Viitorul, ianuarie 1929 (Anul 21, nr. 6264-6288)

1929-01-15 / nr. 6275

3 LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINATATE IN TARA Un an — — — 700 lei Sase luni— — — 350 ,­ Tre ani— — — 200 , In streinătate Un an —„— — 1400 Şase luni" — — 700 Trei luni —400 REDA C T I A ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI STR. EDGARD QUINET No. 2­­ STRADA­ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele s Direcţia 851/21, Redacţia al Administraţia 819/23 ş 1 883/11 Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 3 LEI EX. in ŢARA 6 LEI EX. în STREINATATE Presa democratică V. SI DEMISIUNILE şi ALB Ziarele care pretind că re­prezintă îndoitul monopol al independenţei şi al democra­ţiei — uitând că le-au aren­dat pe amândouă guver­nului — se găsesc într’o jal­nică situaţie pe chestia demi­­siunilor în alb ale majoritari­lor chemaţi să inaugureze e­­ra nouă a adevăratului parla­mentarism în România. Rolul acestor ziare este, de­sigur, mai mult decât ingrat, întru­cât, pentru cele câteva mandate în schimbul cărora şi-au atârnat şi poartă în pu­blic sgarda guvernamentală, ele sunt condamnate să-şi de­maşte până şi aparenţele de independenţă cu care mai pu­teau înşela pe cei naivi. Pentru a-şi apăra stăpânii, ziarele din anumita presă sunt silite să găsească justifi­cările cele mai ridicole pen­tru actul de samavolnicie să­vârşit de guvern prin smulge­rea demisiunilor în alb ale membrilor majorităţii. Aceste demisiuni — pentru unul din ziarele cu independenţa închi­riată — sunt lipsite de sens şi de orice utilitate. Mai mult decât atât, „sunt petece de hârtie*, lipsite de orice valoa­re..­Pentru alt ziar, tot „inde­pendent“, adevărul e la mij­loc: vechile parlamente nu sunt aşa de condamnabile, a­­şa cum se pretinde de unii, şi nici nu se poate susţine că re­gimul parlamentar începe cu parlamentul demisiunilor în alb... Şi, bine­înţeles, după aces­te „justificări“, se reia vechea arie a alegerilor libere. De astă dată însă, opinia publică are prilejul să se con­vingă, odată mai mult, atât de onestitatea independenţei Demascarea cât şi de sinceritatea demo­craţiei ziarelor din str. Sărin­dar. * Pentru această presă, inde­pendentă şi democratică, ale­gerile gărzilor cetăţeneşti au fost alegerile cele mai libere... Toate victimile cari au căzut şi tot sângele care a curs sub teroarea acestor gărzi, n’au a­­tins şi n’au impresionat ni­mic din susceptibilitatea inde­pendenţei civice şi a demo­craţiei integrale­ Pentru această presă, de­­misiunile parlamentarilor — petece de hârtie cu valoare sau fără valoare, cu sens sau fără sens, utile sau inutile , dar smulse de guvern prin presiune şi ameninţări, nu a­ting nici un principiu demo­cratic şi nu constitue nici o abdicare de la simţimântul de demnitate şi de libertate a convingerilor. Şi, bine­înţeles, consecvente acestor criterii democratice, ziarele cu independenţa în­chiriată, nu găsesc cuvinte de protestare împotriva guver­nului care a inaugurat siste­mul său împotriva parlamen­tului care l-a acceptat, ci îşi revarsă toată furia lor demo­cratică şi independentă împo­triva... partidului naţional-li­­beral care s’a ridicat cu toată energia împotriva acestei bru­tale falsificări a regimului parlamentar. Aşa se practică democraţia şi independenţa în presa ca­re tot nu roşeşte când se în­titulează democratică şi inde­pendentă... Sub aceste auspicii se face opera de educaţiune demo­cratică a țării şi se intră în era nouă a adevăratului parla­­mentarism în România. ui Subiect pentru viitoarea consfătuire a majorităţilor opoziţie civilizata" majorităţi tiranica 55" redeschide