Viitorul, aprilie 1929 (Anul 21, nr. 6340-6362)

1929-04-03 / nr. 6340

n DELA VECINI Călătoria mitropolitului Ştefan al Bulgariei la Paris — Impresiile înaltului ierarh — Zilele acestea s’a întors la Sofia capul, bisericii pravoslave bulgare, mitropolitul Ştefan, care a fost la Paris, unde a participat la conferin­ţa Ligii Crucii Roşii. Programul călătoriei sale a prevăzut şi Londra, însă din pricina, că în zilele cele m­ai apropiate va avea loc o aduna­re a Sinodului bulgar, a trebuit să-şi întrerupă călătoria şi să se întoarcă la Sofia. La întoarcerea sa a atras o mu mare atenţie fap­tul, că în trecere prin Iugosla­via, mitropolitul Ştefan a fost salu­tat la gara din Niş de către episco­pul de acolo Dositei şi de alţi înalţi demnitari bisericeşti iugoslavi, ceea ce se consideră ca un nou semn al îmbunătăţirii raporturilor reciproce ' .dintre Iugoslavia şi Bulgaria. 9­­ * 1 La Paris mitropolitul s’a întâlnit şi cu eminente personalităţi din emigraţia rusă, cu Miliukov şi alţii, cari i-au mulţumit pentru ajutorul acordat de guvernul bulgar emi­granţilor ruşi, Miliukov a anunţat, că în Octombrie va veni pentru mai mult timp în Bulgaria. (Ceps). NOTE lid film cultural! Plecând de la cele mai bune in­tenţii, d-l Agârbiceanu propune ca filmul cinematografic să fie în­trebuinţat la educaţia istorică a t­inerelei de azi care nu cunoaşte — sau cunoaşte prea abstract, şi fără căldură, adăugăm noi­­— tre­cutul nostru. In el sunt misterele existenţei noastre. Di a‘l ignora este o durere şi-o lacună. Propunerea filmului cultural, este, însă, temeinic combătută de cineva de la ,,Adevărul literar“ şi mărturisim cu multă dreptate. Filmul cultural, oficial ca un ,,Monitor“, didactic ca un op di­dactic pentru ambele sexe, şi ordo­nanţat;■ A da o reţetă, medicală, cu doze prestabilite şi cu quantum de efecte, este contrar ideii de artă, protivnic unei industrii cinemato­grafice , care ca ori­ce activitate comercială e bine să fie lăsată în voia concurentelor şi intereselor şi este în acelaşi timp inutil. Un film cultural — şi ne oprim la ultimul epitet — este inutil, pentru,­că ar fi o cheltuială fără rentabilitate. Nimănui nu-i place distracţia dată cu pedantisme ofi­ciale şi cu presentări didactice. A trebuit să fie un mare talent ca al lui Lucreţiu, pentru a face din fi­­losofia cosmogonică subiect de Po­esie ! Şi ideea aceasta de-a supune ini­­mele unei generaţii la un „garaj“ —■ cum fac crescătorii de gâşte care îndoapă pe sărmanele ani­male, până sunt aproape să se asfixieze — este o recunoaştere a­­ unui principiu, educativ funda­ni acordat refugiaţilor. In ce pri- mental si anume: evoluţia pri­­veşte minorităţile bulgare, mitropo­­gură şi liberă creiază mentalitatea lu­iui Ştefan a atras atenţia cercuri­lor conducătoare din Paris asupra situaţiei lor, informându-le în sen­­zul, că Bulgaria se strădueşte ca să se acorde pretutindeni drepturi mi­norităţilor bulgare, dar că ea nu se gândeşte la revanşă, ci doreşte, din contră, ca raporturile paşnice din­tre naţiuni să se adâncească încă. Mitropolitul declară, că atmosfera din Paris este azi mult mai favora­bilă faţă de Bulgaria, decât înainte cu câţiva ani. Mitropolitul Ştefan se referă apoi la declaraţiile generalu­lui Pau, preşedintele Crucii Roşii franceze, care a lăudat felul demo­cratic al regelui Boris şi a prezis un frumos viitor Bulgariei, unei epoce, şi oficialitatea nu a putut nici­odată