Voinţa Galaţilor, 1897 (Anul 2, nr. 1-68)

1897-07-17 / nr. 1

VOINŢA GALAŢILOR şi care consta in aceia, că din toate jurnalele, numai «Epoca» şi «­Adeverul» şi codiţa lor­­­Ga­laţii» în urmă, ne-au acusat; toate cele­l­alte jurnale seriose şi cari au trămis reporteri aci, ne-au făcut elogii şi au apre­ciat munca noastră. Dar, mai înainte de a ana­­liza învinuirile ce ni se aduc— şi care va face obiectul unei serii de articole, — să vedem cine sunt aceia cari ne acuză şi ce au făcut pentru binele acestui oraş. Intrăm singur curent ei se numesc Breninfjixti şi sunt aşa de cunoscuţi nu numai în judeţ, în ţară, dar chiar şi în străinătate. Tu sunt acida, de ale căror unghii lungi s’a spe­riat şi­­­leorgi, esclamând, „ne­ruşinaţi escrocii“ Ei sunt a­­ceia ari au dat lui K­eliade, pentru canaluri doue mi­lone mai mult, sau mai pe româ­neşte, cari au furat oraşul Ga­laţi cu doue milioane, sumă pe care şi aici o plăteşte pri­măria noastră, şi cu cari­ am fi putut transforma Dădalanu, într'un loc sănătos şi pavat. Eî sunt cari au spoliat o­­raşu cu chestia luminatului, cu chestia tramvaiului, şi electri­citatea, f’ăcăndu-ne de răs în străinătate; ei sunt, in fine, cari făceau misitii în ori-ce afacere şi cari aveau lângă ei tot­d­a­­una un jidan mijlocitor, de unde şi porecla de Breningist sau Şapirist. Am putea cita sute de caşuri dar, ne dispensăm, fiind­că lu­mea I cunoşte şi dosarele lor vorbesc la tribunal, mai bine de­cat ori­ cine; am voit numai sa arătăm gălăţenilor, cine ne acusă şi cine sunt aceia, cari doresc se administreze din nou interesele oraşului şi judeţului nostru. Şi aceşti nenorociţi de Bre­­ningişti, in loc să şi pue ce­rnişe pe cap, sau să se ducă la vre-o mănăstire, pentru a şi es­­teia multele păcate, mai au cu­rajul să iasă la lumină şi să vorbească ! Ar trebui să aveţi puţină pu­­dore, dacă nu temă, şi să nu abusaţi de indulgenţa acelora pe cari î l aţi spoliat timp de aproape opt ani. Ar trebui să nu rădeţi ne­nenorocirea unui oraş întreg, pe care voi l-aţi inundat cu jafurile vostre ne­săţioase, mai rău de­cât tote apele de prin prejur, căci se p­oate întâmpla, ca cetăţenii să iasă o dată prin răbdarea lor de aer, şi să ve gonesc-a cu pietre, ca pe nişte fiare sălbatice, pe­­riculose, atât când sunteţi as­cunşi la întuneric, precum şi când eşiţi la lumină. I X U X D A T I A Ziarele oposiţiuneî şi-au dat mâna ca să critice şi să combată tota adminis­­traţiunea oraşului şi judeţului nostru, făcând'o vinovata de inundaţia ce a su­ferit partea din vale a oraşului Galaţi. Pentru cei ce nu cunosc poziţia din vale a oraşului nostru, critica este u­­şor de făcut, dar pentru acei ce ştiu, sau a venit să vadă cum să găseşte si­tuata această parte a oraşului, acesta critică provocă râsul, în loc de a mişca pe cine­va, toate aceste critici şi acusaţiuni sa reduc la faptul ca nu s'ar fi luat tote măsurile necesare, căci s'ar îi putut e­­vita inundaţiunea. In potopul prin care a trecut ţara noastră şi în special oraşul Galaţi, o­­raş asediat din toate părţile de apele Siretului, Dunărei, Prutului şi