Voinţa Galaţilor, 1896 (Anul 1, nr. 1-25)
1896-11-26 / nr. 14
Ca în orice lucru şi in politică este legea progresului care se impune în mod fatal, ca cel bătrân sa facă loc celui tiner. I). Malaxa are chiar un esemplu frapant despre acest mare adevăr. D-sa stie că bătrânul şi onestul luptător in politică def. Nicolae Ifagi Nicola, tot pentru consideraţii de natura aceasta sa devansat din luptă, pentru ca se l ţie d-sa locul. Acuma dar a venit şi rândul d-sale. I). Malaxa, nu se poate supăra de aceasta, iatei că proverbul dice cu ce măsură dai trebue să primeşti, şi al doilea ca legea progresului nu se pote opri intr'un singur loc. Ia trebue sa dea curs liber lucrurilor In lume pentru a'şi atinge idealul sort. Aşa dar timpul, pentru d. Malaxa a trecut. De aceia noi il sfătuim să se lese de politică, să’şi cumpere o pereche de metanii, spre a putea dice că nu stă degeaba. VOINŢA GALAŢILOR In ultim răspuns N’am fi răspuns la nişte acuzaţiuni aduse prin ziarul „Ordinea“ de un om cunoscut în deajuns de toată lumea ca pătimaş şi de ale căruia injurii a ajuns să nu se mai supere nimenea. O facem insă ca să arătăm opiniunei publice chipul puţin demn şi lipsit de orice urbanitate cu care discută adversarii noştri, ca doară sub presiunea ei, să fie siliţi a trece dupe tărâmul trivialitaţilor şi insultelor, pe acela admis de societăţile civilizate de a discuta obiectiv şi liniştit. Căci, iu definitiv, ce interesează pe public ca să citească în jurnale de partid şi cu pretenţiuni de seriositate, că cutare individ are pântecele şi fălcile mari, că altuia i-a crescut numai mustăţile şi alte multe copilării. Să lucreze fiecare cum poate şi cum se pricepe, iar critica demna şi serioasă să aprecieze faptele şi conduita lor. Aceste spuse, să răspundem la pătimaşele ocupaţiuni ale „Ordinei.“ Ateneul şi societatea corpului didactic au Încetat de a mai funcţiona de când ari cadat in mâini colectiviste, zice organul conservator. Societatea corpului didactic şi-a dat obştescul sfârşit de mai bine ciece ani. In mâinele d-le M. Iacu şi A. Niculescu, cari sunt membrii al funcţiunei partidului conservator, pe care organul ,Galaţii*, — ca să deosibeascâ de adevăratul partid — o califică cu un epitet destul de ruşinos. Activitatea acelei societăţi a fost nulă , iar fondului de 900 fr. strâns din cotisaţiuni, nu i se da de urmă, cei doi prietini, cari au servit de ciocli, aruncă răspunderea linal asupra celmlalt. Societatea Ateneului a fost înfiinţată de d-nii G. Mihailescu, A. Niculescu şi Tache Policrat, în anul 1892 şi a durat cât timp s'art găsit persone care să ţină conferinţe, întrerupte anul trecut, din cauza indiferenţei unora, conferinţele se vor reîncepe în sesiunea aceasta. Lăsăm ziarului „Ordinea“ mulţumirea de a aduce laude d-l. A. Niculescu, pentru meritul de a fi pus amfiteatrul liceului la disposiţiunea conferenţierilor, căci este singurul merit ce i se cuvine. In ce priveşte societatea pentru ajutorul elevilor saraci, suntem satisfăcuţi că cei de la „Ordinea“ recunoaşte că funcţionează şi aduce servicii. Am fi fost însă şi în mai deplin acord cu d-lor, dacă, în loc de a face insinuaţiuni la adresa unui oarecare Pantilimonache, — care nu are nici un rol în societate, — ar fi cerut comitetului ca să le pună la disposiţiune compturile şi registrele societăţei, unde ar fi găsit următoarele acte : două borderouri ale casierului teatrului subscrise şi de artiştii care au dat representaţiunele şi un compt de suma cuvenită societăţei din representaţiunea de la circ şi atunci sar fi convins că încurcătura e numai în mintea d-lor şi li s’ar fi tăiat pofta de a mai calomnia pe un adversar politic. Dacă n’ari urmat această onestă cale, aibă puţintică răbdare pana la finele lunei Decembrie, când, conform statutelor, se va face darea de seama a veniturilor societăţei şi li se va închide gura precum s’a închis şi altora de trampa d-lor. In fine, ultima imputare ce face d-lul Petrovici, ca mănâncă trei lefuri a căror suma nu se ridică nici la 700 de lei, se întoarce cu vârf şi îndesat în contra chiar aceluia care o face, a d-l. Al Niculescu, care a avut, a cum ştie toată lumea până la căderea guvernului conservator trei lefi: 421 lei ca profesor la liceu, 224 ca suplinitor al catedrei de limba româna de la şcoala comercială şi 500 lei ca ajutor de primar, in total in casa d-l Al. Niculescu lila (citiţi una mie una sută patruzeci şi cinci lei), iar actualmente, graţie toleranţei guvernului liberal şi complezenţei interesante a Directorului, mănâncă, — după aleasa expresiune a celor de la „Ordinea“, — pe lângă lefurile de la liceu, institutelor Filipide şi călugăriţilor, şi leafa de la şcoala comercială, de unde un guvern ca cel conservator l’ar fi dat imediat afară ca pe pe orice funcţionar care face politică pătimaşă. Aşa e, d-lor de la „Ordinea“, câ aţi păţit- o ca găina care râcâe în gunoi şi îşi scoate singură ochii ? Ca încheere vom face această declaraţiune . Pentru ultima oară mai răspundem acelora cari scoboarâ discuţiunile la personalităţi. Numai astfel vom salva prestigiul şi demnitatea corpului didactic şi vom înlătură ruşinosul spectacol ce-l ofereai acum câţiva ani Galaţilor şi întregei ţeri, unii din cei cari au sarcina de a educa tinerimea. Din localitate Duşmanii partidului liberal, trâmbiţează pe toate tonurile câ D. Orleanui, trece în oposiţiune, prin împrejurare că ar fi declarat câ d-sa este contra oricărei revizuiri a sentinţei sinodului prin care fostul mitropolit a fost caterisit. El interpretează cum le convine aceste cuvinte ale d-luî Orleanu, care nici nu ştiu dacă le va fi credând că dacă răspândesc asemenea sgomote să ameliorează în care situaţiunea lor. * * Breningiştii şi Malaxiştii, dau cu ştire de sensație că d. prefect Zorilâ va demisiona. ■* Aceasta este una din minciunile cu care cred câ o să înşele lumea lesne crezâtoare. Noul guvern are cea mai deplină încredere în d. prefect Zorilâ, care are o misiune atât de inportantâ de realesat. Schimbarea radicală a situaţineî din Galaţi, prin revocarea lui Malaxa din demnitatea de primar şi numirea unei comisiune intermare de oameni cinstiţi şi capabili, numirea d-lui Zorila ca prefect al acestui judeţ, au respuns la trebuinţele generale ce se simţeau atât de mult. * * * Chiar şi Breningiştii se leapădă de Malaxişti Ordinea, in numărul de Duminică, dă o desminţire formală în privinţa unei alianţe intre aceste două grupuri.