Viitorul, ianuarie 1929 (Anul 21, nr. 6264-6288)
1929-01-15 / nr. 6275
3 LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINATATE IN TARA Un an — — — 700 lei Sase luni— — — 350 , Tre ani— — — 200 , In streinătate Un an —„— — 1400 Şase luni" — — 700 Trei luni —400 REDA C T I A ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2 STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele s Direcţia 851/21, Redacţia al Administraţia 819/23 ş 1 883/11 Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 3 LEI EX. in ŢARA 6 LEI EX. în STREINATATE Presa democratică V. SI DEMISIUNILE şi ALB Ziarele care pretind că reprezintă îndoitul monopol al independenţei şi al democraţiei — uitând că le-au arendat pe amândouă guvernului — se găsesc într’o jalnică situaţie pe chestia demisiunilor în alb ale majoritarilor chemaţi să inaugureze era nouă a adevăratului parlamentarism în România. Rolul acestor ziare este, desigur, mai mult decât ingrat, întrucât, pentru cele câteva mandate în schimbul cărora şi-au atârnat şi poartă în public sgarda guvernamentală, ele sunt condamnate să-şi demaşte până şi aparenţele de independenţă cu care mai puteau înşela pe cei naivi. Pentru a-şi apăra stăpânii, ziarele din anumita presă sunt silite să găsească justificările cele mai ridicole pentru actul de samavolnicie săvârşit de guvern prin smulgerea demisiunilor în alb ale membrilor majorităţii. Aceste demisiuni — pentru unul din ziarele cu independenţa închiriată — sunt lipsite de sens şi de orice utilitate. Mai mult decât atât, „sunt petece de hârtie*, lipsite de orice valoare..Pentru alt ziar, tot „independent“, adevărul e la mijloc: vechile parlamente nu sunt aşa de condamnabile, aşa cum se pretinde de unii, şi nici nu se poate susţine că regimul parlamentar începe cu parlamentul demisiunilor în alb... Şi, bineînţeles, după aceste „justificări“, se reia vechea arie a alegerilor libere. De astă dată însă, opinia publică are prilejul să se convingă, odată mai mult, atât de onestitatea independenţei Demascarea cât şi de sinceritatea democraţiei ziarelor din str. Sărindar. * Pentru această presă, independentă şi democratică, alegerile gărzilor cetăţeneşti au fost alegerile cele mai libere... Toate victimile cari au căzut şi tot sângele care a curs sub teroarea acestor gărzi, n’au atins şi n’au impresionat nimic din susceptibilitatea independenţei civice şi a democraţiei integrale Pentru această presă, demisiunile parlamentarilor — petece de hârtie cu valoare sau fără valoare, cu sens sau fără sens, utile sau inutile , dar smulse de guvern prin presiune şi ameninţări, nu ating nici un principiu democratic şi nu constitue nici o abdicare de la simţimântul de demnitate şi de libertate a convingerilor. Şi, bineînţeles, consecvente acestor criterii democratice, ziarele cu independenţa închiriată, nu găsesc cuvinte de protestare împotriva guvernului care a inaugurat sistemul său împotriva parlamentului care l-a acceptat, ci îşi revarsă toată furia lor democratică şi independentă împotriva... partidului naţional-liberal care s’a ridicat cu toată energia împotriva acestei brutale falsificări a regimului parlamentar. Aşa se practică democraţia şi independenţa în presa care tot nu roşeşte când se întitulează democratică şi independentă... Sub aceste auspicii se face opera de educaţiune democratică a țării şi se intră în era nouă a adevăratului parlamentarism în România. ui Subiect pentru viitoarea consfătuire a majorităţilor opoziţie civilizata" majorităţi tiranica 55" redeschide Parlamentul si In incintă