Viitorul, aprilie 1929 (Anul 21, nr. 6340-6362)
1929-04-03 / nr. 6340
n DELA VECINI Călătoria mitropolitului Ştefan al Bulgariei la Paris — Impresiile înaltului ierarh — Zilele acestea s’a întors la Sofia capul, bisericii pravoslave bulgare, mitropolitul Ştefan, care a fost la Paris, unde a participat la conferinţa Ligii Crucii Roşii. Programul călătoriei sale a prevăzut şi Londra, însă din pricina, că în zilele cele mai apropiate va avea loc o adunare a Sinodului bulgar, a trebuit să-şi întrerupă călătoria şi să se întoarcă la Sofia. La întoarcerea sa a atras o mu mare atenţie faptul, că în trecere prin Iugoslavia, mitropolitul Ştefan a fost salutat la gara din Niş de către episcopul de acolo Dositei şi de alţi înalţi demnitari bisericeşti iugoslavi, ceea ce se consideră ca un nou semn al îmbunătăţirii raporturilor reciproce ' .dintre Iugoslavia şi Bulgaria. 9 * 1 La Paris mitropolitul s’a întâlnit şi cu eminente personalităţi din emigraţia rusă, cu Miliukov şi alţii, cari i-au mulţumit pentru ajutorul acordat de guvernul bulgar emigranţilor ruşi, Miliukov a anunţat, că în Octombrie va veni pentru mai mult timp în Bulgaria. (Ceps). NOTE lid film cultural! Plecând de la cele mai bune intenţii, d-l Agârbiceanu propune ca filmul cinematografic să fie întrebuinţat la educaţia istorică a tinerelei de azi care nu cunoaşte — sau cunoaşte prea abstract, şi fără căldură, adăugăm noi— trecutul nostru. In el sunt misterele existenţei noastre. Di a‘l ignora este o durere şi-o lacună. Propunerea filmului cultural, este, însă, temeinic combătută de cineva de la ,,Adevărul literar“ şi mărturisim cu multă dreptate. Filmul cultural, oficial ca un ,,Monitor“, didactic ca un op didactic pentru ambele sexe, şi ordonanţat;■ A da o reţetă, medicală, cu doze prestabilite şi cu quantum de efecte, este contrar ideii de artă, protivnic unei industrii cinematografice , care ca orice activitate comercială e bine să fie lăsată în voia concurentelor şi intereselor şi este în acelaşi timp inutil. Un film cultural — şi ne oprim la ultimul epitet — este inutil, pentru,că ar fi o cheltuială fără rentabilitate. Nimănui nu-i place distracţia dată cu pedantisme oficiale şi cu presentări didactice. A trebuit să fie un mare talent ca al lui Lucreţiu, pentru a face din filosofia cosmogonică subiect de Poesie ! Şi ideea aceasta de-a supune inimele unei generaţii la un „garaj“ —■ cum fac crescătorii de gâşte care îndoapă pe sărmanele animale, până sunt aproape să se asfixieze — este o recunoaştere a unui principiu, educativ fundani acordat refugiaţilor. In ce pri- mental si anume: evoluţia priveşte minorităţile bulgare, mitropogură şi liberă creiază mentalitatea luiui Ştefan a atras atenţia cercurilor conducătoare din Paris asupra situaţiei lor, informându-le în senzul, că Bulgaria se strădueşte ca să se acorde pretutindeni drepturi minorităţilor bulgare, dar că ea nu se gândeşte la revanşă, ci doreşte, din contră, ca raporturile paşnice dintre naţiuni să se adâncească încă. Mitropolitul declară, că atmosfera din Paris este azi mult mai favorabilă faţă de Bulgaria, decât înainte cu câţiva ani. Mitropolitul Ştefan se referă apoi la declaraţiile generalului Pau, preşedintele Crucii Roşii franceze, care a lăudat felul democratic al regelui Boris şi a prezis un frumos viitor Bulgariei, unei epoce, şi oficialitatea nu a putut niciodată creia gustul publicului, nu a putut modela preferinţele lui, şi nici nu a putut să facă modele ori curentele literare. Teatre cu repertorii educative, literatură din oficină de stat, trecută în registre de intrare, ţinute de registratori şi arhivari conştiincioşi, toate acestea sunt ocupaţii ce potda de lucru la o sumă de oameni, dar nu pot face prin ele însele nimic spornic şi care „să meargă, la inimă“. Pentru că nu avem nici un Perikles, nici un Trudovic al XIV, nici curtea Medicilor, cari au ştiut să creeze „epoci culturale“ — deşi noi credem că şi fără de ei ele ar fi existat să lăsăm ■ ca evoluţia singură, ajutată fireşte de şcoală şi organizată prin personalităţile culturale adevărate, să creeze filmul românesc cel mai bun, precum treime să lăsăm literatura în grija artiştilor, fără amestecul statului, birocratic, formalist şi nepricepător al sufletului mistic şi tainic al unei epoce .istorice. r . i * ■ .