Viitorul, decembrie 1928 (Anul 20, nr. 6239-6263)

1928-12-08 / nr. 6245

Jinul ©?• cfoua sed $B iihurea mo. ©2^5 6 PACINI 3in iS. Ic faBA 6 LEI FX. în STREltfETETE ABONAMENTE IN TARA Un en —---------/6O 'ei Sase luni— — — 3500 Trei uni— — — 210 , In streină tate Un an — — •- 1400 Saie iimi----------700 Trei luni — — 4co REDACTIA acmenbstratia BUCUREȘTI STR. EDGARD QUINET No. 2 | STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia sa Administraţia 349/23 şi 303 TI SAmSsatâ ioecemvrie 1928 Bugetul pe 1929-barometrul SITUAŢIEI FINANCIARE şi POLITICE Nimic nu e mai păgubitor şi mai periculos pentru viaţa privată şi publică decât dezorientarea, rezultatul fatal al risipirii unor speranţe nutrite, mai multă vreme. Situaţia economică şi financiară actuală a României este dominată de o dezorientare, care deprimă şi opreşte de la orice acţiune şi iniţiativă pe toţi factorii economiei naţionale, lipsindu-se siguranţa în statornicia sau tendinţa constantă, a valorii unităţii de măsură a valorilor bunurilor şi serviciilor, întrebuinţate sau oferite de orice om activ. De când s’a început deprecierea leului şi de când s’a văzut că statul tiu este în măsură să oprească in scurt timp această depreciere, lumea s’a acomodat cu împrejurările reale de atunci. S’au produs deplasări de avuţii, s’au ruinat unele întreprinderi şi s’au creat şi dezvoltat altele , activitatea economică n’a stagnat. După restabilirea echilibrului economic, şi după ce acţiunea persistentă a statului pentru asanarea gospodăriei sale a început să-şi arate efectele, deprecierea leului a fost oprită şi a urmat apoi o parţială revalorizare. Tendinţa aceasta a fost observată şi lumea economică s-a acomodat cu noua situaţie, activitatea a continuat, având de înregistrat mai puţine deplasări de avuţii şi mai puţine creaţiuni. A urmat apoi o stabilitate de fapt a valorii leului, pe care Banca Naţională a putut-o menţine cu mijloace restrânse şi pe care publicul a socotit-o ca o situaţie normală durabilă, nelăsându-se aproape întru nimic influenţat de discutăuile noastre teoretice asupra devalorizării sau revalorizării leului.Dar, la începutul anului 1928, guvernul de atunci, bazat pe rezultatele unei activităţi de mai mulţi ani, care duseseră la o stabilitate de fapt a monedei naţionale, şi îndemnat de reformele monetare recente din Belgia şi Italia, precum şi de reforma monetară preconizată de Franţa, anunţă intenţiunea şi începutul lucrărilor de stabilizare monetară, pentru a normaliza raporturile financiare şi pentru a îndruma desvoltarea economiei naţionale în cuprinsul noului stat mărit. Se consolidează ultimele datorii flotante externe, se soluţionează ultimele neînţelegeri rezultate dinrăzboi între statul român şi alte state şi se pregăteşte astfel piaţa financiară mondială pentru plasarea unui împrumut extern de stabilizare, refăcându-se creditul public al statului român prin solidarizarea băncilor de emisiune străine cu acţiunea de susţinere a cursului leului de către Banca Naţională a României. In cursul acestei acţiuni de stat, întreprinderile economice au stat în aşteptare, o stagnare firească in investiţiuni şi în producţia internă, precum şi în raporturile comerciale cu străinătatea, au încetinit ritmul vieţei economice şi au micşorat veniturile publice. Iar la sfârşitul anului 1928, când piaţa financiară şi statul aşteptau compensarea pierderilor temporare suferite şi începutul unei perioade de avânt economic, împrejurările politice interne, de care economistul e obligat să ţină seama,întrerup desăvârşirea stabilizării monetare şi aruncă viaţa economică a ţării într’o dezorientare deprimantă. In această situaţie, se deschide era discuţiunilor subiective ale economiştilor pentru îndrumarea vieţei economice şi a politicei financiare a statului. Mulţi din acei, cari credeau şi afirmau că stabilizarea leului se putea face cu ani de zile mai