Viitorul, decembrie 1929 (Anul 21, nr. 6544-6567)

1929-12-08 / nr. 6550

finul al doua­ geci $i doilea No. 6550 6 PACINI Dum’rita 6 nete^orte 1129 LEI EE. In TARA § LEI EX. in STRflIHATATE Un an — — Instrelnitat© ------ 1400 W 300 . 400 . f—PHE ABONAMENTE IN TARA Ub ao----- 700 W Sase lani — — 350 . Trei luni — — 200 . Sase luni-----­Trei luni----­REDACTI­A «—» ADMINISTRATIA BUCURESTI STRADA EUSAR QUINET Nr. 2 [­ STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23; Redacţia fi Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct le Administraţia PlaraleL Strada & Poincare 17 ft la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se dtttroft 3 LEI EZ. In TARA 6 LEI EX. Ai STRAIHATATE •Pi PARLAMENTUL democraţiei Cele petrecute la o recentă con­sfătuire a majorităţilor readuc în discuţiunea publică felul cum con­ducerea partidului naţional-ţără­­nesc concepe funcţionarea Parla­mentului. De la început, prorogarea cu o lună de zile a începerei sesiunei,­­ fixată de Constituie la 15 oc­tombrie,­­ n’a fost justificată prin nimic. In adevăr, data a­­ceasta fixată de Pactul funda­mental, nu este un simplu ca­priciu, ci este în legătură cu fap­tul că bugetul general al statu­lui trebue depus, studiat, dezbă­tut și votat înainte de vacanța Crăciunului, pentru ca să poată fi pus în aplicare la 1 ianuarie. Numai în cazuri cu totul ex­cepţionale un guvern face uz de amânarea începerei sesiunei. Un asemenea caz nu poate fi invo­cat acuma. Pricina amânărei este vădită: şeful guvernului şi colaboratorii săi, preocupaţi numai de in­trigi, certuri, interese personale şi de „raportul de forţe“ dintre cele două grupări, n’au pregătit absolut nimic, nici un proect de lege care să poată fi adus în dis­­cuţiunea Parlamentului. Tot din cauza aceasta nu s’a alcătuit nici până acum proectul de buget general al statului ca­re va fi adus desigur în ultimele zile şi înregistrat doar de Came­ră,­­ iar nu studiat şi dezbătut. Orice observator obiectiv şi nepărtinitor al vieţii noastre pu­blice va conveni că de când e­­xistă la noi regim parlamentar nu a fost guvern care să co­boare prestigiul şi demnitatea Adunărilor legiuitoare aşa cum o face guvernul „democraţiei in­tegrale." Din momentul în care a adu­nat în ghiosolanul său demisiile în alb ale membrilor majorită­­ţilor, şeful guvernului n’a pier­dut nici un prilej pentru a re­duce la zero orice independenţă, orice prestigiu sau sentiment de demnitate al Corpurilor legiui­toare. Cei cari au totuşi veleităţi de independenţă sunt imediat ex­cluşi din partid. In loc de acea comunitate de vederi,de acea libertate de discu­­ţiune dar unitate de acţiune, de acea disciplină de partid, isvorâ­­tă din aceiaşi mentalitate, şi din aceleaşi concepţii,­­ car­ sunt caracteristice majorităţilor unui partid de guvernământ bine or­­ganzat,­­ şeful guvernului îşi mână majorităţile cu biciul de­misiilor în alb, şi consideră Par­lamentul ca pe o turmă al cărei păstor atotputernic este... La a­­ceastă situaţiune înjositoare a ajuns Parlamentul sub guverna­rea unui partid ce-şi zice al de­mocraţiei­ integrale... Şi atunci nu este de mirare dacă un asemenea Parlament este unealta supusă şi slugarnică a şefului guvernului, care-şi poa­te permite orice îndrăzneală şi orice sfidare. Legile nu mai sunt studiate şi discutate, ci votate cu duiumul într’o noapte, fără n­ci o cerce­tare. Numai cu un asemenea Par­lament s’a putut întâmpla ruşi­nea