Vocea Covurluiului, octombrie 1885 (Anul 13, nr. 2860-2885)
1885-10-01 / nr. 2860
ANUL XIII. — Nr. 2.360. JON AMENT pentru România un an . . . 20 lei 6 luni . . .io « .Șî pag. IV premiul iit abonapler entru străinătate un an ... 34 Ie* 6 luni ... 17 * Abonamentel se in Galaţi la Adîistrațiunea 4*aru' în districte la loiuirile postale. 10 BANI EXEMPLARUL. Redacțiunea : 22 str. Mare. MARTI, 1 OCTOMBRIE 1885. î I ----- -anundie linia petit Pagina IV : 40 bani , III : 80 , INS ERIT I U N 1 §i RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Articolele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE Z ILELE DE LUCRU. Administraţiunea : 22, str. Mare. X eleg-x&rrxe Serviciul partie, al «Vocii Covurluiului, agenţia HAVAS. BELGRAD, 10 Octombrie.— Truîle bulgare au ocupat satul Yasseovac, situat în faţa satului serb rusnik. LONDRA, 10 Octombrie. — După inres, Rusia ar persista să propună •stabilirea statului quo ante în penibila Balcanilor ca cel mai bun mijic de a răspunde reclamaţiunilor erbiei şi ale Greciei şi de a măunea pacea in Orient. ROMA, 10 Octombrie.— Ministrul legipotenţiar al Italiei la Atena a ost însărcinat de guvernul seu să esaprobe într’un mod serios atitudinea răsboinica a Greciei, de oarece puterile sunt hotărîte să mănțină pacea cu ori ce preț. PARIS, 10 Octombrie.—D Ordegaiu se va mai întoarce la Bucurescî. El a ost pus în disponibilitate după cererea sea, din cause de familia. ATENA, 10 Octombrie. — Ieri toți apresentanţii puterilor s au dus împreună la D. Delyaunis pentru a renoui consiliele lor de prudenţă Regele a semnat o ordonanţă care chema încă trei clase de reserve. ATENA, 10 Octombrie. — Representarile făcute de puteri nu f au modificat de loc disposiţiunile guvernului elenic. Publicul consideră chiemarea celor 3 clase de reserve ca un răspuns la representarile puterilor. Ieri, după primirea miniştrilor plenipotenţiari, D. Delyanis a trimis prin telegraf instrucţiuni agenţilor elenici din străinătate. El lasă să se întrevedă că Grecia n’ar putea să accepte unirea bulgară, fără a’şi da silințe ca să restabilescă echilibrul oriental. CONSTANTINOPOLE, 10 Octombrie.—Câteva puteri au făcut obiecțiuni contra declarațiunii ambasadorilor. Ea nu va fi deci remisă fără să i se facă prealabil însemnate modificări. E inexact că ambasadorii ar fi luat o atitudine definitivă în ceea ce priveşte soluțiunea de dat fordului cestiunii. Nu se cunduce încă gândul diferitelor cabinete în aceastâ privință. PESTA, 10 Octombrie. — Camera deputaților. D. Tassy interpeleazâ pe guvern în privința cestiunii de a se şti dacă e adevărat că Austro Ungaria a garantat împrumutul făcut de Serbia.— BERLIN, 10 Octombrie. — Monitorul imperiului publică numirea prinţului de Hohenlohe ca guvernator al Albaţiei-Lorenel. ROMA, 10 Octombrie.—Cianul oficial publică un decret, cu data de 6 Octombrie, care numeşte pe comtele Robilant ministru a afacerilor străine. AGRAM, 10 Octombrie. — Dieta respinge propunerea făcută de o posiţiune de a pune în acusare pe Ban pentru afacerea actelor archivelor. Afacerea e astfel înlăturată. CONSTANTINOPOLE, 10 Octombrie, (cale indirectă). — Ambasadorii n’au ţinut nici o întrunire de la 5 Octombrie, cei în care s’a decis comunicaţiunea identică ce au adresat guvernelor lor. Acesta declaraţiune, care, fără a aborda fondul cestiunii, desaproba totuşi conduita prinţului Bulgariei, emite părerea că puterile trebue să angajeze pe cele două părţi evita orice vărsare de sânge, şi conchide pe lângă aceste la necesitatea de a lucra la Belgrad şi la Atena spre a conţinea pe Serbia şi pe Grecia. Nu se şcie încă dacă aceasta declaraţiune a obţinut adesiunea unanimă a puterilor, deşi se şcie că a produs în genere un bun efect. Porta, impacientată de întârziarea adusă de puteri de a face cunoscut răspunsul lor, a adresat la 7 octombrie ambasadorilor o nouă circulară, confirmând apelul făcut mai înainte de ea la întervenirea puterilor relativ la evenimentele din Rumelia, şi insistând a capăta un răspuns. Sultanul s’a arătat viu mişcat de pregătirile făcute în Grecia şi în Serbia, şi mai cu seama de demonstraţiunea ce a avut loc în Serbia, unde metropolitul, după ce a binecuvântat solemn armata, a pronunţat un discurs răsboinic, adjurând cu deosebire armata să recuceresca