înainte, când echilibrarea bugetului în cadrul noului stat nu era asigurată printr'o acomodare treptată cu nevoile reale şi printr'o experienţă financiară de fapt mai lungă, când piaţa externă nu era pregătită prin consolidarea datoriilor flotante şi rezolvarea atâtor chestiuni financiare, lăsate de răsboi, fiind puşi astăzi in situaţia de a experimenta, sufăr multe deziluzii şi-şi rectifică multe credinţe eronate, pe care nu le-ar fi riscat, dacă nu ar fi părăsit principiile ştiinţifice şi terenul realităţilor economice. Dar toate aceste polemici şi greşeli, care se răspună, trebuesc lăsate deoparte, când sunt în joc interesele unei naţiuni întregi. Existenţa economică a poporului şi păstrarea neatârnării ei, ferită de subjugările permanente şi de sleirea definitivă a isvoarelor de venit naţional, trebue să concentreze toate energiile şi capacităţile naţionale, ca şi în momentele de luptă pentru păstrarea neatârnării naţionale. Cea dintâi grijă este ca statul să nu provoace prăbuşirea întreprinderilor economice prin dezordinea gospodăriei sale publice, adică prin desechilibrul bugetar şi prin noi deprecieri valutare. Un buget echilibrat, şi aşezat pe realităţile economice actuale este condiţia unei prime îndrumări şi începutul înlăturării dezorientării, ce stăpâneşte piaţa, după întreruperea operaţiunilor stabilizării. Bugetul este însă quintesenţa linei politici economice de fapt. El nu poate amăgi pe nimeni în ţară, dar mai cu seamă nu poate amăgi pe nimeni în afară, iar bugetul nostru pe 1929 va fi privit cu atenţiune peste graniţe. Bugetul acesta nu poate şi nu trebue să fie echilibrat prin întrebuinţarea de venituri extraordinare ; cele mai elementare cunoştinţe financiare interzic echilibrarea unui buget ordinar prin venituri extraordinare. Dacă am proceda altfel, ne-am amăgi pentru scurt timp pe noi, dar n’am amăgi pe nimeni din străinătate, ci dimpotrivă am întări credinţa că nu suntem în măsură să ne normalizăm gospodăria publică, pentru a putea garanta creditul în afară. Atunci nu-i rămâne ministerului de finanţe decât să se libereze de orice lanţuri politice şi, după ce va cunoaşte profund resursele şi nevoile reale ale ţării, să-şi procure veniturile sigure pentru acoperirea cheltuelilor precise indispensabile. Oricâte iluzii politice deşarte aue risipi, bugetul astfel alcătuit ar oglindi situaţia financiară reală şi ar limpezi calea perspectivelor viitoare ale creditului public, ale stabilizării monetare şi ale refacerii generale economic. Dar bugetul este un act politic, al cărui instrument de realizare este guvernul şi alcătuirea politică a cărei emanaţie este. Instrumentul de realizare trebue să reziste atât la creaţia de noi venituri plătite de populaţia ţării cât şi la reducerea sau împiedicarea creşterii cheltuelilor. Dacă nu rezistă, sau bugetul real echilibrat se înfăptuieşte dar creatorul moare odată cu opera creată, sau creatorul trăeşte prin zădărnicirea operii, fără să poată supravieţui mult după dezastrul economiei naţionale. Iată de ce, în împrejurările financiare şi politice noui de acum, bugetul pe 1929 este barometrul situaţiei financiare şi politice. ACŢIUNEA COMUNISTA pe VALEA JIULUI — Valoarea^smintirilor «S-iul Vaida — Ministerul de interne a dat o dezminţire „categorică“ ştirilor ce le-am publicat asupra agitaţiilor comuniste printre lucrătorii din Valea Jiului. De altfel într’un alt comunicat, „Dreptatea“ afirmă că nici nu există, vreo mişcare comunistă! Ar fi de prisos să mai discutăm valoarea şi seriozitatea acestor comunicate. Credem mai nemerit să punem sub ochii cetitorilor desminţirea pe care le-o dă „Socialismul“ foaia tovarăşilor guvernului. In adevăr sub titlul „Situaţia pe Valea Jiului“ acest ziar scrie intre altele: — „După căderea liberalilor, agentii comunişti de acolo, — între care Th. Munteanu, care fusese dat afară din mişcare pentru furt — s’au dat drept national-tărănişti şi atâtă pe muncitorii neorganizati împotriva organizatiunilor noastre sindicale, cum că ele au fost vinovate de mizeria şi teroarea de până acum, care au fost în Valea Jiului!