Vremea Nouǎ, ianuarie-martie 1974 (Anul 7, nr. 1818-1893)

1974-03-28 / nr. 1890

Cu­vin­tarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU * la Plenara C.C. al P.C.R. (urmare din pag. 1) ma și de condițiile specifice ale vieții din sate, în comparație cu cerințele oamenilor muncii din o­­rașe, putem spune că, în fond, a­­propierea este mult mai mare. Această realitate oglindește, de asemenea, preocuparea consec­ventă a conducerii ți statului de a crea partidului condiții pentru creșterea corespunzătoa­re, proporțională, a veniturilor tuturor oamenilor muncii, pen­tru asigurarea unor raporturi cît mai juste între venituri, în ra­port cu importanța și contribu­ția fiecărui sector de activitate. Analizat după aceste poziții, pornind de la interesele genera­le, de la necesitatea înfăptuirii neabătute a politicii partidului de creștere continuă a nivelului de trai material și spiritual al tuturor oamenilor muncii, pro­iectul pe care l-am discutat as­tăzi corespunde etapei actuale și Directivelor Congresului al X-lea și Conferinței Naționale ale parti­dului. Desigur, nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere că ridica­rea continuă a bunăstării mate­riale și spirituale depinde de felul în care se realizează pre­vederile programului de dezvol­tare economico-socială a țării, de creșterea rapidă a forțelor de producție, a producției materia­le, în toate sectoarele de activi­tate. Rezultatele pe care le-am obținut pînă acum au permis să prevedem pentru acest cincinal o creștere mai mare a retribuți­ei decît am avut în vedere la elaborarea planului, și aceasta în condițiunile menținerii creș­terii prețurilor la produsele de consum în limitele stabilite prin plan. Veniturile oamenilor mun­cii vor fi cu aproape 2 procente mai mari decît am avut în ve­dere inițial, desigur, cu condiția înfăptuirii în întregime a sarci­nilor pe anii 1974 și 1975. Ținînd seama de spiritul și o­­rientarea proiectului de lege, putem spune, fără nici o exa­gerare. că el reprezintă și pe plan internațional o afirmare puternică a principiilor eticii și echității socialiste. Sîntem prin­tre puținele tari din lume care adoptă o asemenea lege, ce a­­șează pe baze noi, principiale, întregul sistem de retribuție muncii, atît în industrie, cît și a în agricultură. Fără îndoială că dezvoltarea viitoare economica­­socială, creșterea forțelor de producție, înflorirea întregii noastre societăți vor duce la spo­rirea continuă a veniturilor. In acest cadru există — renet _ posibilitatea ca o ramură sau alta, într-o anumită etapă a dez­voltării noastre, să treacă pe un loc superior, iar alta să rămînă mai în urmă. Așa se întîmplă în întreaga lume. Este necesar să înțelegem că in toate domeniile se impune a­­plicarea principiilor retribuției după muncă, după cantitatea și calitatea muncii. De aceea, apare necesar ca acest principiu să fie aplicat și în domeniul învățămîn­­tului. Se propune un număr des­tul de mare de niveluri între ra­muri. Acest lucru este just. Oare intre inginerul­ economist și ingi­­nerul­ electronist din aceeași în­treprindere nu există deosebire ? Există — și proiectul de lege, întregul sistem de retribuție o­­glindesc această deosebire­ între profesorul de economie politică și cel de electronică nu există deosebire ? Sunt deosebiri între eforturile pe care le impun dife­rite specialități. A așeza retribu­ția în raport cu aceste eforturi nu înseamnă a subaprecia un do­meniu sau altul. Dacă am judeca astfel, ar însemna că subapre­ciem un șir de ramuri ca elec­tronica, mecanica și altele și a­­preciem numai pe mineri, pentru că ei au, astăzi, retribuția cea mai mare. Deci, acest raționa­ment nu stă în picioare. Trebuie să avem în vedere că și în învă­­țămînt există deosebiri între e­­forturile ce se cer într-un dome­niu și altul. Eu nu sunt împotriva sportului, de exemplu, dar este echitabil ca profesorul de sport să fie retribuit ca și profesorul de fizică ?