Vocea Covurluiului, iulie 1888 (Anul 16, nr. 3677-3702)

1888-07-24 / nr. 3696

Ai»' U XJ A V A. m« n.Vviii ONAMBNT «atra Romsuua m m» • . . 30 lei luni ... io * í pag. IV prenivl t abonaților Wsnoru sau mance ran ... 34 lei luni ... 17 * \booamemei se in Galați la Ad­­lOațiunea tJAru­­district* la bin­­e postale. lU üBiM ü,AüiikirjuAivUii b üMtNLUä, JuLin. lÖöd» ANÜNCIU linia petit íVfir.* IV : 40 bani , III: So I N S ER T I U N I ti RECLAME Panina III : So bani La Cronica : 2 I«*­­Repejirile se i*c c». rabit însemne.t Scrisori netrancaie se reiusa. — Arunct« leie nepubiicate uu­i» iosporsc. lied acțiunea : 15 str. Mare. APARE IN TOATE piLELE DE LU CSU. | Administraţiunea : 15, str. Marr. X©lae'*a­rt.3-11» Seriiciul part. al »Vocii Covorluiulu»* AGENŢIA HAVAS.­­TENA, 2 August. — Grecia este te nemulţumită de procedările gu­­nului bulgar, care cu tota autori­­ia dată după stăruinţele Austriei, i­edecă demersurile agentului ele­­la Bazardjik, demersuri, cari au scop liberarea prizonerilor prinși tâlhari. 3.0MA, 2 August. — Reforma pri- fsce o depeșă din Atena care spu­­că ministrul afacerilor străine a unit o copie a notelor trimise de fremnul italian asupra incidentului Masuah. M­inistrul afacerilor străine declară marile puteri aderând la suszisele re, dă și dânsul adesiunea sa. VIENA, 2 August. — Printr un creţ ministerial, juriul în materii pe­­e cari resultă din tendinţele anar­­te, este suspendat cu începere de 10 August pănă la 31 iulie 1889 în­­ multe disricte judiciare din Aus­­a-de-jos, Austria-de-sus, Bohemia, florăria, Stiria, şi Corintia. Printre işe sunt şi Viena, Brann, Praga, at, şi Klagenfur. BERLIN, 2 August. — Corniţele Ibert de Bismarck a sosit. (SOFIA, 2 August. — Preşedintele nsiliului pleca la mănăstirea Rillo de Alteţa Sa trebue să sosească este puţin, pentru care şi-a vărsat sângele în ne­­numerate rânduri. Nu se cunosce din istoriă un singur caş, unde să ’şi fi schimbat cât de puţin fidelitatea cătră casa domnitoare ; cu toate acestea ei au fost tot­d’a­una şi sunt şi acum trataţi în ţera lor mai rea de cât nişte străini. Până la 1848 naţionalitatea română » nici nu era recunoscută de legile ungu­resc!, iar religiunea lor numai tolerată. In împrejurările acestea­­şi sub greu­tatea împilărilor din partea Ungurilor, ei au­ stat mai multe veacuri. Românii întru adevĕr erau iobagi, dar nu s’a căutat nici o dată a li se răpi limba, cum se încerca astăzi prin toate mijloacele cele mai mârșave. La 1848, când Ungurii sai­ revol­tat contra casei de Habsburg, decla­­rânduși de rege pe Ludovic Roşut. Românii ardeleni ca tot­d’a­una, au luat apărarea tronului, versându’şi sân­gele pentru dinastiă şi pentru elibera­rea lor de sub jugul barbar al Ungu­rilor. Revoluţiunea s’a terminat după doi ani cu înfrângerea Ungurilor. Cel mai mare duşman al Românilor era Ludovic Roşut, care a ordonat să se ucidă Românii ca vitele, voind al stânge cu totul de pe faţa pămîntului. După domolirea revoluţiunei, Românii cu drept cuvînt se aşteptai! la eman­ciparea lor politică ca o resplată pen­tru neclătita lor alipire cătră tron, şi întru adevăr iobăgia s’a rădicat, liber­tatea şi egalitatea s’a decretat pentru toţi, şi Românii au luat un avînt forte repede în desvoltarea lor culturală, bucurându-se de aceleşi drepturi cu conaţionalii lor, dar durere, că acestâ stare n’a ţinut mult. Consecinţele res­­boiului din 1866 între Austria şi Pru­sia, au adus cu sine la 1867 uni­unea Transilvaniei cu Ungaria, şi Ro­mânii din nou se văd supuşi persecu­­ţiunilor de tot felul din partea Ungu­rilor, şi fiind­câ Românii ţin pe vieţă şi morte la limba şi naţionalitatea lor, astăzi persecuţiimea este cu atât mai mare, cu cât Ungurii pe toate căile po­sibile şi imposibile se încercă a le răpi limba din sculă şi chiar din biserică, împunându-le pe cea maghiară. Intră mijloacele de maghiarisare. Un­gurii în înalta lor înţelepciune au cre­­dut a servi foarte bine şi portretul ex­­dictatorului de la 1884 Ludovic Roşut. Acest portret afirm că se trămite fa­­milielor române şi mai cu semă preo­ţime­, cu obligaţiunea de a’l păstra în case ca o adoraţiune pentru cel mai mare duşman al Românilor, pentru acel, care a conspirat contra tronului, pen­tru acel, care şi astăzi nu recunosce dinastia habsburgică, şi care nu voeşte să se întorcă în patriă, de­şi este grad­at. Dacă Ungurii cred că şi cu ast­fel de mijloace ridicole vor putea maghia­­riza pe Români, apoi îi putem asigura că nu’și vor ajunge