“ Iar mai departe: . .Contractul colectiv al minierelor expiră la 31 Decembrie a c. In vederea aceasta se fac pregătiri pentru reînoirea lui cu îmbunătăţiri de salariu şi condiţiuni de muncă. „Bolşevicii însă, conform îndrumărilor lor suspecte, caută să se folosească de această ocaziune pentru a produce tulburări. In acest scop ei fac cea mai murdara demagogie promiţându-le muncitorilor că ei pot cuceri salarii duble, etc, dacă muncitorii vor trece de partea lor.“ Iată ce spune „Socialismul“ D. Vaida nu știe nimic însă ci, prim’un comunicat învinueşte directiunea societăţilor cari lucrează in acest ţinut că „alarmează“ opinia publică! Ca să ne mirăm însă de această procedare când chiar la Bucurat guvernul a fost împiedecat să ţină o întrunire de către social-comunişti! Când d. Vaida e ministru de interne iar d. Ioaniţescu e însărcinat cu păstrarea ordinei, aceste agitaţiuni sunt normale. Guvernul ar trebui însă să-şi dea seama cât rău fac ele ţării şi să Pună capăt, chiar atunci când iau masca naţional-ţărănistă cum se întâmplă pe Valea Jiului. Permiţând asemenea camuflari, guvernul riscă să nu mai poată stăpâni dezordinea căci nu desmintirile d-lui Vaida o va împiedeca să se întindă. Un nou Teatru In Capitală Teatrul „Carmen Sylva" instalat in localul Societăţii de tir şi gimnastică pe cheiul Dâmboviţei în faţa Calei Victoriei, din piaţa Senatului şi unde va juca compania dramatică „Fantasio“. NOTE EPOCH amintirilor , mai multă pasiune privirile spre trecut de cât am. Si mai mult decât totdeauna am gustat genul memoriilor de tot felul. Acest regret al vremurilor de altă dată, este el însuși un puternic simpton că societatea de azi nu are puteri creatoare suficiente. Cei slabi au regrete. Puternicii sunt mulţumiţii de azi; sunt veselii zilelor de mâine. Bătrânii povestesc Tinereţea trăeşte în savurarea, presantului şi în visele roze ale viitorului. Noi suntem însă obosiţii şi îmbătrânită războiului, care conform dictonului am avut ani, dubli. De aci gustul de amintiri şi tendinţa sărbătorilor de lei şi tricentenari, cari arată, că avem azi mai puţini creatori, şi mai multe amintiri de creaţii trecute. Trăim în cugetare,, căci viaţa nu e, atât de dulce şi nici atât de bogată cum o dorim... Dar amintirile istorice nu sunt şi amintiri sufleteşti. Ele sunt cronologice. Ele se înşiruesc sub lumina obiectivă a faptelor, şi nu traduc nuanţele din furtunile de suflet. Marii povestitori ai dramei ori comedieidepinde din ce punct de vedere privesc o viaţă omeneşti, nu sunt de actualitate. Ei se deosibesc de memorialiști, prin faptul că lumea lor nu este cea istorică, ci e lumea totdeauna nouă a sufletului. Un scriitor austriac, Zweig afirma într’un volum recent, că cei trei mari povestitori ai vremii er sunt Casanova, aventurierul celebru, rivalul în legendă al lui Don Juan, Tolstoi, misticul slow şi Stendhal, creatorul sensibilităţei moderne în literatură. A uitat pe Rousseau, care depăşeşte în sinceritatea povestirilor, chiar pe averi, turierul Veneţian, pe cinicul sensual ce şi-a scris memoriile, spre satisfacţia amatorilor de scene lubrice. Dar este mai puţin vinovat scriitorul Zivois, de emisiunea lui Creangă. Nu era ţinut să ştie că există Noi, însă, putem alătura la analiştii sinceri ai vieţei lor, pe acest rustic şi popular scriitor, care povestind nimicurile unei vieţi de copil a reuşit totuşi să creeze esteticeşte o operă de mare valoare, pentru că nu ceea ce e povestit rămâne, ci cum sunt povestite faptele. In literatură, se întâmplă altfel decât la vânătoare, căci nu vânatul e interesant în artă, cât mersul vânătorului prin pădure şi câmp... Creangă trebue astfel aşezat în rândul marilor animatori ai faptelor