Viitorul, noiembrie 1929 (Anul 21, nr. 6518-6543)
1929-11-26 / nr. 6539
8 PACIM final al fffoua-zggl $j doHea No. 6539 Harti 26 Noembrie 1929 3 LEI IX. In TAXA 6 LEI EX. In STRAINATATE ABONAMENTE IN TARA Ub an------ 700 M Sase Hunt — — 3SQ . Trei luni — — 200 . In streinatate Ud bd — — 1400 lei sase luni — — TOO . Trei luni------400 . REDACTIA — ADMINISTRATIA BUCURESTI STRADA E08AR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. H Telefoanofos Diesţia 351 23. Redacţia $1 Administraţia 349/23 ,1303/11 mm ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc (Area I) Administraţia statului, Strada R. Poincare U ul la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisete nepublicate de dfc£ru$ 3 lei 6 LEI EX. . In TAXA STRAINATATE O CRIMA Dacă situaţiunea fimcţionarilor publici — mai cu seamă a celor mici — este încă precară fiindcă salariile cu care sunt plătiţi nu acoperă nevoile lor stricte de viaţă, trebue să recunoaştem că situaţiunea pensionarilor este încă şi mai grea. Intr’adevăr, când maximul pensiei este 12.000 lei lunar şi când minimul ei este astfel încât cei cari o primesc nu-şi pot acoperi nici cheltuelile corespunzătoare celui mai modest traiu, insuficienţa pensiilor este mai mult decât evidentă şi remedierea acestei stări de lucruri trebuie să fie una din primele preocupări ale omului de Stat. Nu se poate admite ca persoane cari au ocupat cele mai înalte funcţiuni publice, să ajungă silite a trăi cu o pensie de 12.000 lei, după cum este cu totul inadmisibil şi neuman ca micul funcţionar ajuns pensionar, să moară în mizerie din cauza insuficienţei pensiunei ce-i dă Statul pe care l-a servit toată viata. Pentru aceste motive, d-nul Vintilă Brătianu, în anul 1928, pe când era preşedintele Consilul de Miniştri şi Ministru de Finanţe, a crezut necesar să dea grabnic o solutiune definitivă chestiunei armonizărei pensiunilor, după cum rezolvise, în 1927, şi chestiunea armonizărei salariilor. Am avut onoarea de a fi preşedintele comisiunei însărcinată cu studiul acestei chestiuni, pentru că mă ocupasem, în 1927, şi cu cea a armonizărei salariilor. Pe baza directivelor d-lui Brătianu şi examinând d® aproape chestiunea din punct de vedere financiar, am schițat în linii generale principiile pe care socoteam că se cuvine să se întocmească noua lege de armonizare a pensiunilor, principii cari au fost admise de d-nul Brătianu. Aceste principii erau: a) Pensia minimală să fie aproape egală cu întreaga retribuțiune minimală sporită cu adaosul de scumpete, chirie, etc. b) Pensia maximală să fie cel puțin dublul celei actuale. Evident că pentru a aplica acest proect trebuiau asigurate veniturile Casei Pensiunilor, astfel încât ea să poată suporta plata nouilor pensiuni. După calculele făcute, am afiflst lat concluziunea că dacă Statul măreşte convenabil subvenţia anuală ce o acordă Casei Pensiunilor, şi mai cu seamă dacă să ia măsura ca reţinerile de pensie să se facă nu numai asupra salariilor de bază, dar şi asupra sporurilor de scumpete şi celorlalte adause ce s’au dat funcţionarilor publici, se putea ajunge la un fond anual al Casei care să permită plata pensiunilor menţionate mai sus. Această măsură urma să fie aplicată de îndată ce bugetul permitea un spor de salarii cel puţin egal cu reducerile corespunzătoare aplicării reţinerilor de 10% asupra sporurilor de scumpete şi asupra celorlalte adause pe cari le primesc funcţionarii. Această hotărîre era justificată prin aceea că Ministrul Finanţelor nu admitea nici o micşorare a sumelor primitoare din salariile funcţionarilor. Guvernul V. Brătianu demisionând la finele anului 1928, acest proiect n’a putut fi realizat. Astăzi, guvernul Maniu a luat decisiunea de a scoate la pensie un număr foarte mare de funcţionari. Persoane care au abialitatea de 45 ani vor deveni pensionari. Pentru a putea face