Viitorul, ianuarie 1932 (Anul 24, nr. 7175-7199)

1932-01-15 / nr. 7185

Anul al două­zeci și patrulea No. 7185 BUCUREȘTI ADMINISTRAȚIA STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcția 3—58.17. Redacția și Administrația 3—49.23 REDACȚIA STRADA EDGAR QUINET No. 2 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, Strada R, Poincare. 17 și la toate Agențiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. II . Un an ........ 600 lei 1 Trei luni.......150 lei Șase luni...... 300 ..­­ Un exemplar 2 „ Instituțiuni publice și particulare 1000 lei anual Vineri 15 ianuarie N T E IN STREINATATE an...........1400 lei 1 Trei luni ...... 100 lei Șase luni ... 700 „ | Un exemplar.'.'. "li \ Respectarea angaja­men­tel­or Internaționale CAZUL GERMANIEI In ajunul Conferinței­­ de la Lau­sanne, ce urmează a se întruni la sfârșitul lunii curente, pentru a lua în dezbateri problema repara­­țiunilor. Cancelarul Bruening a declarat zilele trecute că Germa­nia nu mai poate plăti angaja­mentele luate prin Planul Young, din cauza situațiunii grele în ca­re se află. Se știe de multă vreme că Ger­mania este zguduită de o mare criză economică și financiară. Pentru a-i veni în ajutor, Pre­zidentul Hoover a propus în vara anului trecut cunoscutul mora­toriu, până la 1 iulie 1932. Intre timp s’au convocat două com­i­­siuni de experți, una în Iulie trecut și alta în Decembrie, cu misiunea de a studia în amănun­țime situația economică a Ger­maniei și în special capacitatea ei de plată. Concluziile acestor comisiuni vor fi supuse Confe­­rinței internaționale convocate la Lausanne pentru sfârșitul lunei Ianuarie, când se vor stabili noi modalități de plată și noi aran­jamente, de natură a ușura elit mai mult situația Germaniei. *. In plină pregătire a Conferin­ței, în pline negocieri pentru gă­sirea unor soluțiuni, care să îm­pace toate interesele, Cancelarul Bruening anunță imposibilitatea de plată a Germaniei și cere pur și simplu anularea ori­căror da­torii de reparații.­­ O astfel de declarație a produs cea mai legitimă îngrijorare, atât în cercurile politice cât și în cer­curile financiare. Prin adoptarea unei astfel de atitudini, Germa­nia se pune în afara tuturor an­gajamentelor internaționale ce a semnat, creind precedente peri­­culo­ase și făcând imposibile ori­ce sforțări pentru înlăturarea sau cel puțin domolirea crizei ce dom­nește în lumea întreagă. Concluziile experților sunt de­parte de a dovedi că actuala cri­ză în care se sbate Germania ar fi cauzate de sarcina reparațiilor. De la 1924 încoace, de când Ger­mania s-a reîntors la etalonul de aur, ea nu a făcut de­cât să se împrumute cu sume considera­bile, — circa 12 miliarde mărci aur, — cu care și-a modernizat și sporit tot echipamentul ei econo­mic, făcând-o în stare să concu­reze toate celelalte țări, de la care împrumutat aceste considera­bile capitaluri. Pe de altă parte ea a făcut nu­meroase plasamente în străină­tate — în special în Rusia — a­­jungind astfel aplicarea planului quinquenal, care a provocat în­­tr’o anumită măsură depresiunea economică europeană. Liberată de sarcina reparații­lor, Germania se v­a putea lansa intr’o luptă de concurență foarte primejdioasă tocmai pentru țări­le care au ajutat-o financiar­­mente, năzuind iarăși la vechea politică de imperialism econo­mic, care a dus-o în situația de după războiu. Este evident, că la atitudinea luată de Germania se va răspun­de cu o atitudine