Vocea Covurluiului, mai 1885 (Anul 13, nr. 2753-2759)
1885-05-24 / nr. 2753
gelui, principelui Leopold, şeful casei, precum şţi principesei Josefina, soţia defunctului principe Anton de Nohenzollern. — O asemene telegramă de condoleanţe s a trimis principesei Josefina şi de câtră soţiele lor miniştri. — Primăria capitalei de asemenea adresat telegrame de condoleanţe suveranului nostru precum şi familiei Matfestaţii Sale. — Ieri s a întrunit din nou la ministerul de justiţia comisiunea însărcinată cu elaborarea noului cod comercial. — Cu trenul de Roman de ieri diminaţă s a întors în capitala D. A. Stolojan, ministru al domenielor. — D. ministru C. Nacu a’a reîntors ieri de la moșia. — Citim în V Indépindance roumaine . Se asigura că D. Pomponiu, directorul fabricei tutunurilor, este hotârît a’și da demisiune. — D. Ordega, ministru plenipotențiar frances la Bucuresci, va petrece vera impreunâ cu soția sea la moşia Maia din judeţul Ilfov, care aparţine D-nei Barbu Catargiu. — Se asigura ca D. P. S Aurelian n’a primit a face parte din comisiunea permanenta de pe lângă ministeriul domenielor. — In urma cererii D-lui procuror general de pe lângă Curtea de casasaţiune, acesta din urma a incuuviintat ca procesul D-lui senator Cişman sa fie trasftrat de la turtea cu jurat, din Falciu la cea din lasi. — Se asigura ca D. I. Campinelu a isbutit a determina pe D. Biichrotder si consulti de a se n sarcina cu emisiunea a 65 milione renta româna VOCEA COVLIRLUIULUT — D prim preşedinte al Curţii de casaţiune a trimis M. S Regelui Carol o telegrama de condoleanţe în numele membrilor acelei Curţi. — Ex. Lea Suleyman bey, ministrul plenipotenţiar otoman la Bucureşti, care este încă tot suferind, a plecat ieri diminaţă la Constantinopole. brie 1884, avu loc nunta și sai la 50 a aniversară. Principele Anton de Hohenzollers Carol Anton Ioachim Zeferiu Frederic Meinrad, principe de ILohenzollern, burgrav de Nîirenberg, comte de Sigmaringen și Veringen, comte de Berg, senior de Heigerloh, etc. născut la 7 Septembrie (stil nod) 1811, în palatul de la Krauchenwies, lângă Sigmarigen, capitala principatului Hohenzollern-Sigmaringen, este fiul unic al principelui Carol Anton Frederic de Hohenzollern Siguiaringen și al principesei Antoaneta Mana de Murat. Dupa abdicarea părintelui stil, principele Aulon ocupa tronul principatului în diua de 27 August 1818 și curând dupâ aceea, la 7 Decembrie 1349, ceda țara sea regelui Prusiei, șef ai întregea case de Hohenzoller. La 20 Martie 1860 primi titlu de Atlépi, cu toate prerogativele unui principe al casei regale prusiane, și la 20 Noiembrie 1849 obținu gradul de major general în armata prusiana, funcțiune ce principele o ocupa în armata ducatului de Baden încă de la 1804. ^La 17 Aprilie 1851 fu numit comandant al brigadei a 12 a de infanterie și un an mai tânjit, la 15 Aprilie 1852, deveni comandant al divisiunii a 14-a din Düsseldorf. Ca răsplata a auritelor sale militare, principele fu înaintat înjiu,de 22 Martie anul 1853 la rangul de locotenent general. La 1854 el fu trimis la Paris pentru a protesta contra Iisbelului du. Crimee; la 5 Novembrie 1858 deveni președinte al ministerului liberal prusian; la 2 Decemvrie acelaşi an fu chieraat în consiliul de Stat şi la 31 Maiu 1859 fu numit general de infanterie. Cu ocasiunea serbării încoronării din Konigsberg primi, la 18 Octombrie 1861, titlul de Alteţă Repaid. In luna Martie anul 1862 demisionă din preşedinţa ministerului, din cauza principiilor sale contrare în cestiunea anexării Schleswig-Iolsteinului, caci principele Carol Anton era un opărator sincer al drepturilor naţionale şi în genere al tuturor asupriţilor. La 17 Martie 1863 deveni guvernor militar al provinciilor Rumlin şi Vfculaliei, funcţiune din care demisiona în aul 1871. De atunci locuia mai mult în palatul din Sagmaringen, unde a fundat unul din cele mai avute musee istorice şi artistice din Germania, petrecând din când în când şi la Kraucheuwies şi YVeinburg. Principele Carol Anton a fost vicepreşedintele consiliului superior militar şi şeful regimentului 1 de infanteria din Magdenburg No. 26. La 21 Octombrie 1834 el sa căsătorit cu principesa Josefina de Baden şi din acesta însoţire a avut 6 copii, şi anume pe : Principele moştenitor Leopold, la 22 Septembrie 1835, locotenent general prusian, a cărui candidatură la tronul spaniol a fost pusă în 1870. Principesa iut funia, născută la 15 iulie 1837, care