Viitorul, noiembrie 1929 (Anul 21, nr. 6518-6543)

1929-11-26 / nr. 6539

8 PACIM final al fffoua-zggl $j doHea No. 6539 Harti 26 Noembrie 1929 3 LEI IX. In TAXA 6 LEI EX. In STRAINATATE ABONAMENTE IN TARA Ub an------ 700 M Sase Hunt — — 3SQ . Trei luni — — 200 . In streinatate Ud bd — — 1400 lei sase luni — — TOO . Trei luni------400 . REDACTIA — ADMINISTRATIA BUCURESTI STRADA E08AR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. H Telefoanofo­s Di­e­sţia 351 23. Redacţia $1 Administraţia 349/23 ,1303/11 mm ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc (Area I) Administraţia statului, Strada R. Poincare U ul la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisete nepublicate de dfc£ru$ 3 lei 6 LEI EX. . In TAXA STRAINATATE O CRIMA Dacă situaţiunea fimcţionari­­lor publici — mai cu seamă a ce­lor mici — este încă precară fiindcă salariile cu care sunt plă­tiţi nu acoperă nevoile lor stricte de viaţă, trebue să recunoaştem că situaţiunea pensionarilor este încă şi mai grea. Intr’adevăr, când maximul pen­­siei este 12.000 lei lunar şi când minimul ei este astfel încât cei cari o primesc nu-şi pot acoperi nici cheltuelile corespunzătoare celui mai modest traiu, insufi­­cienţa pensiilor este mai mult de­cât evidentă şi remedierea acestei stări de lucruri trebuie să fie una din primele preocupări ale omu­­lui de Stat. Nu se poate admite ca persoane cari au ocupat cele mai înalte funcţiuni publice, să­ ajungă si­lite a trăi cu o pensie de 12.000 lei, după cum este cu totul inad­misibil şi neuman ca micul func­ţionar ajuns pensionar, să moară în mizerie din cauza insuficien­ţei pensiunei ce-i dă Statul pe care l-a servit toată viata. Pentru aceste motive, d-nul Vintilă Brătianu, în anul 1928, pe când era preşedintele Consi­­lul de Miniştri şi Ministru de Fi­­­nanţe, a crezut necesar să dea grabnic o solutiune definitivă chestiunei armonizărei pensiuni­lor, după cum rezol­vise, în 1927, şi chestiunea armonizărei sala­riilor. Am avut onoarea de a fi preşe­dintele comisiunei însărcinată cu studiul acestei chestiuni, pentru că mă ocupasem, în 1927, şi cu cea a armonizărei salariilor. Pe baza directivelor d-lui Bră­tianu şi examinând d® aproape chestiunea din punct de vedere financiar, am schițat în linii ge­nerale principiile pe care soco­team că se cuvine să se întocmea­scă noua lege de armonizare a pensiunilor, principii cari au fost admise de d-nul Brătianu. Aceste principii erau: a) Pensia minimală să fie aproa­pe egală cu întreaga retribuțiune minimală sporită cu adaosul de scumpete, chirie, etc. b) Pensia maximală să fie cel puțin dublul celei actuale. Evident că pentru a aplica a­­cest­ proect trebuiau asigurate ve­niturile Casei Pensiunilor, astfel încât ea să poată suporta plata nouilor pensiuni. După calculele făcute, am a­fifl­st lat concluziunea că dacă Sta­tul măreşte convenabil subvenţia anuală ce o acordă Casei Pensiu­nilor, şi mai cu seamă dacă să ia măsura ca reţinerile de pensie să se facă nu numai asupra salarii­lor de bază, dar şi asupra sporuri­lor de scumpete şi celorlalte a­­dause ce s’au dat funcţionarilor publici, se putea ajunge la un fond anual al Casei care să­ per­mită plata pensiunilor menţiona­te mai sus. Această măsură urma să fie a­­plicată de îndată ce bugetul per­mitea un spor de salarii cel pu­ţin egal cu reducerile corespun­zătoare