sufleteşti din trecut, adică în candid acelor scriitori cari nu au scris cronica de fapte, ci au creiat armonii de suflet prin sinceritatea mărturisirilor lor şi simţul expresiei inspirate... Memoriile dovedesc o oboseală. Povestirea simţirilor, însă este o dovadă de fecundă creaţie. Creangă ne exemplifică nuanţa. PETRONIUS Nici ne-am odată întors nu cu Am citit cu multă atenţie textul unei legi la a cărei întocmire a prezidat marea grije pentru una din principalele ramuri ale avuţiei noastre naţionale. Este vorba de legea pentru represiunea fraudelor în vinicultură. Economia acestei legi priveşte două laturi potrivă de însemnate : latura producţiunei în sine care-şi găseşte în această lege un suport efectiv şi latura sănătăţii publice, în apărarea căreia legea edictează dispoziţiuni categorice de protecţiune. In ultimul timp această lege şi-a găsit aplicaţiunea în fraudele săvârşite de anumiţi negustori cari avizi de câştiguri nepermise, au înfrânt prevederile categorice ale ei, punând în consumaţiune vinuri falsificate, în dauna sănătăţii consumatorilor. Dar această restrânsă aplicaţiine nu-i de ajuns. Legiuitorul a înarmat pe cei autorizaţi să instrumenteze pe baza acestei legi cu nuferi largi care le dă dreptul să facă investigaţiunile cele mai minuţioase în vederea descoperirei acelora care pun în consumaţiune băuturi falsificate. Investite cu aceste puteri toţi aceşti agenţi au datoria să vegheze la stricta aplicaţiune a legei. Această datorie este cu atât mai imperioasă cu cât priveşte cea de-a doua latură a aplicaţiimei legei, în legătură cu sănătatea publică... Căci, puzderia de cârciumi din sate şi din mahalalele oraşelor, simt centre de otrăvire, laboratoare clandestine pentru falsificarea băuturilor. Către aceste laboratorii de otrăvuri trebue să se îndrepte cercetările celor învestiţi de lege cu puterea de a le face. Să nu rămână însă o cârciumă necontrolată, şi nici o abatere de la lege nesancţionat şi cu pedeapsa pe care o edrctează această lege al cărei rost este să pună la adăpost pe consumatori de urmele vătămătoare, puse în comerţ, sub forme ispititoare. Numai când un control sever se va exercita asupra tuturor localurilor care desfac băuturile nocive, populaţiunea va fi ferită de urmările dezastuoase ale consumului de otrăvuri. Sănătatea puMisi Laboratoarele da OTRĂVURI Regimul láffitelil©. SCADENŢA POLIŢEI Ziarul „Adevărul“ a cărui îndependenţă faţă de guvern este dovedită prin tot ceea ce scrie, dar mai ales prin presenţa redactorilor lui, pe listele candidaţilor naţional-ţărănişti, mărturiseşte că nu poate să facă nici un prognostic asupra alegerilor Totuşi, independenţa lui îi dictează o constatare la care ţine mult. „Partidul naţional-ţărănesc este cel mai tare, pentru că deşi cel mai persecutat de cele două partide cari se succedau la guvern, a reuşit totuşi în permanenţă să aibă câte şase până la opt sute de mii de voturi“. Sunt două cauze cari explică acest succes din trecut. Una . Persecuţiile guvernamentale, faimoasele „furtuni de urne“, „banditismele“ agenţilor guvernamentali cari probabil că nu au existat, decât în închipuirea democraţilor de la „Adevărul“, pentru că dacă cu adevărat guvernele trecute ar fi făcut uz de violenţă, fraudă şi putere administrativă, desfidem să se fi ales în aşa de mare număr coreligionarii politici ai d-lui Aurel Dobrescu ori Mitică Dobrescu sau altor Ioaniteşti. A doua causă: Partidul naţional-ţărănesc desfăşura in opoziţie un program demagogic care fireşte, nu putea decât să ameţească minţile în vremea tânărului vot obştesc. Cum să nu voteze cu tine tsranii când le spui: „Vedeţi pădurea de alături ? A voastră va fi când vom veni la putere“! Cum să nu te voteze funcţionarii când te promiţi mărirea fefurilor, eftenirea vieţei şi câte o căscioară cu grădiniţă la fiecare ? Cum să nu te voteze minoritarii, oh ! aceştia mai ales, când faci campanii