a murit la 17 iulie 1839 ca consortă a regelui Portugaliei Don Pedro V. Carol, regele României. Principele Anton născut la 7 Octombrie 1841, şi mort la 5 August 1866 în urma raiei primite în bătălia de la Kalligrtz ; Principele Frederic, născut la 25 Iunie 1843, general prusian, şi pe Principesa Marin, născută la 17 Noiembrie 1845, soţia contelui Filip de Flandra. La 21 Octombrie 1859, augusta pareche princiară serba nunta de argint 8i n a 25 aniversara a cununiei tor și acum opt luni, la 21 Octom-| Arcul-de-triumf din Paris , dintâi petru a fost pusă în |, inaugurarea sa făcut în uumentul a costat 9,600,000 || Mai multe cortegiuri au tn sub Arcul de triumf. Acela al^ Luisa în 1810, monumentul rădicase d’asupra pâmîntuliu, improvisat făcendu se de scânc coperit cu pânză văpsită. In 1824, intrarea ducelui d’Aleine. In 1837,intrarea principesei! In 1840, înmormîntarea lui leon I. La 3 August 1842, înmormîa ducelui d Orleans. La 2 Aprilie 1848, guvernuil publicel face la pictorele Arculi l’Etoile* distribuirea drapelelor del naţionale şi armatei. Era pandagiul în Turcia, —St din Constantinopole, cu data 12 Main : ,O crimă îngrozitore sa cote ale acestei luni în apropiat Brusa, între satul Mupol şi Bal O bandă de tâlhari armaţi de până jos întrară intr’un staul dormiau 6 păstori, din cari 2 guri şi 4 Greci, şi după cel li1 în lanţuri, îl martirisară mic’un îngrozitor, pentru a spune uţb banii. Deşi tâlharilor li se tundeau banii şi că suma ni mare, totuşi nu voiră să ierte şase nenorociţi, el îl legară uni altul, turnară petroliu pe dânşii deteră foc, ast-fel că nu mal ră diu aceşti nenorociţi de cât o cenuşă, şi acesta pentru o sută Poliţia, pusa îndată pe urmele l, găsi într’o pădure din vecinătate de îl prinse şi ’i lega.« Astă serată ne intereséza puțin, i^ciun că vor găsi acolo pe maiestosul Rodtea, tronând in toata gloria sea, strălucind de diamante și având in jurai frunții sele aureola aurita a milioanelor sele, adulat, sărbătorit de toate văduvele și de toate fetele, înse ne având ochi decât pentru Renea Dinsa se Intoaise mai trista decât oricând de la acea serată. Era cu inima strînsă; se înăduși. Veciuse pe mama sea vorbind mult timp cu D. Rostits. Ea vănjuse pe acest din urmă apucând spre ea, vorbind, cu ochii acvitei&ud, înflăcărați. La sunetul musicel, cu atmosfera turburată a dansului și a parfumurlor, ea avusese un frumos vis. Junele palid, acel carei scăpase viaţa ei ca şi mamei sale, il apăruse neaşteptat în mijlocul hainelor negre cari se gramadau la intrarea salonului. Din nenorocire asta nu fusese decât o visiune. Junele pictor nu mergea prin lume Inse dinsa ii işi putu deslipi spiritul de la acea imagine. Laud i se vorbia, ea abia răspundia Dar dînsa îşi imagina că cu dînsul dansa, şi gândia la fericirea imensă ce ar avea de a se învârti în braţele sale, a simţi suflarea lul trecând peste umerii sei goi, a face să se mişce auritul el pur de la cafA. Era furte intimidată, foarte îngrijită, cuprinsa de o langere pe a cărei causă na bănuia și care o turbura. Nu repulsiune, dar oroare, ură simția acum pentru Rostes. Pentru ce acel om gros aruncase ochii asupra ei ? Pentru ce se punea el astfel in calea fericirii sale ? Când ieși de la serată, când se află in trăsură, lângă mama sea, învelita cu blănuri, în marea tăcere a Pari- sului iluminat, departe de sgomotul orchestrei, departe de figuri indiferente, se simţia ca răsuflă. Era fericită de a se afla singură, când nu o mai vedea nimene,. când nu mai era observată. U na R yufe* era suparatâ foc. Era destul de expertă în lucruri de amor pentru a nu gâci ceea ce se petrecea iu sufletul fiicei sale. Rămăsese Încremenită, aproape înspăimîntată. Trebuia să aibă cu copila ei o explicațiune decisivă de astă dată. Nu așteptă pentru asta să se întorcă acasă. îndată ce închise oblonul trăsurei, smulse lieneei fantoma roșă caredanse la giam, in raza luminei. Merse drept la scop. — Am vorbit D-lui Rositès, i pu ea< I Copila făcu o mișcare de spaii. De la oblon privirea i se îndi asupra mamei. — A ! îngână ea. — Vrea ca căsătoria să se cât mai iute. Juna feta își puse mâna la viii — Căsătoria !.. Ce căsătoriă ? D-na Rigules sări pe perinele surei. — Cum ! ce căsătoria ? Dariu şeii că mi-a cerut mâna tea demit De unde vii ? — Ba şeii, răspunse Renea cu voce destul de fermă, înse nu e puţin şeii şi D-tea, mamă, că am e futat.. — Un capriciu copilăresc ! nu mură bătrîna care dădu din uriri