Vechia Serbia Prin urmare Aarifi-paşa, ministrul interimar al afacerilor străine, a chiemat la 7 octombrie pe miniştrii Serbiei şi Greciei şi le a cerut explicaţiuni. Aceştia au răspuns că pregătirile făcute de guvernele lor sunt simple măsuri de precauţiune, şi că Serbia şi Grecia, departe de a fi ostile Porţii, urmăresc acelaşi scop cu ea, adecă restabilirea statului quo în Rumelia. Acest răspuns n’a părut a satisface pe Aarifi-paşa, fiind dat mai cu seama că Porta tinde a accepta mănţinerea faptului îndeplinit în Rumelia, primire la care sultanul pare resemnat, numai ca drepturile sale de suzeranitate să fie recunoscute. Astfel Poarta, din ce în ce mai preocupată de atitudinea Serbiei și Greciei, expediază spre Salonic toate trupele ce are disponibile în Asia. Cu toate desmințirile oficiale, se afirmă aci că Austria lucreaza spre a obţinea pentru Serbia o cesiune teritorială. In fine, spre a desarma pe Grecia şi Serbia, diminuând în ochii lor importanţa ce dau unirii Rumeliei cu Bulgări**, ar fi cestiune de a se impune principelui Bulgariei sarcini grele, cari n’ar fi tot atât de platonice ca cele la cari era mai înainte supus. Intrigi mari, sprijinite de Rusia, tind a face să fie exilat ex-marelevizir Said-paşa, dar n’au isbutit pănă acum. Astfel ar fi posibil ca, după turnura luată de evenimente, Saidpaşa să redevină în curând mare vizir. Relativ la misiunea Wolf, trimiterea în Egipt a unui comisar otoman şi a unui comisar angles, care ar putea fi chiar sir Drummond Wolf, a fost decisă în principii în recentele negocieri. înţelegerea asupra acestui punct ar face obiectul unei convenţiuni, care va determina mandatul comisarilor. Se discută actualmente termenii acestei convențiunî. A se vedea ultime seri telegrafice pag. III, Feliola «VOCE COVURLUIULUI» 45 DIAVOLULUI SACRIFICIUL FILIAL Traducţiunea B. IONASCU PARTEA II. X. Urmare F a g a Se întoarse în celulă și găsi acolo pe Elisa în genunchi, cu ochii scăldaţi în lacrimi de bucurie, şi rugându -l la D-deil pentru isbânda complectă a întreprinderii atât de bine începută. ,— Aide, copiii mei, zise tare ser 'Vântul, e timp să vă despărţiţi, tre- bue să fiţi cu minte, Vino, Doamnu, vino. Ieşi, încărcat cu panerul, de aici înainte nefolositor, ținând de braț pe Elisa, a cărei obraz era ascuns cu o batistă. — Poli, z zise el, îți mulțumesc de complesența D-tele. Pune colo, te rog, cele două sticle goale. Bine. Acum Doamna mă însarcineazà să’ți ofer aceste z}ece lire în semn de recunoscința mea. — Prea multă bunătate,uise sergentul cam uimit şi de avutul present şi de licorul ce înghiţise, îşi luă felinarul şi, ca să-i fie conşciinţa împăcată, îndreptă lumina în interiorul celulei No. 14. Iuse Filip, care pândia, întrepuse larga sea persoana între felinar şi uşă, ca să lase în o prudentă întunecime celula nelocuită. Apoi, împingând ușa,zise cu un ton foarte pătruns : — Sărmanul junesui respectăm durerea. Poli nu stărui, întoarse cheia de două ori în broiscă și se scoborî, precedând pe Elisa și pe Filip. Cheile fură date pojarului, și două momente mai târziu Filip şi Elisa regasiau la locul unde ’l lăsase pe Josef Maria. — D. vicomte a plecat. Este departe, z zise copilul. — Vez fi, Doamnu, că mi-am ţinut cu fidelitate cuvîntul,Jose Filip frecându-şi mânele cu acel gest familiar omului care isbuteşte îu o întreprindere grea. — Şi eu țin pe altul, D-le Filip, îi replică Elisa întindendu’l un portofoli plin cu bancnote, pe cari sergentul îl primi de astă dată. Dar nu mĕ cred achitat de D-tea. Mai ai ceva a’mî cere ? — Da, Dómná. — Spune, — Soarta sărmanului Poli, complicele nostru involuntar, mĕ îngrijesce. Fii liniștit, D-le Filip, mă însărcinez să capet iertarea mea generalului și a D-tele, nici mai e de vorbă. — O ! pentru mine nu sunt prea îngrijat ; nu eram însărcinat cu paza prisonierului, dar totuși un cuvînt de recomandațiune nu mi ar strica. — Iți promit că nu se va întâmpla nimic desplăcut nici unuia nici altuia. Pe când ajungeau vorbind astfel la villă, vicomtele de Roquetel, care urmase din punct în punct și cu succes recomandările sergentului, alerga în goana spre Baren Hill. Era înfășurat din cap pănă în piciore cu mantaua sea și cu cocarda la pălăria; era destul pentru a i se deschide drumul în mijlocul convoiului armatei an-