se va întâlni din nou o opoziţie civilizată, în faţa unor majorităţi despotice, agitate de patimi mărunte şi sprit răzbunător. Democraţia ciomegilor a ales Parlamentul demisionaţilor, deoservită obedienţă faţă de guvern, de o agresivitate nestăpânită faţă de opoziţie. Amestec de mamelucism şi incompetenţă, majorităţile îşi dispută onoarea strigătelor nearticulate, menite să împiedece cuvântul opoziţiei. Aşa a fost la începutul seziunei, aşa va fi şi de acum înnainte. Să nu se uite însă că la începutul seziunei opoziţia, cu un înalt spirit patriotic ce n’a fost înţeles de majorităţi, s’a abţinut dela discuţia legilor prezentate de către guvern, pentru a nu întârzia lucrările şi a se putea astfel vota la timp bugetul. De acum înainte însă proectele guvernului vor fi amănunţit discutate, o raţiune superioară de Stat cerând o analiză amănunţită a acestor lucrări pri-fite, ce se alcătuesc de comisiuni jeşite de competinţă, cari lucreazu în grabă cu ordinul de a termina în câteva zile legi de o covârşitoare importanţă. Toate lacunele şi tot pericolul acestor legiuiri, pripite trebuesc aduse la cunoştinţa opiniei publice şi totdeodată trebuesc făcute toate sforţările pentru ca, dacă nu majorităţile demisionate, cel puţin guvernul să înţeleagă greşelile ce le face. E de la sine înţeles că o astfel de critică nu se poate face dacă guvernul nu va impune demisionaţilor săi parlamentari o atitudine mai civilizată. Nu ne aşteptăm nici de la preşedintele Camerei, nici de la d. vaida, care are în mâini demisiile majorităţilor, — să impună o atitudine conformă cu prestigiul pe care un parlament, fie el cât de puţin „democratic“, trebue să-l păstreze. Credem însă că d. Maria care de multe ori a dovedit că înaainte de a răspunde îi place să asculte, — va impune lăsarea ciomegilor la poarta Camerei. Altfel acest Parlament „democratic“ riscă să rămână în viaţa noastră politică un exemplu de desconsiderare a libertăţii cuvântului, a respectului pentru părerile adversarului, a barbarismului despotic şi neinteligent. ZI CU ZI „Dimineaţa“, care moare de dragul d-lor Bujor, Boris Stefanoff & Comp. spune că și alte guverne au primit telegrame de la comuniştii din streinătate, în cari se cere eliberarea acestor domni, nu numai cel actual. Se poate. Dar nu se vorbeau acolo de „promisiuni și angajamente“ din trecut. Aci stă deosebirea... * Dl Lugojanu a dat la Paris un interview ziarului „Le Petit Parisien“ în care spune că partidul national-ţărănesc practică „o politică de uniune sacră“. Ce-o mai fi şi asta ? Ştiam că in Franţa „uniunea sacră“ înseamnă guvern national. Or, partidul d-lui Lugojanu a refuzat să participe la guvern naţional. Atunci ?... Primarul din Tighina a ţinut să dovedească alipirea lui la concepţiile de stat ale d-lui Stere, ţinând un discurs în ruseşte, cu ocazia unui banchet dat în onoarea unei trupe de teatru ruseşti. A arătat primarul acesta — care merită a eşi din anonimatul şi izolarea sa ca el este şi rămâne rus, şi că cultura rusească e superioară. Noi credem că atitudinea acestui primar este conformă cu mentalitatea d-lui Stere, care înţelege şi susţine campaniile sale din Basarabia, vorbind în limba rusească. 50 ^ .. . NOTE teatre VEGETATIVE Întemeierea statului nou al României Mari cere ca o consecinţă ce derivă din logica immanentă a faptelor concrete, o deosebită atenţiune dată culturei, care rămâne temelia cea mai puternică a unei ţări.