aceasta, trebuie mărit considerabil fondul pensiunilor. .In acest scop guvernul proiectează ca, fără a spori salariile, să se facă pe viitor reţineri şi asupra accesoriilor pe cari le primesc funcţionari. In aceste conditiuni realizarea proiectului din 1928 al d-lui Vintilă Brătianu devine imposibilă, căci toate nouile resurse vor fi întrebuinţate pentru plata marelui număr de funcţionari tineri scoşi la pensie. Această procedare a guvernului este o crimă împotriva pensionarilor fiindcă aceştia vor fi astfel condamnaţi să nu poată obţine mulţi ani pe viitor nici un spor de pensie, deoarece toate fondurile cu cari se puteau spori pensiile lor vor fi alocate pentru plata numeroşilor funcţionari scoşi la pensie de guvernul Maniu. Această măsură, cu substrat de natură pur politică, este vătămătoare atât intereselor ţării cât şi drepturilor legitime ale funcţionarilor şi pensionarilor. Socotesc că cei ce au putere, trebuesc să împiedice înfăptuirea ei. TANCRED CONSTANTINESCU ---------------„...----------------| A MURIT CLEMENCEAU Omul care sfida limitele obişnuite fie vigoarei intelectuale şi îşi păstrase în bătrâneţe lumina minţei superioare, a murit. Şi această veste pare neverosimilă atât de legată era viaţa intensă de omul care nu mai este! Clemenceau a fost incontestabil o personalitate europeană cam puţine altele, au fost. Timp de câteva decenii numele lui a fost predominat, în politică, în parlament şi în culisele lui, in marea cultură şi în publicistica mondială. Doctor în medicină n’a practicat niciodată o meserie în care desigur, cu mintea sa ar fi ilustrat-o; elenist şi latinist citea ca delectare personală cum făcea şi Gladstone—pe autorii clasici, Ciemeîîceau a fost şi un autor de teatru cum a fost un memorialist şi un filosof de felul sentenţios al lui Marc Aureliu... In toate direcţiile a rămas şi s’a impus, dar acolo unde era dominat a fost în marea politică, şi lu frământarea războiului. „Tatăl Victoriei” s’a înscris în rândul celor ce s-au legat numele de Istoria glorioasă a Franţei. Iar opera păcii în perioada tratatelor internaţionale, a fost stăpânit de acest dârj bătrân, care iubea Franţa cu pasiune şi punea în apărarea ei vigoarea şi chiar irascibilitatea temperamentului său combativ. Clemenceau pe care ii revendică cu drepturi egale ziaristica şi editura şi parlamentarismul şi marea oratorie, a rămas astfel legat de istoria contemporană a Franţei, ca animator al războiului, ce-a dus la victoria finală, şi ca factor de-o însemnătate hotărâtoare In alcătuirea tratatelor de Pace. Intru cât ne priveşte, nu vom putea uita că marele om politic, a cărui moarte a îndoliat Franţa, a luat o parte hotărâtoare la războiul In care România a intrat cu conştiinţa Înaltelor ei obligaţii, şi că numele său a rămas şi pentru noi legat de apururi cu o victorie care ne-a dus la crearea României Mare împărtăşim doliul marei ţări amice aliate, şi regretăm moartea unuia din cei mai iluştri oameni politici ceva i-a avut in vremea noastră. GEORGES CLEMENCEAU cu prilejul împlinirea vârsetei de 89 ani. ZI CU ZI S’a constatat ca localul Senatului este cu totul insuficient, din causa numărului mare de mnniștri, cari ar ocupa bănci prea multe. S’a propus utilizarea băncilor din Cismigiu pentru cei ce n’au încăput pe locurile actuale. Guvernul recurge astfel la orice mijloc inteligent. — ca unul ce e condus de d. Maniu — pentru a face fată la toate nevoile ! # D. Vidrighin a făcut o nouă jertfă: a primit să fie angajat cu contract cu 4 milioane jumătate pe an. Dacă unii pesimiști găsesc că în vremurile noastre nu avem destule caractere, privească la d. Vidrighin ! Acest om nu s’a itimidat de nici-o cristică, și trecând peste prejudicii au băgat mâna in casa cu bani a căilor ferate, fără nici-o frică. FEMEILE IN POLITICA D. Cicio Pop a prezidat şedinţa pentru primirea