Viitorul, octombrie 1935 (Anul 27, nr. 8314-8339)
1935-10-27 / nr. 8336
ANUL XXVII No. 8336 BUCUREȘTI REDACȚIA I ADMINISTRAȚIA Str. Edgar Quinet No. 21 Str. R. Poincaré No. 17 Bitefoanele: 38030; 37912 ANUNJURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului şi prin agenţiile de Publicitate Manuscrisele nepublicate se distrug în an ......... 600 lei Sase luni...... 300 P. Duminică 27 Octombrie 31 V/ %J./ IN TARA ABONAMENTE Trei luni ....... 150 Iei Un exemplar 2 Instituţiuni publice ti particulare 1000 lei anual IN STREINATATE Un an ........ 1400 Iei Sase luni .... 700 . Taxa se plăteste in numerar Dir Gle P. T T. conf. circ. No 137282/926 ISKY Trei luni ..... 400 lai Un exemplar « „ OFENSIVA împotriva Capitalei — Mercenarii d-lui Mihalache vor avea de ales. Intre blockhaus-urile cu covoare şi corifeii cu „nu mă declar“ — După doi ani dela o cădere ruşinoasă, — partidul national-ţărănesc se socoate demn de a lora cârma. Mai mult: socoate că tara întreagă îl doreşte, si vrea s’o dovedească. Manifestaţia pe care o pregăteşte la Bucureşti, are acest scop. Partidul naţional-ţărănesc se proclamă, pe de altă parte, partid de democraţie, constituţionalism şi ordine. Concluzia firească este că manifestaţia de la 14 Noembrie nu poate fi decât o demnă demonstra, fie, paşnică şi liniştită, — a unor cetăţenî conştienţi, cari vin în Capitală din propria lor voinţă şi prin propriile lor mijloace. Numai în asemenea condiţiuni, s'ar putea atribui o valoare politică şi morală, acestei manifestaţii. Din nenorocire, inconsecventa conducere a partidului naţional-ţărănesc, se evidenţiază şi aci. Manifestaţia de la Bucureşti este pregătită ca „un marşi asupra Capitalei”, ca „un iureş asupra Babilonului“ ! Nimic nu treime să mai rămână în picioare, nicihiar „blochausuric de marmură şi aur“ . Cum se potriveşte această manifestaţie revoluţia iiară, cu concepţia constituţională şi democratică a partidului naţional-ţărănec ? Şi ce valoare politică poate avea ea ? In ce priveşte valoarea morală este desigur determinată de zecile de milioane ce se cheltuesc pentru aducerea partizanilor în Capitală. Aceste fonduri, — adunate din abuzurile şi fraudele a cinci ani de guvernare— se risipesc azi pentru a dovedi... popularitatea partidului ! Cu „cetăţeni“ plătiţi cu ziua, orice partid îşi poate dovedi oricând „popularitatea“. Rămâne insă ca naivii să creadă, pentru ca şireţii să poată trage profitul... * Aceste inconsecvenţe naţional-ţărăniste se adaugă la altele, mai vechi, ce n’au fost încă lichidate. Problemele de tactică şi program, neînţelegerile între d-l Maniu şi restul conducerii, certurile din organizaţiile judeţene, „ toate n’au fost soluţionate, ci numai.... suspendate“ în vederea reuşitei „marei demonstraţii de masse“. Adică mai pe şleau, facem demonstraţia, pentru a lua puterea şi ne certăm pe urmă! Dar opinia publică ştie că timp de cinci ani partidul naţional-ţărănesc n’a putut crea nimic, tocmai din cauza acestor certuri! Aşa dar aceiaş perspectivă se deschide şi după faimoasa „manifestaţie ? O poate oare admite opinia publică românească nu aceia a partizanilor plătiţi să vină In Bucureşti ? Desigur că nu. Aşadar demonstraţia din Bucureşti, prin gravele inconsecvenţe ale conducerei naţional-ţărăniste, e lipsită de orice valoare politică şi morală. Oricât de mulţi ar fi agenţii plătiţi să ia parte, şi oricât de „violenţi“, câteva