Viitorul, decembrie 1928 (Anul 20, nr. 6239-6263)
1928-12-01 / nr. 6239
Anulai douazeci si unulea No. 123SI 6 PAGINI 3 LII IX la TARA 6 Lil n. tn STREIKUTETE 4 sa o m 4 M ENTE REDACTIA administrai ia ANUNCEURI COMERCIALE IN TARA In streinătate BUCUREȘTI Se primesc direct la Administrația ziarului Str. Un an---------- 700 iei Sase luni---------- 350 , Un an — — — 1400 Sase lun!------70o STR. EDGARD QUINET No ? 1 STRADA ACADEMIEI No. 17 Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Trei ani----------200 „ trei luni — — 4co ’ S Telefoanele s Direcţia 851/23 , Redacţia si Administraţia 349/23 si 303 ll Manuscriptele nepublicate se distrug Sâmbătă 1 Decembrie 1S2S n&m.via 3 G LI ICI * Guvernul naţional APEVHR8JNI8 $i consolidarea monetară H —— — Refuzând să participe la un guvern al solidarităţei raţionale, partidul naţional-ţărănesc şi-a luat o grea răspundere — Partidul liberal, punând ca întotdeauna interesele ţării deasuma celor egoiste de partid, a crezut că pentru întărirea creditului Statului Român era necesar să se dea străinătăţii o dovadă de solidaritate naţională. Marea operă a consolidării financiare şi monetare, de un interes vital pentru economia naţională, trebuia întreprinsă cu concursul tuturor partidelor, a tuturor Românilor. Conducătorii partidului naţional-ţărănesc n’au acceptat însă această soluţiune conformă cu interersul general al ţării.Urmările acestui act de egoism de partid, în dauna ţăr’ei, încep să se arate, abia după câteva săptămâni. Cu un Parlament care îi dădea întregul său concurs, exista putinţa de a se avea votat bugetul înainte de 1 ianuarie viitor, prin urmare de a face posibil împrumutul şi stabilizarea înainte de anul nou. Refuzarea participării la guvernul naţional aduce grave prejudicii intereselor ţării, in primul rând este amânarea votării bugetului. Or, fără un buget echilibrat, care să arate străinătăţii situaţiunea reală financiară a Statului român, bilanţul de venituri şi cheltueli, nu se poate face nici împrumutul, nici stabilizarea. Nici Băncile de emisiune nu pot să acorde creditele şi garanţiile cuvenite fără ca ţara să aibă mai întâi un buget echilibrat. Lucrul e cu atât mai grav cu cât la 15 Decembrie, dacă străinătatea nu e asigurată de un buget echilibrat, cade contractul cu băncile de emisiune. Guvernul actual se încurcă în propriile sale mreje, şi ţara va avea să sufere consecinţele grele ale egoismului partidului naţional-ţărănesc După campania de denigrare pe care fruntaşii acestui partid au dus-o în străinătate, după afirmarea că s ar fi mâncat o sumă de 310 miliarde; după contestarea tuturor cifrelor oficiale care arătau situaţia financiară reală a ţărei; după întreaga acţiune de sabotare a împrumutului şi de slăbire a creditului ţării, partidul naţional ţărănesc plăteşte azi toate aceste grave greşeli, şi sufere consecinţele atitudinei sale din opoziţie. Din nenorocire însă nu le suferă singur, ci suferă şi ţara. In cazul cel mai bun, stabilizarea şi împrumutul, ca şi votarea bugetului, vor suferi o amânare de câteva luni de zile — amânare desigur păgubitoare pentru întreaga viaţă financiară şi economică, pentru toate clasele producătoare şi muncitoare ale ţării-In adevăr, bugetul sau va fi un buget de rasoleală, neserios, care nu poate da garanţii streinătăţei, sau nu va putea fi votat decât la sfârşitul lui ianuarie. Noi, cam credem că este indispensabilă realizarea stabilizărei şi a împrumutului, ne-am făcut datoria întreagă, aceea de a propune singura soluţiune posibilă şi nimerită pentru vremurile grele prin care trecem: aceea a guvernului solidarităţii naţionale. Vrem să sperăm că cel puţin în ceasul din urmă guvernul îşi va da seama de greşelile comise şi va reacţiona. Ţara întreagă