Vocea Covurluiului, ianuarie 1887 (Anul 15, nr. 3238-3262)

1887-01-15 / nr. 3248

VOCEA OOVURLUUJLUT\ Cameră, a (Jia udqI coif g al seu : »Orî­ ce a’ar 4*°°« gr^la poliţie! este neiertata şi tot o s’o plătim o dată.­Apo! a adăogat adresându-se oAtrA mal mulţi deputaţi cari erau faţă : n Atitudinea lui Fleva v’a făcut şi ve va face Incft mult reu * D. MusoA lonescu, mal îndrăsneţ, respuD^eudu’i: ,Nu e vina nostra.“ — ,Ba tocmai a D-\astre şi cu deosebire a acelor din consiliul comunal“ îl strigă D. Brâ-Pri — P' — Vorbind cu o personft de şe­­dioţa Camerei de Marţi, D. Cogăln­­­ceanu a spus : »E^te începutul res­­belului civil • Am fi curioşi sA ştim ce a putut zice dupA şedinţa de ieri. — Consiliul miniştrilor era convo­cat pentru ieri searA la 7 ore. — îndată ce s’a aflat în capitals cu D, Eleva este rAnit un număr în­­secinat de persoane, aparţiind tuturor claselor societftţi­, s'au grăbit a arăta D-lui Fleva simpatiile lor, depuindu’i cărțile lor — ieri diminaţă a fost o întâlnire cu pit­toiul latre D. Fleva şi D. Fe­­rekide, ministru de externe. D. Fleva a fost lovit la mână, D Fleva este în pat. Duelul a avut loc la ipodrom. Mar­torii D lui Fleva au fost D nil P. Carp şi C. Arion. Martorii D lui Ferekide au foat D-ni! (V**Jucacu şi St. San A­n­­­­drea. Distanţa era de 20 de paşi. La primele focuri cari s’au preschim­bat glonţul D lui Ferekide a pătruns mâna D-lui N. Fleva între al treile şi al patrule deget. Amputaţiunea u­­nui deget poate fi necesară. — La ministerul cultelor se lu­creai la un fel de Carta negra a cor­pului didactic, în care se vor reproduce toate condamnfrile, avertismentele, pe­depsele disciplinare, raporturile de favorabile cari le au făcut contra pro­fesorilor d* D 1864 fine’.e. .aceasfi lucrare este deStinatA a exercita o presiune asupra Corpurilor legiuitoare când va veni in desbatere proiectul de nformă al învdţ’nîntului elaborat de D. Dumitru Sturdza. — In consiliul de miniştri care s'a ţinut ieri sub preşedinţa Regelui b’s discutat cestiunea convenţiunii con­sulare şi pregătirile militare cari de­vin necesare în faţa agravării situa­­ţiunii din afară. — Cetim în Lupta . — De câte­va zile curentul exte­rior începe a fi defavorabil guvernu­lui D-lui Brătianu. AcestA scrie a trenspirat deja în cercurile cele mai bine informate. — După ce publicul a fost dat afară din tribunele Camerei, o mare aglomerațiune s’a format pe dealul mitropoliei. Sergenţii au oprit mulţimea de a staţiona şi a veni la Cameră. Imediat s’a dat de veste indignaţilor. — Iată detalie asupra celor petre­cute pe teren între D. Fleva şi Fe­re­n­de. Condiţiunile erau ast­fel : fie­care din combatanţi a avut dreptul ca să dea foc în intervalul celor strigftri : una, două, trei. La­a doua strigare D. Fleva a slo­bo­dit focul. Imediat peste o secundă D. Fertk’,de dădu lovitura, glontele lovi pe D. Fleva la nana j­uț,tă cai o era încă întinsă du­pă o surică­­tură. Glontele pătrunse înte două degete și i­eși prin palmă. Am puUţm nea unui deget pare din nenorocire necesară. D. Fleva este relativ bine, are numai puţine friguri — Cetim în Naţiunea : Alkm (A D. loan Ghica, care, du­pă cum