femeilor în partidul naţional-ţărănesc O. VADA: — Ce zici de înscrierea femeilor in partidul nostru ? D. CICIO POP: — Este un eveniment tot atat de important ca si concursul de frumuseţe pe care l-ai prezidat d-ta. REFACERE ECONOMICA Am intrat in al doilea an de guvernare naţional ţărănistă. Răgazul cerut de către conducătorii politicei economice şi financiare a guvernului, pentru ca să se vadă roadele măsurilor pe cari le-au luat, s’a terminat. Am trebui deci să vedem măcar primele efecte ale faimoasei colaborări cu capitalul străin, ale cântate! exploatări raţionale a avuţiilor statului, ale „cinstei” întronate în finanţe. Chiar bugetul pe anul viitor ar trebui să prezinte conform promisiunilor, importante venituri din exploatarea avuţiilor Statului de către „specialiştii” naţional ţărănişti, micşorându-se astfel impozitele ce le plătim, şi desvoltându-se economie naţională. In joc de toate acestea, vedem un „Argus” coloane interminabile de poliţi protestate, numeroase falimente şi cereri, multe cereri de concordat preventiv, instituţia de bază a actualei guvernări. Totuşi guvernul, adică d. Madgearu, nu se dă bătut. Continuă „refacerea” ţării. Încearcă să realizeze canalul Argeş-Dunăre, in timp ce industria serioasă şomează, lovită de măsuri cari favorizează pe cea de Peste hotare, mai concesionează sub diverse forme aviaţia naţională, fără să folosească din aceasta nimeni, în afară de samsarii guvernamentali; in sfârşit loveşte in Întreprinderile naţionale, pentru a le infeoda unui politicianism meschin. Pentru aşa om, aşa operă: mizeria şi şomajul refacerii economice guvernamentale, sunt demne de micimea şi meschinăria fostului ministru de Industrie, care astăzi şi-a purtat competinţa la ministerul de Finanţe. Acei cari cunosc adevărata situaţie economică, ştiu de altfel că plecareaLUU Madgearu de la ministerul de Industrie, este o fugă, angajat peste măsură faţă de străini, neputtnd merge până la capăt in aceste angajamente pentru a nu desfiinţa complect industria din ţară, d. Madgrearu speriat de situaţia economică din ce in ce mai tristă, a preferat să plece, lăsând răspundrea d-lui Aurel Vlad. Acesta urmează deci să poarte ponoasele politicei economice, ale cărei foloase Ie-a tras d. Madgearu în „triumfala” călătorie din străinătate. Ce va face d. Madgearu la Finanţe, se poate bănui de pe acum. Deocamdată însă fugarul e în siguranţă, iar întu, ciocan şi nicovală a rămas sărmanul protejat al d-lui Maniu. De aceia credem că plecarea d-lui Madgearu de la ministerul de industrie, ar trebui să însemne cel puţin întronarea unei politici mai cinstite faţă de industria din ţară. Duplicitatea care a dat cele mai rele roade, industriaşii neştiind pe ce pot conta şi pe ce nu trebue părăsită. D. Aurel Vlad trebue să fie cel puţin om de bun simţ şi să priceapă că, a urma politica d-lui Madgearu şi a-i adopta proectele de legi, astfel cum a declarat zilele acestea îpntr’un interview, este a compromit interesele economice ale ţării, scurtând încă mai mult zilele guvernului și ale ministeriatului d-sale. Ori acest ultim argument, contează desigur... Politica Externă — Rezistenţa Ungariei, Mica înţelegere şi vizita d-lui Mironescu la Praga — Fapte şi manifestării înşiruite în cursul ultimilor ani învederează, pentru oricine urmăreşte situaţiunea raporturilor românoungare, o văd că tendinţă a vecinilor noştri de a înăspri relaţiunile dintre cele două state în contrazicere cu falsele protestări ale lumei oficiale maghiare, pretinzându-se doritoare de mai bune legături între Ungaria si România. Propaganda permanentă in străinătate ostilă României, acţiunea de la Geneva pentru creiarea unei atmosfere antipatică nouă, violenţele de Umbagiu ale presei maghiare şi chiar discursurile ocazionale din lăuntru şi în afară de parlament, reprezintă manifestări ungare cari nu pot