aşteaptă cu îngrijorare luna ianuarie — lună hotărîtoare pentru îndrumarea viitoare a Statului român. In adevăr, cum să nu fie lumea îngrijorată de felul cum se va înfăţişa în faţa opiniei publice interne ca şi în faţa străinătăţii care are ochii aţintiţi asupra noastră, noul Parlament, compus în majoritate tocmai din aceia cari timp de zece ani au dus cea mai deşănţată politică de negaţiune, de demagogie şi de dezordine? Cum ar fi posibil ca aceiaşi oameni să-şi schimbe mentalitatea de azi pe mâine, prin simplul fapt că au venit la guvern? De aceea este de temut că vom regăsi în majorităţile lor aceeaş atmosferă şi acelaş spirit de care au dat dovadă în opoziţie. întrebarea cea mare este dacă partidul naţional-ţărănesc va avea conştiinţa întreagă a răspunderii grele ce şi-a luat, dacă va şti să rupă cu un trecut compromiţător şi nenorocit, şi va şti să corespundă, nu intereselor de partid, ci intereselor adevărate şi vitale ale ţării. ' -------I ■ Sub guvernul „democrat” — —— »PC*— Tulburările «Cea mai deplină ordine domneşte în ţară“ — aşa glăsuesc comandatele ministerului de interne. Totuşi d. Vaida a simţit ori nevoe să aibă o consfătuire cu d. Maniu şi cu sub-secretarii d-sare de Stat, pentru a hotăra măsurile împotriva tulburătorilor „extremişti“. Bineinteles că între aceşti „extremişti“ nu intră agenţii „legalităţii“ naţional-ţărăniste. Aceştia pot bate şi ucide în voe, ei reprezintă doar biruinţa „ democraţiei“ Nu trebue însă să se confunde aceste bătăi, schingiuiri şi omoruri legale şi legaliste, — cu acele ale comuniştilor şi antisemiţilor. Imitând exemplul, — „extremiştiie s’au dovedit buni tacticiani, căci fără îndoială, într’o epocă tulbure, acţiunile ilegale de orice fel, găsesc un ecou nebănuit. Care e însă situaţia guvernului? Asociat cu extremiştii de stânga în alegeri, nu poate lua măsuri serioase contra lor după cum nu poate lua împotriva propriilor partizani. In ce priveşte extremiştii de dreapta, este cu totul lipsit de orice autoritate morală de a sancţiona tulburările lor. In adevăr demagogia nationalţărănistă din timpul opoziţiei s’a întins până în cercurile antisemite. E drept că în tară şi mai ales în streinătate conducerea „democrată“ a partidului national ţărănesc înfiera guvernul liberal pentru că permite tulburările studenţeşti. In realitate însă aceste tulburări erau instigate chiar de către agenţii naţional ţărănişti, între cari cităm de exemplu pe d. Haţegan, care astăzi se găseşte în fruntea universităţii din Cluj. Era deci de aşteptat că îndată ce va veni la cârmă un guvern naţional-ţărănist, tulburările antisemiste să reînceapă. Nu era însă de aşteptat că guvernul să le sprijine, pe faţă, din primul moment, prin redeschiedrea organizaţiilor cari provoacă dezordinile. Guvernul n’are cel puţin scuza că n'a ştiut ce va urma, experienţa se făcuse în trecut. A voit însă să o mai facă odată pe spatele studenţilor evrei şi trebue să recunoaştem, după cele întâmplate zilele acestea la Universităţi, că a reuşit pe deplin... Râmâne însă de văzut roadele ce se va culege pentru ţara din aceste tulburări. Şi acum o ultimă chestiune: anumita presă nu sufla nici un cuvânt despre tulburările antisemite după cum nu a aflat nici de cele comuniste. Nu ştim dacă va afla ceva după ce directorii şi redactorii ei vor deveni deputaţi guvernamentali. Noi protestăm însă împotriva tulburătorilor de dreapta si de stânga și impotriva acelora cari îi apără în anumita presă și în guvern. a» ■■ .. . NOTE Mittoria culture!: Un oraş înviat trop mal",adevărat ! Unul din reporterii francezi, cari continuă tradiţia unui Naudeau, sau unui Huret, e vorba de d-l Ed. Halsey, implică în „Le Journal“ din Paris o serie de impresiuni asupra Vienei......un