aplicării reţinerilor de 10% asupra sporurilor de scum­pete şi asupra celorlalte adause pe cari le primesc funcţionarii. Această hotărîre era justifica­tă prin aceea că Ministrul Fi­nanţelor nu admitea nici o mic­şorare a s­umelor primitoare din salariile funcţionarilor. Guvernul V. Brătianu demisio­nând la finele anului 1928, acest proiect n’a putut fi realizat. Astăzi, guvernul Maniu a luat decisiunea de a scoate la pensie un număr foarte mare de func­ţionari. Persoane care au abia­li­tatea de 45 ani vor deveni pen­sionari. Pentru a putea face acea­sta, trebuie mărit considerabil fondul pensiunilor. .In acest scop guvernul proiectează ca, fără a spori salariile, să se facă pe vii­tor reţineri şi asupra accesoriilor pe cari le primesc funcţionari. In aceste conditiuni realizarea proiectului din 1928 al d-lui Vin­­tilă Brătianu devine imposibilă, căci toate nouile resurse vor fi întrebuinţate pentru plata mare­lui număr de funcţionari tineri scoşi la pensie. Această procedare a guvernu­lui este o crimă împotriva pen­sionarilor fiindcă aceştia vor fi astfel condamnaţi să nu poată obţine mulţi ani pe viitor nici un spor de pensie, deoarece toate fondurile cu cari se puteau spori pensiile lor vor fi alocate pentru plata numeroşilor funcţionari scoşi la pensie de guvernul Ma­niu. Această măsură, cu substrat de natură pur politică, este vătă­mătoare atât intereselor ţării cât şi drepturilor legitime ale func­ţionarilor şi pensionarilor. Socotesc că cei ce au putere, trebuesc să împiedice înfăptuirea ei. TANCRED CONSTANTINESCU ---------------„.­..----------------­| A MURIT CLEMENCEAU Omul­ care sfida limitele obişnuite fie vigoarei intelectuale şi îşi păstra­se în bătrâneţe lumina minţei supe­rioare, a murit. Şi această veste pare neverosimilă atât de legată era viaţa intensă de omul care nu mai este! Clemenceau a fost incontestabil o personalitate europeană cam puţine altele, au fost. Timp de câteva dece­nii numele lui a fost predominat, în politică, în parlament şi în culisele lui, in marea cultură şi în publicisti­ca mondială. Doctor în medicină n’a practicat niciodată o meserie în care desigur, cu mintea sa ar fi ilustrat-o; elenist şi latinist citea ca delectare persona­lă cum făcea şi Gladstone—pe au­torii clasici, Ciemeîîceau a fost şi un autor de teatru cum a fost un memorialist şi un filosof de felul sentenţios al lui Marc Aureliu... In toate direcţiile a rămas şi s’a impus, dar acolo unde er­a dominat a fost în marea politică, şi lu frământarea războiului. „Tatăl­ Victoriei” s’a înscris în rândul celor ce s-au legat numele de Istoria glo­rioasă a Franţei. Iar opera păcii în perioada tratatelor internaţionale, a fost stăpâni­t de acest dârj bătrân, care iubea Franţa cu pasiune şi pu­nea în apărarea ei vigoarea şi chiar irascibilitatea temperamentului său combativ. Clemenceau pe care ii revendică cu drepturi egale ziaristica şi editura şi parlamentarismul şi marea oratorie, a rămas astfel legat de istoria contem­porană a Franţei, ca animator al războiului, ce-a dus la victoria finală, şi ca factor de-o însemnătate hotărâ­toare In alcătuirea tratatelor de Pace. Intr­u cât ne priveşte, nu vom pu­tea uita că marele om politic, a cărui moarte a îndoliat Franţa,­ a luat o parte hotărâtoare la războiul In care România a intrat cu conştiinţa Înalte­lor ei obligaţii, şi