decât să înăsprească raporturile şi să sporească tenzhinea româno-maghiară. Vin cele două chestiuni la ordinea zilei au dat acestor relaţiuni un caracter încă şi mai puţin amical: reparaţiile orientale şi discursul deopotrivă insultător şi ameninţător al deputatului guvernamental Iuliu Pekar. Ca să evite o intervenţie a Micei înţelegeri pe această din urmă chestiune, s’au luat măsuri ca agenția telegrafică ungară să anunțe o retractare deghizată a deputatului maghiar. Nu știm dacă după această retractare demersul diplomatic va mai avea loc. In tot cazul cert este că, indiferent de retractare, faptul se va repeta, sistematic, fiindcă el face parte din ansamblul politicei ungare, iremedabil ostilă României, chiar dacă la un moment dat aparenţele ar putea să fie altele. Dealtfel telegramele recente cari transmit rezumatele de presă, semnalează violenţele de Umbagiu ale ziarelor de la Budapesta faţă de România tocmai în legătură cu incidentul provocat de cuvântarea deputatului Iuliu Pekar ■ "Indiferent, dacă pe această ches- tiune se va mai face sau nu un I demers la Budapesta, o altă pro- I blemă insă, tot în legătură cu Un- garia, impune mai ales o acţiune neîntrerupt susţnută din partea Micei Înţelegeri. Problema reparaţiilor orientale prezintă pentru statele Micei Înţelegeri un interes atât de mare încât violenţele de limbagiu ale unui deputat ungur oarecare, după ce acum căteva luni chiar contele Bethlen a fost silit să retracteze şi el, se pierd în noianul de injuri ale presei maghiare la adresa României. De aceia dacă în ceasul de faţă este de făcut un demers diplomatic comun al Micei Înţelegeri, el trebue să se concentreze mai ales asupra problemei reparaţiunlor, care, prin dificultăţile ce le prezintă, are nevoe de acţiunea concentrată a României, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei. Dealtfel nu este vorba ca două din cele trei state să susţină interesele izolate ale celui de al treilea, deoarece de data aceasta la soluţionarea problemei reparaţiunilor orientale, fiecare din statele componente ale Micei Înţelegeri este deopotrivă de interesat faţă de rezistenţa Ungariei. In această situaţiune lupta trebue dată deci în comun şi nu printr’un demers diplomatic inutil la Budapesta, ci intervenind dirct la marile puteri, cari vor avea să decidă în a doua conferinţă dela Haga. * Cu alte cuvinte este imperios necesară o acţiune comună a Micei înţelegeri, care să pregătească lumea internaţională pentru cauza dreaptă ce apărăm. Întâmplarea face ca de rândul acesta, — din cauza interesului grabnic pe care î l are ca să ajungă la definitivarea şi aplicarea planului Young, — nici Germania să nu poată fi alături de Ungaria în politica de rezistenţă pe care aceasta o încearcă faţă de marile puteri. In genere de altfel pe chestiunea reparaţiunilor orientale Ungaria şi-a creiat, cum era si firesc, o atmosferă internaţională, a cărei ostilitate o explică în de-ajuns politica îndrăsneaţă a Budapestei. De toate aceste împrejurări, care uşurează acţiunea diplomatică a Micei înţelegeri, trebue să se profite de către cabinetele de la Praga Belgrad şi Bucureşti pentru ca dreptatea cauzei pe care ele o reprezintă şi o apără să nu poată fi nesocotită cel puţin de data aceasta de către marii noştri prieteni occidentali. ’Nu ştim încă care este rostul vizitei d-lui Mironescu In Praga. In tot cazul ea se produce într’un moment când prezenta ministrului de externe român în Capitala Cehoslovaciei poate sluji ca să grăbească acţiunea diplomatică a Micei Înţelegeri. Deşi noul guvern nu s’a format încă la Praga, totuşi permanentizarea d-lui Beneş la conducerea ministerului de externe, oricare ar fi guvernul de mâine, înlesneşte situaţia în vederea organizărei demersului comun, fără de care desigur că ar putea fi deopotrivă periclitate interesele celor trei state prietene