creia gustul pu­blicului, nu a putut modela pre­ferinţele lui, şi nici nu a putut să facă modele ori curentele literare. Teatre cu repertorii educative, literatură din oficină de stat, tre­cută în registre de intrare, ţinute de registratori şi arhivari conşti­incioşi, toate acestea sunt ocupaţii ce pot­­da­ de lucru la o sumă de oameni, dar nu pot­ face prin ele însele nimic spornic şi care „să meargă, la inimă“. Pentru­ că nu avem nici un Pe­­rikles, nici un Trudovic al XIV, nici curtea Medicilor, cari au ştiut să­ creeze „epoci culturale“ — deşi noi credem­­ că şi fără de ei ele ar fi existat­ să­ lăsăm ■ ca evoluţia sin­gură, ajutată fireşte de şcoală şi organizată prin personalităţile culturale adevărate, să creeze fil­mul românesc cel mai bun, precum treime să lăsăm literatura în grija artiştilor, fără amestecul statului, birocratic, formalist şi nepricepă­tor al sufletului mistic şi tainic al unei epoce .istorice. r . i * ■ .* */. 1 Despre călătoria mitropolitului Ştefan în străinătate s’a scris foarte mult şi a fost pusă în legătură cu planul căsătoriei regelui Boris. Imediat după întoarcerea sa repre­zentanţii presei bulgare îi­ s’au adre­sat cu unele întrebări, la came după cum scrie „Dnevnik“ din Sofia, mitropolitul a răspuns cu cea mai mare bunăvoinţă. Mitropolitul Ştefan a accentuat, că a participat numai la conferinţa­ Crucii Roşii din Paris, căreia i-a adus mulţumiri pentru ajutroul efi­cace acordat sinistraţilor bulgari în urma cutremurului de pământ din anul trecut, precum și pentru ajuto PETRONIUS imsawm _ ■ ■--------------------------­ Anul al doua­zeci și doilea No. @340 Miercuri 3 aprilse 1929 LEI far. ts tara 6 LEI EX. In STPEUfflTUTE A­BONA­MENTE REDACTIA AEMiKi&'f RAflA AKUKCIime COMERCIALE In TARA VJn ---------------- 700 lei Şese luni— — — 350 „ Irt ini— — — 310 , In stretaAtate Un en — — — 1400 Şese luni —?— 700 „ Trei luni — —· 400 , BUCUREŞTI STR. EDGART) QUINET No. 2­­ STRADĂ ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 , Redacţia si Administraţia 349/23 şi 303 11 Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Venuscriptele republicate se distrug 4* LEI EX. in TARA 6 LII EX. 7n STREINATATE BINEFACERILE 1111 GUVERNĂRI Partidul naţional-ţărănesc, timp de zece ani, a criticat toate reali­zările, a răscolit toate patimele, a exagerat toate nemulţumirile şi a exploatat toate nevoile, ine­rente împrejurărilor grele prin care trecea ţara, pentru ca odată venit la guvern, să făgăduiasca toate binefacerile şi transforma­rea României, ca prin farmec, într’un nou eden terestru..." Guvernarea naţional-ţărannistă trebuia să înfăptuiască această nouă minune. Programul acestei înfăptuiri a fost anunţat şi trâm­­bițat din prima zi a guvernărei d-lui Maniu. S’au făgăduit economii, mă­suri împotriva risipei în admi­nistraţie, legalitate, desfiinţarea­­automobilelor, scăderea impozi­telor, măsuri de încurajare a a­griculturei, rezolvarea problemei chiriilor etc. Ce nu s’a făgăduit şi ce feri­cire a precupeţit ţării partidul naţional-ţărănist­­ . Au trecut însă cinci lunii de guvernare naţional-ţărănista şi la capătul acestui interval opinia publică are dreptul să se întrebe ce s’a realizat din ceea ce s’a fă­găduit 1 * Impozitele nu numai că nu au fost reduse, dar au fost sporite, — şi se vor mai spori.