pompe cu apă le va stinge elanul „revoluţionar“. Nimeni nu-şi va expune viaţa pentru cele două sute de lei, ce le dau d-nii Mihalache şi Boilă din fondurile lui „NU MA DECLAR«. I NOTE Din Renaşterea sanguinara a fara —Un studiu nou al d-lui G. Antóniádé — D-l C. Antóniádé, care a îmbogăţit literatura noastră cu studiul nou — ca concepţie, şi ca documentaţie — asupra marelui florentin Machavelli, ignorat şi calomniat, de cei mai mulţi, şi admirat, cum e şi drept, de cei mai selecţi oameni ai istoriei şi ai politicei, a oferit iubitorilor de cărţi evocatoare istorice, „Trei riguri din Cinquecento italian“. Aceste figuri sunt Pietro Aretino, Francesco Guicciardini, şi Benvenuto Cellini. In vremea noastră când viaţa romanţată a oamenilor mari, a devenit atât de plăcută celor mai mulţi, şi când amănuntul poitoresc, sprijinit pe evocarea realităţei, place cu deosebire, lectura acestei noui cărţi a d-lui O. Antóniade, vine la timp, şi se încorporează cu un curent dominant în lumea lectorilor, căci cele trei vieţi oferă adevărate vieţi de roman fantastic. Cetind vieţile acestor italieni ai Renaşterei, rămâi uimit de felul cum societatea în care ei trăiau înţelegea viaţa şi preţuia pe artiştii ei. Oamenii Renaşterei erau sălbateci, şi cruzi, nu imorali, ci omorali, întrucât a fi criminal era adesea o virtute, şi a fi anti-creştin o calitate; erau mânaţide instincte sanguinare, nu ştiau să preţuiască cuvântul dat, omenia şi mila, demnitatea adevărată. Dar câtă pasiune pentru artă ! Câtă exclusivitate în emotivitatea lor pur estetică! Pentru aceşti oameni sălbateci, nu era decât o singură Dumnezeire: arta, pe care de altfel o înţelegeau, o preţuiau, cu o subtilitate, cu profunzime de gândire şi de simţire, care uimeşte. Pentru oamenii Renaşterei, un cuţit cu mânerul ciselat cu o artă genială de Cellini, putea foarte bine să fie împlântat în înhina celui pe care ei nu-l iubeau, fără nici un pic de remuşcare. Destul că pumnalul e artistic ! Mai ales viaţa lui Benvenuto Cellini, oferă spectacolul straniu al aventurierului, care se laudă cu crimele comise, şi în ale cărei variaţii şi peripeţii se oglindeşte o lume întreagă italiană pe vremea Renaşterei, lume în care sângele se amestecă cu poesia, artei şi crima cu cele mai strălucite visiuni de eterică frumuseţe. Studiile d-lui C. Antonio de asupra, celor trei figuri represen- tative ale Renaşterei italiene■ deschid astfel orizonturi noui de cugetare şi de informaţie istorică, presintate in cadrul povestirilor de aventuri, în care totuşi aventurile au alt culcuş decât al fantaziei subiective. Ele au fost aevea în cadrul istoriei trăite... PETRONIUS ----——.............................. Pâine pentru toti — Acţiunea d-lui Al. G. Donescu, primarul Capitalei, în favoarea populaţiei — Chestiunea preţului pâinei a venit de atâtea ori in discutiune, pentru ca tot de-atâtea ori sa fie soluţionată împotriva pretentiunilor brutarilor, cari, situându-se în permanent conflict cu populaţiunea au dovedit că nu urmăresc decât beneficii ilicite. Dacă anul agricol este rău brutarul cere o majorare a preţului pâinei; dacă anul agricol este bun, brutarul cere de asemenea o majorare, invocând, şi pentru un caz şi pentru celălalt argu- mentele de circumstanţă cari sunt socotite de dânşii concludente în sensul satisfacere! pretenţiunei de urcare a preţului, celui mai indispensabil aliment. Intr’unul din