­­ Este o apropiere de nume între educație fizică și ști­ința fizică, dar între conținutul lor este o mare deosebire. Con­sider că trebuie să aplicăm și în învățămint, consecvent și rațio­nal, principiul retribuției după cantitatea și calitatea muncii, după importanța pe care o are în economia noastră, în dezvol­tarea societății o ramură sau alta. Diferențierea aceasta este nece­sară și trebuie s-o realizăm . Ea se face însă nu prin reducerea veniturilor vreunei categorii de profesori, ci printr-o creștere ceva mai mică a veniturilor la unele specialități pentru a se realiza o diferențiere — practic de 5 la sută — în vederea respectării principiului general. Aceasta este necesar cu atît mai mult cu cît noi mergem spre o mai strînsă contopire a științei cu învățămîn­­tul, a producției cu învățămîn­­tul. Noi cerem cadrelor din fa­cultățile tehnice să participe mai mult la activitatea de producție, le punem sarcini mai mari, le cerem eforturi mai mari. Nu înseamnă aceasta, desigur, că am subaprecia științele so­ciale, că am subaprecia, de pildă, rolul materialismului dialectic și istoric, care constituie, pînă urmă, baza științifică a dezvol­ta­tării societății omenești, concep­ția noastră despre lume. Dar una este a înțelege importanța aces­tei concepții, și alta este a așeza sistemul de retribuire pe princi­piile eticii și echității socialiste. Aceasta reprezintă tot o cerință — și încă o cerință elementară — a materialismului dialectic și is­toric, a marxism-leninismului, a­­plicat concret și corect. Desigur, dacă o anumită specialitate este așezată bine sau nu, aceasta tre­buie să mai analizăm, pînă cînd vom supune legea votului Marii Adunări Naționale. Dar acest principiu trebuie să-l adoptăm neapărat în lege. Adoptînd proiectul de lege, tre­buie să pornim de la necesitatea de a lua toate măsurile pentru întărirea disciplinei și ordinii în toate domeniile de activitate, să acordăm mai multă atenție creș­terii nivelului de calificare și, totodată, ridicării conștiinței oa­menilor muncii. Trebuie să în­țelegem că, întotdeauna, în orice societate — și cu atît mai mult în societatea socialistă — stimu­lentul material nu este unicul. Este necesar să acordăm mai multă atenție atît stimulentelor morale cît și activității educative de ridicare a conștiinței socialiste a oamenilor muncii, care trebuie să înțeleagă limpede că lucrează pentru ei, pentru a-și făuri o viață mai bună, așa cum doresc. Numai stimulentul material, de orice fel, și oricît ar fi acesta, nu rezolvă problema. El trebuie îm­pletit strîns cu stimulentul mo­ral, cu educația socialistă. Cu toții, de la secretarul general al partidului, de la președintele Consiliului de Stat, și pînă la ultimul om al muncii, trebuie să înțelegem că făurirea bunăstării societății, a poporului, depinde de dezvoltarea forțelor de pro­ducție. Fiecare trebuie să acțio­neze în domeniul său de activita­te pentru a da cît mai mult so­cietății , nu trebuie numai să ce­rem de la societate, așezîndu-ne pe poziții revendicative. Este ne­cesar să înțelegem că bunăstarea fiecăruia depinde de mijloacele materiale pe care le avem la un moment dat. Aceste mijloace nu le putem repartiza în mod egal, ci proporțional cu activitatea fie­căruia, evitînd, desigur, creșterea exagerată a diferențierii. Por­nind de aici, fiecare trebuie să înțeleagă faptul că are răspun­derea și datoria să acționeze cu toată fermitatea pentru înfăptui­rea sarcinilor trasate de Congres, de Conferința Națională, de ple­narele Comitetului Central. Nu­mai așa vom putea asigura înfăp­tuirea programului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate, vom crea condiții pentru făurirea comunismului în România ! In ceea ce privește Legea sis­tematizării, aceasta vine să dea, cu întîrziere destul de mare — trebuie să spun aceasta și auto­critic — putere de lege hotărîri­­lor Congresului și