Voinţa Galaţilor, 1896 (Anul 1, nr. 1-25)

1896-11-26 / nr. 14

Ca în ori­ce lucru şi in politică este legea progresului care se impune în mod fatal, ca cel bătrân sa facă loc celui tiner. I). Malaxa are chiar un esemplu fra­pant despre acest mare adevăr. D-sa stie că bătrânul şi onestul luptător in politică def. Nicolae Ifagi Nicola, tot pentru consideraţii de natura aceasta sa devansat din luptă, pentru ca se­ l ţie d-sa locul. Acuma dar a venit şi rândul d-sale. I). Malaxa, nu se poate supăra de a­­ceasta, iatei că proverbul dice cu ce măsură dai trebue să primeşti, şi al doilea ca legea progresului nu se pote opri intr'un singur loc. Ia trebue sa dea curs liber lucrurilor In lume pentru a'şi atinge idealul sort. Aşa dar timpul, pentru d. Malaxa a trecut. De aceia noi il sfătuim să se lese de politică, să’şi cumpere o pere­che de metanii, spre a putea dice că nu stă degeaba. VOINŢA GALAŢILOR In ultim răspuns N’am fi răspuns la nişte acuzaţiuni aduse prin ziarul „Ordinea“ de un om cunoscut în de­ajuns de toată lumea ca pătimaş şi de ale căruia injurii a ajuns să nu se mai supere nimenea. O facem insă ca să arătăm opiniunei publice chi­pul puţin demn şi lipsit de ori­ce ur­banitate cu care discută adversarii no­ştri, ca doară sub presiunea ei, să fie siliţi a trece dupe tărâmul trivialitaţilor şi insultelor, pe acela admis de socie­tăţile civilizate de a discuta obiectiv şi liniştit. Căci, iu definitiv, ce interesează pe public ca să citească în jurnale de partid şi cu pretenţiuni de seriositate, că cutare individ are pântecele şi făl­cile mari, că altuia i-a crescut numai mustăţile şi alte multe copilării. Să lu­creze fie­care cum poate şi cum se pri­cepe, iar critica demna şi serioasă să a­­precieze faptele şi conduita lor. Aceste spuse, să răspundem la păti­maşele ocupaţiuni ale „Ordinei.“ Ate­neul şi societatea corpului didactic au Încetat de a mai funcţiona de când ari cadat in mâini colectiviste, zice organul conservator. Societatea corpului didac­tic şi-a dat obştescul sfâr­şit de mai bine ciece ani. In mâinele d-le M. I­acu şi A. Niculescu, cari sunt membrii al funcţiunei partidului conservator, pe care organul ,Galaţii*, — ca să deosibeascâ de adevăratul partid — o califică cu un epitet destul de ruşinos. Activitatea a­­celei societăţi a fost nulă , iar fondului de 900 fr. strâns din cotisaţiuni, nu i se da de urmă, cei doi prietini, cari au servit de ciocli, aruncă răspunderea li­nal asupra celmlalt. Societatea Atene­ului a fost înfiinţată de d-nii G. Miha­­ilescu, A. Niculescu şi Tache Policrat, în anul 1892 şi a durat cât timp s'art găsit persone care să ţină conferinţe, întrerupte anul trecut, din cauza indi­ferenţei unora, conferinţele se vor re­începe în sesiunea aceasta. Lăsăm zia­rului „Ordinea“ mulţumirea de a a­­duce laude d-l. A. Niculescu, pentru meritul de a fi pus amfiteatrul liceu­lui la disposiţiunea conferenţierilor, căci este singurul merit ce i se cuvine. In ce priveşte societatea pentru aju­torul elevilor saraci, suntem satisfăcuţi că cei de la „Ordinea“ recunoaşte că funcţionează şi aduce servicii. Am fi fost însă şi în mai deplin a­­cord cu d-lor, dacă, în loc de a face insinuaţiuni la adresa unui oare­care Pantilimonache, — care nu are nici un rol în