ca membrii reuniţi ai ambe­lor Corpuri legiuitoare să nu cu­noască numele persoanei pe care guvernul o propunea la complec­­tarea Regenţei, decât chiar în momentul votului... De la un asemenea Parlament ţara nu poate aştepta nici o lu­crare legislativă utilă, nici o co­laborare rodnică, mai ales în împrejurările de astăzi, când ve­chile animozităţi şi­ rivalităţi în­tre cele două tabere protivnice din guvern au eşit la iveală cu prilejul ridicolei remanieri a guvernului. Dacă sesiunea tre­cută a fost stearpă şi lucrarea legislativă a guvernului naţio­­nal ţărănesc şi a Parlamentului dem­siilor în alb s-a mărginit la distrugerea operei de unificare, consolidare şi organizare în curs de execuţie. —* sesiunea­ actuală se înfăţişează sub auspicii şi mai triste. Opinia publică vede cu îngri­jorare că ţara nu are guvern şi nu are Parlament. Aceasta este situaţia reală sub regimul „de­mocraţiei integrale." A început să o recunoască până şi „anumita presă“... * # ia NOTE şcoală de PIETONI! Vorbind uiui ziar despre felu­rite si interesante amănunte din viaţa sa şi a altora, d. general Ni­­coleanu, care e atât de legat de Bucureştii zilelor noastre, a făcut observaţia că introducerea sensu­lui unic, nu a adus în primele momente, o împuţinare a acciden­telor de persoane. Trecătorii asiguraţi că nu vor mai fi surprinşi de cele două cu­rente, au început să circule în voie prin mijlocul stradei ca la ei acasă. Cum era de prevăzut, a­­ceastă relaxare a prevederei, n’a putut fi folositoare siguranţei pie­tonilor. Din potrivă. Această re­glementare nouă a produs la înce­put confusii. Pe vremea când trăia strălucita inteligenţă a lui C. Demetrescu-Iaşi, unită cu cea mai orientală neprecisiune profe­sională, cineva îi obiecta: „De ce vii totdeauna cu o mare întârziere la examenele studenţilor şi răs­punsul fu prompt: „Dacă aşi veni exact, i-aşi nenoroci pe aceşti ti­neri, pentru că ştiind că eu vin cu întârziere de 3 ore, nimeni nu e prezent la ora indicată!“ Există astfel o pasiune în neprecisiune. Faptul că reglementarea circula­ţiei produce accidente, e un nou exemplu. Dar aceasta ne reaminteşte alt­ceva, şi anume necesitatea unei şcoale de pietoni. Pentru a pre­veni accidentele trebue nu numai ca şoferii ori vatmanii să fie pre­văzători, dar­ trebue şi­ o obişnuin­ţă a circulaţiei. Trecătorii trebue să fie mereu atenţi nu atât la certurile cu ne­vasta de acasă, ori la scadenţa unei poliţe, ci atenţi la trotuarul pe care calcă, şi la strada ce-o străbat ! Aţi văzut ce stângaci umblă ţă­ranii în oraşele mari ? Ei sunt ameninţaţi mereu a fi călcaţi de vehiculele repezi, pentru ca nu ştiu când să stea pe loc şi când să traverseze. Un prefec de poliţie Parisian recomanda odată: „Nu traversaţi nici­odată strada de­cât în linie dreaptă!“ o observaţie ce pare copilărească. De fapt e aci o ob­servaţie de mare utilitate. Tra­versarea în linie oblică măreşte distanţa de parcurs, şi deci şi ris­cul de a fi lovit. Sunt amănunte de acestea cari trebue să intre în codul bunului pieton. Altfel vom continua să pedepsim şofeuri, cari nu sunt totdeauna vinovaţi. Să fim drepţi, chiar când e vorba de şofeuri şi birjari! , PETRONIUS V------------------------------------­ Principele Umberto vizitează pe Papa Principele moştenitor Umberto şi surorile sale, Giovanna şi Maria vor vizita în mod oficial pe Papa şi pe cardinalul-secretar de stat Gaspari. Oaspeţii princiari vor merge apoi la mormântul Sf. Pe­tre în biserica Sf. Petre. Vizita va avea loc cu acelaş ceremonial ca și vizita suveranilor Italiei. PRINCIPELE UMBERTO ZI CU ZI D. N. Iorga a afirmat la „Da­cia“ că miroase a mort. Nu pu­nem la îndoială mirosul dlui Ior­ga, dar nu știm dacă mortul nu e chiar marele său partid ! * D.