Viitorul, ianuarie 1932 (Anul 24, nr. 7175-7199)
1932-01-15 / nr. 7185
Anul al douăzeci și patrulea No. 7185 BUCUREȘTI ADMINISTRAȚIA STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcția 3—58.17. Redacția și Administrația 3—49.23 REDACȚIA STRADA EDGAR QUINET No. 2 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administrația ziarului, Strada R, Poincare. 17 și la toate Agențiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug. II . Un an ........ 600 lei 1 Trei luni.......150 lei Șase luni...... 300 .. Un exemplar 2 „ Instituțiuni publice și particulare 1000 lei anual Vineri 15 ianuarie N T E IN STREINATATE an...........1400 lei 1 Trei luni ...... 100 lei Șase luni ... 700 „ | Un exemplar.'.'. "li \ Respectarea angajamentelor Internaționale CAZUL GERMANIEI In ajunul Conferinței de la Lausanne, ce urmează a se întruni la sfârșitul lunii curente, pentru a lua în dezbateri problema reparațiunilor. Cancelarul Bruening a declarat zilele trecute că Germania nu mai poate plăti angajamentele luate prin Planul Young, din cauza situațiunii grele în care se află. Se știe de multă vreme că Germania este zguduită de o mare criză economică și financiară. Pentru a-i veni în ajutor, Prezidentul Hoover a propus în vara anului trecut cunoscutul moratoriu, până la 1 iulie 1932. Intre timp s’au convocat două comisiuni de experți, una în Iulie trecut și alta în Decembrie, cu misiunea de a studia în amănunțime situația economică a Germaniei și în special capacitatea ei de plată. Concluziile acestor comisiuni vor fi supuse Conferinței internaționale convocate la Lausanne pentru sfârșitul lunei Ianuarie, când se vor stabili noi modalități de plată și noi aranjamente, de natură a ușura elit mai mult situația Germaniei. *. In plină pregătire a Conferinței, în pline negocieri pentru găsirea unor soluțiuni, care să împace toate interesele, Cancelarul Bruening anunță imposibilitatea de plată a Germaniei și cere pur și simplu anularea oricăror datorii de reparații. O astfel de declarație a produs cea mai legitimă îngrijorare, atât în cercurile politice cât și în cercurile financiare. Prin adoptarea unei astfel de atitudini, Germania se pune în afara tuturor angajamentelor internaționale ce a semnat, creind precedente periculoase și făcând imposibile orice sforțări pentru înlăturarea sau cel puțin domolirea crizei ce domnește în lumea întreagă. Concluziile experților sunt departe de a dovedi că actuala criză în care se sbate Germania ar fi cauzate de sarcina reparațiilor. De la 1924 încoace, de când Germania s-a reîntors la etalonul de aur, ea nu a făcut decât să se împrumute cu sume considerabile, — circa 12 miliarde mărci aur, — cu care și-a modernizat și sporit tot echipamentul ei economic, făcând-o în stare să concureze toate celelalte țări, de la care împrumutat aceste considerabile capitaluri. Pe de altă parte ea a făcut numeroase plasamente în străinătate — în special în Rusia — ajungind astfel aplicarea planului quinquenal, care a provocat într’o anumită măsură depresiunea economică europeană. Liberată de sarcina reparațiilor, Germania se va putea lansa intr’o luptă de concurență foarte primejdioasă tocmai pentru țările care au ajutat-o financiarmente, năzuind iarăși la vechea politică de imperialism economic, care a dus-o în situația de după războiu. Este evident, că la atitudinea luată de Germania se va răspunde cu o atitudine fermă și solidară a tuturor statelor creditoare, de natură o aduce la calea adevărului. Tratatele și acordurile internaționale sunt acte solemne, ce nu pot fi socotite ca simple „petice de hârtie“. Ele trebuesc respectate cu sfințenie. Când situațiuni trecătoare de forță majoră se crează, ele pot fi înlăturate prin măsuri cuminți, inspirate de cea mai largă solicitudine pentru cel mai greu încercați. In nici un caz ele nu pot fi judecate numai din preocupări