­­ Legalismul, impetuos şi ire­ductibil din timpul celor zece ani de opoziţie, a rămas în domeniu istoric al luptelor trecute. Ce a­buz şi ce act de brutalitate admi­nistrativă mai fac să roşească pudoarea legalistă a d-lui Maniu şi unde se vede, nu o sancţiune, dar o cât de timidă reacţiune îm­potriva­ celor mai scandaloase călcări de lege ! Spiritul de legalitate şi de oc­cidentalizare a vieţei adminis­trative, Se manifestă, doar, prin noul sistem inaugurat de frun­taşii naţional-ţărănişti cari mal­tratează şi brutalizează în biu­­rouri funcţionarii cari nu pot sa­tisface interesele electorale ale partizanilor. Cine îşi mai aminteşte de goa­na pornită odinioară împotriva automobilelor oficiale ! Câte automobile au fost des­fiinţate şi cine mai vorbeşte de automobilele noui cari s’au cum­părat sub guvernul actual ! Regimul „economic“ a debutat cu sporirea numărului ministere­lor şi cu înfiinţarea de subsecre­tariate împotriva legei. Cine mai protestează astăzi îm­potriva acestei scandaloase risi­pe şi cine s-a gândit să dea cel puţin o formă legală subsecreta­riatelor create cu călcarea legea? Cine se mai întreabă câţi diur­­nişti au fost numiţi sub regimul de economii al d-lui Maniu ? Ţara vede astăzi că a fost min­ţită şi că budgetul ei sra trans­format într’o mănoasă revărsare a Nilului pentru partizanii şi in­­teresele politice ale partidului­­naaţional-ţărănist. #■ Dar guvernul se găsea în faţa a două probleme care cereau o soluţionare urgentă. Era, în primul loc, problema însemânţărilor agricole. Guver­nul a hibernat cinci luni şi a­cum, în pragul lunii .Aprilie,­mi­nistrul domeniilor şi-a amintit că există o chestie a însemânţări­­lor, exprimându-şi teama că nu se vor putea face destule înse­­mânţ­ări. A doua problemă era acea a chiriilor. Cinci luni de zile minis­terul de justiţie n’a făcut nimic şi în ultima zi a sesiunei parla­mentare şi-a amintit că există o chestie a chiriilor, declarând că se gândeşte la o soluţie — aceea ca statul să suporte chiriile spo­rite, — dar nu-şi poate lua nici un angajament, iar chestiunea a rămas să fie soluţionată la redes­chiderea parlamentului, când n­u vor mai fi de­cât şase zile până la Sf. Gheorghe... Iată câteva numai din binefa­cerile „regimului nou“. 2bM­ ­ft­ LA PATRIARHIEI SÂRBÂTOAREA Sf. ÎNVIERI In CAPITALA Dela stânga ia deleagra s­f. P. S. S. Patriarhul Miron, P. S. Arhierei Tit Simiedrea şi Platon dosii, ier­i diaconii şi doi arhimandriţi, mergând dela re­şedinţa Patriarhiei la Catedrală, •Î ’’ - ' ’/V. • -t • Cy prES®!«! serviciului divin efisiat în prima zi de Paşti la Ca­tedrala Patriarhiei din Bucureşti. ÎNSTRĂINĂRILE Naiv şi totdeodată demagog, ac­tualul ministru al industriei şi co­merţului pune capitalul strein la baza desvoltărei economiei ţărei noastre. El a ştiut să convingă gu­vernul că acest capital străin, în orice condiţii ar veni, este o ferici­re pentru ţară. Şi de aceea am vă­zut alcătuindu-se în grabă o serie de legi, fiecare dintre ele fiind un atentat la viaţa economică a ţărei. Şi am mai văzut că nici sărbători­le Poştelor n’au putut linişti pe grăbiţii economişti,­­ ci au plecat la Viena cei doi prieteni geniali d-nii Madgeanu şi Răducanu spre a-şi înfăptui visurile. Decât concesiune şi capital stre­in, nu înseamnă numai decât bună stare şi avuţie pentru ţară. Acea­sta o văd chiar Statele mai mari şi popoare mai numeroase.