nobilul lor scop ; de altă parte suntem siguri că nu asistă o singură familia româneascâ, care să fie capabilă a contempla por­tretul dușmanului de morte al nemului românesc. A si vedea ultime idixe telegrafice pag. II, (JALA II, 23 iulie 1383. Se ştie, că Românii de peste Căr­ţi au fost şi sunt tot­d’a­una poporul mai credincios cătră tron şi patrie, Ciornica- local.su. — Corpurile legiuitoare, după in­­formaţiuni positive, se vor disolva cel mult până în o lună şi jumătate; se asigură chiar că ele se vor disol­­va iârâ a mai fi convocate. — In curând guvernul va pregăti toate proiectele de lege ce voiesce a supune Camerilor viitoare, și a căror basă va forma programul de guver­nământ a Cabinetului Rosetti-Carp. In primul loc, reforma atât de scumpă D-luî P. P. Carp. va fi mo­dificarea etalonului la Banca Naţio­nală . D. Carp este convins că afara de stabilitatea ce va aduce transac­­ţiunea lor comercială, apoi Banca va trage şi un profit de aproape 10 mi­­lioane ; aşteptăm proiectul de lege şi expunerea motivelor spre a putea aprecia a doua reformă, asupra căreia vom da detaile, este înfiinţarea cantonului. Aceste sunt principalele reforme pe care guvernul D-luî Carp le va susţine şi va face chiar din ele ches­tiune de existenţă. c pen —­3\jU | pentru cine se. gateşet ira cine se nemere.ce. Putem şti bine că guvernul îşi are deja mai de mult desemnat viitorul primar al oraşului nostru. Inţeluptă a fost epoca când a dat ca scrie positiva cum că D-na Ressu nu va fi Primar, fiind­că guvernul nu voeşce pe D-sea ci pe altul. De voiţi a’l cunoşte căutaţi’l între membrii comisiunei interimare. — Un sfat redactorilor anonimi de la Adosta, când se vor încerca se a­­tace persoana privată iar nu jurna­­listii, se facă bine să pună un nume sub infamiile lor, ca nu cum­va cor­­recţiunea meritată se cadă asupra u­­nui nevinovat. Cu numărul său de ieri, T­ost­a ’şi varsă focul, dând extracte din ra­portul comisiunei financiare. De­o­cam dată se ocupă de gheretele din piața făinăriel ale D-lui A. Panaitescu. In ceia ce l privesee pe D-sea, ere« t n­ola «VOCII COVUBl­UIUIlUI FIUL COMTELUI 33 35 ONTE-CRISTO Trad ui da A. OUSTE ANU.M . 5 PARTEà II Hal bogat ca Monte-Cristo , j ’ XX (Urmare). Leu contra Leu. 111-Monte-Cristo verju toate tocate ; și el­ o fibră­­ feței sele na tresări . ( Redeveni stăpân pe line, stăpân bătăile inimii sele și pe pulse­nde artelor sele* ^trges fără grăbi, e»»o#(lBd Mergea îapet, spre o pîetrie de gra­nit negru, separată de leu num») eh un sp*ț i de trei metri pete... panta era forte oblică, şi totuşi se afia fără nici‘0 greutate ca împins de o forţa supeners... Şi privirea omului se incrucişă mo­­rta cu aceea a leului nemişpet. Dar mugetele deveniau mai sec­, mai scurte, punctuate de acea suflare adâncă care face să tresară singură­tatea. Monte Cristo tot se suia. In fine stete drept pe granit. Și erau ca doui adversari «tjtzkțl de mar eon pentr’un duel la n arte. Leul 8 ridică pe labele rele, din­tre cari una o ținea pe corpul ne­norocitei victime... făcu o mișcare să se rajet­*..» ceea ce vei» Monte* Cristo. ii& e* *cum imobil, cu arma la picior. Am 4­8 că d stanța ce separa pe cei doui adversari era abia de trei metri. » Se reptSU. se ve4u corpul seu fantastic sburând prin spațifi. Sa au4i un foc. Și leu­, lovit în sbor ca să 4’C sș», se rostogeli într’o coavulsiuna care Ucu Ba pocneascâ vertebrele sale și se perdu între cele două rând de gra­nit . Moarte-Cristo se află lângă Bartucc­o... Nenorocitul nu mii mişca... Intre cele doue omnerii, tocmai la ieşirea gâtulu’, se vedea sub sfâşiftturde hai­nelor urmele singeroase aghereiorda fer­voritele într’un elan de emoțiune care îl aduse se aminte despre »tâte lupte sific­te împreună, ridicase pe Bertuccio, a cărui cap fără v'ață sa spr j­nia pe genunchii lăi. De jos ved­a ecoul celor din urmă mugete de durere a leului. Nimene nu se apropi. Monte Cris­to și Bertuccio er­a singuri.. — A nie»“,­­ se coatele ?... O nul ou response. La gură făcea o spumă de sînge. Atunci Monte Casto scose sticluţa cu balsamul ce ţinea toî­ d’a una ( dînsu), balsam ce avea de la abatele Feria şi care făcuse drj% atâie miau­­nî... Ca­­îrfoî pumnalului ser, Monte- Cnsto di afftcu dinţii strînşi la lui Ber­­nuccio şi’a turnă în gură tâk-va pi- Gâturi de licore de v:0t$. Tot corpul Iu! Birtoccio tresări. Vai! Monte-Cristo își aduse »minte că tot »sa tres* rise abat*le F*rD, r­âod dej* c bries fustse deja nemiles^S 133

Next