am anunţa, e aşteptat în curând ln capitală, vine să atârne a i se primi demisiunea Pe de altă parte aflăm că guver­nul ar voi să hot&resca pe D. Ioan Ghica ba primască a întra în Parla­­•ttrn», p DTu a da colectiviştilor spri­jinul necesar spre a se mal mănţi­­nea la putere. — In cercurilti colectiviste era o mare panică c& D. G. Chiţu va vota contra moţiunii de încredere dată gu­vernului, sau cel puţin se va absţinea ca D-nul Locusteanu şi Enescu. Sau făcut mari insistenţe pe lângă D-sea, aşa că colectivişti ca D. Epurescu nu s’au putut absţinea de a aplauda când D. Ch­iu cu glas dureros a pro­nunţat cuvîntul pentru, ca şi cum ar fi 40s • val de mine ! — Cetim în VIndependana Hou^ mâine : Situaţiunea D lui Dinu. Sturza în cabinet­e din cele mai amenințate de câte­ va 4‘le- cercurile guverna­mentale se vorbeşte deja de retra­gere* sea apropiată. — D. I. C. Brâtianu, preşedintele consiliului, s’a dus ieri seara la br/^ are la palat, unde a cerut sA fie pri­mit de M. S. Regele. Se 4^cei dar reproducem scirea sub reservă, cA D. Brâtianu a supus M. Sela demi­siunea cabinetului și cA o remaniare complectă de minister e necesară. — Intr’o întrunire de intimi ţinu­tă Luni la D. I. C Brătianu, D-sea ar fi lăsat a se înțelege că interesul României reclamă să se apropie de Rusia. — La Si­eva s’a ales deputat D. Al. Agioglu şi la Tecutin D. Iacob Albu. Salinele în România. Acest domen industrial al Sfatului, care se e­xploateazà în regim, ocupi un loc destul de însemnat intre venitu­rile tesaurului pentru a merita o pres*­­cum atenţiunea publicului financiar. După datele oficiale ce păstrăm, sarea expresă în 1885-1886 se urcă la 80,750,197 kilograme și a produs din vânzoarea sea fr. 5,563,081. In anul 1884—1885 sarea extrasă din saline a fost de 73,753,332 ki­lograme, cu un venit de 5,122,969 fr , de unde resultă pentru anul 1885 — 1886 un plus de vin­eri de aproape 7,000,000 kilograme sare și de încă­­sări un plus de peste 440,000 frauci. Patru saline sunt în exploatare : Doftana, Slănic, Salinele Mari și Tăr­­guO ma Fie­care din aceste saline a produs în 1885—1886. Sare bucăţi Sare mărunta Doftana kb. 26,217,297 4,815 504 Slănic „ 19,755 455 4,313 950 Sal.­Mari , 9,427,163 2,846 515 Târ-Ocni „ 12,113 507 2,911.239 Cheltuelile de extracţiune şi pre­o­ducţiune represintă pentru fie­ care salină şi tona de sare expr.şi quan­­tumul următor : Doftana fr. 7,22 de tonă ; Slănic fr. 9 64 ; Salinele Mari fr. 7,79, şi Târgu-Ocna fr. 9 93 de tonă. Prin urmare costul mijlociu al unei tone de sare la salină se ridică pen­tru acest an la fr. 9,10. Cheltuelile de transport la diferite depozite din ţară urcându-se la fr. 13,69, costul unei tone de sare revine în total la fr. 23 şi 9 centime. Preţurile cu cari Statul a vîndut sarea sunt următdrele : 70 franci tona de sare de la DoL .S taur, T.-Ocna şi Saline­le­ mari ; 80’ frant­­ de la Slănic şi 90 franci tona măcinată în saci, toate aceste preţuri sunt loco salină. Predată la depositele din ţară sa­rea s’a vîndut cu fr. 95 tona de Dof­tana, T.