Şi din cultură, o manifestare deosebit de importantă este teatrul care prin efectul ce-l are asupra masselor, în chip nemijlocit exercită o influenţă sufletească remarcabilă. Mai ales teatrul — în condiţiile în care se găseşte ţara noastră — exercită şi un rol de propagandist naţional de mâna întâia, atrăgând prin limba românească cetăţenii ce au o altă limbă maternă şi deci legături cu alte culturi, decât românească. Acestea sunt adevăruri cari au trecut în sfera celor ce nu mai au nevoe de a fi demonstrate. Totuşi nu este o noutate a spune ca Teatrele oficiale româneşti, în afară de cel din Bucureşti — şi poate cel din Cluj — duc o viaţă fără relief, şi fără ecou, fiindu-le preferat cinematograful, seratele cu dans, ori partidele de poker. Direcţiunele teatrelor celorlalte — Teatrelor aşezate tocmai acolo unde ele joacă rolul de posturi înaitate ale cultuţei groastre — fac tot !Ceea ce pot ca să susţină o activitate artistică, din care însă lipseşte ecet nervus rerum gerendumra, lipsesc fondurile suficiente. Şi aceasta ne impune o constatare sinceră: Statul român nu face îndeajuns sacrificii materiale pentru teatru, şi în ofensiva culturală el nu contrvgue cu prea mulţi bani la intensificarea, mişcărei dramatice româneşti. Şi fără bani, nu se poate face teatru bun. Banii creiază condiţiile tehnice superioare de representare; ei dau emulaţiunea personalului artistic; prin ei se poate alcătui reprezentaţii de artă adevărată. Cu economii exagerate, cu lefuri de mizerie, cu montări în care să se recurgă la toate trucurile tapiţerilor ori tâmplarilor ca să se facă din vechiturile teatrului, noutăţi, nu se poate ajunge la un teatru de artă, adevărată şcoală culturală. Dar nefăcând sacrificii suficiente pentru teatrele din Craiova, din Iaşi, din Cernăuţi, ori Cişinău, statul nu este nici bun negustor, pentru că intr-o negustorie inteligenta cine riscă, acela are cele mai multe şanse de a şi câştiga. Un teatru frumos, ar atrage şi mai mult public, şi odată căpătată obişnuinţa de-a veni la teatru, se creiază şi un val de intrări cari susţin şi entusiasmul actorilor, dar şi fondul material al teatrului. - •: f i-Cu representaţii de mântuială, nu se atrage publicul, şi el nevenind desigur că statul se vede obligat a cheltui mai mult pentru a susţine o organisare artistică tot mai anemică.. Ne aflăm astfel într’un cerc vicios. Statul voind să facă economii cu teatrele, prin chiar aceasta cheltueşte mai mult. Spunem aci lucruri noi . Nu. Dar şi adevărurile vechi e necesar uneori a le repeta. ’ PETRONIUS TOT IMPOZITELE UŞIERUL : Domnule ministru negaţi uscat Cu birurile. MINISTRUL DE FINANŢE : Dacă nu p*ţi place urai sie cât să te cari. Am eu un subsecretar de stat în locul tău. Un nou val de scumpete copleşeşte posibilităţile de trai ale populaţiunei... Guvernul preocupat numai de chestiunea impozitelor turnate cu nemiluita pe capul Contribuabilului, nu-i va mai aduce aminte da făgăduilile făcute în opoziţie şi asistă nepăsător la marea tragedie în care se sbate neputincioasă marea massă a populaţiunei nevoiaşe suptă până la extrem de speculanţii de toate categoriile. Căci guvernul nu numai că nu a făcut nimic pentru a uşura viaţa, dar a făcut totul pentru a o îngreuna. După suspendarea legii speculei, chipurile în vederea modificărei ei, guvernul tuturor făgăduelilor democratice, şi-a inaugurat politica de uşurare a vieţii prin suprimarea sau reducerea unor taxe de export graţie cărora, costul unor alimente de primă şi imediată necesitate s-a urcat in proportiuni neliniştitoare. (omisiunea instituită de guvern nu a făcut altceva decât să încaseze diurne, fiindcă ,după două luni şi mai bine de la