Parlamentul si In incintă se va întâlni din nou o opoziţie civilizată, în faţa unor majorităţi despotice, agitate de patimi mărunte şi sprit răzbună­tor. Democraţia ciomegilor a ales Parlamentul demisionaţilor,­­ de­o­servită obedienţă faţă de gu­vern, de o agresivitate nestăpâ­nită faţă de opoziţie. Amestec de mamelucism şi in­competenţă, majorităţile îşi dispută onoarea strigătelor nearticulate, menite să împiedece cuvântul o­­poziţiei. Aşa a fost la începutul seziunei, aşa va fi şi de acum în­­nainte. Să nu se uite însă că la începu­tul seziunei opoziţia, cu un înalt spirit patriotic ce n’a fost înţeles de majorităţi, s’a abţinut dela dis­­cuţia legilor prezentate de către guvern, pentru a nu întârzia lu­crările şi a se putea astfel vota la timp bugetul. De acum înainte însă proectele guvernului vor fi amănunţit discutate, o raţiune su­perioară de Stat cerând o analiză amănunţită a acestor lucrări pri-fite, ce se alcătuesc de comisiuni jeşite de competinţă, cari lucrea­­zu în grabă cu ordinul de a termi­na în câte­va zile legi de o covâr­şitoare importanţă. Toate lacunele şi tot pericolul acestor legiuiri, pripite trebuesc aduse la cunoş­tinţa opiniei publice şi totdeodată trebuesc făcute toate sforţările pentru ca, dacă nu majorităţile de­misionate, cel puţin guvernul să înţeleagă greşelile ce le face­. E de la sine înţeles că o astfel de critică nu se poate face dacă gu­­vern­ul nu va impune demisiona­ţilor săi parlamentari o atitudine mai civilizată. Nu ne aşteptăm nici de la pre­şedintele Camerei, nici de la d. vaida, care are în mâini demisi­ile majorităţilor, — să impună o atitudine conformă cu prestigiul pe care un parlament, fie el cât de puţin „democratic“, trebue să-l păstreze. Credem însă că d. Maria care de multe ori a dovedit că în­­aainte de a răspunde îi place să asculte, — va impune lăsarea cio­megilor la poarta Camerei. Alt­fel acest Parlament „democratic“ riscă să rămână în viaţa noastră politică un exemplu de desconsi­derare a libertăţii cuvântului, a respectului pentru părerile adver­sarului, a barbarismului despotic şi neinteligent. ZI CU ZI „Dimineaţa“, care moare de dra­gul d-lor Bujor, Boris Stefanof­f & Comp. spune că și alte guverne au primit telegrame de la comu­niştii din streinătate, în cari se cere eliberarea acestor domni, nu numai cel actual. Se poate. Dar nu se vorbeau a­­colo de „promisiuni și angaja­mente“ din trecut. Aci stă deose­birea... * D­l Lugojanu a dat la Paris un­ interview ziarului „Le Petit Pa­risien“ în care spune că partidul nation­al-ţăr­ănesc practică „o po­litică de uniune sacră“. Ce­-o mai fi şi asta ? Ştiam că in Franţa „uniunea sacră“ înseam­nă guvern national. Or, partidul d-lui Lugojanu a refuzat să par­ticipe la guvern naţional. Atunci ?... Primarul din Tighina a ţinut să dovedească alipirea lui la con­cepţiile de stat ale d-lui Stere, ţi­nând un discurs în ruseşte, cu o­­cazia unui banchet dat în onoa­rea unei trupe de teatru ruseşti. A arătat primarul acesta — care merită a eşi din anonimatul şi izolarea sa ca el este şi rămâne rus, şi că cultura rusească e su­perioară. Noi credem că atitudinea aces­­t­ui primar este conformă cu men­talitatea d-lui Stere, care înţelege şi susţine campaniile sale din Ba­sarabia, vorbind în limba ru­sească. 50 ^ .. ­. NOTE teatre VEGETATIVE Întemeierea statului nou al Ro­mâniei Mari cere ca o consecinţă ce derivă din logica immanentă a faptelor concrete, o deosebită aten­ţiune dată culturei, care rămâne temelia cea mai puternică a unei ţări.