-Oma și slănic alesâ s;a mă­cinată în saci. Pentru export în Rusia și în Bul­garia sarea s’a vîodut cu fr. 40 tona de la Doftana T -Ocna și Sănie or­­dinară ; fr. 45 de Slănic alesâ și fr. 47 tona cea măcinata în saci. Pentru Serbia ea s’a dat cu franta 49.50 producțiune de Doftana și fr. 52 producţiune de Slănic. Totalul sării vîndute pentru con­­sumaţiune în ţară atinge 57, *37 9a8 kolograme, pentru care s’a încasat franci 4,577,895. Totalul sării vîndută pentru ■ x* Goutran simția nervii sei întinşi pănă la extrem. O neh­aişce îl cu­prinse. Cu toate aceste răspunse cu un cimbet : — Fii lipiştit, scumpul meu ba­ron, nu vei vedea de­cât feţe graţi­­oase şi vei fi mulţumit de primirea ce ţi se vă face. — Fiind ast­fel, lucrurile sunt cât se poate mai bine. Ia acel moment cei două compa­nioni sosind în cartea de onoare a castelului. Convertițiunea lor fu deci întreruptă. Erau şase era țară câte­va minute. Goutrau, pe când traversa vestibu­lul spre a se duce în salon cu D. de Polart, simţia Indouindu-i-se neliniş­tile de cari am vorbit. Acesta din causă că nu era sigur că primirea ce se va face baronului va fi grațidtă sau raacar politicofA. Servitorul vicomntelui stătea la ușă salonului. El auui­ți cu o voce raamn&toare : — D. baron de Polart *. Trei persoane numai se aflaâ reuni­te, generalul, Diana și bărbatul sta. Generalul era pe jumătate culcat în marele sta fotol’U. George și Diana vorbi&u lângă o fereastra. Gontran aduse mai întăi pe baron la tatăl seu. Situațiunea D-lui de Prisies nu se modificase din ajun. Răspunse la salutul baronului seu râadu­se pe jumătate în fotoliul săa și îngânând mașinalmente, și fără mă­car a­cei col se adresa : — Bine ai venit, D-le Diana și George se apropiaseră. D. de Polart îl salută. Diana se arătă convenabilă cu ba­ronul, şi avu puterea de a înăbuşi in sine şi a nu lăsa sa se manifeste­z­e repulsiunea şi despreţul ce’l inspira. George se conformă din punct în punct cu femeea ser, şi baronul, plin de orgoliu îşi 4 se În sine că de­si­gur începeau să aprecieze meritele fiele. După ce se schimbară câte­va cu­vinte banale, se făcu tăcere. D. de Polart duse pe Gontran la una din rx'remitfe le salonului, și acolo, ară­­ tându’i cu co­tul och­ului pe gen ral, tot în iur­iu fotoliul sta, cu buza spânzurând și cu privirea f x3, îl tn­­trebA : — Ce are tatăl O -rele ?.. Nu cum­va a căzut în copilăria ?... — Nu, răspunse Gonhran, dar e supus la dese absențe. Acea de • stă4i direzâ de dooe 411e •• — Al drace!.. și când iesă din sceite absențe., — Ar 4ice cine­va că se trez^ște și spiritul sta devine lue­d ; dar me­moria îi lipsisce în mod aproape com­plect. — De minune !... se gândi baro­nul, acesta e bine de sciut.. Poate că sunt mult mai aproape de­cât credeam «41 diminață de a mi se plăti cel 50 mil fraud ce’mi datorește acest scump vicomte. . Pe când D. de Polart formula în minte refiecțiunile ce am reprodus, ușa se deschise și Blaues de Presles întră iute în salon. Juna fetA nu știa că unstrăia era să iss te la prârzu! de familiă și mal întăi nu observă pe baron. Era cu totul îmbrăcată în alb: fru­mosul scu­per în d^sordine încadra rApitarea sea față, pe care o lungă preumblare în parc rflspftodise trei a­cele colori a unei rase de Maitt.

Next