Conferinței Naționale. De fapt, ea va da pu­tere de lege hotărîrilor Conferin­ței Naționale din 1967, pentru că încă atunci am stabilit principi­ile și sarcinile legii și măsurile de sistematizare. Au trecut 7 ani — am pierdut mult timp în care puteam face o serie de lucruri cu rezultate bune. De aceea, este ne­cesar să acționăm acum cu toa­tă fermitatea pentru înfăptuirea prevederilor Legii privind siste­matizarea orașelor și satelor pa­triei noastre. Este necesar să pu­nem cu hotărîre capăt anarhiei în așezarea localităților, în con­strucțiile sociale­­ și industria­le și agricole. Să punem capăt ri­sipei pămîntului care, așa cum am mai menționat nu o dată, constituie bunul național al în­tregului popor, indiferent de pro­prietate, și trebuie tratat ca a­­tare. Este necesar să trecem cu hotărîre la restringerea orașelor, să interzicem orice construcție în afara zonelor ce vor fi delimita­te și, treptat, să asigurăm de­molarea locuințelor aflate dinco­lo de perimetrele stabilite. A­­vem în vedere să se realizeze a­­cest proces într-o perioadă de 15—20 ani. Ceea ce se impune în momentul de față este delimi­tarea perimetrelor și interzicerea construcțiilor în afara acestor perimetre. Trebuie să părăsim concepțiile unor arhitecți și con­structori, ale unor tovarăși ce lucrează in domeniul sistemati­zării și care sînt menite să ducă la risipă de teren. Țări dezvolta­te, cu suprafețe de pămînt pe cap de locuitor de cîteva ori mai mari ca ale României, construiesc în­tr-un regim de densitate foarte mare. Trebuie să înțelegem cu toții, în mod corespunzător, a­­ceastă problemă ! Ea se pune în orașe și se pune, de asemenea, la sate. In proiectul de lege s-au fă­cut o serie de propuneri privind atribuirea loturilor pentru locu­ința personală. Nu doresc să fa­cem acum calcule, pentru a vedea cîte oi pot încăpea în suprafe­țele de teren atribuite. Dar dacă se vor lua măsuri să se construiască și în sat case cu două nivele, va rămîne de două ori mai mult te­ren. Ar fi bine să existe atîtea oi cîte vor încăpea în perime­trele prevăzute. Deocamdată, nu de suprafețe ducem lipsă, ci de oi. Nu vor încăpea oile ? Vom găsi teren pentru ele ! Nu se pu­ne problema de a nu construi pentru cazarea de vară în pajiște și pășuni. Această problemă nu se tratează în lege, pentru că o­­biectul ei nu acesta este, ci sis­tematizarea satelor. Trebuie să ținem seama și de practica veche, de experiența îndelungată pe care o avem în această privin­ță. Va trebui să revedem anu­mite probleme concrete în lege, dar pornind de la aceste princi­pii, de la aceste criterii. Să lă­săm mai mult loc pentru a cul­tiva cereale, plante tehnice și fu­raje. Pămîntul nu ne gîndim să-l exportăm nicăieri. Ne gîndim ca județul respectiv, cooperativa respectivă să cultive pe el ce­reale și furaje pentru a putea a­­sigura hrana oamenilor și a ani­malelor. In discutarea acestui proiect trebuie să pornim de la necesitatea de a introduce ordi­ne desăvîrșită, de a pune capăt risipei in gospodărirea pămîntu­lui. Crearea noilor centre urbane ce se propun in lege, sistematiza­rea generală a comunelor, ridi­carea lor economică și socială vor determina transformări fun­damentale în viața satelor, a ță­rănimii, a oamenilor muncii din întreaga țară. Realizarea acestor obiective, care, fără îndoială, nu se vor realiza în cîțiva ani, di in cîteva cincinale, în 15—20 de ani, constituie o problemă esen­țială a societății noastre. De a­­ceea, trebuie să începem să ac­ționăm de pe acum, în mod con­știent, în vederea acestei dezvol­tări viitoare. Pe această cale se vor ridica nivelul de civilizație și condițiile generale de viață la sate, iar apropierea condițiuni­­lor de viață de la sate de cele de la orașe este, după cum știți, o cerință fundamentală a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate, a creării condițiuni­­lor pentru trecerea spre comu­nism. Noi privim socialismul și