Vocea Covurluiului, iulie 1885 (Anul 13, nr. 2784-2809)

1885-07-31 / nr. 2809

ANUL XIII. — Nr. 2.309. B O N A M­ E N T 1 prfitru România .^unan . . . 20 lei 6 luni ... io « ‘41 pag- IV premiul erit abonaților pentru străinătate un an ... 34 6 luni ... 17 * Abonamentel­­e : în Galaji la AJ- nistrapunea 4‘aru­­j[ în districte la loiu­­irile postale. I­ ­edacțiunea : 22 str. Mare. 1-YS3 Telegrame Serviciul partie, il ‘Vocii Covuriuiului, agenţia HAVAS. H LONDRA, 10 August.— Morning- Jost desminte scirea ce a circulat în re*cari cercuri politice în privința emisiunii D lui de Giers I LONDRA, 10 August. — Standard fia ca Abisinienii au liberat garnisaua IVrr­, la sud de Kissala. Același diar­­ice că scopul misiunii cu care a ost însărcinat Sir Drummond Wolf Kke' să reguleze cestiunea Egiptului in concursul mărginit al Turciei, con­­orm pârerel­e lui de Bismark. A se vedea ultime serii telegrafice pag. III. 10 BANI EXEMPLARUL, MERCUR!, 31 IULIE 1835, anund­e linia petit Pagina IV : 40 bani , III : 80 , I N S E R T I U N I ȘI RECLAME via III : 80 bani Cronică : 2 lei epeprile se fac cu at însemnat, crisori nefrancate refusa. — Artico­­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOAtE piLELE DE LUCRU. ||| Administraţiunea : 22, str. Mare, GALAJi, 30 iulie 1885. Diarele maghiare se plâng amarnic de puţina atenţiune ce se acordă din partea străinătăţii exposiţiunil lor din Budapesta, şi cu drept cuvînt, câci după câte se aud pănă acum în pri­vinţa visitării acelei exposiţiunî fre­cventarea el nu stă în nici-un raport cu aşteptările şi speranţele, în cari se legalitic, în orgoliul lor fraţii noş­­tri Maghiari. Locuitorii de viţă ma­­r­eÿtrâ din Ungaria s’au­ făcut pe cât , i-au permis pungile datoria lor faţă cu acea mult lăudată întreprindere naţională (?) visitând şi admirând o, dar el singuri o mărturisesc azi, că concursul lor nu este de ajuns de a o asigura în contra unui fiasco ; şi acel cari ar fi putut să îi asigure succesul, străinii, au rămas cu totul apatici în faţa sacri­d­elor făcute de locuitorii Ungariei, aşa că atât gu­vernul ungar cât şi poporul maghiar au început aşi perde, una câte una, toate ilusiunile în privinţa exposiţiunii înfiinţate în scopul de a dovedi Apu­sului chemarea lor de a civiliza Re­­sâritul Europei. Nu e nici­ un rol aşa de mare ca să nu aibă şi partea cea cea bună, aşa ne asigură un proverb, şi noi ca Români, mai puţin egoişti de cum sunt fraţii Maghiari, nu putem de­cât să înregistrăm, cu toate aceste, chiar în interesul lor propriu­, ştirile des­pre neisbânda exposiţiunii din Bu­dapesta cu cea mai mare satisfacţiune. Ziarele române noi au încetat a le pune Maghiarilor în vedere, că în in­teresul lor şi al Românilor este, că el să înlocuesca o buna parte din magnomania lor prin o dosa coures­pundétore de pricepere a situaţiunii şi puterilor lor faţă cu cele­­­alte na­ţionalităţi, pe cari soarta şi istoria le-a plasat în regatul Ungariei, dar ţi-ai găsit oamenii, ca­ri să te asculte şi să­­­­ te înţelegă ! Acum convingându-se el de visu, despre puţina importanţă, ce le atri­­bue Europa, prin faptul nefrecventării exposiţiunii lor, credem că încetul cu încetul vor ajunge la nişte vederi, cari îi vor face mai accesibili pentru o bună înţelegere cu popoarele con­­locuitore. Să sperăm că duşul ce na­ţiunile culte ale Europei aplică în momentele de faţă şovinismului ma­ghiar, îl va readuce cel puţin în mod vremelnic la o stare normală a func­ţiunilor lor intelectuale şi îl va con­vinge, că nu în jocul de a marele, ci în căutarea şi aflarea unui modus vivendi cu cele­l­alte popoare din Un­garia trebue să caute salvarea şi con­solidarea regatului St.