guillotine QUi ne se porte pas Viena este cu amintine. Din ţara valsului, a veseliei din Prater, şi a jocurilor în plin aer, Viena ajunsese în primii ani după războiu, o cetate a durerei şi a mizeriei. Strauss nu reuşea să descreţească ţrunţile, căci stomacurile erau goale, iar teatrele erau frecventate numai de străini cu valută forte. __ Totuşi azi oraşul capitală a unei ţări micşorate şi sărace, continuă a fi un centru de atracţie, şi un isvor de radiaţie intelectuală. Reporterul francez are drept să scrie astfel: „Ce oraş frumos! Drăguţ, vast şi variat, bogat în ştiinţă şi în venituri, bogat prin trecut, bogat prin viitor. Viena are drept să se numească un al doilea Paris; „cu o operă mai bună“ adaugă vienezii. Nu poate cineva să se plimbe fără plăcere. Ea are ceea ce multe alte capitale mai mândre, nu vor poseda, niciodată, nobleță și gratia. ...Cineva simte că nu este în casa unor parveniţi, ajunşi prin noroc“. Desigur Viena este azi aproape ceea ce era altă dată, şi acest lucru pare că este o sfidare adusă legilor economice, şi teoriilor care leagă buna stare istorică de temelia vieţei economice De unde scoate Viena, puterea de a se impune turnei ? De a fi veselă și de a retrăi încă odată într'o splendoare ce se părea că a perdut-o pentru totdeauna ! Viena are un talisman al tinereței și al succesului. Ea este o cetate a culurei. A pierdut venituri, a trecut prin crize economice, dar a avut în patrimoniul ei un trecut de intelectualitate care a salvat-o si a impus-o. Opera ei a fost una din cele mai bune şi mai fastuoase din Europa . Teatrul Burgului e a doua comedie după cea înfiinţată de MoHère, Museele ei, o frumuseţe şi o mare bogăţie. Clinicele medicale au fost ilustrate de somităţi ştiinţifice, cari şi-au stabilit notorietatea lor cu mult dincolo de graniţe. Să notăm, apoi, şi acel bun gust în haine, şi în construcţii, acea estetică edilitară, realizată în Ringul artistic, în piaţa minunată a Primăriei, în palatul Parlamentului, ori în hemiciclul muscelor... Viena, a fost astfel un cămin al artiştilor, o cetate a artei şi a ştiinţei, şi de aci a eşit salvarea ei în timpuri grele, şi prestigiul de totdeauna al oraşului ce-a ştiut să împace atâta de frumos veselia cu nobleţă, frivolitatea unui vals cu adâncimea unei sonate beethoviene... Exemplul Vienei este astfel edificator. El ne arată că în hinta statelor, a raselor și a cercurilor etnice, cioitura este una din armele cele mai nemerite într'o ofensivă în care armele sunt mai slabe, decât jocul nobil al spiritului... Beethoven a salvat un oraș. Un mare economist PETRONIUS LA ORDINEA ZILEI D. C. STERE reia la Nistru relaţiile cu Rusia sovietică potrivit declaraţiei din manifestul de azi al guvernului, care anunţă reluarea de raporturi normale cu toate statele. Preocupată de rezultatele conferinţei de experţi pentru modificarea planului Dawes, Germania şi-a concentrat toată activitatea diplomatică asupra problemei acesteia cu îndoite urmări şi pentru natura viitoarelor raporturi ale Germaniei mai ales mu Franţa şi în acelaşi timp pentru, lichidarea obligaţiunilor financiare faţă de aliați. Raporturile cu Franţa, cu toată politica de la Geneva, Thoiry şi Locarno, vor fi desigur influenţate serios în ziua de mâine de menţinerea sau ridicarea ocupaţiei rhenane, strâns legată din punct de vedere aliat şi francez în deosebi de soluţionarea problemei reparaţiunilor. Dar punctul acesta de vedere se ciocneşte, cel puţin potrivit ultimelor declaraţiuni ale d-lui Stresemann, cu punctul de vedere german, care nu vrea să admită compensaţiuni în schimbul evacuărei anticipate a Rhenaniei. D-l Stresemann a pretins că nu înţelege să facă din această chestiune obiect de târguiala în conferinţa de experţi. Este