societate, — ar fi cerut comite­tului ca să le pună la disposiţiune comp­­turile şi registrele societăţei, unde ar fi găsit următoarele acte : două borde­­rouri ale casierului teatrului sub­scrise şi de artiştii care au dat representaţiu­­nele şi un compt de suma cuvenită so­­cietăţei din representaţiunea de la circ şi atunci sar fi convins că încurcătura e numai în mintea d-lor şi li s’ar fi tăiat pofta de a mai calomnia pe un adversar politic. Dacă n’ari urmat a­­ceastă onestă cale, aibă puţintică răb­dare pana la finele lunei Decembrie, când, conform statutelor, se va face darea de seama a veniturilor societăţei şi li se va închide gura precum s’a în­chis şi altora de trampa d-lor. In fine, ultima imputare ce face d-lul Petrovici, ca mănâncă trei lefuri a că­ror sum­a nu se ridică nici la 700 de lei, se întoarce cu vârf şi îndesat în contra chiar aceluia care o face, a d-l. Al Niculescu, care a avut, a cum ştie toată lumea­­ până la căderea guver­nului conservator trei lefi: 421 lei ca profesor la liceu, 224 ca suplinitor al catedrei de limba româna de la şcoala comercială şi 500 lei ca ajutor de pri­mar, in total in casa d-l Al. Niculescu lila (citiţi una mie una sută patru­zeci şi cinci lei), iar actualmente, gra­ţie toleranţei guvernului liberal şi com­plezenţei interesante a Directorului, mă­nâncă, — după aleasa expresiune a ce­lor de la „Ordinea“, — pe lângă lefu­rile de la liceu, institutelor Filipide şi călugăriţilor, şi leafa de la şcoala co­mercială, de unde un guvern ca cel conservator l’ar fi dat imediat afară ca pe pe ori­ce funcţionar care face poli­tică pătimaşă. Aşa e, d-lor de la „Or­dinea“, câ a­ţi păţit- o ca găina care râcâe în gunoi şi îşi scoate singură o­­chii ? Ca încheere vom face această decla­­raţiune . Pentru ultima oară mai răs­­pundem acelora cari scoboarâ discuţiu­­nile la personalităţi. Numai ast­fel vom salva prestigiul şi demnitatea corpului didactic şi vom în­lătură ruşinosul spectacol ce-l ofereai­ acum câţi­va ani Galaţilor şi întregei ţeri, unii din cei cari au sarcina de a educa tinerimea. Din localitate Duşmanii partidului liberal, trâmbi­ţează pe toate tonurile câ D. Orleanui, trece în oposiţiune, prin împrejurare că ar fi declarat câ d-sa este contra ori­cărei revizuiri a sentinţei sinodului prin care fostul mitropolit a fost caterisit. El interpretează cum le convine a­­ceste cuvinte ale d-luî Orleanu, care nici nu ştiu dacă le va fi credând că dacă răspândesc asemenea sgomote să ameliorează în care situaţiunea lor. * * Breningiştii şi Malaxiştii, dau cu ştire de sensație că d. prefect Zorilâ va de­misiona. ■* Aceasta este una din minciunile cu care cred câ o să înşele lumea lesne crezâtoare. Noul guvern are cea mai deplină în­credere în d. prefect Zorilâ, care are o misiune atât de inportantâ de rea­lesat. Schimbarea radicală a situaţineî din Galaţi, prin revocarea lui Malaxa din demnitatea de primar şi numirea unei comisiune­ intermare de oameni cinstiţi şi capabili, numirea d-lui Zorila ca pre­fect al acestui judeţ, au respuns la tre­buinţele generale ce se simţeau atât de mult. * * * C­hiar şi Breningiştii se leapădă de Malaxişti Ordinea, in numărul de Du­minică, dă o desminţire formală în pri­­v­inţa unei alianţe intre aceste două gru­puri.

Next