egoiste sau cu intentiuni nemărturisite. * România nu a primit, cu prilejul repartizării reparațiilor, cota cea justă, în raport cu marile pierderi încercate. Dar odată ce a semnat, alăturea de aliații ei, anumite tratate și acorduri internaționale, ea înțelege să le respecte cu sfințenie și bună credință. De aceia și în înfațatitudinii luate de Germania și la Conferința Reparațiilor de la Lausanne ea nu poate avea decât o singură atitudine, limpede și hotărâtă : acela de a fi complect solidară cu Aliații săi, în menținerea intangibilă a tratatelor și acordurilor internationale astăzi în vigoare. In acelaș timp România nu va putea fi derit de acord cu orice măsuri chibzuite ce s’ar lua, în vederea îndulcirii unor clauze și prelungiri unor termene, dacă aceste măsuri vor ieși dintr-un acord liber conșcient al tuturor părților interesate. * NOTE Din distracțiile de altădată Dacă săpunul ar fi — cum s’a susținut, de Spencer cel dintâi — un civilisatometru, un măsurător al civilizației, de ce n’ar fi distracțiile un barometru, o icoană, o formulă rezumativă a unei epoci istorice? Se zice: „spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești“.. Se poate adăuga: „Să vedem cum te distrezi, ca să-mi fac o idee de ce fel de pragmatic de om ești“. De la distracțiile din circ, cu care străbunii noștri, își omorau vremea, când nu erau omorîți de binele ,de către fiarele sălbatice, am ajuns printr’o evoluție lentă, la teatru, la cinema, la dancing, «i poate ca ultim și suprem agrement la... sălile cu beție rece ! Totuși mai aproape de vremea de azi notăm distracția circului cu cai dresați, cu clotoni hilari, cu câini savanți, cu acrobați în tricou, făcând salturi mortale. Acest fel de distrație era sincronic cu „panoramele“, unde se puteau vedea scene din războaele celebre, cu muscele de ceară“ (gen Grévin) și cu „menageriile“ unde animale agonisante se înfățișau publicului dornic de distracție, arătând în ce hal poate deveni o fiară, a codrilor» când intră pe mâna unui om „care le îngrijește“. Circurile aveau dealtfel o mare vază și în orașele mari, din occident, și unii din clovnii lor au făcut averi, și s’au retras apoi, ca un membru de la Înalta Curte de Casație eșit la pensie pe o fermă a lor sau pe un țarm de mare. Timpuri de altădată! . Azi circurile sunt. goala. Le-au înlocuit cinematografele sonore sa urmate, teatrele multe și poate ..bcyegilC“ din toate colțurile. Totuși circul, de altă-dată avea ceva cari îl putea susține, și recomanda chiar azi: avea realitatea însăși, pe care distracțiile de azi, tot mai rafinate o ocolesc. In circum erau câini pe film, cari să facă jocuri savante, erau câini adevărați. Nu era un „michi- mans’, format artificial din desenări alipite dibaci, de tehnicieni specializați, ci clowni condei, ci carne și oase cari fie făceau, — unde sunteți ani inimoși ai copilăriei noastre ?— să râdem, cum azi nu mai știm, să o facem, azi când suntem toți financiari, economiști, diplomați, așteptând războiul, ca să devenim strategi. Circul aducea: mirosul de grajd, vioiciunea cailor în libertate, râsul nu sonor pe film, râsul firesc al acrobatului ce se da peste cap. Pentru acest substrat de realitate circular pierită o soartă mai bună, ar merita să fie încă o distracție pentru copiii noștri, crescuți în seră, hrăniți cu surogate și cari și materie de realitate și viață, au filmul sonor, cu scene reprezentând o junglă africană, făcuta, toată în „studio“, din carton și vopsele!... Circul ar fi o întoarcere la concretul pieței — o desintoxicare de artificialism ambiant... PETRONIUS CE REFORMA a INVATAMANTULUI SUPERIOR se PREGĂTEȘTE! Cu câteva zile înainte de vacanta Crăciunului s’a depus în Parlament un proect de reformă a învățământului superior. Dela început vom recunoaște că proectul cuprinde o conceptiune, care nu-i admisibilă așa cum a fost