* */. 1 Despre călătoria mitropolitului Ştefan în străinătate s’a scris foarte mult şi a fost pusă în legătură cu planul căsătoriei regelui Boris. Imediat după întoarcerea sa reprezentanţii presei bulgare îi s’au adresat cu unele întrebări, la came după cum scrie „Dnevnik“ din Sofia, mitropolitul a răspuns cu cea mai mare bunăvoinţă. Mitropolitul Ştefan a accentuat, că a participat numai la conferinţa Crucii Roşii din Paris, căreia i-a adus mulţumiri pentru ajutroul eficace acordat sinistraţilor bulgari în urma cutremurului de pământ din anul trecut, precum și pentru ajuto PETRONIUS imsawm _ ■ ■-------------------------- Anul al douazeci și doilea No. @340 Miercuri 3 aprilse 1929 LEI far. ts tara 6 LEI EX. In STPEUfflTUTE ABONAMENTE REDACTIA AEMiKi&'f RAflA AKUKCIime COMERCIALE In TARA VJn ---------------- 700 lei Şese luni— — — 350 „ Irt ini— — — 310 , In stretaAtate Un en — — — 1400 Şese luni —?— 700 „ Trei luni — —· 400 , BUCUREŞTI STR. EDGART) QUINET No. 2 STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 349/23 şi 303 11 Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Venuscriptele republicate se distrug 4* LEI EX. in TARA 6 LII EX. 7n STREINATATE BINEFACERILE 1111 GUVERNĂRI Partidul naţional-ţărănesc, timp de zece ani, a criticat toate realizările, a răscolit toate patimele, a exagerat toate nemulţumirile şi a exploatat toate nevoile, inerente împrejurărilor grele prin care trecea ţara, pentru ca odată venit la guvern, să făgăduiasca toate binefacerile şi transformarea României, ca prin farmec, într’un nou eden terestru..." Guvernarea naţional-ţărannistă trebuia să înfăptuiască această nouă minune. Programul acestei înfăptuiri a fost anunţat şi trâmbițat din prima zi a guvernărei d-lui Maniu. S’au făgăduit economii, măsuri împotriva risipei în administraţie, legalitate, desfiinţareaautomobilelor, scăderea impozitelor, măsuri de încurajare a agriculturei, rezolvarea problemei chiriilor etc. Ce nu s’a făgăduit şi ce fericire a precupeţit ţării partidul naţional-ţărănist . Au trecut însă cinci lunii de guvernare naţional-ţărănista şi la capătul acestui interval opinia publică are dreptul să se întrebe ce s’a realizat din ceea ce s’a făgăduit 1 * Impozitele nu numai că nu au fost reduse, dar au fost sporite, — şi se vor mai spori. Legalismul, impetuos şi ireductibil din timpul celor zece ani de opoziţie, a rămas în domeniu istoric al luptelor trecute. Ce abuz şi ce act de brutalitate administrativă mai fac să roşească pudoarea legalistă a d-lui Maniu şi unde se vede, nu o sancţiune, dar o cât de timidă reacţiune împotriva celor mai scandaloase călcări de lege ! Spiritul de legalitate şi de occidentalizare a vieţei administrative, Se manifestă, doar, prin noul sistem inaugurat de fruntaşii naţional-ţărănişti cari maltratează şi brutalizează în biurouri funcţionarii cari nu pot satisface interesele electorale ale partizanilor. Cine îşi mai aminteşte de goana pornită odinioară împotriva automobilelor oficiale ! Câte automobile au fost desfiinţate şi cine mai vorbeşte de automobilele noui cari s’au cumpărat sub guvernul actual ! Regimul „economic“ a debutat cu sporirea numărului ministerelor şi cu înfiinţarea de subsecretariate împotriva legei. Cine mai protestează astăzi împotriva acestei scandaloase risipe şi cine s-a gândit să dea cel puţin o formă legală subsecretariatelor create cu călcarea legea? Cine se mai întreabă câţi diurnişti au fost numiţi sub regimul de economii al d-lui Maniu ? Ţara vede astăzi că a fost minţită şi că