fugă peste graniţă. Un îndoit neajuns deci : Iată de ce noi credem că în afară de ceea ce fac sau ar trebui să facă autorităţile, este însă interesul atelierilor, instalatorilor, proprietarilor de vile, etc. ca printr’o mai dreaptă înţelegere a situaţiei să înceapă cu toţii opera de modernizare şi occidentalizare a staţiunilor noastre, de vilegiatură. York, prin Azore, şi Bermuda ! Tradiţionalismul şi inerţia, sunt ‘ totdeauna infenștri ce trebue învinși 1 PETRONIUS t'O'*....- ■ I. • Congresul din Bucureşti Colaborarea culturală internaţională — Rolul învăţământului secundar in opera de Ireterpenetraţiune a metodelor Biroul Internaţional al Uniunei profesorilor secundari este o grupare de profesori din învăţământul secundar,, care după ororile ultimului războiu. — voeşte să prepare cu încetul şi fără a forţa nimic, prin formarea intelectuală, morală şi socială a elitei tuturor naţiunilor — lumea nouă pe care omenirea o reclamă. — Aceşti pionieri, cari fără sgomot, în clasa lor, lucrează la formarea sufletelor; sunt astăzi un număr de peste 40 mii şi formează cele 16 federaţii naţionale care sunt astăzi afiliate „Biroului Internaţional“. După sugestiunea biuroului internaţional şi potrivit unui precedent, d. ministru dr. G. Angelescu a acceptat să invite la acest congres pe reprezentanţii diferitelor guverne rugându-i să vină spre a colabora cu noi. D. J. Claviere secretarul Biuroului internaţional al Asociaţiunii profesorilor secundari, vorbind despre congresul care şi-a încheiat Duminică lucrările spune că opera şi metoda de lucru, au impresionat mult pe delegaţii străini jfaate Acei cari au criticat opera congresului, pe motiv că ea s’a desfăşurat independent de profesorii universitari, au greşit pentru că nu există alt element mai devotat ordinei şi disciplinei decât profesorul secundar. Deasemenea, au greşit şi aceia cari au crezut că acest congres trebuia să se închidă cu câteva călătorii turistice ale unor profesori în vacanţă, cari ar avea mania, — dulcea manie — de a se întruni odată pe an în congres. Manie? Dar la origina tuturor mişcărilor profunde cari răstoarnă — câteodată — viaţa grupărilor sociale, nu este întotdeauna îndrăzneală şi manie ? Intelectualii, poeţii, profesorii, au jucat întotdeauna acest rol de animatori în viaţa popoarelor. Aceasta este chemarea lor. Profesorii Secundari Profesorii spunea d. Claviere fiinţe paradoxale, adeseori neînţeleşi pentru că deseori ei par de neînţeles! Când aplecaţi asupra cărţilor lor, când aplecaţi asupra caetelor elevilor lor, modeşti, ţinându-se mereu în umbră ei par izolaţi intr’un turn de fildeş, străini de tot ceea ce se petrece în jurul lor şi incapabili de a pricepe ceva din viaţa societăţii în care trăesc. Dealtminterea, acest lucru li se reproşează deseori. Dar, uneori, ei se ridică, se înalţi din toată făptura lor, privesc la depărtare şi cu o privire cunoscătoare ei cercetează opera pe care au înfăptuit-o foştii lor elevi întotdeauna, se găseşte un profesor care are dreptul să spună chiar celor mai mari potentaţi ai zilei: „Ei! îţi aduci aminte? am fost silit cândva sa te trag de urechi; dar, vezi? a fost bine tu ai întocmit societatea chiar aşa cum eu — eu, aceia care îmi trec viaţa meditând — ţi-o schiţasem ţie, care ai menirea de a înfăptui“. Suntem în timpul de faţă la o cotitură a Istoriei. Până acum, profesorii n’au avut de preparat pe elevii lor decât numai pentru viaţa naţională şi toată floarea generaţiilor, pe care învăţământul secundar a format-o, ne recunoaşte că întotdeauna — pentru îndeplinirea acestei însărcinări, am pus tot ceiace a fost mai bun din mintea şi din sufletul nostru. . Viaţa culturală internaţionala Astăzi, acel popor care ar vo să se fixeze într’o izolare, — ori cât de splendidă şi de glorioasă ar fi această izolare — s’ar distruge în cel mai scurt timp. Astăzi viaţa internaţională se impune tuturor, şi „Biroul Internaţional al învăţământului secundar“ se strădueşte ca prin studii comune şi congrese internaţionale să realizeze intercentraţii metodelor pedagogice. Fără a voi să micşoreze, întru