­­Vidrighin a făcut un raport amănunţit din care reese că defi­citul­ la căile ferate nu se mai poate acoperi de­cât printr’o sub­venţie a statului. Cu alte vorbe lasă autonomia, cu venituri proprii, dar când e vorba de deficit să poftească „o ţîră" şi statul! Numai că în toată această­ afa­cere, ce rost au cele 5 milioane leafă ale d.lui Vidrighin . Dacă deficitul e aşa de enorm şi nu se poate acoperi din veniturile căi­lor ferate, este potrivit luxul le­­furilor supra regeşti ale directo­rului 1 Bietul bun simţ şi sărmana pu­doare, unde sunteţi şi unde v-aţi ascuns ? TRIUMVIRATUL Un triumvirat, în care nu găsim nici setea de legalitate şi nobleţă de caracter a lui Pompeiu, nici energia, elocvenţa şi minunatul simţ politic al lui Cezar, ci numai politicianismul interesat şi mediocru al lui Crassus, stăpâneşte astăzi România. D-nul Maniu, Mihalache şi Madgea­­ru, la ordinea demnităţilor,­­ d-nii Madgearu, Mihalache şi Maniu, în ordinea paterei efective, cârmuesc astăzi cum voesc, fără nici un control, fără a primi sfaturi sau sugestii, fără a fi legaţi de vreun program. Na­tural că bicisnicul triumvirat, s’a fe­rit de răspunderea unei asemenea cârmuiri ce rămâne întreagă asupra unui Parlament de demisionaţi în alb. Cum însă acesta nu reprezintă nimic, răspunderea cade în mod fa­tal asupra tuturor cetăţenilor, cari rabdă un asemenea regim. Triumviratul a voit să aibă ..mâna liberă”. O are. A gonit din guvern chiar, pe oamenii cari puteau avea cuvânt hotărâtor în vreo chestiune. S’a izolat de ţară şi chiar de propriul partid. Setea nemăsurată de putere, sub forma bunului plac, astfel cum se manifestă în firele mediocre,­îl stă­pâneşte. Guvernează cu ameninţări şi şantaj, atât sus, cât şi jos. Nu e personale şi dezorganizează Statul interes meschin care să nu-l specule­ prin cele mai arbitrare măsuri, căi­es, nu e patimă care să n’o deslăn­­ţue. D. Maniu întrupează ura regio­nală, —d. Mihalache pe cea de clasă, —d. Madgearu ura mediocrităţii, care ştie că mâine va avea de îndurat dis­preţul şi umilinţele de em­. Aceştia sunt cei tr­ei regisori ai dramei pe care ţara o trăeşte astăzi şi care nu poate avea decât un tragic desnodă­­mânt. Partidul naţional-ţărănesc s-a do­vedit, de fapt, a fi un simplu conglo­merat de interese meschine, ce se manifestă în tendinţele cele mai o­­puse. Aceste interese şi tendinţe sunt pe rând speculate de „triumviri”, pentru a da impresia că execută un program, care de mult nu mai este o realitate. Iar dacă câte unul din aşa zişii „reprezentanţi” ai naţiunii, în­drăznesc să facă vreo observaţie, este imediat somat să tacă, în numele un­nei „discipline“ care e de fapt mas­ca dictature. Ca are dea face democraţia, cu o asemenea organizaţie politică, s’au însărcinat să explice panglicarii a­­numitei prese. In acest timp triumvi­ratul îşi pregăteşte gărzile de voi­nici, cu caracter mai mult de gărzi când legila şi desconsiderând intere­sel naţionale. Rezultatele se văd: curentele cele mai extreme se nasc, alţi aventurieri încercându-Şi norocul, sub alte fir­me. Unii voesc dictatura comunistă alţii pe cea fascistă, alţii agită