budgetul ei sra transformat într’o mănoasă revărsare a Nilului pentru partizanii şi interesele politice ale partiduluinaaţional-ţărănist. #■ Dar guvernul se găsea în faţa a două probleme care cereau o soluţionare urgentă. Era, în primul loc, problema însemânţărilor agricole. Guvernul a hibernat cinci luni şi acum, în pragul lunii .Aprilie,ministrul domeniilor şi-a amintit că există o chestie a însemânţărilor, exprimându-şi teama că nu se vor putea face destule însemânţări. A doua problemă era acea a chiriilor. Cinci luni de zile ministerul de justiţie n’a făcut nimic şi în ultima zi a sesiunei parlamentare şi-a amintit că există o chestie a chiriilor, declarând că se gândeşte la o soluţie — aceea ca statul să suporte chiriile sporite, — dar nu-şi poate lua nici un angajament, iar chestiunea a rămas să fie soluţionată la redeschiderea parlamentului, când nu vor mai fi decât şase zile până la Sf. Gheorghe... Iată câteva numai din binefacerile „regimului nou“. 2bM ft LA PATRIARHIEI SÂRBÂTOAREA Sf. ÎNVIERI In CAPITALA Dela stânga ia deleagra sf. P. S. S. Patriarhul Miron, P. S. Arhierei Tit Simiedrea şi Platon dosii, ieri diaconii şi doi arhimandriţi, mergând dela reşedinţa Patriarhiei la Catedrală, •Î ’’ - ' ’/V. • -t • Cy prES®!«! serviciului divin efisiat în prima zi de Paşti la Catedrala Patriarhiei din Bucureşti. ÎNSTRĂINĂRILE Naiv şi totdeodată demagog, actualul ministru al industriei şi comerţului pune capitalul strein la baza desvoltărei economiei ţărei noastre. El a ştiut să convingă guvernul că acest capital străin, în orice condiţii ar veni, este o fericire pentru ţară. Şi de aceea am văzut alcătuindu-se în grabă o serie de legi, fiecare dintre ele fiind un atentat la viaţa economică a ţărei. Şi am mai văzut că nici sărbătorile Poştelor n’au putut linişti pe grăbiţii economişti, ci au plecat la Viena cei doi prieteni geniali d-nii Madgeanu şi Răducanu spre a-şi înfăptui visurile. Decât concesiune şi capital strein, nu înseamnă numai decât bună stare şi avuţie pentru ţară. Aceasta o văd chiar Statele mai mari şi popoare mai numeroase.Iată de pildă Germania. Se ştie cât s’a lăudat politica de atragere a capitalului strein, în orice condiţii, pe care a dus-o după război. A fost însă o „avuţie“ cu totul trecătoare. Astăzi germanii îşi dau seama şi de sărăcia şi de pericolul ce-i reprezintă această fictivă avuţie de pe urma căreia ţara nu foloseşte nimic. Astfel o telegramă recentă, de la Berlin relatând faptul că ma im rea fabrică de automobile Opel a intrat şi ea în stăpânirea capitalului american, spune următoarele: — „Faptul că firma Opel, din punct de vedere technic cea mai bine înzestrată fabrică de automobile germană» Va, hotărât să fuzioneze cu industria americană, chiar cu preţul înstrăinării, este, după presa specială, o dovadă despre situaţia foarte tulbure a industriei germane. In ce măsură a pătruns capitalul străin în întreprinderile germane, nu se poate preciza cu date, dar în tot cazul e vorba de o valoare extraordinar de mare. După ce enumără industriile cari au încăput în mâini streine, de pildă hârtia, celuloza, sticle, automobilele, gramofoane ,lame de ras, eipcoaltă, mergerie, chibriturile, cablurile, plute, etc. telegrama adaugă: — „înstrăinarea se face nu numai prin achiziţiunea de acţiuni sau prin cumpărare directă, ci prin amenajarea de fabrici speciale in Germania, în cari se instalează părţi întregi aduse din străinătate, prin înfiinţarea de magazine universale, în cari se vând mărfuri aduse din străinătate“. Iar în încheere: „In Germania se constată o pătrundere a capitalului străin mai ia toate branșele. Această posibilitate de creearea de participări proprii în străinătate, cari au adus Germaniei în ultimii ani dinaintea războiului mondial un beneficiu anul de 1 miliard mărci, nu mai există acum. înstrăinarea e un fapt unilateral pe socoteala Germaniei, „întâi s’au exportat de către Germania