formulată. Este vorba de autonomia universitară. Partizan hotărât al unei cât mai largi și sănătoase autonomii[ a Universităților, pe care a și tradus-o în fapt și a întărit-o continuu în decursul guvernelor sale, — partidul national-liberal a socotit insă totdeauna, în vederea tocmai a unei solide politici de stat și a unei armonizări fericite de ansamblu, ca această autonomie să se desfășoare sub controlul autorităței superioare a ministerului instrucțiunei. Procesul actualului prim ministru crează un precedent, pro - ---------------— Éli IC .1 ■ ii.ii -ÜMI 1 rasă umană mai inferioară. De examene, nici un cuvânt în fund greșit și plin de consecințe la 57 ani fără drept de prelungire, grave. . ca și cum ar face parte din artă Trecând la articolele procetului, fără să stăruim asupra fiecăruia din ele, vom reține cadrul strâmt și egoist in care asigură recrutarea corpului profesoral, precum și nedreptatea flagrantă ce se face unora din elementele de reală valoare științifică cari sunt conferențiarii. Un proect de lege nu poate exagera egoismul sau diferite interese personale. Să dăm un, evenidu . La art. 13 se spune : Profesorii titulari vor fi puși în retragere din oficiu la vârsta de 70 ani împliniți, consiliul facultății putând însă din, 2 și 2 ani, cu aprobarea Senatului Universitar, să prelvnivngească menținerea lor. Dar nu se precizează de câte ori doi din ani ?: • Ii schimb profesorii agregați sunt puși în retragere din oficiu lege. Totul se lasă pe seama regulamentelor ulterioare, dar nu a regulamentelor draconice capabile să înlesnească recrutarea unui corp select, ci a regulamentelor cari, potrivit legii d-lui prof. Iorga, se pot schimba, după cum facultatea va voi, deci în funcție de candidat. Rând pe rând au fost lovite învățământul primar, normal și secundar. Modificări, de programe, reduceri nenorocite de mii de școli de toate categoriile, intr’o țară unde dimpotrivă ar fi trebuit înmulțirea lor. . A venit rândul învățământului superior să suporte un tratament asemănător. Să sperăm că aci guvernul va fi obligat să dea înapoi. UNIFICAREA LEGISLATIVA Înainte de a-și fi luat postul în primire, d. Valer Pop, noul ministru al justiției,i-a precizat Intențiunile cu privire la unificarea legislativă a cărei soluționare grabnică o dorește, în acord cu sentimentul general al opiniei publice. Desigur că unificarea legislativă cere a fi realizată nu numai pentru desăvârșirea consolidării statului dar și pentru a asigura cu un minut mai devreme unitatea de jurisprudență și dezvoltarea uniformă a dreptului român. înalta Curte de Casație consultată în această privință a considerat că orice întârziere in rezolvarea acestei unificări înmulțește și agravează neajunsurile rezultate până astăzi din cauza diversităților normelor de drept în vigoare pe teritoriul stilului nostru. Se știe că defunctul ministru al justiției, C. Hamadiglu, intenționa să realizeze unificarea legislativă prin -----T I nu— i ■....... extinderea legiuirilor din Vechiul | procedura penală $1 continuat apoi regat pe cuprinsul intregei țări. numai decât cu codul comercial și Fostul ministru al justiției pornea, cambial, de la ideea că o unificare legislativă realizată acum chiar în condițiuni mai puțin bune, este de preferat u heia mai puțin criticabilă dar" Înfăptuită prea târziu. Ar fi fost desigur o măsură de expedient această unificare legislativă prin extensiune, cu grave rezultate în acst punct de vedere, noul titular al ministerului de justiție, părăsește calea aleasă de predecesorul său C. Hamangiu, fixându-se asupra nevoii de a realiza adevărata unificare cerută de nevoile actuale ale statului. In modul acesta unificarea prezentându-se sub aspectul definitivului pentru raporturile de drept ce s'ar fi creiat provizoriu până ce adevăr va înlătura confuzia ce ar fi rezultata unificare trasă de nevoile stat