comunismul ca o societate dez­voltată, cu un înalt nivel de or­ganizare, o societate menită să asigure omului condițiunile cele mai bune de viață. Am discutat în plenară tezele și planul de măsuri cu privire la sărbătorirea a 30 de ani de la răsturnarea dictaturii militaro­­fasciste, de la eliberarea țării de sub dominația fascistă, de la mo­mentul cînd poporul român a început să-și ia soarta în propri­ile mîini, să treacă la transfor­mări democratice, revoluționare și apoi la făurirea socialismului în România. Așa cum s-a arătat în plena­ră, legat de această aniversare sunt multe momente — printre care cele privind crearea sindi­catelor, activitatea ilegală a partidului, constituirea în 1944, deci acum 30 de ani, a Frontului Unic Muncitoresc la 1 Mai — care vor trebui să-și ocupe locul corespunzător și să fie sărbăto­rite așa cum se cuvine. Consti­tuirea Frontului Unic Muncito­resc a jucat un rol hotărîtor în unirea tuturor forțelor democra­tice, în creșterea autorității parti­dului nostru în alianță cu parti­dul socialist, a autorității clasei muncitoare. Pe această bază partidul a putut colabora cu ce­lelalte forțe patriotice, inclusiv cu armata, cu palatul, în reali­zarea obiectivelor de importan­ță națională. Toate aceste mo­mente trebuie să-și găsească re­flectarea corespunzătoare și să se bucure de atenția cuvenită, ținîndu-se seama de rolul și im­portanța pe care le-au avut. Sunt de acord că nu trebuie să ne o­prim la 23 August, pentru că a­­ceasta constituie doar un mo­ment, ci să reflectăm măsurile luate de partid pentru reorgani­zarea sa legală, pentru reorgani­zarea sindicatului, a tineretului, femeilor, a tuturor organizațiilor care, în condițiunile războiului, ale luptei pentru transformarea democratică a țării, au asigurat triumful deplin al obiectivelor partidului, au creat condițiile pentru dezvoltarea viitoare a în­tregii societăți, pentru înfăptui­rea transformărilor care au avut loc în țara noastră. Oamenii muncii, întregul popor trebuie să porneas­că cu hotărîre la fapte, pen­tru a întîmpina această mă­reață sărbătoare națională cu succese cît mai mari în toate do­meniile de activitate. Putem vor­bi, desigur, mult despre însem­nătatea acestui eveniment. Pînă la urmă, ceea ce este hotărîtor este ca această sărbătoare să o intimpinăm cu înfăptuirea în bune condițiuni a sarcinilor pla­nului pe acest an. Aceasta va crea condiții pentru aplicarea, înce­­pînd cu vara acestui an, a măsu­rilor de ridicare a nivelului de trai al întregului nostru popor. Avem toate condițiunile pentru aceasta, în acest spirit trebuie să acționăm, astfel să desfășurăm întreaga noastră activitate ! Am discutat în plenară pro­blemele legate de compoziția partidului și de politica de pro­movare a cadrelor. Avem, după cum se vede, un partid puternic, care numără peste 2 300 000 de membri, cu o compoziție bună. Aproape 48 la sută din membrii partidului sunt muncitori și peste 22 la sută țărani — ceea ce ara­tă că circa 70 la sută din efec­tivul partidului îl reprezintă oa­menii muncii care lucrează ne­mijlocit în sfera producției, muncitorii și țăranii. Aceasta o­­plindește preocuparea permanen­tă a partidului, a conducerii sale de a asigura o creștere sănătoa­să a compoziției ținînd seama de faptul că forța principală a producției materiale o reprezin­tă clasa muncitoare și țărănimea. Este normal ca și în partid, cla­sa muncitoare și țărănimea — deci producătorii de bunuri ma­teriale — să ocupe locul pe ca­re îl au în societate. Acordăm, și vom acorda și în viitor, aten­ția corespunzătoare compoziției muncitorești a partidului nos­tru. Nu neglijăm în nici un fel — și din date reiese clar aceas­ta — primirea în partid a inte­lectualității din toate sectoarele de activitate. Astăzi, intelectuali­tatea nouă, în strînsă alianță cu muncitorii, cu țărănimea, contri­buie în mod activ la înfăptuirea programului general de dezvol­tare a