oposiţioniste violente, tocmai în momentul când Rothermere e mai înverşunat ? Cum vrei să nu te voteze comuniştii când mergi alături cu pra- Dura lor roşie . Acuma, însă, când scadenţa făgăduelilor a venit, desigur că, prognosticul alegerilor e greu de făcut, cum scrie independentul democrat de la „Adevărul“. Se va vedea însă curând—curând că aceia cari îşi-au întemeiat politica lor de făgădueii, — meşteri fauratori de castele înapre cai verzi pe pereţi — îşi vor pierde popularitatea, mai de grabă decât bănuesc- Ar fi bine să consulte şi pe generalul Averescu. Ştie ceva şi d-sa în chestia aceasta! ZI CU ZI Corespondentul din Bucureşti (cine altul !) a trimes un articol lui „Berliner Tageblatt“ în care spune: „Pentru a îndrepta această stare de lucruri e nevoe de puteri herculane. De succesul d-lu’ Maniu şi a colaboratorilor săi, oameni cu cea mai bună voinţă, depinde nu numai soarta guvernului, ci şi soarta tinerei democraţii româneşti“. Puterile herculaie ale d-lui Maniu, vor duce cu cea mai mare bună voinţă la un dezastru.. Vom trăi şi din nenorocire vom vedea, aceasta cu voia sau fără voia corespondentului lui „Berliner Tageblatt“. Kerenski, acela care prin per*tractările sale și spiritul său democratic, a deschis câmp larg anarhiei din Rusia, publică un articol îi ziarul său de la Paris, în care aduce elogii d-lui Maniu Cine seamănă se adună. * „Dreptatea“ e îngrijată de matura liberalilor. E aceiași solicitaiie ce ne-au arătat totdeauna dversarii, socotindu-ne ca partid mort, deşi am dat mereu dovezi de-o viaţă care le-a făcut pe a lor grozav de amară ! * Schimbarea de guvern in România a provocat reluarea ofensivei ■ comuniste contra, noastră şi din lăuntru şi din afară. Excesul de libertate în vremuri când consolidarea noului stat român este încă fragedă, a redeschis poftele cari numai îndrăsneau să se manifeste de teama represiunei la cari erau silite să recurgă guvernele conştiente de răspunderile ce, aveau, faţă de interesele superioare ale statului. Este incontestabil că din punct de vedere al acţiunei interne comunismul îndrăzneşte azi, mai mult decât ori şi în acelaşi timp, este evident că din afară s-au reluat mai accentuat atacurile contra României pentru a susţine şi ajuta astfel acţiunea internă a agenţilor Moscovei şi Budapestei. Activitatea internă, a comuniştilor, reînviaţi prin demagogia guvernamentală a noului regim din România, fără să aibă proporţiile exagerate pe care i le dau intenţionat vrăşmaşii statului român în presa mondială, slujeşte însă de pretext exagerărilor acestora menite tocmai să tulbure în afară atmosfera de linişte care începuse să se creieze în jurul ţarei. De altfel fapte precise înregistrate şi în presa de la noi şi în cea străină marchează pentru oricine vrea să vadă începutul ofensivei comuniste externă contra României. Atacul este, pe de-o parte susţinut cu banii Moscovei care socoate acesta momentul prielnic desagregărei statului român şi pe de altă parte, de conducătorii comunişti notorii ca Berbusse, Cachin şi ceilalţi, azi în corespondenţă îndrăzneaţă cu însuşi şeful guvernului român, căruia pretind să-i impună amnistia, în folosul agenţilor comunişti dela noi. S’a încercat ori un nou atac şi dela tribuna Camerei franceze. Comunistul Cachin, după ce a făcut apologia Rusiei sovietice întocmai cum se face azi la noi de agenţii Moscovei, a pretins că tratatele încheiate de Franţa, cu România, şi Polonia sunt o ameninţare a păcei. Se înţelege că, România, a fost obiectul atacului şi că ecoul lui trebuia să aibă anume efecte la Bucureşti. A voit să se atribue României şi Poloniei intenţii agresive faţă de Rusia sovietică, intervertindu-se astfel situaţiile şi rolurile în interesul cauzei pe care o servesc d-nii Cachin, Barbusse şi Compania.