dintr’o măsură de expedient ca clale ale statului s’ar fi înfăptuit aceea a extinderei codurilor pe un De aceea, s’au ridicat împotriva proectului fostului minstru al justiției o serie de proteste, în care argumentele protivnice majorau voturile puținilor juriști declarați pentru. Noul ministru al justiției intervievat și-a afirmat dorința de a realiza această unificare.treaga țară. Ori, materialul adunat de consiliul legislativ este necesar pentru a da unificărei soluțiunea care se impune. Părăsirea ideii unificărei provizorii este un început bun. Noul ministru de justiție se pune din acest punct de vedere, cu juriștii cari D. Vaier Pop crede că Începutul, au învederat neajunsurile ce ar tetrebui făcut deocamdată cu codul și«Hail intr'o mesursă pripită. SĂGEȚI Guvernul absentelor Dacă facem bilanțul activităței guvernamentale, în momentul de față, constatăm cu 1-nii Ghica și Ionescu-Sisești sunt bolnavi; d. N. Iorga este permanent la Văleni, unde organizează serviciul de misionare, și numește inspectori peste museele inexistente, și d. Argetoianu e în străinătate. Rămăsese la postul său, vigilent ca să apere sănătatea publică, prin tăierea fondurilor bugetare, d. dr. Cantacuzino. Când, aducându-și aminte de niște lucrări de laborator începute acum o lună la Paris, a luat trenul și a plecat din nou, dincolo de graniță. Toata nădejdea rămâne astfel numai pe d-nul Vasilescu-Karpen, cel cu munca obligatorie pentru alții, și cu lenea obligatorie pentru d-sa la minister! Tot d. Vasilescu va Kârpi ministerul cu munca lui inexistentă . Guvernul de tehnicieni ne-a furnizat și ritmul nou al concediilor ilimitate și al absentelor infinite! Țara continuă însă să fie fericită și aceasta e principalul! Cei cari huzuresc... D. N. Iorga este de părere că la orașe, lumea, huzurește în bine. Probabil că d-sa s’a gândit la șomeuri, la funcționari, și la pensionari, cami adevărat că sunt fericiți. Dar de ce nu s’a gândit oare d-sa și la nenorociții de subsecretari de stat de pe lângă d-sa ? Aceștia nu sunt și du oameni ? Și numai Dumnezeu știe cum trăesc! ALIANȚA SUFLETEASCA Mie Polona s Romania Felul cum a fost sirul de externe al primit mini- României în veche prietenie ce există intre poporul nostru cu poporul polon. Multe puncte de contact și vechi legături istorice au stabilit raporturile de prietenie, de încredere, de unitară conduită istorică în decursul veacului, dintre noi și polonezii, cari au trecut calvarul juguilui străin, cu aceiaș inimă inilu- i cerată dar cu uciaș nădejde în izbânda finală. Intr’o vreme de scădere culturala, Moldova a găsit in Polonia I stimulente, exemple și isvor de lumină, iar atunci când o nouă configurație europeană, a schimbat echilibrul de forțe, și-a deschis larg porțile pentru a intra Dreptatea în lumea diplomatică, atunci Polonia și România s'au găsit unite ca să-și apere reciproc drepturile lor. Intre Polonia și România astfel 1111 există o simplă alianță parafată de sigili, dar fără suflet și încredere sinceră, ci o alianță, care este cimentată de nevoi actuale, de interese comune, ca și de o mare analogie istorică, manifestată în decursul timpului. Azi, când o altă viata istorică a apărut în lume, întemeiată pe jertfe făcute cu încrederea în izbânda cauzei mari naționale. Polonia și România se găsesc unite ca să stea în constelația Micei Intivelor ce se duc asupra pactului terri, sincer alipite unei polide neagresiune cu Sovietele, nu fac f,acces de rost,ci,t altra(a’ decât să evidențieze încă odată strânsele legături de prietenie, de capitala Poloniei, ca și solidaritatea ce s’a dovedit cu prilejul tratatelor. D-I MOSCISKI Președintele Republicei Poloneze COMENTĂRI» explicarea timpului nostru Este titlul unui ciclu de conferințe care începe, mâine, la Fundația Carol I. Inițiativa e a unui grup de tineri, solidarizați într’o grupare cu preocupări