probabil, însă, că până în cele din urmă se va verifica că enunţarea acestui punct de vedere a fost numai un balon de încercare, fiindcă menţinerea discuţiunei pe terenul pus de ministrul de externe german, înseamnă de mai înainte eşecul conferinţei preconizată la Geneva. Dar ceea ce va îngreuia şi mai mult, lucrările conferinţei va fi formula enunţată de d-l Stresemann cu privire la fixarea sumei totale a reparaţiunilor germane în raport cu capacitatea de plată din prezent a Reichului Se înţelege că formula aceasta ascunde hotărârea Germaniei de a pretinde că are o capacitate de plată mai mică decât aceia a despăgubirilor la care fusese obligată până acum. Nu încape nici o îndoială că aliaţii, Franţa şi Belgia în primul rând nu vor admite acest punct de vedere. De altefel limbagiul presei, franceze, care în chestiunile externe oglindeşte îndeobşte sugestiunele de la Quai d’Orsay, este pentru Germania, o indicaţiune de mai înainte dată asupra atitudinei Franţei în conferinţa de experţi Presa franceză merge până a cere renunţarea la orice tratative, dacă ele ar trebui să aibă ca punct de plecare soluţiunile din ultimul discurs al d-lui Stresemann. Este de presupus, însă, că guvernul de la Berlin va înţelege situaţia şi că baloanele de încercare ale d-lui Siesemann din comisia de afaceri străine a Reichstagului, vor rămâne ca atare. Adevărul este că în actualele împrejurări nu depinde decât de Germania ca să înlesnească situaţiunea pentru ca astfel lucrările conferinţei de experţi să ducă la rezultate pozitive şi cu privire la evacuarea anticipată a Rhenaniei, din care guvernul de la Berlin, oricare ar fi el, a făcut de câţiva ani, punctul de onoar£ al politicei sale. In politica Externă CONFERINŢA De EXPERŢI - Cele două Puncte de vedere: francez şi german — Consecinţele incompetenţei şi a nepregătirei cu care este condus ministerul nostru de externe, au şi început să se arate. Sunt chestiuni foarte importante ale ţărei cari sunt rezolvate cu uşurinţă, în grabă şi fără nici o cunoaştere prealabilă a intereselor în joc. Una din ele este desigur chestiunea regimului juridic al Dunărei. In această chestiune România are o politică tradiţională de 50 de ani încoace, adoptată şi practicată de toate guvernele cari s’au perindat la cârma ţărei, fără deosebire de culoarea lor politică. Aflăm însă că noul ministru de externe al guvernului actual, fără să-şi dea seama de gravitatea chestiunei şi de răspunderea grea pe care şi-o asumă, a dat ordin pur şi simplu ca să se adere la convenţiunea făcută de comisiunea care a lucrat la Geneva asupra regimului juridic al Dunărei. Lucrul este cu atât mai grav, cu cât această hotărâre pripită şi prin nimic îndreptăţită a domnului ministru de externe, — novice în problemele noastre internaţionale, — s’a luat împotriva avizului diviziei juridice care funcţionează pe lângă departamentul afacerilor streine. In adevăr, în proectul de conventiune care formase obiectul negocierilor, sunt o serie de dispozitiuni cari ating grav suzeranitatea Statului român si institue jurisdictiuni streine pe teritoriul românesc. Nu vom intra pentru astăzi în analiza acestor dispozitiuni cu totul inadmisibile și cari au fost acceptate în mod pripit de un ministru necunoscător al problemelor pe cari Ie ridică regimul juridic al Dunărei. In chestiunea aceasta a Dunări — de decenii întregi — România Mică a dus o politică de rezistenţă şi de opunere la tot ceea ce nu era compatibil cu sueranitatea, prestigiul şi demnitatea unui Stat independent, cu atât mai mult putea să adopte un guvern al României-Mari aceasă politică de demnitate. Nu mai vorbim că, cu acest prile, trebuia pusă întreaga chestiune a navigaţiei la Gurile Dunărei, ameninţate necontenit