­lui Ştefan. Cronica locală. — Onorabilii noştri confraţi local­nici de la Pest­a fac asupra purtărei noas­­tre ca ţiarişti o reflexiune nepotrivită şi chiar necuviincioasa. Mărturisim că am fost surprinşi de aceasta purtare mai ales ca ne cunoscem. Noi cre­dem că, când vorbim în public tre­bue sa fim mai cu luare aminte, de cât când vorbim în particular. Con­­fraţii noştrii n’au­ făcut aşa în parti­cular cea ce fac prin publicitate. Simt unii amici comuni de ai noş­tri, cari cred că Posta caută certa cu noi, dovada, die el, este că Posta bârfeşce, că Vocea a primit depeşă de sus şi de acea şi cere iertare, asupra art. de la 24 şi apoi afătueşce pe bieţii tineri redactori într’un mod ne­pă­rintesc. Noi nu credem că Posta a fost de rea credinţă şi de acea aştep­tăm o rectificare la adresa redactori­lor și aceasta pentru cinstea ei de foaie serioasa. — D. ministru al instrucțiunei pu­blice ordonă ca D-nii profesori, cari n’au corigenți, să înceapâ cursurile imediat la 2 Septembre, iar cei alți, cari au­, să înceapâ la 11 Septembrie. Ordinul e privitor la toate scoalele secundare din ţară publice, ori pri­vate. Dar scoala (?) călugăriţelor, din localitate, ce va face ? Nu se spune nimic, dar ca privată se va comfor­­ma şi ea de­sigur ordinului minis­trului Terei. Vom vedea. — Individul Neculai Vlanga a lo­vit cu cuţitul pe cârciumarul Gh. Mihailescu din strada Fulger, desp. I, cu intenţiunea de a atenta la viaţa sea. Atentatorul s’a pus sub privi­gherea poliţiei, rămânând a se forma actele de anchetarea faptului. — Iată mişcarea populaţ­­unii ora­şului nostru de la 21 pănă la 27 iu­lie: născuţi: 20 băiaţi legitimi şi 10 fete legitime, total 30 (din cari 6 is­­raeliţi ); căsătorii 4; morţi: 37 (11 israel­i­ţi), din cari 18 pănă la un an, 4 de la 1 la 5 ani, 3 de la 5 la 20 ani, 2 de la 20 la 30 ani, 3 de la 30 la 40 ani, 4 de la 40 la 60 ani, 2 de la 60 la 80 ani. — Săptămâna viitoare terminându­­se romanul Sechestratul sau casa de Nebuni vom începe imediat publicarea unui nou rom­an sub titlul Vizunia Diavolului de I. Kornely. Subiectul acestui roman este luat din timpul resbelului de emancipaţiune a Ame­ricanilor de sub jugul angles şi este cât se poate de dramatic şi plin de interes. Cronică Iratexioxa. — Cetim în Românul : M. S. Regele a acordat un concediu de două luni, D-lui N. Creţulescu, tri­mis extraordinar şi ministru pleni­potenţiar la Petersburg. — Rămăşiţele mortuare ale lui AL Creţulescu au fost aduse ieri seara în capitală şi depuse în biserica Sf. Geor­ge Nou. La gară corpul înaltului magistrat a fost întîmpinat de D. R. Mihai, mi­nistrul lucrărilor publice, de D. A. Kivu, secretarul general al ministe­rului de justiţie, precum şi de nume­roşi magistraţi. Un escadron din re­gimentul 3 de roşiori a precedat şi urmat carul funebru pănă la biserică. Felicla «VOCH COVURLUIULUI, 35 SECHESTRATUL S­A.XI Casa de Nebuni Traducjîna« de B. IONASCU PARTEA II. VI. Urmare l'oma se sculă răpide. Fusese cuprins de o mare emoțiu­­ne, pe care se silia să o stapâneasca. O visita de la Paris ! Cine­va din partea Liliei !... Lilia, poate ?.. La astă oră ?... Ce va afla el oare ?... O nefericire sau o veste bună ? ^Sări jos din pat și se îmbarcă ră­pide. Pe fereastra, zărise o trăsură oprită în drum. Ce însemna asta ? Din o săritură scoborî scara. Se răpeți în grădină și ajunse de deschise. La vederea D ueî Burgogna, inima i se strînse din nou­. Femeea luase, în adevăr, aerul de­solat în raport cu circumstanțele. El ițise : — A ! D-ta escî, Doamna ? — Eu sunt răspunse portaresa. Și întră. — Nu putem vorbi aici, adaose dînsa. Toma tresări. — Ai îmi spune o veste rea ? D-na Burgogna nu răspunse. Mergea iute. Amicul nostru nu se putea ținea de dânsa. Se temea de o nouă catastrofă și picioarele fugeau de sub el. In fine, D-na Burgogna se opri. Erau în prima cameră, în sala de mâncare. Dînaa căzu pe un scaun, abia suflând. Toma Moore o contempla cu o în­grijire crescândă. — Spune’mî... Ore Lili ? Portaresa îl privi drept în față, a­poi îl chise brusc. — Nai gâci nici­o­dată ce i s’a întâmplat... — O nefericire ? Mă faci să mor. — Lili e arestată. — Arestată ? îngână sermanul om neînțelegând. D-na Burgogna scoase din posm­ar­țiarul. — Mite, cetesce !... Toma Moore își aruncă răpide o­­chii asupra hârtiei. Pe când cetea, traseturile i se des­compuneau. Când sfârși, nu putu de­cât în­gâna aceste cuvinte : — Nenorocitul ! Apoi hârtia îi cătu din mâni. — Crezi că e o farsă ? zise por­taresa... adecă că sunt amăgită ? Toma murmură: — Eu sunt care i-am perdut.. Pen­tru mine! Apoi păru a lua o hotărâre bruscă. — Trebue să’i scap ! zise el... Mă întorc la Paris cu D-tea. — Dar nu te gândesc... Dacă te vor zări... — Nu pot să’i las acusați, con­damnați.. — Și ce poți face ! — Ii voi apăra... Voi explica... Voi încerca să înduioșez pe judele in®­­tructor...

Next