fermă și solida­ră a tuturor statelor creditoare, de natură o aduce la calea ade­­vărului. Tratatele și acordurile interna­ționale sunt acte solemne, ce nu pot fi socotite ca simple „petice de hârtie“. Ele trebuesc respec­tate cu sfințenie. Când situațiuni trecătoare de forță majoră se cre­­ază, ele pot fi înlăturate prin măsuri cuminți, inspirate de cea mai largă solicitudine pentru cel mai greu încercați. In nici un caz ele nu pot fi judecate numai din preocupări egoiste sau cu inten­­tiuni nemărturisite. * România nu a primit, cu pri­lejul repartizării reparațiilor, co­ta cea justă, în raport cu marile pierderi încercate. Dar odată ce a semnat, alăturea de aliații ei, anumite tratate și acorduri in­ternaționale, ea înțelege să le res­pecte cu sfințenie și bună cre­dință. De aceia și în înfațatitudi­­nii luate de Germania și la Con­ferința Reparațiilor de la Lau­sanne ea nu poate avea de­cât o singură atitudine, limpede și ho­tărâtă : acela de a fi complect so­lidară cu Aliații săi, în men­ținerea intangibilă a tratatelor și acordurilor internationale as­tăzi în vigoare. In acelaș timp România nu va putea fi de­rit de acord cu orice măsuri chibzuite ce s’ar lua, în vederea îndulcirii unor clauze și prelungiri unor termene, dacă a­­ceste măsuri vor ieși dintr-un a­­cord liber conșcient al tuturor părților interesate. * NOTE Din distracțiile de altă­dată Dacă săpunul ar fi — cum s’a susținut, de Spencer cel dintâi — un civilisatometru, un măsurător al civilizației, de ce n’ar fi dis­tracțiile un barometru, o icoană, o formulă rezumativă a unei epoci istorice? Se zice: „spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești“.. Se poate adăuga: „Să vedem cum te distrezi, ca să-mi fac o idee de ce fel de pragmatic de om ești“. De la distracțiile­­ din circ, cu care străbunii noștri, își omorau vremea, când nu erau omorîți de­­ binele ,de către fiarele sălbatice, am ajuns printr’o evoluție lentă, la teatru, la cinema, la dancing, «i poate ca ultim și suprem agre­ment la... sălile cu beție rece ! Totuși mai aproape de vremea de azi notăm distracția circului cu cai dresați, cu clotoni hilari, cu câini savanți, cu acrobați în tricou, făcând salturi mortale. Acest fel de dist­rație era sincronic cu „pa­noramele“, unde se puteau vedea scene din războaele celebre, cu mu­scele de ceară“ (gen Gr­évin) și cu „menageriile“­ unde animale ago­­nisante se­­ înfățișau publicului dornic de distracție, arătând în ce hal poate deveni o fiară, a codri­lor» când intră pe mâna unui om „care le îngrijește“. Circurile aveau dealtfel o mare vază și în orașele mari, din occi­dent, și u­nii din clovnii lor au fă­cut averi, și s’au retras apoi, ca un membru de la Înalta Curte de Casație eșit la pensie pe­ o fermă a lor sau pe­ un țarm de mare.­­ Timpuri de altă­dată!­­ . Azi cir­curile sunt. goala. Le-au înlocuit cinematografele sonore sa urmate, teatrele multe și poate ..bcyegilC“ din toate colțurile. Totuși circul, de altă-dată avea ceva cari îl putea susține, și reco­manda chiar azi: avea realitatea însăși, pe care distracțiile de azi, tot­ mai rafinate o ocolesc. In circ­um erau­ câini pe film, cari să facă jocuri savante, erau câini adevă­rați. Nu er­a un „michi- mans’, for­­mat artificial din desenări alipite dibaci, de tehnicieni specializați, ci clowni condei, ci carne și oase cari fie făceau, — unde sunteți ani inimoși ai copilăriei noastre ?