societății socialiste româ­nești. Avem rezultate bune în poli­tica de cadre, deși mai sunt lip­suri pe care avem în vedere să le lichidăm. Nu doresc acum să vorbesc de calificare, ci numai de promovarea cadrelor în diferi­te sectoare de activitate. Avem o situație bună în conducerea multor întreprinderi în care se promovează cu curaj tinerii. De altfel, însăși situația întreprinde­rilor respective, unde vîrsta me­die este de 20—22—23 de ani, impune acest lucru. Nu în sufi­cientă măsură însă ne preocu­păm de a asigura o împrospă­tare continuă a cadrelor supe­rioare. Trebuie să spunem deschis că în anumite domenii, numărul cadrelor prea în vîrstă e mare, și acesta nu este un lu­cru bun. Desigur, e foarte bun proverbul românesc care spune că „atunci cînd nu ai un bătrîn să-l cumperi“. Trebuie să îmbi­năm însă experiența celor mai in vîrstă cu elanul tineretului. Trebuie să facem o politică co­respunzătoare de cadre, spre a nu ajunge, la un moment dat, la o ruptură între generații, ci, dimpotrivă, la un proces normal de creștere a cadrelor. Aceasta presupune să aplicăm cu mai multă consecvență legile țării pe care noi le-am adoptat, dar pe care trebuie să le respectăm. Chiar ieri discutam cu tovarășii: acum 25 de ani, un prim-secretar de județ avea 25—28 de ani. A­­cum­, cînd trebuie să numim un prim-secretar care are 35—40 de ani spunem că e prea tînăr ! Dar de ce oare ? Trebuie să aștep­tăm să depășească 50 de ani ca să fie prim-secretar ? Am dat un exemplu, dar acest lucru este va­labil și în alte domenii. Este necesar, de asemenea, să fim mai consecvenți în aplicarea principiilor pe care le-am adop­tat privind schimbarea periodică a unor tovarăși dintr-un sector în altul de muncă. Desigur, nu prea des, dar nici prea rar. Tre­buie să înțelegem că legile natu­rii acționează cîteodată mai ferm decît legile făcute de om ; ele nu țin seama de dorințele de a tre­ce într-o categorie sau alta. Din păcate, nu se pot modifica aces­te legi, de aceea trebuie să du­cem o politică de cadre corespun­zătoare, în toate domeniile de ac­tivitate, ținînd seama de dezvol­tarea viitoare, de cerința asigu­rării forțelor necesare mersului înainte al societății noastre. în această privință, cred că va tre­bui să tragem anumite învăță­minte, să aducem corecturi in activitatea noastră. Legat de activitatea de partid, trebuie să întărim controlul, or­ganizarea muncii, să ne preocu­păm permanent de creșterea ro­lului conducător al partidului în fiecare domeniu de activitate, de îndeplinirea de către fiecare membru de partid a sarcinilor și răspunderilor ce-i revin. Am dezbătut astăzi multe pro­bleme legate de perfecționarea muncii noastre. De aceea, doresc să menționez necesitatea creării in continuare a cadrului organi­zatoric corespunzător participării maselor populare la conducerea societății, dezvoltării democrației de partid, a democrației socialiste în general. Pornim de la faptul că problemele complexe ce se pun în conducerea societă­ții nu se pot soluționa decît in strînsă legătură cu întregul partid, cu participarea activă a întregului partid, a întregului nostru popor. Aceasta constituie o latură esențială a muncii noas­tre, o cerință a făuririi societă­ții socialiste multilateral dezvol­tate, a creării condiți­lor pentru traf­area spre com­unism. Trebuie, totodată, să ne ocu­păm mai­­ mult de activitatea i­­deologică și educativă. Avem­ în acest sens o hotărîre specială a Plenarei din 1971, avem hotărî­­rile Conferinței Naționale. Am obținut unele rezultate, dar tre­buie spus că mai avem încă mult de făcut pentru a realiza pro­gramul ideologic și educativ al partidului nostru. Așa cum am menționat mai înainte, problema dezvoltării societății noastre este strîns legată de creșterea conști­inței maselor largi populare, de ridicarea nivelului ideologic politic al comuniștilor, de dez­­i­voltarea conștiinței socialiste a tuturor cetățenilor, a