mărfuri (adesea şi sub preţul de cost), apoi bani (parte împrumutaţi, parte proprii) iar acum se mută în străinătate ateliere prin transmiterea de participări“. Iată deci că o ţară mare, care a ştiut după război să desfăşoare o intensă activitate, se îngrijeşte astăzi de acapararea capitalului străin în care nu vede nici o binefacere şi nici o inovaţie. Şi trebue să notăm că e vorba de industrii fără legături cu solul, pe când legile d-lui Madgearu tind la înstrăinarea solului şi subsolului nostru. Astfel dacă procesele d-sale de „refacere economică“ se vor realiza, cântecul: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă“ va deveni o crudă realitate. Politica Externă — Cu prilejul afeserilor am fâmim sovietici — Vecini de hotare cu Sovietele este firesc ca situaţiunea din Rusia să ne intereseze în chip special, să ne silească să urmărim de aproape desfăşurarea evenimentelor interne de acolo mai mult decât în oricare altă ţară şi să tragem din desfăşurarea acestor evenimente concluziile în legătură cu propriile noastre interese. Oricum ar fi aceste concluzii este necesar să precizăm însă că în niciun caz ele nu s-ar referi la nici un fel de amestec şi sub nici-o formă în treburile interne ale Rusiei sovietice. Politica noastră faţă de Rusia este şi trebue să rămână, aşa cum o precizează dealtfel şi tratatul romăno-polon, o politică defensivă pe graniţa pe care avem s-o apărăm împotriva surprizelor sovietice. Este adevărat că pactul Litvinov de curând semnat la Londra ar trebui să ne pună la adăpostul unor asemenea surprize. Cu sovietele însă nici-o garanţie nu este destul şi nici-o surpriză nu poate fi considerată ca exclusă, aceia este mai prudent să urmărim de aproape viaţa şi manifestările sovietice şi din punctde vedere intern şi din cel extern, mai ales că, in prezent actualul regim din Rusia trece printr-o criză, ale cărei urmări nu se pot prevedea. De altfel mărturisirea acestei crize interne o face însuşi rezultatul cunoscut pănă Vadim al alegerilor generale din Rusia. Este exact că deocamdată Stalin a obţinut majoritatea, dar a obţinut o majoritate cu mult mai redusă, faţă de cea precedentă. In general de altfel caracteristica rezultatului acestor alegeri este: un succes al femeilor cari au obţinut pretutindeni un procent de peste treizeci la sută în plus faţă de alegerile trecute; o scădere a mandatelor staliniste“ cu toată influenţa şi intervenţia în alegeri a aparatului administrativ; şi, în acelaşi timp, întărirea curentului opoziţionist împotriva tuturor sforţărilor făcute de guvernul de la Moscova ca să mateze acest curent. Astfel se prezintă situaţia, după telegrame din Moscova ale agenţiei „Ceps“, din punctul de vedere al rezultatului alegerilor acestora în care Stalin şi-a jucat ultima carte. Este adevărat că nu a fost complect învins, dar este în acelaş timp tot aşa de adevărat că situaţiunea actualului regim este serios sdruncinată în opinia publică rusească. Faptul acesta nici nu este o noutate, pe care s-o desvălue rezultatul ultimelor alegeri. Ansamblul manifestărilor interne şi externe de dată mai recentă ale guvernului de la Moscova, sunt de mult pentru lumea internaţională o indicaţiune asupra adevăratei situaţiuni în care se găseşte guvernul de la Moscova. Ştim în altă ordine de fapte sunt şi ele altă indicaţiune că procesul intern din Rusia sovietică merge spre o soluţiune în conflict cu situaţiunea internă din prezent. Tunul a început să bubve din nou în Rusia şi se pare, de data aceasta, cu mai multă intensitate. Ştirile din ultimele zile dau amănunte în această privinţă. Nemulţumirile interne au crescut în astfel de măsură, încât au luat în unele guvernăm site proporţii revoluţionare, cari au obligat guvernul sovietic să ordone intervenţia armatei ca să reprime răscoalele. La sate mai ales revolta spiritelor este cu osebire îngrijitoare pentru soarta actualului regim sovietic, care