Voinţa Galaţilor, 1897 (Anul 2, nr. 1-68)
1897-07-17 / nr. 1
VOINŢA GALAŢILOR şi care consta in aceia, că din toate jurnalele, numai «Epoca» şi «Adeverul» şi codiţa lorGalaţii» în urmă, ne-au acusat; toate celelalte jurnale seriose şi cari au trămis reporteri aci, ne-au făcut elogii şi au apreciat munca noastră. Dar, mai înainte de a analiza învinuirile ce ni se aduc— şi care va face obiectul unei serii de articole, — să vedem cine sunt aceia cari ne acuză şi ce au făcut pentru binele acestui oraş. Intrăm singur curent ei se numesc Breninfjixti şi sunt aşa de cunoscuţi nu numai în judeţ, în ţară, dar chiar şi în străinătate. Tu sunt acida, de ale căror unghii lungi s’a speriat şileorgi, esclamând, „neruşinaţi escrocii“ Ei sunt aceia ari au dat lui Keliade, pentru canaluri doue milone mai mult, sau mai pe româneşte, cari au furat oraşul Galaţi cu doue milioane, sumă pe care şi aici o plăteşte primăria noastră, şi cu cari am fi putut transforma Dădalanu, într'un loc sănătos şi pavat. Eî sunt cari au spoliat oraşu cu chestia luminatului, cu chestia tramvaiului, şi electricitatea, f’ăcăndu-ne de răs în străinătate; ei sunt, in fine, cari făceau misitii în ori-ce afacere şi cari aveau lângă ei totdauna un jidan mijlocitor, de unde şi porecla de Breningist sau Şapirist. Am putea cita sute de caşuri dar, ne dispensăm, fiindcă lumea I cunoşte şi dosarele lor vorbesc la tribunal, mai bine decat ori cine; am voit numai sa arătăm gălăţenilor, cine ne acusă şi cine sunt aceia, cari doresc se administreze din nou interesele oraşului şi judeţului nostru. Şi aceşti nenorociţi de Breningişti, in loc să şi pue cernişe pe cap, sau să se ducă la vre-o mănăstire, pentru a şi esteia multele păcate, mai au curajul să iasă la lumină şi să vorbească ! Ar trebui să aveţi puţină pudore, dacă nu temă, şi să nu abusaţi de indulgenţa acelora pe cari î l aţi spoliat timp de aproape opt ani. Ar trebui să nu rădeţi nenenorocirea unui oraş întreg, pe care voi l-aţi inundat cu jafurile vostre nesăţioase, mai rău decât tote apele de prin prejur, căci se poate întâmpla, ca cetăţenii să iasă o dată prin răbdarea lor de aer, şi să ve gonesc-a cu pietre, ca pe nişte fiare sălbatice, periculose, atât când sunteţi ascunşi la întuneric, precum şi când eşiţi la lumină. I X U X D A T I A Ziarele oposiţiuneî şi-au dat mâna ca să critice şi să combată tota administraţiunea oraşului şi judeţului nostru, făcând'o vinovata de inundaţia ce a suferit partea din vale a oraşului Galaţi. Pentru cei ce nu cunosc poziţia din vale a oraşului nostru, critica este uşor de făcut, dar pentru acei ce ştiu, sau a venit să vadă cum să găseşte situata această parte a oraşului, acesta critică provocă râsul, în loc de a mişca pe cineva, toate aceste critici şi acusaţiuni sa reduc la faptul ca nu s'ar fi luat tote măsurile necesare, căci s'ar îi putut evita inundaţiunea. In potopul prin care a trecut ţara noastră şi în special oraşul Galaţi, oraş asediat din toate părţile de apele Siretului, Dunărei, Prutului şi ale Brateşului, şi care toate, din cauza ploilor şi a inundaţiilor de prin alte ţări, se ridicase la o înălţime, fără precedent, administraţia de la noi, ln interval de 20 de zile, a ţinut pept flagelului, peste orice aşteptare omenească. Mii de braţe lucrau ,Juna şi noaptea, mii de care, mii de căruţe curau pomeni din tote părţile ca să pot pune stavilă furiei apelor, şi cu toate aceste măsuri şi îngrijiri, cu tote jertfele făcute de comună şi de stat, pericolul nu s a putut înlătura, din causa unei teribile furtuni, care a ridicat până la ceriu valurile Brateşului, şi care a rupt şoseaua ce servea de apărare intre Brateş şi partea din vale a oraşului. Dar noi întrebăm pe acel ce strigă contra administraţiunei de la noi: îşi aduc d-lor aminte că îni anul 1863, un pârău ca Dâmboviţa, a inundat Bucureştii, capitala ţârei? Oare atunci administraţia comunală a Bucureştilor, şi guvernul sub ochii căruia se presenta pericolul inundaţiunei, a stat cu manele în săn, n’a luat nici o măsură de apărarea oraşului, or, dacă a luat măsuri, putut sau să înlăture, sau să oprească acest pericol ? A mai mult încă, în 1874, un râuşor ca Tisa, i-a fost de ajuns câteva ploi ca să-l umple şi să rupă un dig, construit în cele mai bune condiţion!, nu ca şoseaua Brateşului, dig care a costat sute de milioane, şi să înece oraşul Seghedin. Cum ? la Bucureşti, sau la Seghedin, nu erau şi acolo administraţii comunale, primari, prefecţi, armată, nu erau ingineri, nu erau mijloace cu care să se ia măsuri de aparare, şi dacă tote aceste mijloace n'a lipsit, întrebăm, s'au putut înlătura pericolul ? Dacă dai un pârâu ca Dâmboviţa, şi un râuşor ca Tisa, au fost în stare să aducă atâtea dezastre oraşelor pe care le scaldă, ce trebue să maificem noi, ceşti din Galaţi, care suntem împresuraţi de un fluviu ca Dunărea, de două râuri mari ca Siretul şi Prutul şi de un lac ca Brateşul, pe care dacă aimai trăi Lamartine, Tar blestema în loc sâ-1 mai cânte ? ! Răul dar nu treime sâ-1 vadă cineva în măsurile ce să iau pentru apărare, ci treime să se caute în causa care Ta provocat. Or aceste cause sunt tuturor cunoscute. Toată Europa a suferit anul acesta de ploi mari şi inundaţii. In contra tuturor aşteptărilor omeneşti, apele de la noi au crescut anul acesta peste nivelul digurilor ce serveau de apărarea oraşului. Şoseaua Brateşului, a fost surprinsă, de creşterea peste măsură apelor, acum când se găsea în ruină, căci de 30 de ani de când s’au făcut, nimeni n’a mai reparat’o, nimeni n’a mai pus o piatră pe ia. Apele au crescut peste nivelul şoselei, cu un metru şi jumătate. A mai dat şi o furtună teribilă într’o nopte, care a durat până a doua-^i la ora, 41/2 şi toate aceste împrejurări, au fost de ajuns pentru ca apa să străbată în oraş. Dar Galaţii a mai suferit doua inundaţii: una in anul 1861 şi alta in anul 1871, ambele sub administraţia guvernului conservator, şi cu tote aceste nimeni n a zis atunci că administraţia conservatore nu şi-a făcut datoria. De ce dar numai nouă ni se caută nod in papură ?