­­­­Şi din cultură, o manifestare de­osebit de importantă este teatrul care prin efectul ce-l are asupra m­asselor, în chip nemijlocit exerci­tă o influenţă sufletească remarca­bilă. Mai ales teatrul — în condi­ţiile în care se găseşte ţara noa­stră — exercită şi un rol de propa­gandist naţional de mâna întâia, atrăgând prin limba românească cetăţenii ce au­ o altă limbă mater­nă şi deci legături cu alte culturi, decât românească. Acestea sunt adevăruri cari au trecut în sfera celor ce nu mai au nevoe de­ a fi demonstrate. Totuşi nu este o noutate a spune ca Teatrele oficiale româneşti, în afară de cel din Bucureşti — şi poa­te cel din Cluj — duc o viaţă fără relief, şi fără ecou, fiindu-le pre­ferat cinematograful, seratele cu dans, ori partidele de poker. Direcţiunele teatrel­or celorlalte — Teatrelor aşezate tocmai acolo unde ele joacă rolul de­ posturi îna­itate ale cultuţei groastre — fac tot !Ceea ce pot ca să susţină o acti­vitate artistică, din care însă lip­seşte ecet nervus rerum gerendu­mra, lipsesc fondurile suficiente. Şi aceasta ne impune o consta­tare sinceră: Statul­ român nu face îndeajuns sacrificii materiale pentru teatru, şi în ofensiva culturală el nu con­­trvgue cu prea mulţi bani la inten­sificarea, mişcărei dramatice româ­neşti. Şi fără bani, nu se poate face teatru bun. Banii creiază condiţiile tehnice superioare de representare; ei dau emulaţiunea personalului artistic; prin ei se poate alcătui reprezen­taţii de artă adevărată. Cu economii exagerate, cu lefuri de mizerie, cu montări în care să se recurgă la toate truc­urile tapi­ţerilor ori tâmplarilor ca să­ se facă din vechiturile teatrului, nou­tăţi, nu se poate ajunge la un teatru de artă, adevărată şcoală culturală. Dar ne­făcând sacrificii suficiente pentru teatrele din Craiova, din Iaşi, din Cernăuţi, ori Cişinău, statul nu este nici bun negustor, pentru că intr-o­­ negustorie inteli­genta cine riscă, acela are cele mai multe şanse de a şi câştiga. Un teatru frumos, ar atrage şi mai mult public, şi odată căpăta­tă obişnuinţa de-a veni la teatru, se creiază şi un val de intrări cari susţin şi entusiasmul actorilor, dar şi fondul material al teatru­lui. - •: f i-Cu representaţii de mântuială, nu se atrage publicul, şi el neve­­nind desigur că statul se vede o­bligat a cheltui mai mult pentru a susţine o­­ organisare artistică tot mai anemică.. Ne aflăm ast­fel într’un cerc vi­­cios. Statul voind să facă econo­mii cu teatrele, prin chiar aceasta cheltueşte mai mult. Spunem aci lucruri noi . Nu. Dar şi adevărurile vechi e necesar une­ori a le repeta. ’ PETRONIUS TOT IMPOZITELE UŞIERUL : Domnule ministru negaţi uscat Cu birurile. MINISTRUL DE FINANŢE : Dacă nu p*ţi place urai sie cât să te cari. Am eu un subsecretar de stat în locul tău. Un nou val de scumpete co­pleşeşte posibilităţile de trai ale popul­aţiunei... Guvernul preocupat numai de chestiunea impozitelor turnate cu nemiluita pe capul Contribu­abilului, nu-i va mai aduce aminte da făgăduilile făcute în opozi­ţie şi asistă nepăsător la marea tragedie în care se sbate nepu­tincioasă marea massă a popu­­laţiunei nevoiaşe suptă până la extrem de speculanţii de toate categoriile. Căci guvernul nu numai că nu a făcut nimic pen­tru a uşura viaţa, dar a făcut totul pentru a o îngreuna. După suspendarea legii speculei, chipurile în vederea modificărei ei, guvernul tuturor făgăduelilor democratice, şi-a inaugurat po­litica de uşurare a vieţii prin suprimarea sau reducerea unor taxe de export graţie cărora, costul unor alimente de primă şi imediată necesitate s-a urcat in proportiuni neliniştitoare. (­omisiunea instituită de gu­vern nu a făcut altceva decât să încaseze diurne, fiindcă ,după două luni şi mai bine de la insti­tuirea