fără a spună ce voesc. Toţi pescutorîi in ape tulburi, găsesc momentul potri­vit pentru răspândirea anarhiei. Nici o frână nu se pune dezordinea şi co­­rupţiunei sufletelor. De aceia triumviranul actual nu periculos numai prin faptele ce le săvârşeşte dar şi prin exemplul ce-l dă. Isvor de nenumărate încercări. Sub cel mai dictatorial regim, in care legea e o ficţiune, — obligaţiile morale, prejudecăţi, — pilda înălţă­toare a trecutului un isvor de ură iar patriotismul un sentiment neînţe­les, — a ridica steagul târât un no­­roiu al adevăratei democraţii, în­seamnă totodată a curma brusc ca­riera acestor triumviri. Căderea lor va fi cel mai bun exemplu pentru toate mediocrităţile de acelaş fel do­ritoare de putere absolută şi de acea „mână liberă“, veşnic întinsă spre tezaurul public. * Polonia este astăzi în aşteptare, în aşteptarea unui eveniment care trebue să se producă care este aş­teptat. Augurii pregătesc, acest eveni­ment fatal, fiecare în felul său, dar nici ei nu vorbesc de el. Totul se pune la cale în taină, în dosul uşilor capitonate iar ziarele opo­ziţiei cari apar cu mari locuri albe nu pot nici ele să ne lămu­rească. Astăzi nu se mai aude decât sunetul unui singur clopot, acela al guvernului. Este adevărat că a­­cesta sună în voe și pretutindeni gloria lui Pilsudski, căruia ni­meni nu-i contestă dealtfel meri­tele și energia. Este o adevărată obsesiune. Nu se mai pronunţă numele său, de teamă. Fiecare se teme ca cel mai mic cuvânt să nu fie impu­tat, deformat, denunţat. El nu­meşte şi revoacă pe funcţionari, acordă şi refuză creditele, el ştie să recunoască pe ai săi şi să facă să cadă asupra celorlalţi toată greutatea defavoarei sale. În a­­ceste vremuri de mizerie, de o „de­presiune economică crescândă” cum spune d. Dewey consilierul american al Băncei Poloniei, cine ar îndrăzni să fie lipsit de loiali­tate ? Toţi se întreabă însă: Ce face ? Ce meditează ? Ce ne mai pregăteşte? Se află el la Belve­dere, la Statul-Major, la Sulego­­wek 7 Care sunt acei cari stau a­­proape de el, aceia cari sunt ad­miși să guverneze prin gratia lui suverană 7 Și jocul periculos adesea constă în a ghici cine guvernează în­ a­­cest moment destinele Poloniei. Micul teatru Moskie Oko, care este templul satirei la Varşovia, a dat un răspuns la această che­stiune arzătoare. S-au pronunţat numele colonelu­lui Slawek, al colonelului Wie­­niawo-Dlugoszewski şi al colone­lului Beck. Ei guvernează astăzi în numele mareşalului. D. Niedzialkowski, leaderul spe­cialist, a exprimat de curând o părere analoagă. El nota rolul considerabil pe care’l joacă astăzi foştii ofiţeri ai departamentului al doilea „ceva misterios, puter­nic, util şi chiar indispensabil, dar cu care e preferabil să n’ai dea face”­In urma unui incident recent pe­trecut în vestibulul Sejmu-ului în­tre d. Daszynski şi un grup de o­fiţeri partizani ai lui Pilsudski Dieta a fost amânată pentru 5 De­cembrie. Adevărul este că obstacolele în calea unei înţelegeri între guvern şi Parlament se înmulţesc. D. Dasziynski a declarat preşe­dintelui Republicei, că Dieta nu se va lăsa ofensată, iar deputatul Liebermann în numele stângei, a declarat că dacă Dieta ar fi redu­să la neputinţă sau dizolvată, sub presiunea Mareşalului, deputaţii opoziţionişti ar trece peste decre­tul de dizolvare, continuând să ţie şedinţe. D. Switalski preşedintele de con­siliu, a declarat pe de altă parte, într-o conferinţă publică, că