nu se mai poate menţine decât cu teroarea multiplicată la extrem a dictaturei roşii. Un regim care este menţinut cu tunul, este un regim de mai înainte condamnat. Cea mai elocventă pildă în această privinţă este dictatura d-lui Primo de Rivera di Spania. Şi-a trăit zilele. Dictatura roşie din Rusia va avea în curând aceiaşi soartă, care până în cele din urmă este fatal invariabil aceiași pentru toate dictaturile, indiferent cu. culoare. ■••s’*'©'*»’ ! ¥ STALIN 3®khÎ Biserica de răsărit s’a arătat întotdeauna potrivnică oricărei tendinţe de modernizare. A trebuit să treacă multă vreme, să se mistue multă stăruinţă, până s’a dobândit o tălmăcire a canoanelor pentru împăcarea concepţiilor religioase cu adevărurile ştiinţifice certe. Dovada acestei afirmaţii o găsim în însăşi discordia iscată în jurul datei serbărei Paştelor din acest an. Corectarea calendarului era o necesitate pentru civilizaţia noastră. Nu mai puteam dăinui în minciuna astronomică veche. Rămânea ca celelalte popoare ortodoxe din răsărit să ne urmeze, admiţând singura premiză ştiinţifică posibilă. De aci polemici, discuţii inutile, menite să sfarme armonia din sânul bisericei strămoşeşti. Biserica occidentală nu s’a păzit de modernism. Electricitatea, orga, concertul de cor şi orchestră, amfiteatrul sălei şi chiar instalaţia de radio în sfârşit nenumărate perfecţionări în spiritul vreunei, au fost permise şi introduse în casa domnului, care se cuvine să se bucure de cea mai desăvârşită acustică, de cel mai reuşit sistem de lumină şi de cea mai eficace ventilaţie . Dacă comparăm această rapidă acomodare la ritmul actualităţii cu încetineala indulgenţei ortodoxe, ne dăm seama cât mai avem de dobândit pe acest tărâm. Ne aducem aminte câtă împotrivire s’a ridicat la admiterea femeilor în corurile liturgice, pe temeiul interdicţiei canonului care opreşte femeea „de-a glăsui în biserică“... Dar n’o opreşte să „cânte“ — a tălmăcit un spirit autoritar, şi în cele din urmă reforma a fost aprobată. Aceiaşi împotrivire s’a ridicat când electricitatea a încercat să salveze de fumul distrugător al faclelor, frescele şi podoabele casei Domnului şi să apere plămânii credincioşilor de alterarea atmosferei de sub cupolă. Intr’un apropiat viitor se va îngădui desigur şi concertul de orgă sau de orchestră, care nu vor vătăma, ci din potrivă, vor spori măreţia rugăciunei şi puritatea evlaviei creştineşti. De asemeni, introducerea băncilor, care nu vor fi decât o complectare a stranelor laterale, fără să aducă vreo încălcare a canoanelor sau cea mai măruntă pângărire a sfinţeniei rugăciunei, va însemna o modernizare cu atât mai necesară, cu cât bolnavii şi bătrânii au întâietate la împărtăşania credinţei strămoşeşti. ; • xiî e. m. In actualitate Credinţă şi modernizare Acei cari cred că la New-York sunt cei mai înalţi „zgârie-nori“ se înşeală. Oraşul New-York ocupă abia al 4-lea loc din lume şi dacă nu se va grăbi să construiască giganticele case fără ferestre, de care ne-am ocupat într-un articol precedent, atunci va ocupa curând abia al 5-lea sau poate chiar al 6-lea loc din lume. Cele două mai mari edificii de pe glob se găsesc la Chicago, al 3-lea „zgârie-nor“ se găseşte la Boston şi abia al 4-lea e la New York. Construcţie în toiul iernii!.. In America, mai ales la Chicago, timpul e bani şi de aceia arhitectul Water W. Ahlschlager, care dispune de una din cele mai mari echipe de zidari din lume, a început în plină iarnă să construiască o casă având nu mai puţin de 75 etaje. Arhitectul şi-a luat angajamentul ca la 1 Aprilie 1929 imobilul să fie locuibil şi pentru a-şi putea respecta angajamentul a lucrat cu oamenii săi zi şi noapte în toiul iernii, fără a-i păsa de ger şi zăpezi. 