ei nici o măsură nu a luat în vederea scopului pentru care zice-se că a fost înfiinţată. Pe de o parte specula neînfrâna­ta, nestăvilită, pe de altă parte biruri grele pe lumea nevoiaşă. Şi guvernul continuă totuşi să trâmbiţeze meritul de a fi putut să creeze­­ populatiunei condi­­tiuni noui de viaţă. Populaţiunea ţărei, spre neno­rocul ei, a făcut cunoştinţă cu aceste noui conditiuni. Numai că ele sunt atât de grele încât pro­voacă un protest unanim și o in­di­ga­­re fără margini. [Valul de scumpete născut o­­dată cu venirea la cârmă a ac­tualului guvern, constitue desi­gur una din realizările făgădui­­lilor demagogice ale celor car­­e găsesc astăzi la conducerea statului.­­ SPECULA Valul de scumpete Viaţa economică Greve şi şomaj Refacerea economică pe care a anunţat-o acest guvern începe cu greve şi cu măsuri menite să adu­că­ şi să generalizeze şomajul. La minele din Anina s’a declarat greva. Două mii de muncitori nu mai lucrează şi se crede că greva se va întinde şi la uzinele Reşiţei. Chiar dacă nu se va întinde, cum aceste uzine se aprovizionează cu combustibil de la minele din Anina, în­ mod fatal lucrul se va opri în câteva zile dacă nu­te ajunge la o împăcare. De altfel şi pe valea Jiului, în regiunea industrială a Turdei şi chiar la Bucureşti,­­ muncitori­mea este agitată de diferiţi agenţi cari, urmărind scopuri politice, se folosesc de pretextul nevoilor ei materiale imediate, pentru a o în­demna la greve şi mişcări ile­gale. Guvernul crede că cu discursuri demagogice şi cai comunicate in cari susţine că „liniştea cea mai perfectă domneşte pretutindeni“,­ poate ocoli sau schimba adevărul. In­ realitate în urma scumpirei vie­ţei ca şi a făgăduelilor făcute de actualul regim în timpul opoziţiei, lucrătorii se agită pentru mărirea salariilor iar industriile, dintre cari în ochii guvernului cele mai multe sunt „parazitare“, — nu pot să satisfacă aceste pretenţii, din cauza noilor greutăţi ce le au de suportat. Mai mult, nu se ştie câtă vreme cele mai importante indus­trii ale noastre vor fi în stare să lucreze cu numărul de lucrători de azi, — chiar în condiţiile actuale den salarizare, — faţă de micşora­rea consumului, produsă de scum­pirea mărfurilor. Deci pe lângă greve se amenin­ţă şi şomajul iar guvernul susţine că proiectele economice cari au la bază îngreuiarea situaţiunei indus­triei naţionale sub pretextul „para­zitismului“, —­­vor duce la reface­rea economică a ţării! Nu facem profeţii nici nu ne re­­cântă reînceperea unor agitaţii cari în primii ani de după război au tulburat adânc ţara, discredi­­tând-o totodată în­ afară. Atragem însă atenţia guvernului asupra u­­nor, fapte cari se petrec, spre a pu­tea lua măsuri din vreme şi a nu fi surprins nepr­ătit. Revizuirea planului Dawes — Experţii englezi — Guvernul Marei Britanii a numit pe Sir Josiah Stamp şi lordul Revelstake, ca de­legaţi la conferin­ţa experţilor finan­ciari însărcinaţi să rezolve problema reglementării de­finitive a repara­ţiilor. Sir Josiah Stamp este unul dintre directorii Băncii Angliei, iar lordul Revelstake face parte din consiliul de administrație al unui mare in­­stitut financiar din Londra. Probleme fiscale sau morale 1 ÎMPRUMUTUL »I, Independenţii Acum când fotografiile instan­temie ne arată pe ministrul de finanţe cum pleacă la Paris, şi zâmbeşte pe peronul gării de nord, presa independentă nu pu­tea să se abţină de a nu comem­ta şi aduce meritate şi desintere­­sate elogii guvernului actual pentru reuşita împrumutului. „Adevărul“ ca ziar vechiu şi cu autoritate în materie de in­­dependenţă pune precis proble­ma împrumutului­ şi arată că el va folosi în primul rând guver­nului. „Realizarea împrumutu­lui ar consolida şi mai mult o situaţie politică normalizată prin chemarea partidului na­­ţional-ţărănesc la putere.