intelectuale, ce s’a intitulat „Forum“, desigur pentru a marca deplina libertate de gândire și de discuție pe care fiecare o aduce in sânul ei. Va fi o bună ocazie de apreciere pentru marele public și, final de verificări pentru cei puțini cari urmăresc activitatea, in orice caz bine intenționată, a tineretului nostru. Dar acestui interes oarecum documentat se adaugă acel al temei in sine. Trăim o epocă de frământare și de contradicții. Oamenii de după război se găsesc la o încrucișare de drumuri ce li se oferă pentru viitor.. Din complexitatea lor trebue să aleagă firul care-i va conduce spre ziua de mâine. De aceea, in toate domeniile, preschimbările sunt aproape organice, esențiale. Prin transformări vulcanice sau prin preschimbări lente, suntem, adesea inconștienți, spectatori și părtași ai unei formidabile nașteri, la nașterea unei lumi nouă, deosebită de ceea ce a fost acum 20 de ani mai mult decât era cea de atunci de cca de acum o mie de ani. Așezați la confluența vremurilor cari dispar și a celor cari vin, contimporanii noștri asistă azi la procesul adaptării omenirii la o nouă înfățișare a sensibilităței și a mentalităței. Printre analiză ce poartă, asupra diverselor domenii ale activităței umane, tinerii de la „Forum“ vor căuta să înfățișeze publicului ținuta zilei de azi în ceea ce are ea mai caracteristic. Disecând elementele esențiale și specifice ale vremii noastre, conferențiarii vor căuta să ofere celor cari îi ascultă un material de înțelegere a vremii lor, și o serie de criterii pentru aprecierea procesului pe care îl traesc. Dar ei vor încerca, poate inconștient să-și formuleze in primul rând pentru ei înșiși cadrele in care, mâine, vor avea menirea să activeze și să creeze. Faptul deci ca tocmai tineretul, plasat în centrul problemei prin multipleinterese și în primul rând prin aceia că el este cel care trăește mai intens și ziua de azi și prepararea zilei de , mâine, faptul, zic, că tocmai tineretul e atei care se hazardează în tentativă, atât de riscată încât e aproape eroică, dar tocmai prin aceasta fecundă în rezultate, dacă reușește, de a explica' vremea noastră, e o dovadă de seriozitate, de maturitate și de dorință de a înțelege, și de a se înțelege, care, de n’ar fi decât atât, și încă ar însemna o notă excelentă și un titlu de mândrie pentru generația tânără. " — î. î. c. — ADMINISTRAȚIE LOCALA sau STARE de ASEDIU ? — Ce se petrece In Basarabia — In vreme ce guvernul studiază posibilitatea introducerei stărei de asediu in Basarabia, oficiosul acestuia vede iu nemulțumirile din această provincie doar fanteziile ..politicianismului amenințat“. Mai mult ..neamul Românesc“ Crede că este. util,să. adauge că administrația de azi a Basarabiei, este ..o impresionantă armată constructivă și ordonată“... Și pentru a dovedi cât de superioară este administrația se spune: „Nu numai o surdă neînțelegere și sfâșieri neauzite, domină viața tulbure a conducătorilor de grupări și de organizații de acolo. Nicăeri examenele publice date de demnitarii localnici, mici și mari ai trecutului mai apropiat și dureros, n’au avut concluzii mai urâte“. In primul rând, e de observat că există, „o surdă neînțelegere și sfâșieri neauzite, dar sunt provocate numai de cei puși în fruntea treburilor publice de către actualul guvern. Oameni cu trecut dubios, sau numai elemente de plasat undeva, au fost importați în Basarabia pentru a face față situației de azi. Lipsiți de contactul cu populația locală „armata constructivă“ de care vorbește oficiosul guvernului își reduce adesea activitatea la acte provocatoare, fiindcă tratează cu dispreț, amănuntele unor nemulțumiri și nevoi, pe care n’au de unde le cunoaște și nici nu le pot înțelege. De aceia, încercarea oficiosului guvernului de a tăgădui utilitatea localnicilor și a contesta aportul lor în viața administrativă locală e