gu­vernul nu se va lăsa intimidat şi nu va da înapoi nici în faţa pers­pectivei unei lupte cu Parlamen­tul. Opoziţia ameninţă cu greva ge­nerală şi în special în Suezia de sus. Dar şi în faţa acestui argu­ment guvernul rămâne impertur­babil. Un singur lucru apare precis ţăranul polon este astăzi foarte nemulţumit din pricina scăderei preţurilor la cereale. Cu toate a­cestea nu toţi ţăranii sunt alături de opoziţie. In Polonia sunt două partide de opoziţie: partidul na­ţional (de dreapta) şi stânga în care intră şi socialiştii. Sunt speranţe că va interveni o apropiere între guvern şi Parla­ment şi că patriotismul poporu­lui polon va învinge diviziunile şi neîncrederea. Dar ce influenţă providenţială ar putea face minu­nea ? Astăzi nu există naţiune mai divizată de­cât cea poloneză. De­sigur, nimeni nu doreşte un răz­boi civil, dar poziţiunile sunt luate iar voinţa de conciliaţiune lipseşte şi dintr’o parte şi din cea­laltă. Luptele politice la Polonia Mareşalul Pilsudski şi ceilalţi MAREŞALUL PILSUDSKI ......... ~­r ARMONIA PIN GUVERN D. MANIU:­­ Ești interpelat pe 22 de chestiuni D. RADUCANU: — Cu atât mai bine... Nu voi avea vreme să răspund pe larg la nici una.... Teatrele şi teatraliştii — cum ar spune d. L Aurel Vlad — au fost întotdeauna o ispită a guvernan­ţilor. Muzele sunt neastâmpărate, sentimentale, supărăcioase, şi to­tuşi viaţa în preajma lor capătă un parfum, un înţeles, un imbold de reîntinerire... Cu destulă mâhnire s’a despărţit actualul ministru de industrie de fostul departament al artelor ! Era o plăcere să primeşti în audienţă femei frumoase, actriţe sau aspi­rante la burse pentru streinătate. — Eu din parte-mi aşi acorda sub­sidiul cerut, dar vezi că frach de Mihai (pe-atunci era titularul de la Finanţe) îmi pune beţe în roate. Apoi, după un zâmbet care semă­na mai mult a crispare, d. I. Aurel Vlad adăuga cu dublu înţeles: — Meri matale la frachele Mihai că doar e flăcău şi dragi i-s tea­­tralistele... Nimeni nu bănuia că desfiinţa­rea ministerului de arte, o să pro­ducă atâta rezmeriţă în guvern. D-l I. Costăchescu, deşi om aşe­zat, cu părul alb, a vrut să aducă la departamentul său cât mai mul­te din epavele fostului minister din str. Fântânei. In deosebi, de când cu premiera Amantului anon­­im, şi-a descoperit omul aptitu­dini de critic dramatic şi ar fi vrut să aibă pe teatralişti sub di­recta sa ocrotire. D-l I. Maniu însă şi-a adus a­­minte că d. I. Răducanu a făcut declamaţia la Conservator şi, în înalta d-sale înţelepciune, a hotă­rât ca să înlesnească şi acestuia un succes politic, după atâtea gafe în domeniul cooperaţiei, al muncei şi al grevelor. — A sfeclit-o la Lupeni, o va nimeri, poate în culisele Naţiona­lului !... Trebue să-i dau o satis­facţie... Acest gând intim al premierului l-a supărat pe d. Costăchescu, care a pus stăpânire pe câteva mese, birouri şi chibritelniţe de la arte, şi nu vrea să le cedeze nici mort... Teatrele şi teatraliştii însă i-au scăpat... Zizania în loc să se potolească, s’a mutat la ministerul muncei, luând chiar proporţiile unei răz­meriţe. D-rul Iuliu Moldovanu înălţat la rangul unei jumătăţi de Excelen­ţă,_ a­u suflat _ pe sub nas ministru­lui său _ atribuţiile şi privilegiile cele mai ademenitoare. —­­D-ta, d-le Răducanu, vei lua asupra-ţi toate chestiunile grave , alienaţii, moaşele, seringele, for­­cepsurile, şi aşa mai departe, ră­mânând ca eu să mă ocup de... ni mica