Vocea Covurluiului, septembrie 1887 (Anul 15, nr. 3435-3459)

1887-09-26 / nr. 3456

k‘ASUL XV. — Nr. MSS. abonament ,>fluru Romám« ?• «n «a ... so let , o inai ... io • V î^ï pag. ÍV prrmial jv«ru «booA^’or pentiu 6cráií*auie P « on an . . i4 *e* , 0 luni ... >7 * Abonam* m*î» os tac is Ad* mausiispune^ |f-arQ' a., în districte la oi«* uitruc postaie Redacțiunea : 15 atr. Mare V 10 BANI EXEMPLARUL. APARE IN TOATE SILELE DE LUCRU. SAMBATA, 26 SEPTEMBRIE 138T. anaîtcib linia petit Pafiti» IV: 40 bani , III : So . I N S E R fl l' N I ,i RECLAME Pagina III : SîiIjihh La Cronic­ : i Ici Repejirile *e ut eu rahat însemnat. Scrisori ne.raucai« se retusa.’ — Ariit«»« l­ie nepubiica'.c »m *• inapoeac. \dan­aistratîuncâ!: 15. str. Mare. ralQgxazne Aerviciul part. al .Vocn^Covurluiulu»* agenția havas. VIENA. 9 Octombrie. — Jurnalul Die Fresse io aștâptă a vede» Came­riio roaâoe ocupându-se aerio» dv ccstiunea îneheiării mutului d«2 CO mtroiu cu Austria, eâoi vieud a Ui 1­ H4 » aicatà cestiune, u’*r ave« c* coLSecintâ o mărire * bunei vo­ ott din parte» Austriei. BERLIN, la Octombrie. — Dupa Gazeta Crucii, a»r h cife4ut de *cord­ la Fnedrichsruha reUtiv 1» costiuite» bulgirA si 8i»r ti încheiat un »r&t­­ij^fc&ament relativ U Franci», care a r avea de scop o alianţă solidă şi pi­eifică * Germaniei, Austriei şi Italiei TANGER, 6 Octombrie. — Se *­­sigură că sarea sănătăţii sultanulu de Maroc este desperată. VIENA, 6 Octombrie. — Prinţul imperial » primit într’o lungă »« clienţă pe arhimandritul român-mace­­­ donén, Doctoral Popesco. Vi EN A, 6 Octombrie. — R*gele Greciei » onor»t cu visiu­ne» pe eosn­­^elii E’încky. AC­ENJIA LIB3SÂ MADRID, 6 Octombrie. — Un re­virusent s » produs în opiniunea pre­se! spaniole in privinț» Marocului. Se pare că Scania » voit să întlu enţta* p» Fr»noi» și Angh» pentru * m­ănținea un sialu-q­o în cas de mort* » sultanului. 81 -GALEŞ, 6 Octombrie. — Coc­orism­ socialiştilor ţine »rii şedinţei« •ele Membrii congresului »făcând a­titudine» socialiştilor germani, le re­­proşezi moderaţiune» lor. Şedinţele sunt secrete. SOFIA, 6 Octombrie. — Zauko­­viştii »U­nKt cuvîntul de ordine di a se »bsţiaea de 1» alegerile pentru Sobisniă. Sa v» face mepţiane pentru o­­rsşe. D. R^dosUvof povăţuesce de «se­mene pe partisaniî sei de « se abat;­­ne» pentru » nu mări grija guver­nului. AGRAM, 6 Octombrie. — Consiliul municipal va ti dispÎYftt în urm» de­monstraţiunilor contra banului. VIENA, 6 Octombrie. — D. Ne« lidoff, ambasadorul Rusiei !» Cons» tantinopole, » sosit »ici şi va st» câte­va zîle. A se »«dea ultime «crri telegrafice pag. III. GALAŢI, 25 Septembrie 1887. Când strigam necontenit de ani întregi că Galaţi­ este în decadenţă, că iubiri mari i - au adus în viaţa­rea comercială, aşa în­cât a ajuns mai mult o ruină ilustră de­cât un oraş activ ce forma altă dată podoba ţerei, ofi­cioşii ne respundeau că facem exage­rări şi reclame electorale. Adevărul însă triumfă mai curând sau mai târ­ziu, şi iată că astăzi însuşi organul vecinei noastre, Ziarul u­râtiv, vine şi, constatând prosperitatea Brăilei, plân­ge ruina Galaţilor şi cere mijloace de vindecarea lui. Spre a nu fi acu­­saţi că exagerăm, vom reproduce tex­­t­­ul cuvintelor Ziarului Brăila. Iată ce zice el : ‘Activitatea ce de cât­va timp dom­­­neşce în portul nostru ne bucură şi ne înveseleşce inima., ‘Operaţiunile, şi mai ales cele de export, se fac pe o scară întinsă., ‘Mulţime de vapore stau înşiruite pe linia portului şi nu apucă ca ele să primească pe deplin caricul de pro­ducte şi altele sunt deja sosite şi gata a le ocupa locul. ‘Cantitatea de producte ce în anul acesta s a exportat pănă în present este mult mai mare de­cât aceea a anilor trecuţi , iar preţurile pe cari aceste producte s’au vîndut şi se vînd in schele au­ fost asemenea destul de satisfacetore în comparaţiune cu acele de alta dată. «Şi pe când oraşul nostru pros­peră d­in eji în prin mulţimea ope­raţiunilor comerciale, vecinul oraş Galaţi, care înaintea răpirii Basara­biei de către Rusia se găsia într’o stare cu mult mai infioritate de cât oraşul nostru, prin faptul că acolo erau intrepositele cele mari de tot felul de mărfuri, de unde se aprovisiona aproape întrega ţara şi pe acolo se exportau mai mult produsele agri­cole ale Moldovei, astăzi acest oraş merge spre o decadenţă şi ruină desăvârşită prin