— să râdem, cum azi nu­ mai știm, să­ o facem, azi când suntem toți financiari, economiști, diplomați, așteptând războiul, ca să­ devenim strategi. Circul aducea: mirosul de grajd, vioiciunea cailor în libertate, râ­sul nu sonor pe film­, râsul fi­resc al acrobatului ce se da peste cap. Pentru acest substrat de reali­tate circul­ar pierită o soartă mai bună,­ ar merita să fie încă­ o dis­tracție pentru copiii noștri, cres­cuți­ în seră, hrăniți cu surogate și cari și materie de realitate și via­ță, au filmul sonor, cu scene re­prezentând o junglă africană, fă­cuta, toată în „studio“, din carton și vopsele!... Circul ar fi o întoarcere la con­cretul pieței — o desintoxicare de artificialism ambiant... PETRONIUS CE REFORMA a INVATAMANTULUI SUPERIOR se PREGĂTEȘTE! Cu câteva zile înainte de vacanta Crăciunului s’a depus în Parla­ment un proect de reformă a în­vățământului superior. Dela început vom recunoaște că proectul cuprinde o conceptiune, care nu-i admisibilă așa cum a fost formulată. Este vorba de autonomia uni­versitară. Partizan hotărât al unei cât mai largi și sănătoase autonomii[ a Universităților,­­­ pe care a și tradus-o în fapt și a întărit-o con­tinuu în decursul guvernelor sale, — partidul national-liberal a so­cotit insă totdeauna, în vederea tocmai a unei solide politici de stat și a unei armonizări fericite de ansamblu, ca această autono­mie să se desfășoare sub controlul autorităței superioare a ministe­rului instrucțiunei. Procesul­ actualului prim­­ mi­nistru crează un precedent, pro­ - ---------------— Éli IC .1 ■ ii.ii -ÜMI 1 rasă umană mai inferioară. De examene, nici un cuvânt în fund greșit și plin de consecințe la 57 ani fără drept de prelungire, grave. . ca și cum ar face parte din artă Trecând la articolele procetului, fără să stăruim asupra fiecăruia din ele, vom reține cadrul strâmt și­ egoist in care asigură recruta­rea corpului profesoral, precum și nedreptatea flagrantă ce se face unora din elementele de reală va­loare științifică cari sunt confe­rențiarii. Un proect de lege nu poate exa­gera egoismul sau diferite inte­rese personale. Să dăm un, eveni­du . La art. 13 se­ spune : Profesorii titulari vor fi puși în retragere din oficiu la vârsta de 70 ani îm­pliniți, consiliul facultății putând însă din, 2 și 2 ani, cu aprobarea Senatului­ Universitar, să prelvn­­ivngească menținerea lor. Dar nu se precizează de câte ori doi­ din ani ?: • Ii­ schimb profesorii agregați sunt­ puși în retragere din oficiu lege. Totul se lasă pe seama regula­mentelor ulterioare,­­ dar nu a regulamentelor draconice capa­bile să înlesnească recrutarea u­­nui corp select, ci a regulamente­lor cari, potrivit legii d-lui prof. Iorga, se pot schimba, după cum facultatea va voi,­­ deci în func­ție de candidat. Rând pe rând au fost lovite în­vățământul primar, normal și se­cundar. Modificări, de programe, reduceri nenorocite de mii de școli de toate categoriile, intr’o ț­­ară unde dimpotrivă ar fi trebuit în­mulțirea lor. . A venit rândul învățământului superior să suporte un tratament asemănător. Să sperăm că aci guvernul va fi obligat să dea înapoi. UNIFICAREA LEGISLATIVA Înainte de a-și fi luat postul în primire, d. Valer Pop, noul ministru al justiției,­­i-a precizat Intențiunile cu privire la unificarea legislativă a cărei soluționare grabnică o dorește, în acord cu sentimentul general al opiniei publice. Desigur că unificarea legislativă cere a fi realizată nu numai pentru desăvârșirea