toată.» de... teatre şi de tea­tralişi... In ruptul capului, nu!... a răs­picat titularul. — Haidem la Maniu! — Hai! Premierul însă în mare încurcă­tură, a amânat pronunţarea. Cau­tă un principiu, pe temeiul căruia să poată stabili un „echilibru de forţe“ între un ţărănist ortodox şi un naţionalist unit. Simpatiile în­să merg fatal către d-rul Iulii Moldovanu. — Dar nici măcar nu-i absol­vent la dramă și comedie, ca mi­ne ?... A inzistat timid eroul de is Lupeni.» — N’are decât să se specializeze și Iuliu... Tânăr este... Băiat bun este... a încheiat împăciuitor d. I. Maniu. Și astfel subsecretarul de Stat a biruit pe titular. Din ziua aceia d-rul Iuliu Mol­dovanu, cu drept cuvânt, a început să-l socotească pe d. I. Răducanu drept inferiorul său şi a început să-l lucreze cu adrese şi cu întâm­pinări­­ quasi-colegiale, semnând pur şi simplu ca... ministru . Bănuim­ că d. I. Răducanu, când dorește să comunice cu jumătatea de Excelenţă, îi cere „oră“­ prin telefon sau îi trece pragul. De !... Un subsecretar de Stat na­ţionalist, e ceva mai mult decât chiar un ministru ţărănist... Asta o ştiu bine toţi amicii d-lui Miha­lache din actualul cabinet. — Uf !... De s’ar sfârşi odată !... Suspină în sinea sa d. I. Rădu­­canu... Să n’aibă nici o grijă. Polița s’a apropiat de scadentă. In actualitate MARUL DISCORDIEI Zilele acestea Sf. Sinod îşi va redeschide sesiunea prorogată, a­­vănd a se ocupa în deosebi de le­giferarea învăţământului teologic ortodox. Iată o problemă a cărei înţe­leaptă rezolvare este aşteptată de îndelungă vreme cu o crescândă nerăbdare. Căci nu credem să fie cleric din cei ce se înfioară la în­trebările conştiinţei, care în sinea lui să nu imputeze lipsurile de care O/­ X o-» i/vt o­ f/n/iro "W » i/u-nai/vj vuuv/v*jii'niev f tpt/ VSVWS IVV-ţiunii ce i s'a dat până la preoţie. Şi nu este nimeni dintre sincerii iubitori ai Domnului şi ai Bise­ricii neamului nostru, care să nu vadă că una dintre marile racile DOMINICMI ce vi­plină, Ce nu diferă prea mult cea din cazarmă Cu singură grija de a înşela gilenţa acestei poliţii, fie mascăn­­du-şi fie comprimăndu-şi impul­siile rele şi înclinările atavice mai/ toţi seminariştii izbutesc să înfăţişeze personalului poliţienesc al şcoalei speranţa unei cuminţe­­nii, pentru ca odată păşind peste pragul seminarului să dea frâu liber pornirilor lăuntrice, înăbu Ojf/» /7/t» nl'n .vi n „ _ V —~ I ______ ' V-w XA/WI n,u, ot­ fr/wo «?© SU tu Ulii U.UI//V poporuui contrariat în aşteptări că „nu calcă a popă!“. Adăugaţi acum la lipsurile edu­caţiei, lipsurile tot atât de mari ale învăţământului din seminarii, ce ţin in zăticni­re această Biserică, cu obiecte predate în cele mai stă în însăşi felul de pregătire a slujitorilor şi reprezentanţilor ei. Să privim un moment lipsurile mari dela însăși baza acestei pre­gătiri. Seminariile noastre teologice n’au fost în stare până acum să ne dea pe preotul-apostol. Și nu ni l’a dat între altele din urmă­toarele pricini: Mai întâiu pentru că norma de recrutare a elementelor ce se in­troduc în seminarii este defectu­oasă. Căci singurul criteriu de a­­legere îl formează notarea răs­punsurilor ce dau candidaţii la di­feritele obiecte predate în şcoala primară. Nimeni nu s’a gândit că cei destinaţi preoţiei trebuie aleşi dintre cei ce încă din cea mai fra­gedă vârstă marchează semne vă­dite de blândeţe, de cuminţenie şi de religiositate firească. Nimeni nu s’a gândit că în