anii trecuţi —anul cel mai rău din punct de vedere al producţiunei de grâu— brutarii au trimes autorităţilor un ultimatum, cerând categoric o majorare a preţului pâinei pe care o explicau printr'o iscusită aşezare de cifre statistice. S’a constituit la Camera de comerţ o dmisiune compusă din reprezentanţi ai brutarilor, ai comerţului şi ai altor bresle şi s’a stabilit, categoric, pe baza datelor culese chiar de brutari, că preţul pâinei din acel moment nu numai că nu reprezintă nici o pierdere pentru fabricant, dar îi dădea un apreciabil câştig la bucată. In faţa acestor constatări, brutarii înţelegând că lupta lor va fi fără rezultat, au cedat. * Greutăţile vremei de astăzi au pus din nou problema preţului pâinei. Brutarii au formulat aceeaşi pretenţiune absurdă : aceea de a li se permite sporirea preţului pâinei negre, adică tocmai a acelei pâini care este hrana populciţiunei sărace. La susţinerea acestei cereri absurde, brutarii au adoeptat tactica ameninţării, crezând că pot intimida autoritatea şi ca astfel vor trimifa în pretenţiunile lor. D-l Al. Donescu, prinţul general al Capitalei, a făcut apel la brutari, le-a înfăţişat greutăţile cu care luptă lumea nevoiaşe, i-a combătut cu cifre şi dovezi, a făcut ■apel la sentimentele lor de umanitate, pentru ca în cele din urmă, atunci când s’a convins că orice rugăminte şi orice argument erau inutile, sa recurgă la mijloacele de constrângere ce i le pune legea la dispoziţie. Graţie acestei energice atitudini — pe care populaţiunea a reţinut-o şi a aprobat-o. Capitala n’a fost lipsită de pâine, şi nici na fost speculată. Această hotărâre să fie reţinută de toţi acei cari mai cred că sub ameninţări, pot primi satisfacerea intereselor lor, contrarii intereselor generale. ANIVERSAREA ZILEI de NAŞTERE a Marelui Voevod Miha i ii se numit marele Voevod mihai de Alba luna împlineşte, astăzi, n ani. întreg neamul romanesc îşi îndreaptă cu prilejul acestei aniversări, tot devotamentul către familia regală şi către Instituția suprema a statului. Dinastia Deşi aiâstat de Rege, marele voeitor minai a fost deprins, după domnia Augustului său Părinte, cu efortul propriu şi cu bucuria numai a răsplatei cuvenite. In scopul acesta, suveranul a întemeiat la Palat o şcoală, mai mică, şi, prin aceasta, cu atât mai idealăsupravegherea unui număr redus de elevi fiind, fără îndoială, mai uşor de făcut şi în Condiţiuni cu adevărat excelente. Elevului regal i-au fost găsiţi, astfel drept colegi, căliva şcolari meritoşi din toate categoriile sociale, cu o asemenea aleasă educaţie, marele Voevod mihai va fi pentru regalitatea ţării, suveranul de mari speranţe pentru propăşirea şi întărirea neamului continuând astfel opera înţeleaptă a arbuştilor Săi înaintaşi. De aceea, poporul românesc priveşte cu negrăita bucurie cum voevodul mihai MARELE VOEVOD MIHAI creşte, an de an, prosper, îndrumat de luminile augustului Său Părime, şi acest popor participă cu toată în la aniversarea de astăzi, dorind marelui Voevod mihai ani mulţi şi bogaţi in lapte bune. — ---------------Ecouri î n insula Porto Rico, care aparţine Statelor Unite, s’au produs ori la Universitatea din San Juan grave ciocniri între studenţii naţionalişti şi politieIn timpul ciocnirii au căzut patru morţi si zece grav răniţi. Ciocnirile acestea au fost provocate de un manifest al preşedintelui partidului naţionalist, în care acesta a declarat