­­Iată de pildă Germania. Se ştie cât s’a lăudat politica de atragere a ca­pitalului strein, în orice condiţii, pe care a dus-o după război. A fost însă o „avuţie“ cu totul trecătoare. Astăzi germanii îşi dau seama şi de sărăcia şi de pericolul ce-i re­prezintă această fictivă avuţie de pe urma căreia ţara nu foloseşte nimic. Astfel o telegramă recentă, de la Berlin relatând faptul că ma­­ im­ rea fabrică de automobile Opel a intrat şi ea în stăpânirea capita­lului american, spune următoarele: — „Faptul că firma Opel, din punct de vedere technic cea mai bine înzestrată fabrică de automo­bile germană» Va, hotărât să fuzio­neze cu industria americană, chiar cu preţul înstrăinării, este, după presa specială, o dovadă despre si­tuaţia foarte tulbure a industriei germane. In ce măsură a pătruns capitalul străin în întreprinderile germane, nu se poate preciza cu date, dar în tot cazul e vorba de o valoare extraordinar de mare. După ce enumără industriile cari au încăput în mâini streine, de pildă hârtia, celuloza, sticle, auto­mobilele, gramofoane ,lame de ras, eipcoaltă, mergerie, chibriturile, cablurile, plute, etc. telegrama a­­daugă: — „înstrăinarea se face nu nu­mai prin achiziţiunea de acţiuni sau prin cumpărare directă, ci prin amenajarea de fabrici speciale in Germania, în cari se instalează părţi întregi aduse din străinăta­te, prin înfiinţarea de magazine universale, în cari se vând măr­furi aduse din străinătate“. Iar în încheere:­­ „In Germania se constată o pătrundere a capitalului străin mai ia toate branșele. Această po­­sibilitate de creearea de partici­pări proprii în străinătate, cari au adus Germaniei în ultimii ani di­naintea războiului mondial un be­neficiu anul de 1 miliard mărci, nu mai există acum. înstrăinarea e un fapt unilateral pe socoteala Germaniei, „întâi s’au exportat de către Ger­mania mărfuri (adesea şi sub pre­ţul de cost), apoi bani (parte îm­prumutaţi, parte proprii) iar acum se mută în străinătate ateliere prin transmiterea de participări“. Iată deci că o ţară mare, care a ştiut după război să desfăşoare o intensă activitate, se îngrijeşte as­tăzi de acapararea capitalului stră­in în care nu vede nici o bineface­re şi nici o inovaţie. Şi trebue să notăm că e vorba de industrii fără legături cu solul, pe când legile d-lui Madgearu tind la înstrăina­rea solului şi subsolului nostru. Astfel dacă procesele d-sale de „refacere economică“ se vor reali­za, cântecul: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă în poartă“ va deveni o crudă reali­tate. Politica Externă — Cu prilejul afeserilor am fâmim sovietici — Vecini de hotare cu Sovietele este firesc ca situaţiunea din Ru­sia să ne intereseze în chip spe­cial, să­ ne silească să urmărim de aproape desfăşurarea evenimente­lor interne de acolo mai mult de­cât în ori­care altă ţară şi să tra­gem din desfăşurarea acestor eve­nimente concluziile în legătură cu propriile noastre interese. Ori­­cum­ ar fi aceste concluzii este ne­cesar să precizăm însă că în nici­­un caz ele nu s-ar referi la nici­ un fel de ameste­c şi sub nici-o formă în treburile interne ale Rusiei so­vietice. Politica noastră faţă de Rusia este şi trebue să rămână, aşa cum o precizează dealtfel şi tratatul romăno-polon, o politică defensivă pe graniţa pe care avem s-o apărăm împotriva surprizelor sovietice. Este adevărat că pactul Litvinov de curând semnat la Londra ar trebui să ne pună la a­­dăpostul unor asemenea surprize. Cu sovietele însă nici-o garanţie nu este destul şi nici-o surpriză nu poate fi considerată ca