instituirea ei nici o măsură nu a luat în vederea scopului pentru care zice-se că a fost înfiinţată. Pe de o parte specula neînfrânata, nestăvilită, pe de altă parte biruri grele pe lumea nevoiaşă. Şi guvernul continuă totuşi să trâmbiţeze meritul de a fi putut să creeze populatiunei conditiuni noui de viaţă. Populaţiunea ţărei, spre nenorocul ei, a făcut cunoştinţă cu aceste noui conditiuni. Numai că ele sunt atât de grele încât provoacă un protest unanim și o indigare fără margini. [Valul de scumpete născut odată cu venirea la cârmă a actualului guvern, constitue desigur una din realizările făgăduililor demagogice ale celor care găsesc astăzi la conducerea statului. SPECULA Valul de scumpete Viaţa economică Greve şi şomaj Refacerea economică pe care a anunţat-o acest guvern începe cu greve şi cu măsuri menite să aducă şi să generalizeze şomajul. La minele din Anina s’a declarat greva. Două mii de muncitori nu mai lucrează şi se crede că greva se va întinde şi la uzinele Reşiţei. Chiar dacă nu se va întinde, cum aceste uzine se aprovizionează cu combustibil de la minele din Anina, în mod fatal lucrul se va opri în câteva zile dacă nute ajunge la o împăcare. De altfel şi pe valea Jiului, în regiunea industrială a Turdei şi chiar la Bucureşti, muncitorimea este agitată de diferiţi agenţi cari, urmărind scopuri politice, se folosesc de pretextul nevoilor ei materiale imediate, pentru a o îndemna la greve şi mişcări ilegale. Guvernul crede că cu discursuri demagogice şi cai comunicate in cari susţine că „liniştea cea mai perfectă domneşte pretutindeni“, poate ocoli sau schimba adevărul. In realitate în urma scumpirei vieţei ca şi a făgăduelilor făcute de actualul regim în timpul opoziţiei, lucrătorii se agită pentru mărirea salariilor iar industriile, dintre cari în ochii guvernului cele mai multe sunt „parazitare“, — nu pot să satisfacă aceste pretenţii, din cauza noilor greutăţi ce le au de suportat. Mai mult, nu se ştie câtă vreme cele mai importante industrii ale noastre vor fi în stare să lucreze cu numărul de lucrători de azi, — chiar în condiţiile actuale den salarizare, — faţă de micşorarea consumului, produsă de scumpirea mărfurilor. Deci pe lângă greve se ameninţă şi şomajul iar guvernul susţine că proiectele economice cari au la bază îngreuiarea situaţiunei industriei naţionale sub pretextul „parazitismului“, —vor duce la refacerea economică a ţării! Nu facem profeţii nici nu ne recântă reînceperea unor agitaţii cari în primii ani de după război au tulburat adânc ţara, discreditând-o totodată în afară. Atragem însă atenţia guvernului asupra unor, fapte cari se petrec, spre a putea lua măsuri din vreme şi a nu fi surprins neprătit. Revizuirea planului Dawes — Experţii englezi — Guvernul Marei Britanii a numit pe Sir Josiah Stamp şi lordul Revelstake, ca delegaţi la conferinţa experţilor financiari însărcinaţi să rezolve problema reglementării definitive a reparaţiilor. Sir Josiah Stamp este unul dintre directorii Băncii Angliei, iar lordul Revelstake face parte din consiliul de administrație al unui mare institut financiar din Londra. Probleme fiscale sau morale 1 ÎMPRUMUTUL »I, Independenţii Acum când fotografiile instantemie ne arată pe ministrul de finanţe cum pleacă la Paris, şi zâmbeşte pe peronul gării de nord, presa independentă nu putea să se abţină de a nu comemta şi aduce meritate şi desinteresate elogii guvernului actual pentru reuşita împrumutului. „Adevărul“ ca ziar vechiu şi cu autoritate în materie de independenţă pune precis problema împrumutului şi arată că el va folosi în primul rând guvernului. „Realizarea împrumutului ar consolida şi mai mult o situaţie politică normalizată prin chemarea partidului naţional-ţărănesc la putere.