că numele său a ră­mas şi pentru noi legat de apururi cu­ o victorie care ne-a dus la crearea României­ Mare împărtăşim doliul marei ţări amice­­­ aliate, şi regretăm moartea unuia din cei mai iluştri oameni politici ce­va i-a avut in vremea noastră. GEORGES CLEMENCEAU cu prilejul împlinirea vârsetei de 89 ani. ZI CU ZI S’a constatat ca localul Senatu­lui este cu totul insuficient, din causa numărului mare de mnniș­­tri, cari ar ocupa bănci prea mul­te. S’a propus utilizarea băncilor din Cismigiu pentru cei ce n’au încăput pe locurile actuale. Gu­vernul recurge astfel la ori­ce mijloc inteligent. — ca unul ce e condus de d. Maniu — pentru­ a face fată la toate nevoile ! # D. Vidrighin a făcut o nouă jertfă: a primit să fie angajat cu contract cu 4 milioane jumă­tate pe an. Dacă unii pesimiști găsesc că în vremurile noastre nu avem destule caractere, pri­vească­ la d. Vidrighin ! Acest om nu s’a itimidat de nici-o cri­­stică, și trecând peste prejudicii a­u băgat mâna in casa cu bani a căilor ferate, fără nici-o frică. FEMEILE IN POLITICA D. Cicio Pop a prezidat şedinţa pentru primirea femeilor în partidul naţional-ţărănesc O. VA­DA: — Ce zici de înscrierea femeilor in partidul nostru ? D. CICIO POP: — Este un eveniment tot atat de important ca si concursul de frumuseţe pe care l-ai prezidat d-ta. REFACERE ECONOMICA Am intrat in al doilea an de guver­nare naţional ţărănistă. Răgazul ce­rut de către conducătorii politicei e­­conomice şi financiare a guvernului, p­entru ca să se vadă roadele măsuri­lor pe cari le-au luat, s’a terminat. Am trebui deci să vedem măcar pri­mele efecte ale faimoasei colaborări cu capitalul străin, ale cântate! ex­ploatări raţionale a avuţiilor statu­lui, ale „cinstei” întronate în finanţe. Chiar bugetul pe anul viitor ar trebui să prezinte conform promisiunilor, importante venituri din exploatarea avuţiilor Statului de către „specialiş­tii” naţional ţărănişti, micşorându-se astfel impozitele ce le plătim, şi des­­voltându-se economie naţională­. In joc de toate acestea, vedem un „Argus” coloane interminabile de po­­liţi protestate, numeroase falimente şi cereri, multe cereri de concordat preventiv, instituţia de bază a actua­lei guvernări. Totuşi guvernul, adică d. Mad­­gearu, nu se dă bătut. Continuă „refacerea” ţării. Încearcă să reali­zeze canalul Argeş-Dunăre, in timp ce industria serioasă şomează, lovită de măsuri cari favorizează pe cea de Peste hotare, mai concesionează sub diverse forme aviaţia naţională, fără să folosească din aceasta nimeni, în afară de samsarii guvernamentali; in sfârşit loveşte in Întreprinderile naţionale, pentru a le infeoda unui politicianism meschin. Pentru aşa om, aşa operă: mizeria şi şomajul refacerii economice guver­namentale, sunt demne de micimea şi meschinăria fostului ministru de Industrie, care astăzi şi-a purtat competinţa la ministerul de Finanţe. Acei cari cunosc adevărata situa­ţie economică, ştiu de altfel că ple­carea­­L­UU Madgearu de la ministerul de Industrie, este o fugă, angajat peste măsură faţă de străini, nepu­­t­tnd merge până la capăt in aceste angajamente pentru a nu desfiinţa complect industria din ţară, d. Mad­­grearu speriat de situaţia economică din ce in ce mai tristă, a preferat să plece, lăsând răspundrea d-lui Aurel Vlad. Acesta urmează deci să poarte ponoasele politicei