Viitorul, iulie 1929 (Anul 21, nr. 6413-6438)

1929-07-24 / nr. 6432

Anul al douăzeci al doilea No. 6432 6 PACINI Miercuri 24 iulie 1929 3 LESUL In TARA 6 IEI EX. IR STRAINATATE IN TARA Un an------ 700 tei Şase luni------350 , Trei luni------ 200 , In străinătate Un an — — 1400 lei Şase luni — — 700 , Trei luni------ 400 . E D A C T I A■ ADMINISTRAŢIA BUCUREȘTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351 23 ; Redacţia: Administraţia 349/23 şi 303/11 din ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distruge 3 LEI EZ. In TARA 6 LEI EX. în STRAINATATE NOTE Scrisoarea anonimă După noua organizare penală, — autorul — când e dovedit — al linei scrisori anonime, are să sufere consecinţe penale. Un „binevoitor“ nu vor mai trimite câteva rânduri fetei, ci ajun de-a se mărita, descriindu-i viaţa satanică a iubitului şi Un altul nu va mai scrie soţiei anunţând-o că bărbatul ei nu e plecat la un proces în Tărgovişte ci este la un hotel, desigur unde se ocupă de altceva decât de studierea unui proces. Amatorul de literatură anonimă un fel de modestie literară, care totuşi nu trebue generalizată — nu va mai trimete bărbatului vesti despre ce face soţia sa, stricând o căsnicie unită, şi punând veninul induidei în humele cele mai pure şi mai încrezătoare. Toţi aceşti caragioşi adepţi ai glumei clasice a lui Caragiale: „Dacă e anonimă, o iscălesc şi eu“, se vor gândi mult, de acum încolo, înainte de a strica liniştea caselor; înainte de a arunca cu insulte, ce nu se puteau pedepsi ; înainte de a recurge la arjena laşă a calomnieiei din umbră, a intrigei neroade sigură de un succes, pentru că nimic nu prinde mai uşor decât vorba rea. Dacă cineva recurge la probe positive, riscă să întâmpine greutăţi. Dacă insinuiază, fără dovezi, este sigur că va tulbura o conştiinţă, pentru că sufletul nostru este aşa făcut, că mai degrabă este stăpânit de fascinaţia vagă, decât de logica precisă. Pedeapsa penală a autorului scrisorii anonime este bine venită. Ea va tăiapofta celor curagioşi... din umbră, de-a distruge liniştea sufletului altora, şi va tempera zelul „literaţilor“ cari neputând egala în stilul epistolar pe d-na de Sevigné; sunt, insă, oricând la nivelul celor mai perverşi dintre otrăvitorii sufletelor. Scrisoarea anonimă va eşi din rândul îndeletnicirilor inofensive şi al distracţiilor ce nu costă decât preţul unei mărci poştale. Autorul va fi pedepsit, cu toate rigorile lenei, care trebue să fie scutul tutulor şi al fiecăruia dintre noi, faţă de loviturile celor răi şi celor perverşi, cari n’au nici scuza cinismului, ci sunt lași cari lovesc din umbră. PETRONIUS o sfidare şi o neruşunare TRĂDĂTORUL CERE JERTFA TAREI Guvernul d-lui Maniu, — care ,cu adevărat fantastică dacă ae jîină acuma înscrie, numai la ju gândim că cel ce-o are este omul unătatea bugetului în curs un dace merita — cum spunea d. lor ga ficit în bună parte obţinut pri i de altă dată — stâlpul infamiei cheltuielile nesăbuite, prin crearile de sinecure şi diurne, călătorii în străinătate, etc. —, îndrăzneşte să arunce asupra contribuabilor noui impozite, legând pe cetăţeni într’o pânză de biruri cari vor îngreuna până la maximum de suferinţă, traiul fie căruia. Aceste biruri creiate pentru a umple golurile lăsate în bugetul ţării de politica demagogică şi neprevăzătoare a actualului guvern nu sunt însoţite de nici-*» posibilitate de mărirea producţiei şi a veniturilor, încât au un caracter de fiscalitate fără nici o speranţă de ameliorare a producţiei tarei. Dar jertfele celor mulţi, dacă sunt necesare, trebue să fie insrtite şi de jertfele statului însăşi, iar guvernul care cere sacrificii până la sânge, trebue el însuşi să dea exemplul economiilor tăind în carne vie şi trecând peste interesele de partid. Aceasta e oare situaţia guvernului d-lui Maniu , întrebarea e de prisos. In vreme ce se cer sacrificii materiale cetăţenilor, ei văd cum se creiază mereu sinecure, cum se asvârlă banii lor în creaţiuni inutile. * Dar culminaţia acestui sistem cinic, sistemul de a cere biruri, făcând totuşi risipă în bani ţărm o găsim în aplicarea reformei administrative, care va costa peste 2 miliarde anual. Publicăm zilnic, pentru ca opinia publică să fie perfect edificată, tabloul slujbelor cari se vor înfiinţa la aplicarea operei trădătorului. Din acest tablou se vede lămurit şi precis că se înfiinţează şapte directori, cu gradul de subsecretar, de stat (deci şi cu leafa corespunzătoare), 7 secretari generali, şefi de servicii, preşedinţi şi vice-preşedinţi de adunări, felurite comitete şi sub comitete, un întreg labirint de slujba care va costa pe stat, cu cele mai binevoitoare calcule, peste1 miliarde lei. Ţara va suferi, adică Vom suferi fiecare dintre noi, săraci şi bogaţi, trăind într o fiscalitate de robie, pentru a da posibilitate omului „Luminei“ să se mândrească cu o operă ce-a desăvârşit-o cu-o putere personală, şi plutonul de execuţie. Pentru a mulţumi orgoliul tradatorului României Mari, d-ni Maniu, nu sa sfiit de a creia o lege menită a destrăma ţara, ei nu a putut-o distruge în timpul răsboiului. Pentru a da posibilitate unui om, de-a se reabilita (vană speranţă şi inutile sforţări!), şefi! guvernului se solidarizează prea linsa de desaprobare cu trădătorul în atacurile ce le-a adus Regenţei , precum nu se lasă impresionat de gestul de revoltă pe care generalii ce au condus oştirea în râsboi îl fac când trădătorului i se dă titlul de senator pe viaţa în senatul României Mari, al ţărei ce el o dorea robită Puterilor Centrale. O atare politică, însă, in care se confundă cele mai elementare datorii morale , în care se jertfesc interesele tuturor, pentru satisfacerea capriciilor unui trădător , o atare politică în care se impun jertfe materiale tuturor în timp ce guvernul face o risipă de miliarde spre a satisface pe un om, este o politică de sfidare şi de inconştienţă. După ce ani de zile partidul naţional-ţărănesc a ameţit minţile cu făgăduelile tuturor binefacerilor , după ce a criticat, ca o violenţă sălbatecă, tot cea ce s’a făcut de guvernele liberale pentru consolidarea ţărei; dupăce a promis că are soluţii gata în toate marile probleme, venit , guvern recurge la cel mai apăsător, la cel mai dureros regim miscal în care se pune contribuabi. Iii la o presă de stors bani, fă-ft a se creia nici-un mijloc de mărire a veniturilor. Şi toată această politică, culminează cu satisfacţia dată tradatorului de-a creia o lege a sa, neutru destrămarea României Mari. Atâta inconştienţă, o aşa de mare lipsă de răspundere, un atare cinism de bun plac guvernamental, nu poate rămâne fără urmări. Opinia publică nu poat fi subjugată şi nimicită de demagogia aventurieră şi de beneficiarii înşelărei tuturor. Aceasta ar putea să o ştie şi şeful guvernului. Programul naval engiei Chestiunea programului naval englez a fost ridicată din nou în Camera Comunelor. D-l Churchill a cerut să se precizeze dacă Parlamentul va fi chiemat să se pronunțe asupra eventualelor modificări ce s'ar aduce programului deja întocmit. D-l Macdonald, răspunzând negativ a adăugat că va proceda conform competinței ce o are guvernul. D-l Churchill, insistând că-i necesar ca o desbatere parlamentară să aibă loc în această chestiune înainte de închiderea sesiunii, d. Macdonald a răspuns că se va sili să grăbească tratativele pentru a putea face o declaraţiune oficială în care să poată cuprinde toate aspectele acestei probleme internaţionale. D-l CHURCHILL zTciTzî D Iorga este foarte mulţumit . Dacă s’ar fi ascultat sfatul sau de acum câţiva ca d. Stere să fie împuşcat, azi n’ar fi avut ocasia să susţină ideile trădătorului