“ Deci, împrumutul este un folos pentru guvern, în primul rând. La atâta sinceritate nu ne aşteptam din partea independenţilor! Dar ceiace este vrednic de a fi subliniat e că împrumutul se face în condiţiuni grele, căci iată mărturisirea ce o face oficiosul de mâna stângă: „In mulţumirea generală pentru încheerea împrumutului nu intră decât un singur regret: faptul că el n‘a putut fi realizat mai de mult, atunci când condiţiunile lui puteau fi mai favorabile şi efectele mai imediate şi mai rodnice.“ Desigur că iarăşi partidul liberal e vinovat dacă guvernul nu a putut să contracteze un împrumut în condiţiuni mai favorabile. Cu acest fel de argumentare suntem obişnui,dar nu putem să mărturisirea independentului ziar, că împrumutul se face în condiţiuni puţin favorabile. , Se vede ca independenţilor ,li s'a urât cu binele, şi caută cu lumânarea avertismente ca acelea ce le-au primit zilele trecute din partea guvernului! Mărturisirile acestea sincere că împrumutul e făcut ca să consolideze guvernul şi că el se face în condiţiuni mai puţin favorabile decât s’ar fi putut face în trecut (aceste comparaţii cu cifre imaginare ascund fireşte critici discrete!) sunt de natură să indispună pe guvern. Oare independenţii merg cu imprudenţa până a crede că pot rămâne nepedepsiţi când uneori sunt sinceri? Să sperăm că de acum încolo ziarele independente vor avea cuminţenia câinilor ţinuţi în lanţ. Ei nău se smuncesc din lanţul stăpânului pentru că tot pe ei îi doare l a D ECOURI upă introducerea calendarului gregorian de către biserica ortodoxă grecească, s’a constituit o mare comunitate creştină, care n’a aprobat schimbarea calendarului şi a luptat în mod fanatic contra acestei măsuri. Adepţii vechiului calendar au provocat numeroase turburări in biserici şi mulţi preoţi, cari au convenit să oficieze după vechiul calendar, au fost pedepsiţi de superiori. Guvernul grecesc a luat in prezent o hotărîre în care se rezervă adepţilor vechiului calendar catedrale deosebite pentru serviciul religios. Guvernul motivează această hotărîre prin aceia că după Constituţia grecească se garantează tuturor cetăţenilor greci libertatea de credinţă. Nu întotdeauna marile spectacole sportive îmbogăţesc pe organizatori tjjp ţpfc Astfel cursa de biciclete, de şease zile, organizată la Milano, n’a avut succes, şi publicul nu şi-a dat concursul. Organizatorii, doi francezi, n’au făcut afaceri bune. Ei trebuiau să pitească pe alegători, dar n’au avut cu ce. ■ După un scandal destul de sgomotos, bieţii alergători cari şi-au sleit forţele alergând şease zile.şi, şease nopţi, au primit... făgăduialacă vor fi plătiţi peste un an. " In Politica Externă PROVIZORATUL IUGOSLAV SURPRINZĂTOARE DECLARRIII NUME Fiece zi aduce o nouă lămurire în situaţiuica din Iugoslavia în sensul că face să apară un chip tot mai neîndoios ,provîzoratulnoului regim. Este astăzi un fapt pozitiv, pe care’l confirmă limbagiul membrilor guvernului, că noua stare de lucruri creiată prin lovitura Regelui reprezintă un regim de tranziţie între cela ce a fost şi ceia ce va trebui să fie organizarea de mâine a regatului sârbo-croato-sloven. Hotărîrea Regelui n’a însemnat transformarea statului vecin în monarhie absolută prin renunţarea definitivă la regimul parlamentar şi constituţional. In intenţia Suveranului, aşa cum de altfel ea apare din explicaţiunile