exclusă, aceia este mai prudent să ur­mărim de aproape viaţa şi mani­festările sovietice şi din punct­­de vedere intern şi din cel extern, mai ales că, in prezent actualul regim din Rusia trece printr-o criză, ale cărei urmări nu se pot prevedea. De­ altfel mărturisirea acestei crize interne o face însuşi rezulta­tul cunoscut pănă Vadim al alege­rilor generale din Rusia. Este exact că de­o­cam­dată Stalin a obţinut majoritatea, dar a obţinut o majoritate cu mult mai redusă, faţă de cea precedentă. In general de­ altfel caracteristica rezultatului acestor alegeri este: un succes al femeilor cari au obţinut pretu­tindeni un procent de peste treizeci la sută în plus faţă de alegerile trecute; o scădere a mandatelor staliniste“ cu toată influenţa şi intervenţia în alegeri a aparatului administrativ; şi, în acelaşi timp, întărirea curentului opoziţionist împotriva tuturor sforţărilor fă­cute de guvernul de la Moscova ca să mateze acest curent. Astfel se prezintă situaţia, după telegrame din Moscova ale agenţiei „Ceps“, din punctul de vedere al rezulta­tului alegerilor acestora în care Stalin şi-a jucat ultima carte. Este adevărat că nu a fost com­plect învins, dar este în acelaş timp tot aşa de adevărat că situ­aţiunea actualului regim este se­rios sdrunc­inată în opinia publică rusească. Faptul acesta nici nu este o noutate, pe care s-o desvă­­lue rezultatul ultimelor alegeri. Ansamblul manifestărilor interne şi externe de dată mai recentă ale guvernului de la Moscova, sunt de mult pentru lumea internaţională o indicaţiune asupra adevăratei si­­tuaţiu­ni în care se găseşte guver­nul de la Moscova. Ştim­ în altă ordine de fapte sunt şi ele altă indicaţiune că procesul intern din Rusia sovietică merge spre o soluţiune în conflict cu si­­tuaţiunea internă din prezent. Tunul a început să bubve din nou în Rusia şi se pare, de data aceasta, cu mai multă intensitate. Ştirile din ultimele zile dau amă­nunte în această privinţă. Ne­mulţumirile interne au crescut în astfel de măsură, încât au luat în unele guvernăm site proporţii re­voluţionare, cari au obligat gu­vernul sovietic să ordone interven­ţia armatei ca să reprime răscoa­lele. La sate mai ales revolta spi­ritelor este cu osebire îngrijitoare pentru soarta actualului regim so­vietic, care nu se mai poate men­ţine de­cât cu teroarea multipli­cată la extrem a­ dict­aturei roşii. Un regim care este menţinut cu tunul, este un regim de mai îna­inte condamnat. Cea mai eloc­ventă pildă în această privinţă este dictatura d-lui Primo de Ri­vera di Spania. Şi-a trăit zilele. Dictatura roşie din Rusia va avea în curân­d aceiaşi soartă, care până în cele din urmă este fatal invariabil aceiași pentru toate dic­taturile, indiferent cu. culoare. ■••s’*'©'*»’ ! ¥ STALIN 3®khÎ Biserica de răsărit s’a arătat în­totdeauna potrivnică oricărei ten­dinţe de modernizare. A trebuit să treacă multă vre­me, să se mistue multă stăruinţă, până s’a dobândit o tălmăcire a canoanelor pentru împăcarea con­cepţiilor religioase cu adevărurile ştiinţifice certe. Dovada acestei afirmaţii o gă­sim în însăşi discordia iscată în jurul datei serbărei Paştelor din acest an. Corectarea calendarului era o necesitate pentru civilizaţia noas­tră. Nu mai puteam dăinui în min­ciuna astronomică veche. Rămânea ca celelalte popoare ortodoxe din răsărit să ne urmeze, admiţând singura premiză ştiinţifică posi­bilă. De aci polemici, discuţii