economice, ale că­rei foloase Ie-a tras d. Madgearu în „triumfala” călătorie din străinătate. Ce va face d. Madgearu la Finanţe, se poate bănui de pe acum. Deocam­dată însă fugarul e în siguranţă, iar întu, ciocan şi nicovală a rămas săr­manul protejat al d-lui Maniu. De aceia credem că plecarea d-lui Madgearu de la ministerul de indus­trie, ar trebui să însemne cel puţin întronarea unei politici mai cinstite faţă de industria din ţară. Duplicita­tea care a dat cele mai rele roade, industriaşii neştiind pe ce pot conta şi pe ce nu­ trebue părăsită. D. Aurel Vlad trebue să fie cel puţin om de bun simţ şi să priceapă că, a urma politica d-lui Madgearu şi a-i adopta proectele de legi, astfel cum a decla­rat zilele acestea îpntr’un interview, este a compromit interesele econo­mice ale ţării, scurtând încă mai mult zilele guvernului și ale minis­teriatului d-sale. Ori acest ultim ar­­gument, contează desigur... Politica Externă — Rezistenţa Ungariei, Mica înţelegere şi vizita d-lui Mironescu la Praga — Fapte şi manifestării înşiruite în cursul ultimilor ani învede­rează, pentru ori­cine urmăreşte situaţiunea raporturilor româno­­ungare, o văd că tendinţă a veci­nilor noştri de a înăspri relaţiu­­nile dintre cele două state în con­trazicere cu falsele protestări ale lum­ei oficiale maghiare, pretin­­zându-se doritoare de mai bune legături între Ungaria si Româ­nia. Propaganda permanentă in străinătate ostilă României, acţi­unea de la Geneva pentru creiarea unei atmosfere antipatică nouă, violenţele de Umbagiu ale presei maghiare şi chiar discursurile o­­cazionale din lăuntru şi în afară de parlament, reprezintă manifes­tări ungare cari nu pot de­cât să înăsprească raporturile şi să spo­rească tenzhinea româno-maghiară. Vin­ cele două chestiuni la ordi­nea zilei au dat acestor relaţiuni un caracter încă şi mai puţin a­­mical: reparaţiile orientale şi dis­cursul deopotrivă insultător şi a­­meninţător al deputatului guver­namental Iuliu Pekar. Ca să evite o intervenţie a Micei înţelegeri pe această din urmă chestiune, s’au luat măsuri ca a­­genția telegrafică ungară să a­­nunțe o retractare deghizată a de­putatului maghiar. Nu știm dacă după această retractare demersul diplomatic va mai avea loc. In tot cazul cert este că, indiferent de retractare, faptul se va repeta, sis­tematic, fiind­că el face parte din ansamblul politicei ungare, ireme­­dabil ostilă României, chiar dacă la un moment dat aparenţele ar putea să fie altele. Dealtfel tele­gramele recente cari transmit re­zumatele de presă, semnalează vi­olenţele de Umbagiu ale ziarelor­ de la Budapesta faţă de România toc­mai în legătură cu incidentul pro­vocat de cuvântarea deputatului Iuliu Pekar ■ "Indiferent, da­că pe această ches- t­iune se va mai face sau nu un I demers la Budapesta, o altă pro- I blemă insă, tot în legătură cu Un-­­ garia, impune mai ales­­ o acţiune neîntrerupt susţnută din partea Micei Înţelegeri. Problema reparaţiilor orien­tale prezintă pentru statele Mi­cei Înţelegeri un interes atât de mare încât violenţele de limbagiu ale unui deputat ungur oare­care, după ce acum căte­va luni chiar contele Bethlen a fost silit să re­tracteze şi el, se pierd în noianul de injuri ale presei maghiare la adresa României. De aceia dacă în ceasul de faţă este de făcut un demers diploma­tic comun al Micei Înţelegeri, el