consolidării statului dar și pentru a asigura cu un minut mai de­vreme unitatea de jurisprudență și dezvoltarea uniformă a dreptului român. înalta Curte de Casație consultată în această privință a considerat că orice întârziere in rezolvarea acestei unificări înmulțește și agravează ne­ajunsurile rezultate până astăzi din cauza diversităților normelor de drept în vigoare pe teritoriul stilu­lui nostru. Se știe că defunctul ministru al justiției, C. Hamadiglu, intenționa să realizeze unificarea legislativă prin -----T I nu— i ■....... extinderea legiuirilor din Vechiul | procedura penală $1 continuat apoi regat pe cuprinsul intregei țări.­­ numai decât cu codul comercial și Fostul ministru al justiției pornea, cambial, de la ideea că o unificare legislativă realizată acum chiar în condițiuni mai puțin bune, este de preferat u­ heia mai puțin­­ criticabilă dar" În­făptuită prea târziu. Ar fi fost desigur o măsură de ex­pedient această unificare legislativă prin extensiune, cu grave rezultate în acst punct de vedere, noul ti­­tular al ministerului de justiție, pă­­răsește calea aleasă de predecesorul său C. Hamangiu, fixându-se asupra nevoii de a realiza adevărata unifi­care cerută de nevoile actuale ale statului. In modul acesta unificarea prezen­­tându-se sub aspectul definitivului pentru raporturile de drept ce s'ar fi creiat provizoriu până ce adevă­­r va înlătura confuzia ce ar fi rezul­­tata unificare trasă de nevoile s­­­tat dintr’o măsură de expedient ca clale ale statului s’ar fi înfăptuit aceea a extinderei codurilor pe un­ De aceea, s’au ridicat împotriva proectului fostului mins­tru al justi­ției o serie de proteste, în care ar­gumentele protivnice majorau votu­rile puținilor juriști declarați pentru. Noul ministru al justiției intervie­­vat și-a afirmat dorința de a­ realiza această unificare.­treaga țară. Ori, materialul adunat de consiliul legislativ este necesar pentru a da unificărei soluțiunea care se impune. Părăsirea ideii unificărei provizo­rii este un început bun. Noul ministru de justiție se pune din acest punct de vedere, cu juriștii cari D. Vaier Pop crede că Începutul, au învederat neajunsurile ce ar te­­trebui făcut deocamdată cu codul și­­«Ha­il intr'o mesursă pripită. SĂGEȚI Guvernul absentelor Dacă facem bilanțul activităței guvernamentale, în momentul de față, constatăm cu­­­ 1-nii Ghica și Ionescu-Sisești sunt bolnavi; d. N. Iorga este permanent la Vă­leni, unde organizează serviciul de misionare, și numește inspec­tori peste museele inexistente, și d. Argetoianu e în străinătate. Rămăsese la postul său, vigilent ca să apere sănătatea publică, prin tăierea fondurilor bugetare, d. dr. Cantacuzino. Când, aducându-și aminte de niște lucrări de labora­tor începute acum o lună la Paris, a luat trenul și­ a­ plecat din nou, dincolo de graniță. Toata nădejdea rămâne astfel numai pe d-nul Vasilescu-Karpen, cel cu munca obligatorie pentru alții, și cu lenea obligatorie pentru d-sa la minister! Tot d. Vasilescu­­ va Kârpi ministerul cu munca lui­­ inexistentă . Guvernul de tehnicieni ne-a fur­nizat și ritmul nou al concediilor ilimitate și al absentelor infinite! Țara continuă însă să fie feri­cită și aceasta e principalul! Cei cari huzuresc... D. N. Iorga este de părere că la­ orașe, lumea, huzurește în bine. Probabil că d-sa s’a gândit la șo­­meuri, la funcționari, și la pen­sionari, cami adevărat că sunt fe­riciți. Dar de ce nu s’a