inutile, menite să sfarme armonia din sâ­nul bisericei strămoşeşti. Biserica occidentală nu s’a păzit de modernism. Electricitatea, or­ga, concertul de cor şi orchestră, amfiteatrul sălei şi chiar instala­ţia de radio în sfârşit nenumăra­te perfecţionări în spiritul vreunei, au fost permise şi introduse în ca­sa domnului, care se cuvine să se bucure de cea mai desăvârşită a­­custică, de cel mai reuşit sistem de lumină şi de cea mai eficace ven­tilaţie . Dacă comparăm această rapidă acomodare la ritmul actualităţii cu încetineala indulgenţei ortodo­xe, ne dăm seama cât mai avem de dobândit pe acest tărâm. Ne­ aducem aminte câtă împotri­vire s’a ridicat la admiterea fe­meilor în corurile liturgice, pe te­meiul interdicţiei canonului care opreşte femeea „de-a glăsui în bi­serică“... Dar n’o opreşte să „cân­te“ — a tălmăcit un spirit autori­tar, şi în cele din urmă reforma a fost aprobată. Aceiaşi împotrivire s’a ridicat când electricitatea a încercat să salveze de fumul distrugător al faclelor, frescele şi podoabele ca­sei Domnului şi să apere plămânii credincioşilor de alterarea atmos­ferei de sub cupolă. Intr’un apropiat viitor se va în­gădui de­sigur şi concertul de or­gă sau de orchestră, care nu vor vătăma, ci din potrivă, vor spori măreţia rugăciunei şi puritatea evlaviei creştineşti. De asemeni, introducerea bănci­lor, care nu vor fi de­cât o com­­plectare a stranelor laterale, fără să aducă vre­o încălcare a canoa­nelor sau cea mai măruntă pângă­­rire a sfinţeniei rugăciunei, va în­semna o modernizare cu atât mai necesară, cu cât bolnavii şi bă­trânii au întâietate la împărtăşa­nia credinţei strămoşeşti. ; • xiî e. m. In actualitate Credinţă şi modernizare Acei cari cred că la New-York sunt cei mai înalţi „zgârie-nori“ se înşeală. Oraşul New-York ocupă abia al 4-lea loc din lume şi dacă nu se va grăbi să construiască giganti­cele case fără ferestre, de care ne-am ocupat într-un articol pre­cedent, atunci va ocupa curând abia al 5-lea sau poate chiar al 6-lea loc din lume. Cele două mai mari edificii de pe glob se găsesc la Chicago, al 3-lea „zgârie-nor“ se găseşte la Boston şi abia al 4-lea e la New York. Construcţie în toiul iernii!.. In America, mai ales la Chicago, timpul e bani şi de aceia arhitec­tul Water W. Ahlschlager, care dispune de una din cele mai mari echipe de zidari din lume, a în­ceput în plină iarnă să construias­că o casă având nu mai puţin de 75 etaje. Arhitectul şi-a luat angajamen­tul ca la 1 Aprilie 1929 imobilul să fie locuibil şi pentru a-şi putea respecta angajamentul a lucrat cu oamenii săi zi şi noapte în toiul iernii, fără a-i păsa de ger şi ză­pezi. 258 metri înălţime Etajul al 75-lea — ultimul — a fost de curând isprăvit. Acest etaj e la 258 m. înălţime de­asupra străzii, înălţime într’adevăr ame­ţitoare. Turnul Eiffel întrece doar cu 42 m. uriaşul edificiu iar Woodworth­ Building din New-York e cu 18 metri mai mic ca noul său con­frate din Chicago. Clădirea a costat 190 milioane dolari, adică peste 30 miliarde lei de-ai noştri. Bogată mai e şi America de vre­me ce se poate construi o singură casă care să coste 30 miliarde lei, în timp ce biata noastră ţară tre­bui să-şi dea chibriturile, minele etc. pentru a putea obţine un îm­prumut de 10—12 miliarde iei de la bancherii din două continente.