trebue să se concentreze mai ales asupra problemei reparaţiunlor, care, prin dificultăţile ce le pre­zintă, are nevoe de acţiunea con­centrată a României, Iugoslaviei şi Cehoslovaciei. Dealtfel nu este vorba ca două din cele trei state să susţină interesele izolate ale celui de al treilea, de­oarece de data aceasta la soluţionarea pro­blemei reparaţiunilor orientale, fie­care din statele componente ale Micei Înţelegeri este de­opotrivă de interesat faţă de rezistenţa Un­gariei. In această situaţiune lupta trebue dată deci în comun şi nu printr’un demers diplomatic inu­til la Budapesta, ci intervenind di­­rct la marile puteri, cari vor avea să decidă în a doua confe­rinţă dela Haga. * Cu alte cuvinte este imperios necesară o acţiune comună a Mi­cei înţelegeri, care să pregătească lumea internaţională pentru cauza dreaptă ce apărăm. Întâmplarea face ca de rândul a­­cesta, — din cauza interesului grabnic pe care î l are ca să a­jungă la definitivarea şi aplicarea planului Young, — nici Germania să nu poată fi alături de Ungaria în politica de rezistenţă pe care aceasta o încearcă faţă de marile puteri. In genere de­ altfel pe ches­tiunea reparaţiunilor orientale Un­garia şi-a creiat, cum era si firesc, o atmosferă internaţională, a că­rei ostilitate o explică în de-a­­juns politica îndrăsneaţă a Bu­dapestei. De toate aceste împrejurări, care uşurează acţiunea diplomatică a Micei înţelegeri, trebue să se pro­fite de către cabinetele de la Praga Belgrad şi Bucureşti pentru ca dreptatea cauzei pe care ele o re­prezintă şi o apără să nu poată fi nesocotită cel puţin de data a­­ceasta de către marii noştri prie­teni occidentali. ’Nu ştim încă care este rostul vizitei d-lui Mironescu In Praga. In tot cazul ea se produce într’un moment când prezenta ministrului de externe român în Capitala Ce­hoslovaciei poate sluji ca să gră­bească acţiunea diplomatică a Mi­cei Înţelegeri. D­eşi noul guvern nu s’a format încă la Praga, totuşi permanentizarea d-lui Beneş la conducerea ministerului de ex­terne, ori­care ar fi guvernul de mâine, înlesneşte situaţia în ve­derea organizărei demersului co­mun, fără de care desigur că ar putea fi de­opotrivă periclitate in­teresele celor trei state prietene şi aliate. Va şti, însă, d-l Mironescu să facă faţă cel puţin de data a­­ceasta situaţiunei grele în care­ ne găsim în ajunul celei de a doua conferinţe de la Haga ? E o între­bare pe care o justifică in de-ajuns atâtea greșeli trecute. Profesorul G. Ibrăileanu, de la Universitatea din Iaşi, în studiile sale critice asupra renaşterei noastre literare, descopere un co­eficient sufletesc special al mol­dovenilor în evoluţia civilizaţiei româneşti. Moldovenii, cu o tradiţie cultu­rală superioară, cu un contact permanent şi secular cu polonezii, sunt cei mai poeţi şi cei mai ar­tişti dintre români. Reversul a­­cestor însuşiri atavice e tot atât de evident : o complectă dezar­mare în faţa cifrelor, incapabili de negoţ, şovăelnici economiceşte, cotropiţi de străini, săraci şi să­răciţi. Energia rasei o reprezintă oltenii şi ardelenii. Picătura de poezie, moldove­nească, e minunat cristalizată în donaţia nobilă, generoasă şi clară a omului de inimă care e juristul C. Hamangiu. Născut în săraca şi necăjita Moldovă, a învăţat carte fără mijloacele copiilor înstăriţi, a ter­minat cu strălucire liceul Co­­dreanu