nimic, originalitatea intelectuală, morală şi estetică a popoarelor, asociaţia profesorilor vrea să arate guvernanţilor cum trebue să fie instruită şi educaţia generaţiei de mâine. Domnul Ministru Dr. C. Angelescu acordând patronajul şi dând un sprijin total acestui congres, a înţeles necesitatea colaborării între guvernanţi şi profesori. Ieri la Geneva, astăzi la Bucureşti, spunea d. Claviére, ne vom duce din Capitală in Capitală căci noi voim să facem să se înţeleagă de către guvernanţi vocea opiniei publice internaţionale. Când sarcina de îndeplinit este atât de mare, ori cât de mulţi am fi la lucru, tot puţini suntem. D-L PROF. JEAN CLAVIERE Franţa Secret. General al Uniunei Interna Prof. Secundari Continuare In pag. 2-a Cronica fîrcaatcîari reflexiuni asupra Imperlaliziului financiar VICTOR SLAVISCy Fără să aibă o legătură directă au țara sau economia noastră na- U -nalâ, socotim totuși interesant .ft -i'.hlr' mai jos ideile exprimate de cunoscutul publicit și economist francez — Lucien Romier -- cu privire la imperializmul financix din zilele noastre, intr’un articol din „Revue des deuxmîndes“ dela I1. Iulie 1928. Nofiunea imperializmului financiar este astăzi la ordinea zilei. Această noţiune este tot mai mult cercetată şi analizată, în lumina faptelor noi ce s’au produs în ultima vreme şi mai ales de la războiul general încoace. Imperializmul financiar descinde în linie directă de la imperializmul politic, cu aspectele lui proprii şi în orice caz cu alte urmări, totdeodată in continuă transformare şi adaptare, potrivit împrejurărilor. Imperializmul financiar se razemă pe forţa formidabilă a capitalurilor acumulate in mari mase, ce sunt azvârlite în diferite directiuni, în diferite scopuri, acolo unde cererea este mai mare şi unde condiţiunile de siguranţă şi rentabilitate sunt mai favorabile. Rolul de procuratori de capitaluri l-au avut, râiând pe rând, diferite state şi oraşe mici, dar totuşi foarte însemnate — ca Italia, Olanda, Germania — care nu făceau din aceste operaţiuni nici un obiect de dominaţie politică, ci de simplă socoteală negustorească. Statele noi ce se creau, rând pe rând, aveau nevoie de multe capitaluri, pentru a-şi alcătui organizmul lor politic şi economic, adresându-se in acest scop pieţelor neutre din punct de vedere politic, dar de însemnată forţă financiară. Prin progresul continu al acestor state, prin cunoscuta revoluţie industrială de la începutul secolului al XIX-lea, larg exploatată in cadrul politic corespunzător, ele ajung la un grad de dezvoltare şi opulenţă economică şi financiară, care le îngădue să se emancipeze de dependenţa financiară a creditorilor lor, pentru a deveni, mai apoi, ele înşişi deţinătoare importante de capitaluri şi ca atare procuratoare de credite pentru alte state, ce se pregăteau a le urma, la o oarecare istanţă, pe acelaş drum. Activitatea industrială era creatoarea de Capitaluri — şi prin urmare şi de credite — îngăduind o anumită forţă de expanziune. Nu este o întâmplare, ca cele două mari imperii coloniale — engleze şi franceze — se alcătuesc subt dependinţa a două state Franţa şi Anglia, care încearcă la începutul secolului trecut, revoluţia industrială, devenind apoi cei doi mari bancheri ai lumii. Deasemenea, Germania de îndată ce şi-a creat cadrul politic, şi pentru a-şi asigura dezvoltarea sa industrială, s’a simţit atrasă către o expanziune formidabilă. In ultima vreme, în sfârşit, asistăm la o orientare similară a Statelor Unite, care după ce s’au redus a lucrat mai intens între hotarele lor proprii, la alcătuirea unui organism economic formidabil, se simt din ce în ce mai atrase către acţiunea de expanziune economică şi financiară, în afară de hotarele ce încep a deveni tot mai strâmte. Deşi americanii proclamă şi se cred foarte pacifişti — spune Romier— totuşi astăzi se vorbeşte foarte mult de un imperializm american. Este însă vorba mai mult de un imperializm financiar şi economie, iar nu de unul politic. Acest fenomen financiar nu este mai vechi de două decenii. Până pe la începutul secolului nostru, americanii