oarecum stranie, când prin declarațiile fruntașilor guvernamentali s’a repetat adesea necesitatea întrebuințărei energiilor provinciale. Lupta „surdă“ a organizațiilor de partid ? Oricine cunoaștereatățile din Basarabia — ea și întreaga țară — va fi de acord, chiar prin însăși existența lor, oganizațiile de partid canalizea nemulțumiri, și îndrumă pe cei reri la lupta politică in cadrele stintei ordine sociale. Administrația guvernului ? Provoacă îngrijorări și amărciuni ce pot fi speculate tocmai acei cari sunt contra ordinei loiale. Iată unde duce instalarea fruntea administrațiilor locale, unor elemente recrutate de orbini fără nici o posibilitate de a detimina o colaborare între autorii și opinia publică, atât de utilă, astfel de împrejurări. In astfel de condiții se poate junge și la starea de asediu al de dăunătoare țării. ECOURI Consiliul de miniștri austriac pregătise un proect de lege prin care prelungea durata perceperi drepturilor de autor asupra operelor Si Johan Stauss, regele valsului, în profitul moștenitorilor săi. Se pare însă că proectul era impopular deoarece, după lungi deliberă, primul ministru a reușit să conving pe colegii săi să renunțe la aceasa idee. Operele lui Strauss sunt, deci, de acuma, de domeniul public. Cunoscutul compozitor Frantz Leh a făcut pe mașinistul la un teatr din Viena. In noaptea Anului Nou s-a produs grevă a personalului subaltern în 11 teatre, bine-ințeles din pricina sal mior. Reprezentațiile au avut totuș loc, actorii au făcut pe mașiniștii, puiâr decorurile pe scena. Frantz Lehar, ea se afla la Teater an der Wien, unde cânta opereta sa „Frumoasă ” lumea a dat o mână de ajutor la așezarea dcorurilor. Viata lui Gandhi ................ — „Satyagraha“ sau adevăr și tenacitate — Ultimele evenimente din India a redus in actualitate numele lui Gandhi, conducătorul acțiunei naționaliste care tinde la complecta independență economică și politică a Indiei. La noi, ea și aiurea pe continent, o mișcare la care s-au asociat milioane de indivizi, nu este judecată numai după calculele politice ci e înconjurată și de misterul pe care îl înbracă întotdeauna un fapt petrecut în Extremul Orient. Deosebirea, profundă de concepții, de rasă și mai ales depărtarea ce duce doar numai la cunoștințele din tratate de istorie, fac uneori din conducătorii de religii și națiuni din aceste părți ale hunei, dacă nu obiect de ironii, dar prilej de confuzii ce inspira o neîncredere permanentă în posibilitățile lor de realizări. De aceia, Gandhi a fost des^Gu Bure a judecat adesea numai după caricaturile ziarelor ce-l prezintă diformat sau după jurnalele filmelor cinematografice unde apare sumar înbrăcat în haina tradițională și în sandale. Când a fost vorba ca în timpul conferinței din urmă a „mesei rotunde“ să fie primit la o recepție la palatul regal englez, opinia publică și-a pus întrebarea, dacă în locul cămășei de pânză indiană va îmbrăca fracul și dacă în locul sandalelor va pune ghetele de sac. Această problemă gravă s-a pus chiar și pentru oficialitatea engleză atât de rigidă in protocol. Dar cartea apărută, la Paris în traducere franceză intitulată: „Vie de M. K. Gandhi“ scrisă de chiar el însuși, ne înfățișează nu un om,«»n luptător ce rând un agitator de masse, ci ne pune îmiintea unei forțe extraordinare și aunei voinți cum puține au cunoscut istoria lumei. Actualul conducător al mișcărei naționaliste indiene arată că se trage dintr’o familie de aristocrați mijlocii, conducători de mică provincie și cu oarecare autoritate intre concetățenii respectivi. De copil, a învățat să pătrundă adevărurile militare de șefi religioși, pentru ca abia în liceu să ajungă la deosebiri și să perstate superioritatea unora sau a altora dintre riturile religioase practicate în diversele provincii indiene. Pentru că familia voia să facă din el un om de drept, care