că influenţa Statelor Unite face din studenţi oameni neputincioşi, iar din studente femei alcoolice. Pagubele pricinuite de incendiile în pădurile din sudul Californiei, care au distrus peste 12 000 hectare pădure, sunt evaluate la opt milioane dolari. E in seara un autobuz în care se aflau trei carabinieri şi doi civili a căzut într’o râpă, în apropiere de localitatea Brezi (Italia). Accidentul a fost provocat prin ruptura barei de direcţie. Toţi pasagerii au fost ucişi. I Până la Galileu şi Newton astrologia a fost confundată ciu astronomia. înainte de veacul al XVII-lea nimeni nu putea fi astronom daca nu era şi astrolog, după cum până în timpurile lui Lavoisier toţi chimiştii erau de fapt alchimişti şi în afară de descoperiri interesante, care au permis crearea farmacopeei, a chimiei galenice, a metalurgiei şi atâtor alte stiinţi, savanţii aceştia magi urmăriau problema transformării corpurilor în aur, problemă nerezolvată ce a dus însă la descoperirea legilor chimiei. Astrologii deasemenea, în focul pasiunei pentru trasarea celor mai precise horoscoape, au descoperit legile astronomiei. Insusi marele Kapler, care a formulat cele trei legi ale mișcărilor planetare, a fost astrolog vestit si a avut mult de lucru în timpul războiului de 30 de ani, până mult pe drum într’o iarnă grea, pe când era transportat spre lagărul lui Wallenstein să-i comunice când au astrete de gând să pună capăt celui mai groaznic războiu al Evului Mediu. Astrologia e o denumire dată de vechii greci, derivând din cuvintele astron, astru şi logos, ştiinţa. Astrologia era dar în vremurile vechi ştiinta astrelor, cum bunăoară geologia e ştiinta pământului, zoologia ştiinta animalelor, meteorologia ştiinta atmosferei Astronomia ar fi numai „ştiinţa ajutătoare“ a vechilor astrologi. Numele ei derivă de la astron, astru şi nomos, lege. E deci numai ştiinţa care ne învaţă să determinăm poziţia relativă a astrelor, să constatăm legile mişcărilor lor şi detalii fizice asupra configuraţiei lor. Astronomia a depăşit însă mult astrologia, devenind cu timpul cea mai vastă şi mai precisă ştiinţă omenească, aşa că Flammarion a putut-o denumi regina ştiinţelor şi cu drept cuvânt. Astrologia a rămas doar o biată artă a himerelor, ştiinţa oamenilor primitivi, ştiinţa celor cari au în ei un grăunte de misticism şi cum vremurile de azi sunt atât de certate cu raţiunea şi sufletele noastre se întorc puţin spre misticism, astrologia revine iar şi căutăm doar să-i dăm o haină ştiinţifică, spre a fascina mai mult credinţa noastră în viabia astrelor de care ne place să ne legăm destinul vieţii noastre. Nu câştigăm bani suficienţi, e vina lui... Sirius al cărui satelit a trecut la nodul ascendent. Căsniciile sunt rele, a intervenit Saturn pus în rea configuraţie cu Marte. Astrologia a fost numită judiciară, pentru că judecă soarta omului prin inspecţia astrelor. Cultivată la început de haldeeni, astrologia judiciară a fost transmisă de ei egiptenilor, fenicienilor, evreilor, grecilor şi romanilor. Iosif a fost vândut de fraţii săi în Egipt din cauza unui horoscop alcătuit din visul a 12 stele, dar aruncat în închisoare de femeia lui Putifar avu norocul să ajungă meteorologul faraonilor. Arabii au răspândit astrologia în apusul Europei, unde se bucură până azi de un mare credit. Carol Quintul a fundat un colegiu de astrologie. Ludovic al XI-lea nu făcea un pas fără