gândit oa­re d-sa și la nenorociții de subse­cretari de stat de pe lângă d­-sa ? Aceștia nu sunt și du oameni ? Și numai Dumnezeu știe cum trăesc! ALIANȚA SUFLETEASCA Mie Polon­a s Romania Felul cum a fost sirul de externe al primit mini- României în veche prietenie ce există intre po­porul nostru cu poporul polon. Multe puncte de contact și vechi legături istorice au stabilit rapor­turile de prietenie, de încredere, de unitară conduită istorică în de­cursul veacului, dintre noi și polo­­nezii, cari au trecut calvarul jugu­­i­lui străin, cu aceiaș inimă inilu- i cerată dar cu uciaș nădejde în iz­bânda finală. Intr’o vreme de scădere cultu­­­­rala, Moldova a găsit in Polonia I stimulente, exemple și isvor de lu­mină, iar atunci când o nouă con­figurație europeană, a schimbat e­­chilibrul de forțe, și-a deschis larg porțile pentru a intra Dreptatea în lumea diplomatică, atunci Polo­­nia și România s'au găsit unite ca să-și apere reciproc drepturile lor. Intre Polonia și România astfel 1111 există o simplă alianță para­fată de sigili, dar fără suflet și încredere sinceră, ci o alianță, care este cimentată de nevoi actuale, de interese comune, ca și de o mare analogie istorică, manifestată în decursul timpului. Azi, când o altă viata istorică a apărut în lume, întemeiată pe jertfe făcute cu încrederea în iz­bânda cauzei mari naționale. Po­lonia și România se găsesc unite ca să stea în constelația Micei In­tivelor ce se duc asupra pactului­­ terri, sincer alipite unei poli­­de neagresiune cu Sovietele, nu fac f,acc­es de rost,ci,t al­tra(a’ decât să evidențieze încă odată strânsele legături de prietenie, de capitala Poloniei, ca și solidarita­tea ce s’a dovedit cu prilejul trata­tel­or. D-I MOSCISKI Președintele R­epublicei­ Poloneze COMENTĂRI» explicarea timpului nostru Este titlul unui ciclu de conferințe care începe, mâine, la Fundația Carol I. Inițiativa e a unui grup de tineri, solidarizați într’o grupare cu preocu­pări intelectuale, ce s’a intitulat „Forum“, de­sigur pentru a marca de­plina libertate de gândire și de discuție pe care fiecare o aduce in sânul ei. Va fi o bună­ ocazie de apreciere pen­tru marele­ public și, fina­l de verificări pentru cei puțini cari urmăresc activi­tatea, in orice caz bine intenționată, a tineretului nostru. Dar acestui interes oarecum documen­tat se adaugă acel al temei in sine. Trăim o epocă de frământare și de contra­dicții. Oamenii de după război se gă­sesc la o încrucișare de drumuri ce li se oferă pentru viitor.. Din complexita­tea lor trebue să aleagă firul care-i va conduce spre ziua de mâine. De aceea, in toate domeniile, preschimbările sunt aproape organice, esențiale. Prin tran­sformări vulcanice sau prin preschimbări lente, suntem, adesea inconștienți, spec­tatori și părtași ai unei formidabile nașteri, la nașterea unei lumi nouă, deo­sebită de­ ceea ce a fost acum 20 de ani mai mult decât era cea de atunci de cca de acum o mie de ani. Așezați la confluența vremurilor cari dispar și a celor cari vin, contimporanii noștri a­­sistă azi la procesul adaptării omenirii la o nouă înfățișare a sensibilităței și a mentalităței. Printre analiză ce poartă, asupra di­verselor domenii ale activităței umane, tinerii de la „Forum“ vor căuta să în­fățișeze publicului ținuta zilei de azi în ceea ce are ea mai caracteristic. Disecând elementele esențiale și specifice ale vremii noastre, conferențiarii vor­ căuta să ofere­ celor cari