“ Deci, împrumutul este un folos pentru guvern,­­ în primul rând. La a­­tâta sinceritate nu ne aşteptam din partea independenţilor! Dar ceiace este vrednic de a fi subliniat e că împrumutul se face în condiţiuni grele, căci iată mărturisirea ce o face ofi­ciosul de mâna stângă: „In mulţumirea generală pen­tru încheerea împrumutului nu intră decât un singur regret: faptul că el n‘a putut fi realizat mai de mult, atunci când condi­­ţiunile lui puteau fi mai favora­­bile şi efectele mai imediate şi mai rodnice.“ Desigur că iarăşi partidul libe­ral e vinovat dacă guvernul nu a putut să contracteze un împru­mut în condiţiuni mai favorabi­le. Cu acest fel de argumentare suntem obişnui,dar nu pu­tem să mărturisirea independentului ziar, că împru­mutul se face în condiţiuni pu­ţin favorabile. , Se vede ca independenţilor ,li s'a urât cu binele, şi caută cu lumânarea avertismente ca ace­lea ce le-au primit zilele trecute din partea guvernului! Mărturi­sirile acestea sincere că împru­mutul e făcut ca să consolideze guvernul şi că el se face în con­­diţiuni mai puţin favorabile de­cât s’ar fi putut face în trecut (aceste comparaţii cu cifre ima­ginare ascund fireşte critici dis­crete!) sunt de natură să indis­pună pe guvern. Oare indepen­denţii merg cu imprudenţa până a crede că pot rămâne nepedep­­siţi când uneori sunt sinceri? Să sperăm că de acum încolo ziarele independente vor avea cuminţenia câinilor ţinuţi în lanţ. Ei nău se smuncesc din lanţul stăpânului pentru că tot pe ei îi doare l­ a D­ ECOURI­ upă introducerea calendarului gregorian de către biserica or­todoxă grecească, s’a constituit o mare comunitate creştină, care n’a aprobat schimbarea calendarului şi a luptat în mod fanatic contra ace­stei măsuri. Adepţii vechiului calen­dar au provocat numeroase turbu­­rări in biserici şi mulţi preoţi, cari au convenit să oficieze după vechiul calendar, au fost pedepsiţi de supe­riori. Guvernul grecesc a luat­ in prezent o hotărîre în care se rezer­vă adepţilor vechiului calendar ca­tedrale deosebite pentru serviciul religios. Guvernul motivează această hotărîre prin aceia că după Consti­tuţia grecească se garantează tutu­ror cetăţenilor greci libertatea de credinţă. N­u întotdeauna marile specta­cole sportive îmbogăţesc pe or­ganiza­tori tjjp ţpfc Astfel cursa de biciclete, de şease­­ zile, organizată la­ Milano, n’a avut succes, şi publicul nu şi-a dat con­cursul. Organizatorii, doi francezi, n’au făcut afaceri bune. Ei trebuiau să pitească pe alegători, dar n’au avut cu ce. ■ După un scandal destul de sgomo­­tos, bieţii alergători cari şi-au sleit forţele alergând şease zile­­.şi, şease nopţi, au primit... făgăduiala­­că vor fi plătiţi peste un an. " In Politica Externă PROVIZORATUL IUGOSLAV SURPRINZĂTOARE DECLARRIII NUME Fie­ce zi adu­ce o nouă lămu­rire în situaţiu­­ica din Iugosla­via în sensul că face să apară un chip tot mai ne­îndoios ,provîzo­­ratul­­noului re­gim. Este astăzi un fapt pozitiv, pe care’l confir­mă li­mb­a­g­i­­ul membrilor gu­vernului, că noua stare de lucruri creiată prin lovitura Regelui repre­zintă un regim de tranziţie între cela ce a fost şi ceia ce va trebui să fie organizarea de­ mâine a rega­tului sârbo-croato-sloven. Hotărîrea Regelui n’a însemnat transformarea statului vecin în monarhie abso­lută prin renunţarea definitivă la regimul parlamentar şi constitu­ţional. In intenţia Suveranului, aşa cum de­ altfel ea apare din ex­­plicaţiunile recente, a