­­ Dacă Chicago ne-ar putea îm­prumuta jumătate din costul unui zgârie-noi am renunţa la împru­mutul Europei. Tramvai la etac!... Caracteristica edificiului arhi­tectului Ahlschlager e că va avea... tramvai la etaj ! Faptul acesta nu e surprinzător. Clădirea ocupă 1.550.000 metri pă­traţi şi dacă Ahlschlager a reuşit să exproprieze „cocioabele“ mici de numai 10—12 etaje, pentru a ri­dica în locul lor uriaşul zgârie­­nor, n’a putut însă expropria o li­ni­e de tramvai care trece pe acolo şi în consecinţă tramvaiul va trece prin zgârie-nor la etajul I sau al II-lea. Hotel cu 1000 de camere De la etajele 47—70 e un hotel cuprinzând 1090 de camere şi tot a­­tâtea camere de băi. Etajul al 18-lea e un stabiliment de bae având şi un mare bazin de înot. Alte etaje sunt ocupate de o fa­brică textilă cu vre­o 1.000 lucră­tori, de 3 cluburi, de un garaj pen­tru 1200 automobile etc. Un oraş întreg e concentrat în­tr’o singură clădire. CURIOZITATI „ZGARIE-NOR” cu 0 LINIE dIe TRAMVAI Dimensiunile uriașului editUru „Ap­­parei-Mart*1 din Chicago — Qcaest ZI CU ZI Cu prilejul unei conferinţe re­cente de radio s’a dovedit că sta­tul cheltueşte pentru a se asculta elogiile ce se aduc redactorilor de la „Adevărul“ şi „Dimineaţa". Pentru aşa ceva par’că îţi pare rău că s’a inventat radiofonia !­­ Partidul naţional-ţărănesc se laudă că are soluţia chiriilor la buzunar. S’a dovedit că o are tot, aşa cum a avut-o şi cu oftenirea ttraiului, atunci când a venit la guvern , a avut un zero intelec­tual sau mai mulţi zero, pentru­ a nu supăra pe d. Răducanu. . . # ‘­­ Cu ocazia sărbătorilor s’a do­vedit un lucru, că eftinătatea nu există de­cât sub regimul demo­cratic, şi în Capitală sub d-nul Mitică Dobrescu. Cetăţenii au ex­clamat, ca şi Phyrhus al vechi­­mei : „încă o eftinătate ca aceas­ta, şi suntem pierduţi!“. ** Dintre toate libertăţile făgădu­ite de guvern, una s’a dovedit că este reală în totul: libertatea speculei negustorești în timpul sărbătorilor. ECOURI D­in nordul Caucaziei se anunţă despre un fenomen neobişnuit, care se petrece în judeţul Mai­­kopsk. In satele din plasa Armiansk au intrat mari cirezi de capre săl­batece şi cerbi, cari au părăsit mun­ţii din cauza lupilor şi lipsei de hrană. Numai în satul Elisavetpolskoe s’au adăpostit împotriva foametei şi lupilor peste o sută de capre săl­batece şi un mare număr de cerbi. Organele administrative au luat mă­suri pentru proteguirea acestor ani­male şi a pus la dispoziţie mijloace pentru nutreţul lor. Imediat după topirea zăpezii vor fi din nou îm­prăştiate în păduri. I­n 24 Martie a avut loc o întrunire a muncitorimii din Omsk, la care s’a condamnat conduita lui Tro­­tzki şi s’a luat hotărârea de a se tri­mite o delegaţie la Moscova, spre a se cere ca să se retragă lui Trotzki ordinul „Steagul roşu“. C­unoscutul inventator iugoslav din America, Nicola Tesla, a declarat zilele acestea presei, că lucrează actualmente la transmi­terea forţei motrice fără fir care va putea pune in mişcare toate mijloa­cele de transport pe uscat, apă şi aer. Se ocupă deasemenea cu con­struirea unui arc extrem de inart, care va fi gata în anul 1931 şi care va putea răspândi unde electrice pe întregul glob. Nicola Tesla mai lucrează la construirea unui nou tip de aeroplan, care va cântări numai 90 kgr. şi care va avea o viteză de 400 mile pe oră şi în afară de aceasta se va putea ri­dica şi sroborî în mod vertical. Ni­cola Tesla este, după cum se ştie, inventatorul motorului de inducţia care e întrebuinţat pretutindeni.

Next