să consulte pe savanţii cerului. Caterina de Medicis, deşi îl avea pe celebrul Nostradamus, făcea ea însăşi observaţiuni astronomice. Henric al IV-lea şi-a angajat un doctor Lariviere, pentru că era un astrolog erudit şi medicamentele erau prescrise după configuraţia planetelor în zodiac. Richelieu consulta şi el pe marele astrolog Morin, iar în ţara noastră Petru Rareş, fost în tinereţe pescar la al Docolinei vad, a ajuns în timpul domniei să fie doctor, astrolog şi filozof, Petru Şchiopul şi Constantin Brâncoveanu aveau deasemenea o pasiune pentru astronomie. Un astrolog trebue să ştie să alcătuiască figura astrologică a unei persoane, adică să descrie tema celestă geneticacă, adică aspectul general al astrelor care se găsesc deasupra orizontului în momentul trasării acestei figuri-Horoscop derivă de la cuvintele greceşti hora, oră şi skopeni, a examina. Astrologul care face dlar un horoscop trebue să fie un bun cunoscător al astronomiei pentru a putea observa sau calcula situaţia cerului în ora naşterii unui om. Poporul român crede că la moartea fiecărui om cade o stea (în „Mioriţa“, iar la nunta mea a căzut a stea, soarele şi luna mi-au ţinut cununa). Fiecare om şi-ar avea dar steaua lui, destinul vieţii sale. Cum toate stelele sum variabile, nu e de mirare că şi steaua vieţii noastre n’are o mărime constantă, uneori abia sclipeşte, iar în alte dăţi devine luminoasă ca un bolid. ■Astrologul trebue să judece ce (Continuare în pag. 9-a) Cronica ştiinţifică Astrologia de L. FLORIN iMamiz ★ In ultimul timp, constatându-se tendenţios în unele publicaţii, anumite,fapte de natură a micşora prestigiul moral şi religios al atmosferii de la Maglavit, şi a induce în eroare opinia publică, de felul cum autorităţile au intervenit pentru asigurarea ordinei administrative şi sanitare, d. I. Gârboviceanu, prefectul jud. Dolj, a făcut presei expunerea de mai jos, care lămureşte pe deplin situaţia de la Maglavit, în lumina exactă a celor mai autentice realităţi. In timpul activităţei mele, în calitate de prefect al jud. Dolj, săvârşindu-se viziunea minunată a ciobanului neprihănit din Maglavit, din primul moment am înţeles latura moralizatoare a procesiunilor şi efectele minunate ce se vor produce mai ales în această perioadă de decadenţă religioasă şi morală, car© cuprinsese atât, lumea oraşelor cât şi a satelor. Colindând Duminicile prin judeţ, inima ţi se strângea când în biserici nu vedeai ea altădată bătrânii şi babele satelor ,care în preajma morţii căutau înfrăţirea cu Dumnezeirea, în tinda bisericei. Materialismul, o viaţă uşoară şi dorinţi necompatibile cu preceptele credinţei, cuprinsese sufletele; acestea erau rezultatul unei perioade de înflorire economică, când oamenii se ocupă mai mult de corp decât de suflet. Fenomenele economice îşi au însă linia lor... şi iată, în mijlocui acestei mari crize economice, a fost suficient ca o scânteie pornită din credinţa curată şi materializată în Petrache Lupu, să reîntoarcă masele bântuite de suferinţele crizei către credinţa străbună. Iată explicaţia sutelor de mii de pelerini, veniţi pentru a se pocăi în nouile năzuinţi de la Maglavit şi în rugăciunea vizionarulect salutar al reîntoarcerei către credinţă, ne-au determinat a lua poziţia de bun creştin şi de susţinător al popularizărei apariţiunei divine de la Maglavit. Este adevărat că m-am ridicat permanent contra propagandei