nimbeta administrativă. Totul e bine când sfârşeşte fii nou şi d. Iorga sfârşeşte admirabil. LEGEA CULTELOR D« AUREL VLAD (către deputaţii ca**i au încercat să ia cuvântul):—Afară ! I n parlamentul democriţii naţional-ţărăniste n’auce căta oamenii cari sunt împotriva legii mele, că legea’s eu.». Goana împotriva funcţionarilor — Mii de funcţionari publici vor rămâne pe drumuri. Pentru a-şi plasa partizanii, guvernul pregăteşte o lovitură fără precedent — Preocuparea de căpetenie a actualului guvern a fost de la început desfiinţarea tuturor acelor aşezăminte pe care necesităţile vreunei le-au impus şi le-au creat Concomitent cu aceasta, nu şi-a ascuns intenţiunea de a primeni complect întreg aparatul nostru administrativ, în prima sesiune parlamentară propunând şi făcând să fie votată, modificarea legei jandarmeriei. Cu aceiaş grabă a introdus modificările de care avea nevoe pentru scopul urmărit în legea de organizare a poliţiilor, iar acum în toi de vacanţă şi sub presiunea oprobiului întregei opinii publice, plănueşte lovitura cea mare: votarea reformei administrative. Cu aceste puternice arme la îndemănă, guvernul va purcede apoi la realizarea planului diabolic al dezorganizărei administrative a ţării, prin îndepărtarea slujbei lor competenţi şi înlocuirea tor cu haimanalele clientelei politice ce o vedem că sprijină zilnic gardurile ministerului de interne. Ce se va întâmpla este lesne de prevăzut. La ministerul de Interne se ţin zilnic consfătuiri, care au luat caracterul unor adevărate comploturi conspiratoare. Cei doi subsecretari de stat sunt în permanent contact cu şefii de culori ai Capitalei, precum şi cu şefii organizaţiilor din provincie. Cu acest prilej se face triajul tuturor funcţionarilor, se scotocesc fişe şi se inventează motive de înlocuire. Prima lovitură se va da personalului poliţienesc, începând cu Capitala. S-au cerut tuturor funcţionarilor să depună în cel mai scurt timp actele ce posed şi în special cele de studii. Indiferent de anii serviţi, de capacitatea depusă şi de destoinicia dovedită în serviciu, vechii funcţionari vor fi sau demişi, sau permutaţi în localităţi îndepărtate cu atribuţiuni scăzute până la umilinţă. Cu chipul acesta se vor crea vacanţele de care guverul are absolută necesitate. DAR URGIA CEA MAI MARE SE VA DESLANTUI IN PROVINCIILE ALIPITE SI IN SPECIAL IN ARDEAL, UNDE GUVERNUL VA GĂSI CEL MAI NIMERIT PRILEJ PENTRU A SE DEBARASA DE REGĂŢENI. FUNCTIONARII ADMINISTRATIVI SI POLIŢIENEŞTI DIN ARDEAL VOR FI ÎNLOCUIŢI IN MASA PRIN „COMPETENŢELE“ DE TRISTA ADUCERE AMINTE ALE CONSILIULUI DIRIGENT. Ţara românească n’a cunoscut până acum asemenea ravagii printre funcţionarii statului şi de aceia înfrigurarea celor ce aşteaptă să fie aruncaţi pe drumuri este mare. Sunt poliţii în ţară şi multe la număr, unde funcţionarii n’au primit salariile de pe luni de zile şi acum în loc de bani aşteptă decrete de mutare sau de înlocuire. Faptul după cum am spus este fără precedent. Dar această soartă nu aşteaptă o problemă pe care cei în drept ai numai pe funcţionarii poliţieneşti fi trebuit să şi-o pună şi administrativi. Aceleaşi sinistre -ci perspective ameninţă pe toţi slujbaşii statului. Intr’adevăr, pentru motive de economie ( ca să înfiinţeze în schimb Directorate Regionale) vor fi desfiinţate câteva ministere. Soarta funcţionarilor acestor ministere este necunoscută. APOI UN MIJLOC DRASTIC DE A LOVI IN CEI CU SITUATIUNI INAMOVIBILE ESTE REDUCEREA ANILOR PENTRU PENSIONARE. Cu chipul acesta, corpul funcţionăresc al Statului va fi lipsit de cele mai viguroase şi capabile elemente. Intr’adevăr, un funcţionar la vârsta de 54 ani, în marea majoritate a cazurilor este în deplină putere şi nu poate fi destinat să îngroaşe rândurile pensionarilor. Numărul slujbaşilor în această categorie şi