cu împotmolirea şi sugrumarea întregului nostru comerţ pe mare! fluviu internaţional. Dar chestiunea e prea importantă ca să nu revenim asupra ei mai în amănunt. Incompetenţa GUVERNULUI chestia Dunărei ~ S’a semnat o convenţiune care nesocoteşte suveranitatea ţarei, şi e o contrazicere cu politica tradițională a României de 50 de ani încoace . Nu e vorba aci de o chestiune cu caracter politic, ci de problema transporturilor în Capitală, de care ne-am ocupat în mod constant de aproape un an de zile. într-o capitală atât de întinsă ca a noastră, transportul cu automobilele de piață nu poate fi considerat ca un lux, ci ca o necesitate. Or, tarifele taximetrelor din Bucureşti continuă să fie enorm de urcat, faţă de alte ţări. La Paris de pildă, ora la taximetre este 66 de lei, pe când la noi numai plecarea se taxează cu 20 lei, iar ora se ridică până la 500 lei!... Să se noteze că noi suntem o ţară producătoare de benzină, pe când Franţa o importă din ţări îndepărtate. Felul în care se aplică tariful prea urcat al taximetrelor de piaţă denotă că acest mijloc de locomoţiune rapid şi lesnicios este considerat în mod eronat ca un lux, şi din cauza scumpetei el nu poate fi întrebuinţat de publicul cel mare, ci numai de oamenii cu dare de mână. Am cerut în atâtea rânduri reducerea tarifului. S’aut făcut anchete, s’au întrunit comisiuni. d. dr. I. Costinescu, primarul Capitalei a sprijinit ideea reducerei tarifelor, dar până acuma nu s’a realizat această reducere. Deşi știm că este foarte ocupat cu alegerile cari se apropie, totuşi atragem serioasa atenţiune a d-lui ministru de interne asupra acestei probleme de interes general, cu nădejdea că în cele din urmă ea va fi rezolvată... O reducere simţitoare a tarifelor va fi şi în avantagiul proprietarilor de maşini. Automobilele de piaţă nu vor mai sta ca acuma neocupate ceasuri întregi prin staţii, — căci lumea nu poate plăti preţuri prea ridicate. Ele vor circula aproape toată ziua, ca la Paris, unde taxi-urile foarte rar rămân neocupate, — astfel că cu toată reducerea, încasările vor fi mai mari ca astăzi. De asemenea este necesară o revizuire şi controlare permanentă a contoailor, căci foarte multe, sunt defectuoase. Sperăm că d. Vaida va găsi timpul să se ocupe şi de această problemă, a transporturilor din Capitală, mai importantă decât pare la prima vedere. r/ PENTRU d-l M N ,roo de Interne Vaida Publicul cere reducerea tarifelor la taximetrele de piaţă TRISTELE CONSECINŢE aie epidemiei de poliomielită — D. dr. Dem. Paulian indică soluţiuni pe cari minis. gWrHMlW«TFWCV'*'MIBWBBBMBBta—BCTWBCTIiaMPMnaa»MBai—MIIIIP 'HI WHEaEBBrayy terții Sinătăței e dator să le însușească și pună în valoare — wimam^ţsimmiiimimiaaB^sBue^e^MS!sytes!sss^m‘ D.nul dr. Dem. Paulian medic primar la spitalul de boli nervoase şi conferenţiar la facultatea de medicină, a fost singurul la noi care şi-a pus tot sufletul în cercetarea şi tratarea poliomielitei,—paralizia infantilă, , —epidemie care a bântuit cu atâta furie ţara noastră, încât alarmase peste măsură opinia publică. Munca continuă şi rodnică depusă de d-sa, făcuse din serviciul de neurologie pe care cu multă cinste şi multă competinţă îl conduce la spitalul de boli nervoase, centrul neurologic pentru tratamentul consecinţelor nefaste ale acestei primejdioase epidemii. In cursul anului acesta au fost tratati în serviciul d-lui dr. Paulian un număr de 80 copii, 49 băeţi şi 31 fetite. Statistica înregistrează fapte grave cu repercursiuni triste în viitor din punct de vedere social. La totalul de copii arătat mai sus nu s’au înregistrat decât 7 vindecări integrale. Restul au rămas cu înţepeniri. D. dr. Dem. Paulian, pe care am rugat să ne dea lămuriri, ne-a declarat următoarele : „Tratamentul poliomielitei nu tine zile sau săptămâni. Este un tratament de ani de zile în urmă, executat rentă. „Este oare posibil a imobiliza pe mama copilului luni de zile îh spital lângă cel bolnav când ’ alţi' poate mai mici sunt lipsiţi, de ajutorul ei ? S’a gândit cineva la această latură socială şi a adus vreo soluţionare ! „Tot astfel şi pentru seroterapie. „M’am adresat celor în drept şi— trebue să o mărturisesc deschis — n’am fost ascultat. „Am, indicat soluţiuni posibile să imităm ceea ce au făcut bun alţii. In Suedia, de exemplu, există institute pentru invalizii polimielitici, cu personal bine instruit, unde copii szent încredinţaţi de familii fără a stânjeni viaţa socială. „Şi acolo în aceste institute, se operează zi de zi în curs de luni şi ani tratamentul infirmităţilor permanente, medicii specialişti întrecându-se în a pune la contribuţie întreaga lor capacitate. ..Organele sanitare s-au mulţumit că epidemia a dispărut anul acesta. Dar invalizii din anul trecut, cine se mai ocupă de ei ? ..Infirmităţile lor iremediabile se vor vedea mai târziu, sigur prea târziu. „Nu-şi ia Statul asupra şi o răspundere prea mare D-l dr. Dem. Paulian a încheiat declaraiţiunle acestea, arătând că sănătatea asigură tăria unei naţii şi victoria armatelor. Dar sănătatea şi deci victoria se pregătesc din timp de pace. Ministerul sănătăţei este chemat să se preocupe serios asupra celor relevate de dstinsul şi apreciatul it, metodic şi cu perseve- specialist neurolog. In viaţa economică, mai mult decât în cea politică, stabilitatea este condiţiunea esenţială a oricărui progres. Din nenorocire actualul regim vrea şi aici să facă salturi cari n’au cel puţin scuza de-a fi dictate de vre-o concepţie de guvernământ, ci numai de meschine interese de partid. Astfel d. Rădueanu, făcând presei un expozeu asupra programului d-sale la ministerul muncii, a spus între altele despre cooperaţie: „Ca operă legislativă nădăjduesc ca foarte curând după deschiderea parlamentului să prezint două proiese de legi. „Reorganizarea cooperaţiei pe baze cu adevărat de autonomie şi descentralizare, înlăturând orice influenţă politică de partid. „Aşi fi fost fericit să aduc o politică de continuitate în problema cooperaţiei. In împrejurările date a continua opera predecesorilor noştri însemnează a dărâma edificiul și a falsifica spiritul cooperatist". Cum vedem d. Răducanu regret, tă adânc că se va vedea silit să nu facă o politică de continuitate... Regretă atât de mult încât prima grijă pe care a avut-o a fost de-a numi la Cooperative și la Băncile Populare câte un „comisar** al guvernului cu scopuri nu numai absolut politice, dar şi de o nuanţă ce nu cadrează cu mentalitatea acelora ce nu voesc să fie spionii nimănui. De altfel însuşi d. Răducanu, în scurtul timp de când e ministru a făcut atâtea intervenţii politice la aceste instituţii, încât ne putem uşor închipui ce înseamnă , „autonomia“ ce vrea s’o întroneze prin legea pe care o pregăteşte. In ce priveşte opera predecesorilor, nu e de mirare că d. Răducanu, improvizat cooperatist de ultima oră, are o atât de rea idee. Ca fost director de bancă d-sa nu poate avea pentru cooperaţie nici dragostea nici înţelegerea trebuitoare. Ca naţional ţărănist simte nevoia de a calomnia şi denigra. Edificiul cooperatist clădit de un Take Protopopescu, Spiru Haret, şi I. G. Duca, va rezista însă salturilor inovatoare a d-lui Răducanu şi va trece prin încercările ce i se pregătesc. Politicianism şi incompetinţă cu pretenţii de „reorganizare“, cu denigrarea trecutului şi tulburarea întregei noastre vieţi cooperatiste, — aceasta va fi amintirea ce-o va lăsa d. Răducanu când va redeveni director de bancă... Viaţa economică Soarta cooperaţiei