ale Bra­­teşului, şi care toate, din cauza ploilor şi a inundaţiilor de prin alte ţări, se ridicase la o înălţime, fără precedent, administraţia de la noi, ln interval de 20 de zi­le, a ţinut pept flagelului, peste ori­ce aşteptare omenească. Mii de braţe lucrau ,Juna şi noaptea, mii de care, mii de căruţe curau po­meni din tote părţile ca să pot­ pune stavilă furiei apelor, şi cu toate aceste măsuri şi îngrijiri, cu tote jertfele fă­cute de comună şi de stat, pericolul nu s a putut înlătura, din causa unei te­ribile furtuni, care a ridicat până la ceriu valurile Brateşului, şi care a rupt şoseaua ce servea d­e apărare intre Bra­­teş şi partea din vale a oraşului. Dar noi întrebăm pe acel ce strigă contra administraţiunei de la noi: îşi aduc d-lor aminte că îni anul 1863, un pârău ca Dâmboviţa, a inundat Bucu­reştii, capitala ţârei? Oare atunci ad­ministraţia comunală a Bucureştilor, şi guvernul sub ochii căruia se presenta pericolul inundaţiunei, a stat cu ma­nele în săn, n’a luat nici o măsură de apărarea oraşului, or, dacă a luat mă­suri, putut sau să înlăture, sau să o­­prească acest pericol ? A mai mult încă, în 1874, un râuşor ca Tisa, i-a fost de ajuns câte­va ploi ca să-l umple şi să rupă un dig, con­struit în cele mai bune condiţion!, nu ca şoseaua Brateşului, dig care a cos­tat sute de milioane, şi să înece ora­şul Seghedin. Cum ? la Bucureşti, sau la Seghedin, nu erau şi acolo administraţii comu­nale, primari, prefecţi, armată, nu e­­rau ingineri, nu erau mijloace cu care să se ia măsuri de aparare, şi dacă tote aceste mijloace n'a lipsit, întrebăm, s'au putut înlătura pericolul ? Dacă dai un pârâu ca Dâmboviţa, şi un râuşor ca Tisa, au­ fost în stare să aducă atâtea dezastre oraşelor pe care le scaldă, ce trebue să mai­­ficem­ noi, ceşti din Galaţi, care suntem îm­presuraţi de un fluviu ca Dunărea, de două râuri mari ca Siretul şi Prutul şi de un lac ca Brateşul, pe care dacă ai­mai trăi Lamartine, Tar blestema în loc sâ-1 mai cânte ? ! Răul dar nu treime sâ-1 vadă cine­va în măsurile ce să iau pentru apă­rare, ci treime să se caute în causa care Ta provocat. Or aceste cause sunt tuturor cunoscute. Toată Europa a suferit anul acesta de ploi mari şi inundaţii. In contra tu­turor aşteptărilor omeneşti, apele de la noi au­ crescut anul acesta peste nive­lul digurilor ce serveau de apărarea o­­raşului. Şoseaua Brateşului, a fost surprinsă, de creşterea peste măsură apelor, acum când se găsea în ruină, căci de 30 de ani de când s’au făcut, nimeni n’a mai reparat’o, nimeni n’a mai pus o piatră pe ia. Apele au crescut peste nivelul şoselei, cu un metru şi jumătate. A mai dat şi o furtună teribilă într’o nopte, care a durat până a doua-^i la ora, 41/2 şi toate aceste împrejurări, au fost de ajuns pentru ca apa să străbată în oraş. Dar Galaţii a mai suferit doua inun­daţii: una in anul 1861 şi alta in a­­nul 1871, ambele sub administraţia gu­vernului conservator, şi cu tote aceste nimeni n a zis atunci că administraţia conservatore nu şi-a făcut datoria. De ce dar numai nouă ni se caută nod in papură ?

Next