îi­ ascultă un mate­rial de înțelegere a vremii lor, și o serie de criterii pentru aprecierea pro­cesului pe care îl traesc. Dar ei vor în­cerca, poate inconștient să-și formuleze in primul rând pentru ei înșiși cadrele in care,­ mâine, vor avea menirea să activeze și să creeze. Faptul deci ca tocmai tineretul, pla­sat în centrul problemei prin multiple­­interese și în primul rând prin aceia că el este­ cel care trăe­ște mai intens și ziua de azi și prepararea zilei de , mâine, faptul, zic, că tocmai tineretul e atei care se hazardează în tentativă, atât de riscată încât e aproape eroică­, dar tocmai­ prin­ aceasta fecundă în rezultate, dacă reușește, de a explica' vremea noastră, e o dovadă de seriozitate, de maturitate și de dorință de a­­ înțelege, și de­ a se înțelege, care, de n’ar fi decât atât, și încă ar însemna o notă exce­lentă și un titlu de mândrie pentru ge­nerația tânără. " — î. î. c. — ADMINISTRAȚIE LOCALA sau STARE de ASEDIU ? — Ce se petrece In Basarabia — In vreme ce guvernul studiază posibilitatea introdu­cerei stărei de asediu in Basarabia, oficiosul ace­stuia vede iu nemulțumirile din a­­ceastă provincie doar fanteziile ..politicianismului amenințat“. Mai mult ..neamul Românesc“ Crede că este. util,să. adauge că ad­ministrația de azi a Basarabiei, este ..o impresionantă armată con­structivă și ordonată“... Și pentru a dovedi cât de supe­rioară este administrația se spune: „Nu numai o surdă neînțelegere și sfâșieri neauzite, domină viața tulbure a conducătorilor de gru­pări și de organizații de acolo. Ni­­căeri examenele publice date de demnitarii localnici, mici și m­ari ai trecutului mai apropiat și dure­ros, n’au avut concluzii mai urâte“. In primul rând, e de observat că există, „o surdă neînțelegere și sfâ­șieri neauzite, dar sunt provocate numai de cei puși în fruntea tre­burilor publice de către actualul guvern. Oameni cu trecut dubios, sau numai elemente de plasat undeva, au fost importați în Basarabia pen­tru a face față situației de azi. Lipsiți de contactul cu populația locală „armata constructivă“ de care vorbește oficiosul guvernului își reduce adesea activitatea la acte provocatoare, fiindcă tratează cu dispreț, amănuntele unor ne­mulțumiri și nevoi, pe care n’au de unde le cunoaște și nici nu le pot înțelege. De aceia, încercarea oficiosului guvernului de a tăgădui utilitatea localnicilor și a contesta aportul lor în viața administrativă locală e oarecum stranie, când prin de­clarațiile fruntașilor guvernamen­tali s’a repetat adesea necesitatea întrebuințărei energiilor provin­ciale. Lupta „surdă“ a organizațiilor de partid ? Oricine cunoaște­rea­tățile din Basarabia — ea și­­ întreaga țară­ — va fi de acord, chiar prin însăși existența lor, o­ganizațiile de partid canalizea nemulțumiri, și îndrumă pe cei reri la lupta politică in cadrele s­tintei ordine sociale. Administrația guvernului ? Provoacă îngrijorări și amăr­ciuni ce pot fi speculate tocmai acei cari sunt contra ordinei l­oiale. Iată unde duce instalarea fruntea administrațiilor locale, unor elemente recrutate de orbini fără nici o posibilitate de a deti­mina o colaborare între autori­i și opinia publică, atât de utilă, astfel de împrejurări. In astfel de condiții se poate junge și la starea de asediu al de dăunătoare țării. ECOURI C­onsiliul de miniștri austriac pregă­tise un proect de lege prin car­­e­ prelungea durata perceperi drepturilor de autor asupra