absorbeau foarte mult capitalul european, ce le venea din Anglia, Olanda, Franța, Germania. Tot acest enorm capital mergea să se învestească cu formidabilul echipament industrial al Statelor Unite, făcând din republica americană— după expresia prof. Edwin Seligman, de la Universitatea din Columbia — cea mai mare debitoare din lume. In ultimii douăzeci de ani, graţie sforţărilor făcute pentru punerea în valoare a bogăţiilor lor Americanii reuşesc să se îmbogăţească în aşa fel, încât au trecut în mod automat la expanziune. In timpul războiului, Statele Unite reuşesc să lichideze toate angajamentele lor în Europa, şi să devină totdeodată creditoarea statelor beligerante pentru sume considerabile (datoriile interaliate). In 1900, Statele Unite nu aveau mai mult de 500 milioane dolari plasaţi în străinătate, în 1909, aceste plasamente se urcau la 2 miliarde şi jumătate, astăzi, fără a fi posibil să se precizeze totalul general, el este apreciat la circa 30 miliarde dolari, din care jumătate daţi economiei private iar jumătate economiei publice (diferite state). Expanzimnea financiară americană, în ce priveşte finanţarea economiei private.* s’a manifestat, mai cu deosebire, în regiunile limitrofe marii republici americane, şi numai într’o măsură restrânsă, ea s’a întins şi în Europa. Iată cifrele ’ date de Romier“: America latină 5161 milioane dolari ; Canada 3922 milioane dolari ; Europa 4327 milioane dolari ; Extremul Orient 1300 milioane dolari. După ce comentează aceste cifre, Lucien Romier formulează oarecare , aprecieri. In legătură cu aspectele imperializmului financiar american spunând că ar trebui să se lase deoparte toată experienţa trecutului dacă nu s’ar recunoaşte că „jocul mecanic al expanziunii financiare comandă influenţe şi antrenează reflexe de natură politică“. Iar mai departe,adaogă : „In Europa, de la încheerea păcii, prezenţa discretă dar efectivă a intereselor americane, acţionează asupra politicei vechiului continent, până în anumite detalii, care scapă marelui public, mai mult chiar de cât s’ar exercita o intervenţiune constantă, oficială, declarată. Această prezenţă ar deveni, pentru câtăva vreme cel puţin un adevărat control, dacă, din cauza greutăţilor crescânde a transferării sumelor datorate de pe un continent pe altul, Statele Unite ar reuşi să transforme în investiţiuni pe loc, enorma lor creanţă de război faţă de state. După cum se vede, Ducien Romier pune făţiş o problemă de mare însemnătate, al cărei elemente, şi a cărei simplă formulare deschide orizonturi atât de vaste. El spune, mai departe, că în afară de capitalurile de investiţie, continentul american mai are posibilitatea de a înrâuri restul lumii economice şi prin capitalul de speculaţie ce determină curente, ce se propagă, fără a se putea totuşi suficient cunoaşte de unde ele pornesc. Lumea întreagă, munca, ştiinţa, arta, atârnă de furnizorii de credit, care prin forţa imensă de care dispun, pot influenţa orice activitate, şi orice dezvoltare, fiii- St-Este totuşi Interesant de urmărit, cum îşi încheie Lucien Romier, interesantele sale reflecţii. Expanziiunea financiară provoacă o schimbare de ritm la poporul creditor, după cum provoacă reacţiuni variate la popoarele debitoare şi unele şi altele tind la restabilirea echilibrului. Expanziunea financiară rezultă, în totdeauna, la început, dintr’o supraaboldenţă de bunuri sau dintr’o supraabondentă de activitate. Poporul care trage prea uşor profite, dl® situaţiunea lui de creditor, înclină să devină rentier, cel ce a câştigat prin speculaţiuni, pierde gustul muncii răbdătoare. Astfel, decandenta industrială a Angliei, aşa de brutal apărută după război, datează, de fapt din epoca când expanziunea financiară îi asigura anumite monopoluri comerciale. Tot astfel, Franţa lasă să se învechească utilajul său industrial și suportă deficitul său de export, de când sporea venitul său din capitalurile plasate în afară. Din contră, Germania, în continuă căutare după credite, datorește acestui fapt progresele sale technice. Primele simptome de oprire în »