din Bârlad, fiind ca elev profesorul colegilor săi, apoi, după aceleaşi studii d­ei­ente de la Universitate, îşi închină viaţa magistraturei şi ştiinţei dreptului. Cărturar şi om al dreptăţei d-l C. Hamangiu a sporit cu lumină preocupările etice ale profesiunei sale, înscriind in viaţa socială a neamului, o jurisprudenţă de­ o chintesenţă superioară, acea a re­cunoştinţei şi a datoriei către ge­neraţiile viitoare. . Măreţul gest al omului simplu şi modest e un ecou logic al uunei vieţi de muncă aprigă şi adesea amară, este o confirmare a po­­runcei sufleteşti pe care datina a trezit-o în sufletul care s’a so­cotit datornic generaţiilor vi­itoare. Şi d-l Hamangiu, care n’a moştenit dela strămoşi sau de la părinţi de cât avuţia minţei şi a inimei, nu putea­ să nu-şi închine gândul departe, în viitorul de ci­vilizaţie al acestui popor, şi tot­odată să înzestreze acest gând fericit cu întreaga sa avere per­sonală, rod al economiei şi cum­păt­ărei care sunt surorile muncei. „Generaţia din care fac parte, spune d-l I. Hamangiu în actul de donaţie şi care atinge acum pra­­gul celor 60 de ani şi-a dat proba puterei ei de muncă, talent şi concepţie de viaţă şi artă. Deşi puterile şi năzuinţele ei dăinuesc încă, îndemnurile mele ţintesc mai mult spre generaţiunea de literaţi şi artişti aflaţi încă în prima vi­goare a talentului şi mai ales spre noua şi viitoarea generaţie de scriitori şi artişti. Din mijlocul ei nădăjduesc să răsară creatori de noui şi neperitoare opere, izvo­râte din inima, din sufletul şi din geniul acestui popor. In special către aceştia mi se duce gândul, de la aceştia aşteptăm acele crea­­ţiuni frumoase, curate şi nemuri­toare, care să ducă faima ţărei noastre în toată lumea, căci repe­tăm crezul nostru de la începutul acestui act: gradul de civilizaţie şi de cultură al unei ţări se mă­soară după valoarea producţiilor ei spirituale, şi mai ales a ace­lora cari prin excepţionala lor fru­museţe pot trece graniţele ei“. Cu aceste gânduri bune, credin­cioase viitorului rasei noastre şi a netăgăduitei puteri a „specificului românesc“ în civilizaţia mondialii, marele donator, fără să aibă in­tenţia de a trezi la datorie pe a­­cumulatorii de milioane post­be­liei, ne dă totuşi o lecţie de mo­ralitate civică, un dreptar sufle­tesc al vieţei contimporane din care virtutea pare că a fost alun­gată. Dar ca optimist neclătinat ca sunt, simţind în sufletul meu a­­ceiaşi picătură de poezie care mi-a luminat copilăria, anii de şcoală şi năzuinţele de mai târ­ziu, în acelaş Bârlad către care adesea se îndreaptă gândul dona­torului, cred statornic, fără nici o umbrire de îndoială, în chemarea superioară a neamului românea©, nu viitorul de cultură şi civili­zaţie a atavismului nostru latin şi sunt sigur că viitorii artişti. Poeţi, filosofi sau jurişti, păşind solid pe potecile de lumină ale donaţiei Hamangiu, vor şti să răscumpere, în faima mondială, fericita generozitate a marelui gest care i-a călăuzit In actualitate Lecţia morală a UNUI DONATOR CANALUL Bucu­reşti-Aries-Dunare Hotărât lucru, oamenii de afa­ceri, în dorinţa de a nu le scăpa din mână, combinaţiuni în stil mare, în cari sunt în joc angajări de miliarde, întreţin opinia pu­blică, în mod regulat, cu fel de fel de anunţuri şi reclame, cari contrazicându-se unele pe altele, dau măsura seriozităţii afacerii ce