operelor Si Johan Stauss, regele valsului, în pro­fitul moștenitorilor săi. Se pare însă că proectul era impo­pular deoarece, după lungi deliberă, primul ministru a reușit să conving pe colegii săi să renunțe la aceasa idee. Operele lui Strauss sunt, deci, de a­cuma, de domeniul public. C­unoscutul compozitor Frantz Leh­ a­ făcut pe mașinistul la un teatr din Viena. In noaptea Anului Nou s-a produs grevă a personalului subaltern în 11 teatre, bine-ințeles din pricina sal­ mior. Reprezentațiile au avut totuș loc, actorii au făcut pe mașiniștii, puiâr decorurile pe scena. Frantz Lehar, ea­ se afla la Teater an der Wien, unde­­ cânta opereta sa „Frumoasă ” lumea a dat o mână de ajutor la așezarea d­corurilor. Viata lui Gandhi­­ ................ — „Satyagraha“ sau adevăr și tenacitate — Ultimele evenimente din India a redus in actualitate numele lui Gandhi, conducătorul acțiunei na­ționaliste care tinde la complecta independență economică și poli­tică a Indiei. La noi, ea și aiurea pe conti­nent, o mișcare la care s-au asociat milioane de indivizi, nu este jude­cată numai după calculele politice ci e înconjurată și de misterul pe care îl înbracă întotdeauna u­n fapt petrecut în Extremul Orient. De­osebirea, profundă de concepții, de rasă și mai ales depărtarea ce duce doar numai la cunoștințele din tratate de istorie, fac uneori din conducătorii de religii și națiuni din aceste părți­­ ale hunei, dacă nu obiect de ironii, dar prilej de confuzii ce in­spira o neîncredere permanentă în posibilitățile lor de realizări. De aceia, Gandhi a fost de­s^Gu Bure a judecat adesea numai după cari­caturile ziarelor ce-l prezintă di­format sau după jurnalele filme­lor cinematografice unde apare sumar înbrăcat în haina tradițio­nală și în sandale. Când a fost vorba ca în timpul conferinței din urmă a „mesei rotunde“ să fie pri­mit la o recepție la palatul regal englez, opinia publică și-a pus în­trebarea, dacă în locul cămășei de pânză indiană va îmbrăca fracul și dacă în locul sandalelor va pune ghetele de sac. Această pro­blemă gravă s-a pus chiar și pen­tru oficialitatea engleză atât de rigidă in protocol. Dar cartea apărută, la Paris în traducere franceză intitulată: „Vie de M. K. Gandhi“ scrisă de chiar el însuși, ne înfățișează nu un om,«»n luptător ce r­ând un agitator de masse, ci ne pune îmi­­­intea unei forțe extraordinare și a­­unei voinți cum puține au cunos­cut istoria lumei. Actualul conducător al mișcărei naționaliste indiene arată că se trage dintr’o familie de aristo­crați mijlocii, conducători de mică provincie și cu oarecare autoritate intre concetățenii respectivi. De copil, a învățat să pătrundă adevărurile militare de șefi reli­gioși, pentru ca abia în liceu să ajungă la deosebiri și să per­state superioritatea unora sau a altora dintre riturile religioase practicate în diversele provincii­ indiene. Pen­­tru că familia voia să facă din el un om de drept, care ar fi putut fi folositor națiunei sale ,a îndem­nat să-și desăvâre­ască studiile în Anglia și astfel întâlnim pe Garn­­dhi un sârguitor cercetător al bi­bliotecilor engleze, unde nu căuta numai documentarea juridică pro­­priu-zisă, el lua contact mai strâns cu textele care­ formează bazele f­un­­­damentale ale tuturor religiilor. Nici viața europeană, nici crești­nismul și nici mahomedanismul nu l-au impresionat puternic, pentru a renunța la regulile sfinte pe care și le-a impus de a nu-și părăsi credința