recente, a fost să rupă doar în mod brusc cu trecutul ale cărui apucături făceau imposibilă conlucrarea de bună voe între Belgrad şi Zagreb, impunând şi unora şi celorlalţi o nouă stare de lucruri, isvorâtă numai din punerea în practică cu mai multă dreptate pentru toţi a unor metode altele decât cele cari opriseră până acum consolidarea complectă şi definitivă a statului. Acţiunea pregătitoare a guvernului de tranziţie, pe care î l prezidează , generalul Jivkovici, va consta în asanarea administrativă, economică, financiară şi politică a statului, după realizarea căreia se va veni cu o nouă Constituţie în vederea restabilirei situaţiunei normale. Cum, însă, , credinţa noului guvern este că numai luptele politice au dus Iugoslavia la destrămarea care ameninţa în ultimul timp însăşi unitatea naţională, dizolvarea partidelor politice din Serbia veche, ca şi din Croaţia, se va impune poate drept o măsură de siguranţă naţională, dacă atitudinea acestor partide nu se va dovedi mai înţelegătoare faţă de interesul general al Statului. In tot cazul de data aceasta si opinia publică iugoslavă şi cea internaţională se găseşte în faţa unei situaţiuni mai bine clarificată, indiferent de ceiace fiecare poate crede despre procedeele dictatoriale cari au schimbat peste noapte faţa maurilor în reparul sârbo croato-sloven. Fapt este că s'a terminat cu vechiul regim, că cel prezent se consideră el însuşi provizoriu şi că pentru ziua de mâine ni se promite o Iugoslavie nouă, aşezată pe un regim parlamentar şi constituţional mai în conformitate cel puţin cu interesele ţărei, indiferent de cum ar trebui considerat în cadrul democratismului zilei de azi. av* Retragerea din guvern a generalului Vălcoff a făcut să apară pe neaşteptate un spirit nou in manifestările Bulgariei, care se arăta până acum împăcată cu starea de lucruri creiată de războiul din care aceşti vecini de la Sud au ieşit învinşi. .Generalul Vălcoff a fost până acum câteva zile ministru de războiu, fapt care dă declaraţiilor sale la retragerea din guvern o semnificaţie specială pentru atmosfera şi spiritul care se mărturiseşte a fi în realitate, cu toate aparenţele schimbate, în chiar lumea oficială bulgară faţă de starea de lucruri creiată prin tratate. ■ F"-vi Generalul[ Vălcoff părăsind guvernul, a făcut apel către toţi bulgarii să păstreze nestinsă credinţa în triumful dreptăţei — bineînţeles a dreptăţei aşa cum se înţelege la Sofia, — pentru care vor ridica vocea mai curănd ■ sau mai târziu ca să obţină satisfacerea tuturor revendicărilor naţionale bulgare. E un limbagiu, care începe să se apropie deGel de la Budapesta cel puţin în '.intenţiile pe cari le trădează. Fostul ministru de război ne anunţă* 1 .Prin urmare, foarte lămurit că şi Bulgaria va cere revizuirea trgtdtelorde pace, pe care le recunoaşte, totuşi in-1 tangibile ori de câte ori, guvernul de la Sofia simte nevoia^unui nou împrumut la Societatea Naţiunilor. •• Coincidenţa face, încă, ca declaraţiile fostului■ ministru bulgar să apară odată cu acele ale guvernului dela Belgrad, care anunţă o politică de împăcare cu Bulgaria. Dar cu asemenea declaraţiuni din partea ‘ Bulgariei mai este oare posibilă o exfpropiere între Sofia şi Belgrad- şi se poate mai ales crede An- '' sinceritatea Bulgariei oficiale ? vi- ’Problema se va pune desigur la Belgrad după cum ea va da degândit la Atena şi la Bucureşti, maiaics că experienţa dela, 1913 şi cem'din timpul marelui război îndreptăţeşte orice nem,credre în sinceritatea și realitatea lumei conducătoare bulgare. . . " ■ .