ar fi putut fi folositor națiunei sale ,a îndemnat să-și desăvârească studiile în Anglia și astfel întâlnim pe Garndhi un sârguitor cercetător al bibliotecilor engleze, unde nu căuta numai documentarea juridică propriu-zisă, el lua contact mai strâns cu textele care formează bazele fundamentale ale tuturor religiilor. Nici viața europeană, nici creștinismul și nici mahomedanismul nu l-au impresionat puternic, pentru a renunța la regulile sfinte pe care și le-a impus de a nu-și părăsi credința tradițională. Șederea în Anglia ca și toate tentațiile ce i-au fost întinse de viață nouă pe care o cunoscuse aici, au constituit motive de adânca îndurerare, de luptă dârză cu ei însuși, și,în acelaș timp de succesive victorii ale spiritului împotriva materiei. Eliberarea de tot ce poate fi materialist, de tot ceea ce poate coborî pe om alături și chiar numai în funcție de instinctele brutale, formează prima etapă a vieței lui Gandhi. Cea de a doua, o poate constitui formularea concepției lui politico-religioasă în Africa de Sud. Reîntors de la studii, nu găsește destul domeniu de activitate. avocatură și printr-un joc de întâmplări ajunge în Africa de Sud, unde o numeroasă populație indiană era întrebuințată la cele mai brutale munci, și tratată de o manieră care trecea dincolo chiar de cea utilizată față de animale. Această situație îl îndurerează mai mult și de aceea în cei aproape zece ani de ședere în această regiune, autoritățile au fost silite să-l aresteze de câteva ori. Niciodată însă n’a îndemnat la acte de violență și nu s’a răsvrătit împotriva oficiali țâței. Aici, in cea de a doua epocă a vieței a determinat rezistența pasivii, printr’o nouă concepție de viață, denumită „Satyagraha“ care are la bază două noțiuni indiene diferite : fiat, care înseamnă adevăr și Agraha care semnifică tenacitatea. Ori de câte ori era de câștigat vr’o nouă revendicare, sattagrahi, discipolii atât de numeroși ai lui Gandhi încercau să reziste prin pasivitate la dispozițiile legale, pentru a fi arestați, a determina apoi o anchetă și a atrage asfel atenția tuturor cercurilor asupra luptei lor, pentru ca să li se dea adesea dreptate. Dintr’o concepție religioasă „satiagraha“ de a persista în mod tenace în cunoașterea adevărului spiritual s’a declanșat astfel și o acțiune politică ce a avut răsunet în India. Niciodată însă Gandhi nu a fost neleal cu autoritățile engleze. In războiul cu Burii, ca și în timpul revoluției Zulușilor a preferat să intre în rândurile serviciului sanitar al armatei, pentru ca să nu i se poată spune că a boicotat imperiul. Rezistența pasivă a îmbrăcat în ultimul timp, caracterul unei atitudini de eliberare națională. Transplantarea luptei dintr-un domeniu pur spiritual religios Si adaptarea ei la realitățile politice ,se datorește, după însăși mărturisirile lui Gandhi, la o serie de împilări și purtări nedrepte față de populațiile diferite ale provinciilor indiene. Rezistența pasivă se manifestă printr-un fel de boicot economic și dispreț, fără violențe, față de autorități. Ca să se vadă până unde merge hotărirea în această luptă, un ziarist care a văzut Bombayul în vara trecută îmi povestea un fapt extrem de interesant. Era tocmai în vremea mișcărilor de stradă. Mii de manifestanți pașnici veneau pe străzile principale iar autoritățile încercau sa-i risipească. Se așezau la pământ cu fața în jos și nici bătăile cauciucurilor polițiste și nici torentele de apă revărsate din pompele de incendiu nu-i puteau urni. Se recurgea atunci la alt sistem. Manifestanții fără să opună rezistență erau încărcați în camioane și lăsați la periferii, pentru ca după câtva timp să se reîntoarcă și să se repete aceleași scene. Lupta ce se dă azi în Indii este extrem de interesantă în liniile generale de acțiune și de rezultatele ei depinde în bună parte situația condusă din Extremul Orient.