tineretului în special, întregul popor tre­buie să acționeze în mod conști­ent — tot mai conștient — pen­tru îndeplinirea programului de transformare revoluționară societății noastre. Să fim conști­­­­nți că realizările pe care le a­­vem, victoria socialismului în țara noastră nu înseamnă cîtuși de puțin că de acum putem sta liniștiți. Este necesar să intensi­ficăm continuu activitatea în toate domeniile, inclusiv în do­meniul ideologic, să acționăm cu fermitate pentru a ține per­manent trează vigilența revolu­ționară a partidului, a tineretu­lui, a întregului nostru popor. Sîntem un partid revoluționar și trebuie să rămînem în perma­nență un partid revoluționar. Partidul nostru trebuie să des­chidă întotdeauna cale noului, să lupte cu hotărîre împotriva ve­­chiului, pentru triumful principi­ilor socialiste și comuniste în ța­ra noastră, acționînd, totodată, pentru a contribui la afirmarea socialismului pe plan mondial, la înfăptuirea unei politici interna­ționale noi, bazată pe egalitate, respect și întrajutorare între toate popoarele lumii. Numai în măsura în care partidul nostru, toate organizațiile noastre — sin­dicatul, tineretul, femeile, uniu­nile de creatori — vor ști să rămînă permanent pe aceste po­ziții, să acționeze în spiritul marxism-leninismului, al mate­rialismului dialectic și istoric, în spirit revoluționar, numai în această măsură avem garanția înfăptuirii cu succes a programu­lui pe care il avem și a progra­mului ce urmează să-l adoptăm la Congresul al XI-lea. In încheiere, aș dori să-mi ex­prim convingerea că toți mem­brii Comitetului Central, întregul activ de partid și de stat, toți comuniștii vor acționa cu hotă­rîre pentru ca, în strînsă legătu­ră cu masele populare, cu între­gul popor, să asigurăm înfăp­tuirea programului elaborat de Congresul al X-lea, dezvoltarea mai intensă și mai rapidă a ță­rii noastre pe calea bunăstării și fericirii. Cu aceste gînduri doresc să închei, urînd întregului nostru partid și întregului nostru po­por, în frunte cu clasa muncitoa­re, succese tot mai mari în în­deplinirea sarcinilor ce ne stau în față, dorindu-vă și dumnea­voastră succes în întreaga acti­vitate, multă sănătate și fericire! (Aplauze puternice, prelungite/. ——— VREMEA NOUĂ PE OGOARELE JUDEȚULUI ZILE PUNE DE LUCRU PENTRU ASIGURAREA SUCCESULUI CAMPANIEI AGRICOLE LA C.A.P. Vulturești se insămințează ultimele suprafețe cu in pentru semințe. Foto : A. Cîrciu Secția de mecanizare Văleni întreaga forță­­ pe ci­mp . S­tațiunile de mecanizare poartă nemijlocit răspun­derea pentru buna execu­tare a lucrărilor agricole și obținerea producției pre­văzute în planul unităților servi­te. In secția de mecanizare Vă­leni am găsit o vie activitate. Tovarășul Gheorghe Popa, șeful de secție, preciza că, pe data de 23 martie, șapte tractoare discu­­tau, iar unul era repartizat la în­­sămînțarea, pe ultimele supra­fețe, a sfeclei furajere. Alte trac­toare lucrau, în ziua amintită, la administrat îngrășăminte chimi­ce, arat în vie, tăvălugii pe unele porțiuni însămînțate cu borceag și sfeclă. Pînă la acea dată me­canizatorii de la Văleni au însă­­mînțat 50 de hectare cu mazăre, 25 cu borceaguri, 15 cu sfeclă furajeră. De asemenea, au în­cheiat arăturile pe toate cele 200 de hectare rămase din toamnă. In continuare, ei pregăteau te­renul în vederea însămînțării florii-soarelui pe 145 de hectare, porumbului pentru boabe pe 748 de hectare și cînepii pe 70 de hectare. Intrucît o parte din mem­brii acestei secții sînt din alte localități și nu pot merge în fiecare seară acasă, s-a stabi­lit să se amenajeze o încăpere pen­tru dormit și o alta pentru canti­nă. Asigurarea unor condiții cores­punzătoare de viață le va per­mite să evite unele deplasări în gol și să folosească complet pu­terea motoarelor, pentru a eco­nomisi carburanți, prelungi via­ța mașinilor, mări productivita­tea muncii și reduce nivelul chel­tuielilor la mia