şi aliate. Va şti, însă, d-l Mironescu să facă faţă cel puţin de data aceasta situaţiunei grele în care ne găsim în ajunul celei de a doua conferinţe de la Haga ? E o întrebare pe care o justifică in de-ajuns atâtea greșeli trecute. Profesorul G. Ibrăileanu, de la Universitatea din Iaşi, în studiile sale critice asupra renaşterei noastre literare, descopere un coeficient sufletesc special al moldovenilor în evoluţia civilizaţiei româneşti. Moldovenii, cu o tradiţie culturală superioară, cu un contact permanent şi secular cu polonezii, sunt cei mai poeţi şi cei mai artişti dintre români. Reversul acestor însuşiri atavice e tot atât de evident : o complectă dezarmare în faţa cifrelor, incapabili de negoţ, şovăelnici economiceşte, cotropiţi de străini, săraci şi sărăciţi. Energia rasei o reprezintă oltenii şi ardelenii. Picătura de poezie, moldovenească, e minunat cristalizată în donaţia nobilă, generoasă şi clară a omului de inimă care e juristul C. Hamangiu. Născut în săraca şi necăjita Moldovă, a învăţat carte fără mijloacele copiilor înstăriţi, a terminat cu strălucire liceul Codreanu din Bârlad, fiind ca elev profesorul colegilor săi, apoi, după aceleaşi studii deiente de la Universitate, îşi închină viaţa magistraturei şi ştiinţei dreptului. Cărturar şi om al dreptăţei d-l C. Hamangiu a sporit cu lumină preocupările etice ale profesiunei sale, înscriind in viaţa socială a neamului, o jurisprudenţă de o chintesenţă superioară, acea a recunoştinţei şi a datoriei către generaţiile viitoare. . Măreţul gest al omului simplu şi modest e un ecou logic al uunei vieţi de muncă aprigă şi adesea amară, este o confirmare a poruncei sufleteşti pe care datina a trezit-o în sufletul care s’a socotit datornic generaţiilor viitoare. Şi d-l Hamangiu, care n’a moştenit dela strămoşi sau de la părinţi de cât avuţia minţei şi a inimei, nu putea să nu-şi închine gândul departe, în viitorul de civilizaţie al acestui popor, şi totodată să înzestreze acest gând fericit cu întreaga sa avere personală, rod al economiei şi cumpătărei care sunt surorile muncei. „Generaţia din care fac parte, spune d-l I. Hamangiu în actul de donaţie şi care atinge acum pragul celor 60 de ani şi-a dat proba puterei ei de muncă, talent şi concepţie de viaţă şi artă. Deşi puterile şi năzuinţele ei dăinuesc încă, îndemnurile mele ţintesc mai mult spre generaţiunea de literaţi şi artişti aflaţi încă în prima vigoare a talentului şi mai ales spre noua şi viitoarea generaţie de scriitori şi artişti. Din mijlocul ei nădăjduesc să răsară creatori de noui şi neperitoare opere, izvorâte din inima, din sufletul şi din geniul acestui popor. In special către aceştia mi se duce gândul, de la aceştia aşteptăm acele creaţiuni frumoase, curate şi nemuritoare, care să ducă faima ţărei noastre în toată lumea, căci repetăm crezul nostru de la începutul acestui act: gradul de civilizaţie şi de cultură al unei ţări se măsoară după valoarea producţiilor ei spirituale, şi mai ales a acelora cari prin excepţionala lor frumuseţe pot trece graniţele ei“. Cu aceste gânduri bune, credincioase viitorului rasei noastre şi a netăgăduitei puteri a „specificului românesc“ în civilizaţia mondialii, marele donator, fără să aibă intenţia de a trezi la datorie pe acumulatorii de milioane postbeliei, ne dă totuşi o lecţie de moralitate civică, un dreptar sufletesc al vieţei contimporane din care virtutea pare că a fost alungată. Dar ca optimist neclătinat ca sunt, simţind în sufletul meu aceiaşi picătură de poezie care mi-a luminat copilăria, anii de şcoală şi năzuinţele de mai târziu, în acelaş Bârlad către care adesea se îndreaptă gândul donatorului, cred statornic, fără nici o umbrire de îndoială, în chemarea superioară a neamului românea©, nu viitorul de cultură şi civilizaţie a atavismului nostru latin şi sunt sigur că viitorii