care dacă nu ne înşelăm sunt chiar mai mici în vârstă ca actualul preşedinte al Consiliului de miniştri, este considerabil. Ce-ar zice d. Maniu fiind un simplu funcţionar al statului să fie pensionat la vârsta d-sale?... Cum va suporta apoi Casa Pensiilor o asemenea năvală, este desigur încă Un fapt, din care „oamenii zilei“ nu fac iarăşi nici un secret, este că prin budgetul viitor se vor mai face încă o serie de reduceri simţitoare între funcţionarii statului. Că vor fi existând şi necesităţi superioare care impun reduceri nu făgăduim. Dar cunoscute fiind intenţiunile celor ce voesc să facă această formidabilă operaţie, nu este cazul să ne resemnăm şi să zicem: „Dacă trebue să se facă“. Guvernul Maniu stăpânit de la început de mania sabotării şi-a pus INCEPUT LUPTA separatistă intre proviasi. Deputaţii d-lui Manu? atacă reciproc Muntenia, moldova, Dobrrojjea şi Basarabia . In şedinţa de ori a Camerei luându-se în discuţie articolele din reforma administrativă care prevad înfiinţarea de directorate regionale s’a cerut de către unii deputaţi înfiinţarea de astfel de directorate regionale la Galaţi şi Constanţa Ca să se vadă spiritul pe care l-a impus reforma trădătorului Store, e destul să se spună că în acastă şedinţă, unii deputaţi au atacat Moldova spunfaic că prea multe cere în favoarea ei, fără să aibă importanţa pe care i o dau majoritarii din această provincie. Când s’a cerut înfiinţarea directoratului dela Constanţa, aceleaşi aprecieri s’au făcut şi asupra Dobrogei. Deputaţii din Moldova şi Dobrogea se ridicau împotriva pretenţiunilor exagerate ale Munteniei " . La capitolul acesta al regiunilor a fost o penibilă discuţie, în timp ce trădătorul Stere împrumutând rânjetul bolşevic al d-lui Halipa, era foarte satisfăcut ca a putut să provoace această luptă între provinciile statului român.. Până şi ministrul de interne, d. Vaida a părăsit şedinţa, desgustat de acest spectacol pe care l a provocat reforma trădătorului Stere. Şedinţa de ori a Camerei a marcat începutul destrămărei statului român, impusă de agentul comandaturei germane, unui guvern inconştient şi unor majorităţi formate, în cea mai mare parte, din foştii agenţi şi spioni ai ocupaţiei duşmane. In actualitate MIJLOACELE revoluţionare Guvernul s’a pus pe lucru. Avem centralizator, dacă aceste cauze nişte stăpânitori cari desfăşură o sânt întreţinute şi complicate de activitate prodigioasă în toate do- un contingent parazitar de furteţimeniile, putem spune chiar că viaţa noastră politică n’a înregistrat până astăzi o asemenea febrilitate, n’a cunoscut o concurenţă mai sgomotoasă în fabricarea legilor. Toţi miniştrii dau asalt Parlamentului cu vălmăşag de legi. Cine n’ar cunoaşte valoarea acestor plăzmuiri şi motivele acestei întreceri, ar avea impresia că abea acum România şi-a descoperit oamenii cari îi trebuia, ar crede că a obţinut într-adevăr nişte diriguitori universali. Mă rog, există astăzi vre-un ministru sau vre-un domn subsecretar care să nu „elaboreze“ . Am ajuns să ne elaboreze şi să ne organizeze d-l Dere Ioaniţescu, d-l doctor Aurel Dobrescu şi d-l Potârcă, legiferează mai cu seamă acel ţăran get-beget care este d-l Madgearu, întocmeşte legi după legi d-l Ion Mihalache, în sfârşit, a ajuns să asigure fericirea ţării chiar cel mai mare român al vremurilor : C. Stere... Parlamentul a înghiţit ca un moloh şi a dat drumul ca o moară blestemată, unui puhoi de legi sortite să se reverse ca o mană cerească asupra Ţării. # Un loc aparte în această extraordinară fabricaţie, îl ocupă reforma administrativă. Este un produs care poată marca unui ambiţios grandoman, încăpăţânat ca uit berbec, a unui exasperat chinuit de veleităţi enorme, este opera omului care în zile de cumpănă, alături de toţi netrebnicii, a conspirat împotriva ţării. Această „reformă“ loveşte deadreptul în fiinţa Statului românesc. Nu sânt simple cuvinte de critică, numi scepticismul sau invidia caracteristică partidelor politice din opoziţie. Este constatarea ce o face foarte lesne orcare cetăţean român, ştiutor de carte, când citeşte textul legii respective. Dacă este adevărat că Statul este copleşit de o birocraţie cu patru regimuri diferite, dacă toate serviciile publice sânt încărcate de un formalism absurd, excesiv de onalt, apoi medicamentarea acestor cangrene, nu se poaate obţine în nici într’un caz prin sistemul Stere. E drept că guvernul a invocat necesitatea descentralizării, dar nu pentru a face loc rânduelii şi promtitudinii în lucrări, nici pentru a preveni şi a scuti publicul de şicanele şi abuzurile birocraţilor- Guvernul nu s-a gândit nici la prevenirea incorectitudinilor, nici la selecţionarea şi reducerea cadrelor slujbaşilor, ci a adoptat legea lui Stere pentru a face posibilă deocamdată plasarea veninoasei ,muşiţe de a partizani, iar ceva mai târziu, într’o zi oarecare, pentru a putea realiza visul autonomiei politica Monumentala reformă prezintă apoi dispoziţiuni mai stranii. Ea sovietizează pur şi simplu administraţia comunală a Ţării, instituind supremaţia ignoranţei şi a demagogiei într’un Stat abea întregit, care se află încă în criza unificării sufleteşti. Este inconştientă 7 Este eroare 7 Or, este „voinicizarea“ integrală a patrimoniului României 7 Lăsând la o parte sofisticările expunerii de motive, artificiile de mistificare din textul legii şi tiradele grandilocvente ale apărătorilor ei, monstruoasa „reformă“ improvizată prin excluderea ideei de justiţie şi pe implacabile raţiuni de partid, înseamnă cea mai grosolană nesocotire a acelei importante categorii de muncitori ai Statului care o compun funcţionarii. Aşa zisa reformă administrativă este ofensiva luptei de clase, luptă care face parte din programul partidului de la putere, cascada legilor ce au năpădit ţara de câteva luni încoace, este în realitate aplicarea tacită a unui întreg sistem revoluţionar. Iată pentru ce trebue să amintim mereu eminentelor somităţi aşezate acum în fruntea treburilor Statului, tuturor domnilor miniştri şi subminiştri foarte grăbiţi să ne umple de legi imposibile : — Mai cu binişorul! PARTIDUL NATIONAL si IDEIA de CONTINUITATE de VALERIU ROMAN Un fel de a gândi şi de a judeca, iar nu o concepţie de stat specifică, am adus noi Românii, din fosta Ungarie. Din viaţa de stat atâta am văzut cât am simţit pe spinarea noastră. La legiferare am participat numai ca alegători, în raport pe 6000 , 200, adică pe când gând rău pe funcţionarii statului. 6000 Români censitari alegeau uu crezând că nu va putea face operă deputat, erau circumscripţii unu de bună administraţie cu actualul aparat. De unde va importa însă elementele de care are nevoe ? Vom vedea foarte curând. Să nu se mai uite însă un fapt. Se plănueşte aruncarea pe drumuri a mii de funcţionari, când nu s’a desfiinţat încă nici un automobil dela ministere, iar d- Mihalache şi plimbă cămeşoiul într’o elegantă limuzină....reşit cu 200 alegători. In justiţie, dreptatea numai între împricinaţii de acelaş neam se făcea, încolo, paragrafii erau de ceară. Atâtea exemple sunt, ca segregările, comasările, proporţionalizările, procesele dintre români şi magnaţii unguri etc. In administraţie legea era, ce spunea „Măria Sa domnul solgăbirău“. Intre astfel de împrejurări, de ce anume idei şi principii, în materie etatistă, s’a putut îmbiba poporul românesc, sub stăpânirea ungurească . Concepţia specifică o au aceia cari au creiat instituiiunile de stat sau cari au pătruns fondul lor, iar tradiţia este patrimoniul acelora cari şi-au trăit viaţa integrală în cadrul instituţiunilor naţionale. Or, la noi românii, nu a fost cazul. , Totuşi partidul naţional a