de lei venituri. De asemenea, în zilele cînd unii dintre ei nu participă la lucră­rile care se efectuează în cîmp, continuă reparația și revizuirea utilajelor pe care le vor folosi în campania agricolă de vară. Erau reparate, pînă în momentul vizitei noastre, două combine. Cî­țiva tractoriști participau, cu a­­gregatele pe care le vor folosi la erbicidat, la instruirea care a­­vea loc, pe această temă, în ca­drul Stațiunii de mecanizare So­­lești. Potrivit planului coopera­tivei agricole, ei vor trebui să­ erbicideze 300 de hectare cu porumb pentru boabe și 100 cu grîu. Activitatea rodnică desfășurată permite membrilor secției res­pective să înregistreze rezultate care le fac cinste. Astfel, pla­nul de venituri, al primului tri­mestru, era depășit, încă la 20 martie, cu 60.000 de lei. Prin­tre fruntași — preciza șeful sec­ției — se numără Petru Ciobanu, Nicolae Ciurușniuc Vasile Avă­­dănii, Iftene Fi­coschi, Dumitru Moraru, Vasile Sîrbu, Nicolae Filibiu și Mircea Tănase. Cu to­ții, participă în continuare la în­deplinirea sarcinilor care stau în fața secției. Peste o problemă, totuși, nu putem trece cu vederea. Este vorba de aprovizionarea cantinei mecanizatorilor cu lemne de foc — aspect căruia, supunîndu-i a­­tenției consiliului popular, nă­dăjduim că tovarășii vizați îi vor găsi urgent rezolvarea ne­cesară. C. SLAVIC in bazinul legumicol Huși Activitate susținută­ entru noi, cei care ne ocupăm direct de producerea și valori­ficarea legumelor. Chemarea Conferinței pe țară a cadrelor de conducere din agricultură reprezintă un deosebit îndreptar. Pentru perioada în care ne aflăm, de o deosebită însemnătate este amenajarea răsadnițelor, însămînțările pe întreaga suprafață prevăzută și repicatul culturilor timpurii. Referindu-ne la­ zona în care își desfășoară activitatea centrul­­uși de legume-fructe, trebuie să fac precizarea că varza timpurie a fost însămînțată pe 1.200 de m.p de răsadnițe, în loc de 715 cît era planificat, tomatele timpurii pe 2.700 de m.p., vinetele pe 1.175 de m.p., față de numai 975 prevăzuți, iar la ardei s-a realizat 8.500 m.p. In aceste zile, legumicultorii se preocupă intens de întreținerea răsadului, repicare, aplicarea trata­mentelor fitosanitare și fertilizarea suplimentară, în scopul obținerii unor răsaduri viguroase. Fruntașe sînt, pînă la ora actuală, cooperati­vele agricole Huși, Stănilești, Lunca Banului și Berezeni. Paralel cu lucrările care se efectuează în răsadnițe, în bazinul legu­micol Huși se acționează intens la însămînțatul și plantatul culturilor legumicole din prima epocă. Ca urmare a operativității cu care legumicultorii participă la acest grup de lucrări, s-a reușit ca la ceapă ce aclama însămînțările să se efectueze pe 67 de hectare, fa­ță de numai 58 planificate, la rădăcinoase pe 29, în loc de 20 de hectare, iar la mazăre păstăi să se îndeplinească planul stabilit. Intrucît timpul a devenit prielnic plantatului cartofilor timpurii și de toamnă, în prezent se efectuează și această lucrare, o atenție deosebită acordîndu-se calității pregătirii patului germinativ și ac­țiunii de însămînțare. De asemenea, a fost fertilizată cu îngrășă­minte chimice și naturale întreaga suprafață destinată acestei cul­turi. Toată suprafața cultivată cu cartofi, va fi irigată. Pînă în urmă cu cîteva zile, se plantaseră cartofii timpurii pe 30 de hectare și cei de toamnă pe alte 45, locul de frunte, în această acțiune, deținîndu-i cooperativele agricole Huși, Lunca Banului, Stănilești și Berezeni. Consiliile de conducere ale unităților agricole cooperatiste din zonă, specialiștii din unitățile respective acționează intens pentru a suplini lipsa umidității din sol. In acest scop, instalațiile de irigat, motopompele, agregatele de aspersiune au fost revizuite și reparate, iar acolo unde a fost cazul, canalele au fost decolmatate. Ing. AUREL DIRVARIU, șeful Centrului de legume-fructe Huși P

Next