tradițională. Șederea în Anglia ca și toate tentațiile ce i-au fost întinse de viață nouă pe care o cunoscuse aici, au constituit motive de a­­dânca îndurerare, de luptă dârză cu e­i însu­și, și,­în acelaș timp de succesive victorii ale spiritului împotriva materiei. Eliberarea de tot ce poate fi materialist, de tot ceea ce poate coborî pe om alături și chiar numai în fu­ncție de in­stinctele brutale, formează prima etapă a vieței lui Gandhi. Cea de a doua, o poate constitui formula­rea concepției lui politico-religi­­oasă în Africa de­ Sud.­­ Reîntors de la studii, nu găsește destul domeniu de activitate­­­. a­­vocatură și printr-un joc de în­tâmplări ajunge în Africa de Sud, unde o numeroasă populație indi­ană era întrebuințată la cele mai brutale munci, și tratată de o manieră care trecea dincolo chiar de cea utilizată față de animale. Această situație îl îndurerează mai mult și de aceea în cei aproa­pe zece ani de ședere în această regiune, autoritățile au fost silite să-l aresteze de câteva ori. Nicio­dată însă n’a îndemnat la acte de violență și nu s’a răsvrătit împotriva oficiali țâței. Aici, in cea­­ de a doua epocă a vieței a de­terminat rezistența pasivii, prin­tr’o nouă concepție de viață, denu­mită „Satyagraha“ care are la bază două noțiuni indiene dife­rite : fiat, care înseamnă adevăr și Agr­ah­a care semnifică tenaci­tatea. Ori de câte ori era de câștigat vr’o nouă revendicare, sattagrahi, discipolii atât­ de numeroși ai lui Gandhi încercau­­ să reziste prin pasivitate la dispozițiile legale, pentru a fi arestați, a determina apoi o anchetă ș­i a atrage asfel atenția tuturor cercurilor asupra luptei lor, pentru ca să li se dea a­­desea dreptate. Dintr’o concepție religioasă „satiagraha“ de a per­sista în mod tenace în cunoașterea adevărului spiritual s’a declanșat astfel și o acțiune politică ce a avut răsunet în India. Niciodată însă Gandhi nu a fost neleal cu autoritățile engleze. In războiul cu Burii, ca și în timpul revoluției Zulușilor a preferat să intre în rândurile serviciului sa­­nitar al armatei, pentru ca să nu i se poată­ spune că a boicotat im­periul. Rezistența­ pasivă a îmbrăcat în ultimul timp, caracterul unei ati­tudini de eliberare națională. Transplantarea luptei dintr-un do­meniu pur spiritual religios Si­ a­­daptarea ei la realitățile politice ,se datorește, după însăși mărturi­sirile lui Gandhi, la o serie de îm­pilări și purtări nedrepte față de populațiile diferite ale provincii­lor indiene. Rezistența pasivă se manifestă printr-un fel de boicot economic și dispreț, fără violențe, față de a­uto­rităț­i. Ca să se vadă până unde merge hotărirea în această luptă­, un ziarist care a văzut Bombay­ul în vara trecută îmi povestea un fapt extrem de interesant. Era toc­mai în vremea mișcărilor de stra­dă. Mii de manifestanți pașnici veneau pe străzile principale iar autoritățile încercau sa-i risipeas­că. Se așezau la pământ cu fața în jos și nici bătăile cauciucurilor polițiste și nici torentele de apă revărsate din pompele de incendiu nu-i puteau urni. Se recurgea a­­tunci la alt sistem. Manifestanții fără să opună rezistență erau în­cărcați în camioane și lăsați la periferii, pentru ca după câtva timp să se reîntoarcă și să se re­­pete aceleași scene. Lupta ce se dă azi în Indii este extrem de interesantă în liniile generale de acțiune și de rezulta­tele ei depinde în bună parte si­tuația condusă din Extremul O­­­rient.

Next