avut pretenţia că evoluţia României Mari să-şi ia începutul de pe platforma sufletească a Ardeleniior, adică continuitatea românească. Reprezentată prin Vechiul Regat, să-şi ia o întorsătură dictată de cei noui veniţi. Nu şi-au dat seama conducătorii inconştienţi ai partidului naţional că atunci, când pretind o absurditate, săvârşesc şi o gravă eroare politică. Problema minoritară numai aşa se poate resolvi, spre binele ţării, dacă minorităţile vor fi încadrate în continuitatea românească. Cum să le putem cere o adaptare din partea lor, până când se văd trăiţi în propria lor tradiţie, care le menţine vie memoria trecutului ? Cum să le putem obţine stima şi recunoaşterea superiorităţii noastre, dacă dăm dovadă de lipsa de forţă creia m mare, proprie neamului nostru . Nici decum prin menţinerea vechilor forme, creiaţiunile geniului maghiar. După fuziunea cu ţărăniştii, partidul naţional a mai cedat din integralitatea concepţiei greşite, dar nu a încetat să conteste exclusivitatea continuităţii româneşti şi să ceară un loc de frunte specificului maghiaro-ardelenesc. Sunt aşa de mari deosebirile, între Vechiul Regat şi fosta Ungarie, în ce priveşte principiile de temelie ale organizării de stat, încât rămân deapururea ireconciliabile. Şi măcar dacă am avea, noi românii eliberaţi, ceva comun cu aceste principii, dar am trăit în afară de ele. Şi atunci nici un singur motiv nu militează pentru a compromite ideia de continuitate pură românească şi să introducem, pe din dos, frânturi de continuitate streină, întunecând strălucirea geniui românesc, în care nici de cum nu vor, conducătorii partidului naţional, să aibă deplină încredere Această pretenţie, a partidului naţional, se manifestă pe toate tărâmurile, dar în special la întocmirea aşezamantului nostru administrat»îi este mai puţin motivată. D-l Vaida, în expunerea de motiv© a proectului administrativ, susţin© această stranie concepţie cerând loc pentru tradiţia maghiaroardeleană. Sub masca mentalităţii specifice a a românilor ardeleni, admite încadrarea „autonomiei“ ungureşti in aşezarea noastră administrativă. Şi ca această mentalitate specifică, atât de scumpă partidului naţional, să aibă o demnă încadrare creiază regiunea sub ipocrita denumire de „asociaţiunea generală a judeţelor“ impunându-le reşedinţele exact în centrele istorice. Şi ce nu le-a reuşit ungurilor o mie de ani, să îi identifice sufleteşte pe români, are să o facă legea administrativă, opera partidului naţional, instrument de eroică resistentă din trecutul robiei noastre. Anume realitatea este, ca romanii transcarpatini stau şi azi sub sugestiile inconştiente ale ungurilor, a căror cultură au trebuit să şi-o însuşească, şi cu cari legăturile sociale le menţin şi azi. Nu este acesta un reproş, numai evidenţierea unei stări primejdioase care trebuie curmată, iar nu încurajată. Spiritul regiunilor transcarpatine are să se formeze pe platforma sufletească a ungurilor, cari singuri sunt deţinătorii conştienţi ai tradiţiilor locale. Orbiţi de forma „autonomiei“ ungureşti, aduc elogii fondului, pe care l-au înţeles cu totul greşit. Nu şi-au dat seama că ungurii deşi au păstrat formele medievale ale autonomiei locale, dar în fond au introdus inovaţiuni aşa precum au reclamat interesele lor naţionale. Dacă ar fi citit manualul oricărui profesor de drept administrativ, ar fi văzut cum deplâng dispariţia autonomiei şi susţin că, de multe or, nici măcar de o autoadministrare nu poate fi vorba. Iată câteva exemple. Faimoasa activitate a organelor administrative se întemeiază pe votul censitar, pe introducerea membrilor viriliști și pe dreptul de candidare a prefectului și pretoriului care, la aprecierea lor fără datoria de a motiva, puteau candida pentru un post o singură persoană. Comunele erau (Continuare in pag. 2-a)