artişti. Poeţi, filosofi sau jurişti, păşind solid pe potecile de lumină ale donaţiei Hamangiu, vor şti să răscumpere, în faima mondială, fericita generozitate a marelui gest care i-a călăuzit In actualitate Lecţia morală a UNUI DONATOR CANALUL Bucureşti-Aries-Dunare Hotărât lucru, oamenii de afaceri, în dorinţa de a nu le scăpa din mână, combinaţiuni în stil mare, în cari sunt în joc angajări de miliarde, întreţin opinia publică, în mod regulat, cu fel de fel de anunţuri şi reclame, cari contrazicându-se unele pe altele, dau măsura seriozităţii afacerii ce vor să pună la cale. Astfel, chestiunea canalului București-Dunăre a devenit o adevărată halima! începnd de astă primăvară, după realizarea afacerii Krueger, regulat jurnalul „Argus“, ne dă de știre, că proectele lucrărilor au fost aprobate de cele mai mari somităţi specialiste, că nu e chestiune decât de câteva săptămâni, pentru începerea lucrărilor, că lucrările sunt mai avansate decât se crede, că aranjamentul financiar e gata, că în fine Bucureştii vor avea un port la Dunăre, în felul desemnelor vopsite şi etalate la vitrinele de pe Cal. Victoriei. Noi am spus la timp, că nu credem în asemenea reclame, căci nu se va găsi nimeni, din Cassele serioase, cari să se angajeze în asemenea lucrări, Jules-Vermiene, afară numai dacă oamenii de afaceri, nu vor reuși să angajeze Statul în aventuri, cu consecințe dezastruoase, după cum s’a întâmplat cu afacerea Kruieger. Când noi spuneam că avem deaface cu reclame de bâlci, aveam mare dreptate, căci acum nu ni se mai spune că lucrările vor începe mâine, ci, că au sosit inginerii engezi să verifice pe teren proectele, cari, ni se spunea că, fusese deja aprobate de somităţi streine. Noi spuneam atunci că altceva o să se cerceteze nişte proecte după desemne, şi altceva e când somităţile ar binevoi să le studieze la faţa locului. Acum se vede că am avut dreptate, căci exact la fel, inginerii englezi, au voit să examineze situaţia la faţa locului şi după aceasta să-şi spună cuvântul. Noi suntem siguri că, având în vedere consideraţiunile desvoltate în ziarul nostru, inginerii englezi nu se vor încumeta să dea aviz favorabil financiarilor cari ar voi să participe la o asemenea lucrare. Apoi, nu se pot considera ca lipsite de seriozitate, anunțurile cu litere de o șchioapă din jurnale, că toate planurile sunt gata studiate, din toate punctele, de vedere, când deabia săptămâna trecută inginerul Leonida a cerut permisiunea de la Ministerul Lucrărilor Publice ca să facă, studiile în Publicul care asistă la toate,aceste reclame îşi poate da seama că după cum am spus noi, nu este vorba de vreo lucrare serioasă şi rentabilă, ci de înjghebarea unei afaceri în stil măre, d© pe urma căreia va pierd© Statul şi cei curi vor fi naivi să participe la dânsa, dar vor câştiga aceia cari, cu dedesubturi, caută cu atâta perseverenţă, să o pună la cale, încurajaţi de reuşita afacerii Kruieger, care le-a adus câştiguri însemnate ! Românul are un calificativ potrivit, pentru afacerile pentru cari te face prea multă reclamă. ECOURI cidentele de automobil au ajuns aşa de dese în Franţa, încât s’a simţit necesitatea înmulţire! posturilor de ajutor. Numai pe şoseaua Paris-Chantilly, şi Paris-Serlis s’au inaugurat de curând un număr de 12 posturi de ajutoare * Zilele trecute s’a deschis la Moscova în mod solemn primul planetariu din Rusia sovietică. La solemnităţi au participat funcţionarii de la Comisariatul de Externe în frunte cu Litvinov, fostul comisar al Instrucţiunii Publice Lunaciarski, Comisarul Sănătăţii Publice Semaşko. Reprezentanţii guvernului sovietic au declarat că, spre deosebire de planetariile din Europa occidentală, Planetariul din Moscova va fi pătruns de concepţia materialistă a lui Marx asupra lumii. S-a şi propus ca noul institut să poarte numele de „Planetariu Marxist”. A Z