258 metri înălţime Etajul al 75-lea — ultimul — a fost de curând isprăvit. Acest etaj e la 258 m. înălţime deasupra străzii, înălţime într’adevăr ameţitoare. Turnul Eiffel întrece doar cu 42 m. uriaşul edificiu iar Woodworth Building din New-York e cu 18 metri mai mic ca noul său confrate din Chicago. Clădirea a costat 190 milioane dolari, adică peste 30 miliarde lei de-ai noştri. Bogată mai e şi America de vreme ce se poate construi o singură casă care să coste 30 miliarde lei, în timp ce biata noastră ţară trebui să-şi dea chibriturile, minele etc. pentru a putea obţine un împrumut de 10—12 miliarde iei de la bancherii din două continente. Dacă Chicago ne-ar putea împrumuta jumătate din costul unui zgârie-noi am renunţa la împrumutul Europei. Tramvai la etac!... Caracteristica edificiului arhitectului Ahlschlager e că va avea... tramvai la etaj ! Faptul acesta nu e surprinzător. Clădirea ocupă 1.550.000 metri pătraţi şi dacă Ahlschlager a reuşit să exproprieze „cocioabele“ mici de numai 10—12 etaje, pentru a ridica în locul lor uriaşul zgârienor, n’a putut însă expropria o linie de tramvai care trece pe acolo şi în consecinţă tramvaiul va trece prin zgârie-nor la etajul I sau al II-lea. Hotel cu 1000 de camere De la etajele 47—70 e un hotel cuprinzând 1090 de camere şi tot atâtea camere de băi. Etajul al 18-lea e un stabiliment de bae având şi un mare bazin de înot. Alte etaje sunt ocupate de o fabrică textilă cu vreo 1.000 lucrători, de 3 cluburi, de un garaj pentru 1200 automobile etc. Un oraş întreg e concentrat într’o singură clădire. CURIOZITATI „ZGARIE-NOR” cu 0 LINIE dIe TRAMVAI Dimensiunile uriașului editUru „Apparei-Mart*1 din Chicago — Qcaest ZI CU ZI Cu prilejul unei conferinţe recente de radio s’a dovedit că statul cheltueşte pentru a se asculta elogiile ce se aduc redactorilor de la „Adevărul“ şi „Dimineaţa". Pentru aşa ceva par’că îţi pare rău că s’a inventat radiofonia ! Partidul naţional-ţărănesc se laudă că are soluţia chiriilor la buzunar. S’a dovedit că o are tot, aşa cum a avut-o şi cu oftenirea ttraiului, atunci când a venit la guvern , a avut un zero intelectual sau mai mulţi zero, pentru a nu supăra pe d. Răducanu. . . # ‘ Cu ocazia sărbătorilor s’a dovedit un lucru, că eftinătatea nu există decât sub regimul democratic, şi în Capitală sub d-nul Mitică Dobrescu. Cetăţenii au exclamat, ca şi Phyrhus al vechimei : „încă o eftinătate ca aceasta, şi suntem pierduţi!“. ** Dintre toate libertăţile făgăduite de guvern, una s’a dovedit că este reală în totul: libertatea speculei negustorești în timpul sărbătorilor. ECOURI Din nordul Caucaziei se anunţă despre un fenomen neobişnuit, care se petrece în judeţul Maikopsk. In satele din plasa Armiansk au intrat mari cirezi de capre sălbatece şi cerbi, cari au părăsit munţii din cauza lupilor şi lipsei de hrană. Numai în satul Elisavetpolskoe s’au adăpostit împotriva foametei şi lupilor peste o sută de capre sălbatece şi un mare număr de cerbi. Organele administrative au luat măsuri pentru proteguirea acestor animale şi a pus la dispoziţie mijloace pentru nutreţul lor. Imediat după topirea zăpezii vor fi din nou împrăştiate în păduri. In 24 Martie a avut loc o întrunire a muncitorimii din Omsk, la care s’a condamnat conduita lui Trotzki şi s’a luat hotărârea de a se trimite o delegaţie la Moscova, spre a se cere ca să se retragă lui Trotzki ordinul „Steagul roşu“. Cunoscutul inventator iugoslav din America, Nicola Tesla, a declarat zilele acestea presei, că lucrează actualmente la transmiterea forţei motrice fără fir care va putea pune in mişcare toate mijloacele de transport pe uscat, apă şi aer. Se ocupă deasemenea cu construirea unui arc extrem de inart, care va fi gata în anul 1931 şi care va putea răspândi unde electrice pe întregul glob. Nicola Tesla mai lucrează la construirea unui nou tip de aeroplan, care va cântări numai 90 kgr. şi care va avea o viteză de 400 mile pe oră şi în afară de aceasta se va putea ridica şi sroborî în mod vertical. Nicola Tesla este, după cum se ştie, inventatorul motorului de inducţia care e întrebuinţat pretutindeni.