Şi de data aceasta ca şi în alte situaţiuni, în cari România era prezentată în lumină falsă de cei, interesaţi a fost cine să ne apere. Prietenii României, d-nii Briand şi Paul Boncour, ne-au luat apărarea cu acea convingere şi căldură care ne îndritueşte să ne bizuim pe marea lor prietenie. D. Paul Boncour a avut replica hotărâtoare şi convingătoare pe acelaşi timp, subliniind că Rusia sovietică a fost aceia" care a, refuzat propunerea României pentru încheierea unui tratat de arbitraj şi că, prin urmare, nu de partea româno-polonă este primejdia agresiunii decan a vorbit d. Cachin. Explicaţiile acestea nu vor servi desigur la nimic fiindcă în această chestie se urmează un cuvânt de ordine al Moscovei, care se consideră în plină ofensivă contra României, deoarece înţelege să exploateze lipsa măsurilor de ordine şi demagogia guvernamentală care tronează azi la conducerea Bolgaviei. Toate, greşelile guvernului român slujesc agenţilor comunist sub toate formele ca să provoaci dezordini, primejdioase mai atei prin consecinţele lor neprevăzute. In politica Externă OFENSIVA COMUNISTA contra României Familia ilegala ANVERSAREA de ASTAZI A. S. R. Principele Nicolae, Irviol Regent, îşi sărbătoreşte ziua Sa onomastică. Descendent direct al marelui Rege Ferdinand I. A S. R. Principele Nicolae, se află astăzi în fruntea Statului Românesc întregit, unde împreună cu ceilalţi doi mari demnitari, are misiunea grea şi plină de răspundere de a conduce destinele aceste Ţări până la majoratul M. S. Rehn Mihai I, înconjurat cu atâta dragoste de către întreg poporul Românesc. Laolaltă cu întreaga naţiune Românească, dorim A. S. R. Principelui Nicolae, ani mulţi ei bogaţi în fapte bune şi folositoare Patriei. A. S . PRINCIPELE NICOLAE EFECTELE „libertăţilor“ da Maniu — Presa străină se ocupă de tulburările comuniste. Totuşi guvernul neagă existenţa lor , ne acuză pe noii — Leul scade, împrumutul , întâmpină greutăţi şi d. Maniu găseşte explicaţia în campaniile presei româneşti! Spre a se vedea că această explicaţie trebue căutată în însăşi politica greşită a guvernului, vom nota că presa streină e plină de alarme privitoare la activitatea comuniştilor din România Aceste alarme sunt date nu de noi, cum spune „Dreptatea ci de corespondenţii ziarelor streine din Bucureşti, cari, nu sunt liberali, după cum d. Maniu ştie bine. Aceşti corespondenţi văd că există o mişcare comunistă şi văd că guvernul nu-i dă atenţie. Deci nu mai inventăm ci guvernul e orb, cu voinţă însă- Cităm: „Kölnische Zeitung“ sub titlul Dezordini comuniste la Bucueşti“ descrie tulburările ce au avut Ioc cu prilejul întrunire! „Ligei Drepturilor Omului.“ Ui Nemzedek“ anunţă din Bucureşti că manifestaţii comuniste au pătruns pe calea Victoriei până în faţa palatului regal pe cre l-au asediat. Au fost rupte in multe cordoane de jandarmi. „Fopolo d’Italia“ publică o telerimm din Bucureşti despre desordinele comuniste. Spune că guvernul nu se preoupa de aceste manifestări-Cum vedem gisvernufl ■rage comnsecînțele „ESSses*Săfilor“ sale. Pentru ce atunci învinueşte „Viito rul“ de greşelile pe care Ie face ? Când este silit, în faţa manifestaţiilor comioniste să renunţe la o întrunire publică ce-o anunţase la „Dacia“, guvernul să nu mai vorbească de „inexistenţa“ uneltelor Moscovei ! Dar când eşti tovarăş cu aceste unelte e mai comod să Se ascunzi sub va „inexistenţei“. ECOURI romemorarea unirei in România a dat prilej în presa cehoslovacă la calde manifestări de simpatie pentru poporul românesc Toate ziarele din Praga au consacrat articole speciale relevând importanţa actului de dreptate al reînvierii libertăţii naţiunilor asuprite şi accentuând asupra importanţei României Mari ca factor de pace în Europa. Apele crescând repede pe coasta olandeză, partea medafională a ţării a fost inundată mai cu seamă oraşul Dordrecht şi împrejurimile. Populaţia evacuează regiunea Diemen, aproape de Amsterdam de teama apei. Digul de la Flessing este amenințat. ---------------------------------------