fost să rupă doar­ în mod brusc cu trecutul ale cărui apucături făceau imposibilă conlucrarea de bună voe între Belgrad şi Zagreb, impunând şi unora şi celorlalţi o nouă stare de lucruri, isvorâtă numai din pune­rea în practică cu mai multă drep­tate pentru toţi a unor metode al­tele de­cât cele cari opriseră până acum consolidarea complectă şi definitivă a statului. Acţiunea pregătitoare a guver­nului de tranziţie, pe care î l pre­zidează , generalul Jivkovici, va consta în asanarea administrati­vă, economică, financiară şi poli­tică a statului, după realizarea căreia se va veni cu o nouă Consti­tuţie în vederea restabilirei situa­ţiunei normale. Cum, însă, , cre­dinţa­ noului guvern este că numai luptele politice au dus Iugoslavia la destrămarea care ameninţa în ultimul timp însăşi unitatea na­ţională, dizolvarea partidelor po­litice din Serbia veche, ca şi din Croaţia, se va impune poate drept o măsură de siguranţă naţională, dacă atitudinea acestor partide nu se va dovedi mai înţelegătoare faţă de interesul general al Sta­tului. In tot cazul de data aceasta si opinia publică iugoslavă şi cea internaţională se găseşte în faţa unei situaţiuni mai bine clarifi­cată, indiferent de ceiace fie­care poate crede despre procedeele dic­tatoriale cari au schimbat peste noapte faţa maurilor în reparul sârbo croato-sloven. Fapt este că s'a terminat cu vechiul regim, că cel prezent se consideră el însuşi provizoriu şi că pentru ziua de mâine ni se promite o Iugoslavie nouă, aşezată pe un regim parla­mentar şi constituţional mai în conformitate cel puţin cu intere­sele ţărei, indiferent de cum ar tre­bui considerat în cadrul democra­tismului zilei de azi. a­v* Retragerea din guvern a gene­ralului Vălcoff a făcut să apară pe neaşteptate un spirit nou in manifestările Bulgariei, care se a­­răta până acum împăcată cu sta­rea de lucruri creiată de­ războiul­ din care aceşti vecini de la Sud au ieşit învinşi. .Generalul Vălcoff a fost până acum câteva zile minis­tru de războiu, fapt care dă de­claraţiilor sale la retragerea din guvern o semnificaţie specială pentru atmosfera şi­ spiritul care se mărturiseşte a fi în realitate, cu toate aparenţele schimbate, în chiar lumea oficială bulgară faţă de starea de lucruri creiată prin tratate. ■ F"-vi Generalul[ Vălcoff părăsind gu­vernul, a făcut apel către toţi bul­garii să păstreze nestinsă credin­ţa în triumful dreptăţei — bine­înţeles a dreptăţei aşa cum se în­ţelege la Sofia, — pentru­ care vor ridica vocea mai curănd ■ sau mai târziu ca să obţină­­ satisfacerea tuturor revendicărilor naţionale bulgare. E un lim­bagiu, care în­cepe să se apropie de­­Gel de la Bu­dapesta cel puţin în '.intenţiile pe cari le trădează. Fostul ministru de război ne anunţă* 1 .Prin urmare, foarte lămurit că şi Bulgaria va cere revizuirea trgtdtelor­­de pace, pe care­ le recunoaşte, totuşi in-1 tangibile ori de câte ori, guvernul de la Sofia simte nevoia­^unui nou împrumut la Societatea Naţiuni­lor. •• Coincidenţa face, încă,­­ ca de­claraţiile fostului■ ministru bul­gar­ să apară odată­ cu acele ale guvernului dela Belgrad, care a­­nunţă o politică de împăcare cu Bulgaria. Dar cu asemenea decla­­raţiuni din partea ‘­ Bulgariei mai este oare posibilă o exfpropiere în­tre Sofia şi Belgrad- şi se poate mai ales crede An- '' sinceritatea Bulgariei oficiale ? vi- ’Problema se va pune desigur la­­ Belgrad după cum ea va da de­­gândit la Atena şi la Bucureşti, mai­­aics că expe­rienţa dela, 1913 şi cem'din timpul marelui război îndreptăţeşte ori­ce nem­,credre în sinceritatea și realitatea lumei conducătoare bul­gare. . . " ■ .

Next