această alegere trebuie să se ţină neapărat seama de ocupaţia, de bunul nume şi de antecedentele părinţilor copiilor aduşi la seminar. Aşa s’a făcut că în seminarii au intrat copii nu numai de cărciumari, dar în multe cazuri copii din flori şi copii de hoţi şi de criminali. Dar dacă recrutarea s’a făcut astfel, apoi selecţionarea ulterioară a elementelor recrutate a con­tinuat a se face numai şi numai potrivit aceluiaş criteriu: notele la studii. Nicăieri iu seminarii nu s’a fă­cut şi trebuie s’o spunem fără în­conjur că nici astăzi nu se face o lucrare serioasă şi sărguitoare de cercetare apropiată a sufletului e­­levilor; o altoire în ei a bunelor înclinări; o privire a buruenilor otrăvitoare din sufletul fiecăruia, pentru ca să­ se înlăture din ţarină toată neghina cea rea şi tot lăsta­rul în care altoiul cel bun nu s’a putut prinde. Seminariile au astăzi câte 2 pre­­oţi­ spirituali cărora li se dă: lo­cuinţă, masă şi leafă bugetară de profesori. Nu ştiu însă dacă este vreunul dintre aceşti crescători, de păstori sufleteşti, cari să nu aibă în afară de şcoală şi alte împovă­rătoare ocupaţiuni. In aceste con­­diţiuni, ce mai putem oare aştepta dela directorul supraîncărcat de grijile administrative şi gospodă­reşti, când astăzi cel mai bun di­rector de seminar este socotit a fi acela care poate prezenta măcar o gestiune în regulă şi o admi­nistraţie cinstită !l Şi atunci toată educaţia din se­minarii continuă a sa rezuma în­­tr’o poliţie de ordine ai d« disci­bunei cazuri de profesori indife­renţi la chestiunile religioase; o­biecte de studiu disparate, pe can, adică nu le armonizează unul şi a■­celaş ţel didactic: luminarea şi în­tărirea credinţei în viitorul preot. Cu o astfel de educaţie şi in­strucţie, copilul, adus de tatăl său la această şcoală numai cu gândul de a-i dobândi o carieră sigură şi fără de griji, termină seminarul cu singure două preocupări capi­tale : o dotă cât mai mare şi o pa­rohie cât mai cu­venit. Aşa se prezintă marea majori­tate­ a absolvenţilor de seminar Puţinii cari fac excepţia la această regulă, nu seminarul i-a format, ci datorează propriei firi sau unei iluminări spontane subit produsă ei, pietatea sinceră şi avântul lor sufletesc. Căci în regulă generală adevă­rul este acesta : rSeminariile noas­­tre nu dau pe preotul care să slu­jească Domnului „cu frică şi cu cutremur“; tot aşa, seminariile n au ajuns să dea poporului nos­tru pe preotul însetat de beţia jertfirii de sine; pe preotul care să simtă în el beatitudinea la can Păstorul păstorilor îndeamnă pe Apostoli zicăndule: „mai fericit este a da decât a lua !“. I. TOMA ECOURI U­n fapt divers destul de rar s’a înr­olat în Franța. O văduvă, d-na Petit-Jean,­­din comuna Flagy, a decedat în vârstă de 81 de ani.­Ceea ce s’a remarcat însă cu acest prilej este că mama octogenarei, vă­duva Levignei care împlinește în Martie viitor respectabila vârstă, de 108 ani, a urmat pe jos cortegiul fu­nebru al fiicei sale defuncte. F­eminismul a făcut o nouă cuceri­re în Franţa: la diferite gări sunt şefi femei, în special la reţelele căilor ferate reconstituite după de vas­urile războiului. Ast­fel în regiu­nea de Nord, într’un arondisment din Franţa sunt 16 şefe de gară. Intre altele, este şi d-na Vignon, şefă la gara Vieux-Moulin, care, în timpul când este indispusă, are un suplinitor devotat în soțul său, * d* meserie vizitiu. ------------------—--p.------------------

Next