vor să pună la cale. Astfel, chestiunea canalului Bu­curești-Dunăre a devenit o ade­vărată halima! încep­nd de astă primăvară, după realizarea afacerii Kru­e­­ger, regulat jurnalul „Argus“, ne dă de știre, că proectele lucrări­lor au fost aprobate de cele mai mari somităţi specialiste, că nu e chestiune decât de câteva săptă­mâni, pentru începerea lucrări­lor, că lucrările sunt mai avan­sate decât se crede, că aranja­mentul financiar e gata, că în fi­ne Bucureştii vor avea un port la Dunăre, în felul desemnelor vop­site şi etalate la vitrinele de pe Cal. Victoriei. Noi am spus la timp, că nu cre­dem în asemenea reclame, căci nu se va găsi nimeni, din Cassele serioase, cari să se angajeze în a­­semenea lucrări, Jules-Verm­ie­­ne, afară numai dacă oamenii de afaceri, nu vor reuși să angajeze Statul în aventuri, cu consecințe dezastruoase, după cum s’a în­tâmplat cu afacerea Kruieger. Când noi spuneam că avem de­­aface cu reclame de bâlci, aveam mare dreptate, căci acum nu ni se mai spune că lucrările vor în­cepe mâine, ci, că au sosit ingi­nerii engezi să verifice pe teren proectele, cari, ni se spunea că, fusese deja aprobate de somităţi streine. Noi spuneam atunci că altceva o să se cerceteze nişte proecte du­pă desemne, şi altceva e când so­­mităţile ar binevoi să le studieze la faţa locului. Acum se vede că am avut dreptate, căci exact la fel, inginerii englezi, au voit să examineze situaţia la faţa locu­lui şi după aceasta să-şi spună cu­vântul. Noi suntem siguri că, având în vedere consideraţiunile desvolta­te în ziarul nostru, inginerii en­glezi nu se vor încumeta să dea aviz favorabil financiarilor cari ar voi să participe la o asemenea lucrare. Apoi, nu se pot considera ca lipsite de seriozitate, anunțurile cu litere de o șchioapă din jur­nale, că toate planurile sunt gata studiate, din toate punctele, de vedere, când deabia săptămâna trecută inginerul Leonida a cerut permisiunea de la Ministerul Lu­­crărilor Publice ca să facă, stu­diile î­n Publicul care asistă la toate,a­­ceste reclame îşi poate da seama că după cum am spus noi, nu este vorba de vreo lucrare serioasă şi rentabilă, ci de înjghebarea unei afaceri în stil măre, d© pe urma căreia va pierd© Statul şi cei c­uri vor fi naivi să participe la dânsa, dar vor câştiga aceia cari, cu de­desubturi, caută cu atâta perse­verenţă, să o pună la cale, încu­­rajaţi de reuşita afacerii Kruie­ger, care le-a adus câştiguri în­semnate ! Românul are un calificativ po­trivit, pentru afacerile pentru cari t­e face prea multă reclamă. ECOURI cidentele de automobil au ajuns aşa de dese în Franţa, încât s’a simţit necesitatea înmulţire! pos­turilor de ajutor. Numai pe şoseaua Paris-Chantilly, şi Paris-Serlis s’au inaugurat de cu­rând un număr de 12 posturi de aju­toare * Z­ilele trecute s’a deschis la Mos­cova în mod solemn primul pla­netariu din Rusia sovietică. La solemnităţi au participat funcţiona­rii de la Comisariatul de Externe în frunte cu Litvinov, fostul comisar al Instrucţiunii Publice Lunaciarski, Comisarul Sănătăţii Publice Semaş­­ko. Reprezentanţii guvernului sovie­tic au declarat că, spre deosebire de planetariile din Europa occidentală, Planetari­ul din Moscova va fi pă­truns de concepţia materialistă a lui Marx asupra lumii. S-a şi propus ca noul institut să poarte numele de „Planetariu Marxist”. A Z

Next