împuţinarea treptată a operaţiunilor comerciale, câc­ cea mai mare parte din mărfurile acele cari odinioara de obiceiu se descăr­caţi şi se depuneau acolo în între­­posite, astăzi se descarcă atât în porturile­ france ale Basarabiei cât şi la no! o mică parte ; iar productele Moldovei, care se exportau pe acolo, actualmente se transportă cu calea ferată în Basarabia în porturile Reni, Ismail etc., şi d’acolo să încarcă în bastimente pentru străinătate. ‘Daca starea de înflorire a oraşu­lui nostru trebue, cu drept cuvînt, sa ne inveseleasca, nu este mai puţin a­­devărat că trista soarta a Galaţilor nu ne poate fi indiferentă ; din con­tra dînsa ne măhnesce şi ne umple inima de durere. ‘Am dori din tot sufletul ca Gu­­vernul să se gândescă până mai e timp, ca fie prin scăderea tarifului de transport la caile ferate, pe liniile în legătură cu Galaţii, fie prin alte mijloace, să readucă la vieţă un oraş atât de populat, care asluiji este a­­proape mort şi care nu presintă pri­virii străinului visitator de­cât aspec­tul unei adevărate ruini. ‘Şi când ţinem acest limbagiu, este o probă că noi nu împărtăşim ideea că reînflorirea şi readucerea la viaţă a oraşului Galaţi poate să fie atât de vătămătore oraşului nostru, pe cât unii voesc a crede, şi probă despre ceea ce susţinem este trecutul prea puţin depărtat., Cronica locala» — La fleala noastra de comerţ ieri ?ora, la orele 4 p. m.« s’a comunicat candidaţilor pentru diploma de capa­citate resultatul examenului. Preşedintele juriului, D. Constant, membru la curtea de apel, asistat de întregul co­d profesoral şi în presenţa tuturor elevilor secret, a cetit resul­tat­ul notelor obţinute de candidaţi, apoi în cât­e­va cuvinte bine simţite alicită tinerii candidaţi pentru suc­cesul obţinut şi le arătă rolul la care sunt chiemaţi in societate. D-nii pro­fesori G Mihailescu şi A. Radu adre­sară cuvinte de incuragere: 1* cari unii din candidaţi, D­asbovici, r£s* enota ,VOGU COVURLUIULUI' 88 HAPASTEA DECI­ AMENIDL DHEI LOGODM1CE PARTEA IV. f­ugarul VI (U­rmare) S pnvise valurile gălbui iiiiiotân« du-se. Când se siobori din vapor, picea Ince.*«« puțin. Cădea num»i un fel d« ■^â-lâ. Meritdeik plecă înainte «o j»i'lă. Meriftdeik plecă înainte. Gi.s* de săn&tate era situată pe co­lina, verde vera, care domină Lor mont, liQhtt* pe vai© marg( drumul de tel de mesâ 4** Peisagiu) .­ste superb, dar junele nostru amic­u’mve* timpul de a’l contempla. Se grăbi» de a ajunge, și mergea «nte pe drumul noroios. In fine apăru o casă albă, încun­­juratft de arbori d* j» lipsiți de frunze sad îngălbeniți. Pe fațadă Meritde» k ceti aceste cu­vinte : • Casa de sănătate*. Acolo era. Se îndreptă spre ea. Totul era închis, dar un lanț a­­târna lângă fora principală. Tuse de el, și QS* se deschise cu an sgo­mot sec. Meriadei k, întră. Abia făcuse câți­va pași sub boltă, și un om apăru înaintea lui și’l În­trebă brusc : — Ce doresti ? Menadei k care era puțin timid din natură, rămase un moment în ioc .Uof»At«ă printM impiegatului, cel măsura din cap pănă în piciore cu o nuanța de despreț. Cu tete aceste răspunse : — Vin pentru o bolnavă. — O rudă? — Nu, D-le... o amică. — O amică... aceasta e vag... In fine v«4( 1® administrațiune dacă voesc să te lase să intri... Dar astăzi nu e 41 de visite... — Am venit de 1« Bordeaux anu­me, zise Meriadetk. Nu me veți lăsa să fac o călătoria nefolositoare. Omul repetă : — Ufc4l la administrațiune. Și arătă cu mân» o ușă căptușită cu pele verde, pe care Meriadet­k o Împinse. Apoi se opri în loc, mal intimidat de cât tot-d«­una, întorcându’el pă­lăria în mâni, pe care și o luase în mod ««yixtălf In camerA unde pătrundea trei oa­­meni, plecați pe niște binromri, sor­ad. An4*nd deschîndadu-se ușa, rădi­cară brusc capul, și privirile lor se îndreptară asupra noului sosit. Acesta, cu totul ros, cu totul con­fus, nu deschîsese încă gura și nu spusese un cuvînt, nici macar salu­tase, când fu apostrofat in mod bru­tal de aceeași întrebare ce’i fusese deja făcută de păzitor : Ce doresei ? — Să văd pe o bolnavă. — Ai o antorisaţiune ? — Nu, D-le, nu scium­. — Cine eşci ? — Mă numesc Mmadeck, lucrător brutar. Am venit da la Bordeaux a­­nume... și e pentru un lucru urgent. — Pe cine vrei să vezî ? Pe mam* Tartas, o bătrînă. Impiegatul ce întreb» pe »nucul nostru păru • e*uU iu c*pal seu« s^Xr

Next