prin minuni neverificate, subiecte de tiraj pentru cotidienele noastre, căutând a convinge pe slujitorii altarului ca în propaganda lor să se atingă cât mai mult latura morală, lăsând ca minunile să fie întrezărite de pelerini ca ceva de esenţă divină, care nu se poate promite nici de oameni şi nici de ziare. Faţă de numărul impresionant de pelerini cari săptămânal îşi făceau drum spre Maglavit, aveam îndatorirea ca reprezentant, al autorităţei constituite, să mă preocup în afară de aspectul religios şi moral şi rondiunile de ordin sanitar şi edilitar pentru a oferi un decor cel puţin adecvat nevoilor de primă necesitate. Un spectacol înspăimântător Sunt obligat a mărturisi că spectaolul ce se desfăşura în faţa creştinului venit spre pocăire, era înfricoştor: sute de infirmi trântiţi pe nipul arzător din regiunea Dunărei vagabonzi veniţi din toate colţurile ţării spre a-şi asigura o existenţă mai uşoară, pungaşi care operau cu uşurinţă buzunarele oamenilor naivi drumuri impracticabile, un praf de nedescris şi un miros pestilenţial ce exala din păduricele de salcâmi.; din acruri constatate de toţi d-nii redactori ai cotidianelor cari vizitau ■ăăptămânal Maglavitul şi care ar putea să confirme veracitatea celor insiruite. P rimele măsuri sanitare Tn aceste împrejurări era de dator'a mea să mă sesizez și să iau măcar pentru remedierea în parte a •'(‘estei stări de lucruri. Astfel în colaorare cu d. Inspector general sani IN OLTENIA Wî Sali c?e:a MAGLAVH — Câteva aspecte şi date în legătură cu măsurile «Wsm. .««.Taawv, ..I.’mmm- -maos*, HEM riministrative şi sanitare ale autorităţilor. —0 Interesanta expunere a Prefectului de Dolj D-l I. GARBOVICEANU Prefectul judeţului Dolj (Continuare In pag. 24) O româncă de seamă Femeile române au încercat de curând o mare pierdere prin moartea Sarmizei Bilcescu Alimăneştianu. Puţini i-au cunoscut toate faptele, de mare merit, căci era dintre acelea, pe care reclama o dezgusta, iar sentimentul vanităţii li era necunoscut. Era o idealistă, care muncea numai pentru ţelul o© şi-l făurise. Viaţa ei a fost o pildă, iar personalitatea ei rămâne un simbol. Multă lume nu ştie nici în ziua de azi, ce a însemnat Sarmiza Bilcescu Alimăneştianu pentru gaura femeiască de pretutindeni. Ea a fost o pionieră, căci a fost prima femee, înaintea chiar a unei franceze, care a forţat porţile Facultăţii de Drept din Paris, pe atunci închise femeilor. Ea a deschis calea, pe care apoi au urmat-o atâtea. Ea a fost apoi prima femeie din lume Dotor în drept, tot ea a fost prima femee, care a făcut la noi cererea de înscriere în barou, tot ea a fost prima femee într’un consiliu de administraţie. Prima pretutindeni şi totuşi atât de modestă. Şi-i era par’că teamă să se vorbească de ea, spre deosebire de altele cari aleargă după reclamă nerreritată. —Eram acum câţiva ani, la Congresul Internaţional al femeilor universitare ţinut la Geneva şi preşedinta generală a ţinut o conferinţă la şedinţa publică, în care a vorbit despre : Femei de seamă din lumea toată“ numele Sarmizei Bilcescu Alimăneştianu a fost pro-unţat cu admiraţie şi faptele ei citate cu o preciziune, care chiar m-a uimit. A lucrat mult, a realizat foarte mult pe terenul industrial, agricol și social , toate făcute din umbră și cu tăcere. _ Veşnic neobosită, a plecat, spre durerea noastră, la odihnă veşnică. ATENA COTTARI NICOLATI --■■ — 11 ------ ■ . -