Vremea, iulie-decembrie 1928 (Anul 1, nr. 20-44)

1928-07-05 / nr. 20

4n.l-lo.20 5 Iulie 1928 APARE JOIA Birourile: BUCURAU STR. CAROL, 10 TELEFOANE 344/36 și 311/35 Ex. 5 EEI POLITICÄ-SOCIALÄ-CULTURALÄ Director: Vladimir AL Donescu „Ceea ce contează, sunt mai putnn oamenii decât ideile. Oamenii pot fi schimbati, în interesul unei idei, ce trebue sa W - V» ramana . R. POINCARE (Din discursul, recenti pronunțat in Camera franceză, cu prilejul discuției stabilizării). Spre o pace eternă NOTA KELLOGG • Lumea internațională e în vacanță. Au început schimburile de păreri, întâlnirile și discuțiile calme, în jurul chestiunilor care nu dau nimănui preocupări, fiindcă nu dau rezultate imediate. E vorba deci de problema păcii pentru care se dau mereu soluții animatoare de interminabile conferințe. Dar soluția dezarmării, materiale și în ultima vreme morale, nu a fost găsită suficientă. In schimb, nota Kellogg e la ordinea zilei. Statele Unite ale Americii, însușind du-și teza d-lui Kellogg, propun lumei întregi un pact, prin care, fiecare stat aderent și-ar lua obligația, în mod solemn, de-a nu mai recurge la răsboiu, pentru regularea controverselor internaționale și de-a renunța la el ca instrument de politică națională. Atât. Nu e vorba nici de „dezarmarea materială“, nici de „reducerea“ sau „controlul înarmării“, nici de „dezarmarea morală, ce-ar avea misiunea să pregătească o înfrățire sufletească a popoarelor“, nici de alte lucruri, simple cuvinte cu darul de„a impresiona. Trei articole, desvoltă ideia de mai sus și alcătuesc pactul. Americanii doresc să arate mentalitatea lor și doresc să o introducă ca atare în restul omenirei, nesocotind convingerea puternic înrădăcinată a Europenilor, că o iscălitură pe un petec de hârtie nu valorează prea mult, în lumea internațională. Oamenii de dincolo de ocean sunt mai entusiaști și vor să altoiască și bătrânei Europe din tinerețea nebunatică a lor. Au pornit deci propaganda, trimențând fiecărui Stat, procesul lor de un „pact împotriva răsboiului", însoțit de o notă lămuritoare, a secretarului de Stat american, Kellogg, începuseră cu Franța în primele luni ale anului acesta, mulțumindu*se, atunci, la un simplu tratat între aceste două state, dar din discuții, ■ s’a ajuns la concluzia de*a se lărgi cadrul tratatului și de a se adresa și celorlalte puteri. S’a continuat deci cu Anglia, Germania, Italia și Japonia socotindu*se cu neputință ca „o formulă a unui tratat acceptabil în ochii guvernelor acestor țări să nu pară tot atât de acceptabilă majorităței popoarelor din lume, dacă nu tuturora.“ Dar, pentru că înainte de*a*și pune pecezia, erau necesare unele precizări, Franța a făcut rezerve, la care s’au asociat și celelalte puteri. De pildă, se punea întrebarea : ce se vor face cu tratatele anterioare ? Nota Kelogg a fost deci corectată. Și, făcându-se aluzie la întrebarea de mai sus, s’a spus, în preambulul proectului trimis din nou puterilor, că e vorba de „perpetuarea relațiunilor pacifice și ami*cale care există actualmente“, — recunoscându*se prin aceasta tratatele, anterioare. Proectul este azi iar în mâinile mini*ștrilor de externe ai celor câtorva state cărora fusese remis înainte. Dacă va duce la o proscriere definitivă a răsboiului, lăsăm viitorul să ne-o spuie. In orice caz... discuțiile pot reîncepe. C. A. Donescu Portretele „Vremii" Ce isu știe satul. Micul parlament Partidul Național-țărănist a pus bazele „micului parlament“, care se va conduce după următorul statut: Art. 1: Toți deputații vor fi național-țărăniști, afară de dt. Iuliu Maniu, care va forma opoziția. Art. 2: Legile se vor vota prin ridicare de mâini, de cruci sau de Dumnezei. * Până acum s’au făcut următoarele validări: D. D. R. Ioanițescu, deputat de Urlați. D. Virgil Madgearu, deputat de Papați. D. Vaida-Voevod: deputat de Marsilia. * După note stenografice, redăm una din ședințele micului parlament: D. Mihalache: Domnilor deputați!... M’am suit la tribună, ca să vă reamintesc dorința noastră de a reveni la putere! Toți: Ural... Ural... D. Ionel Țăranu: Domnilor deputații... Pentru înfăptuirea marelui nostru ideal, trebue neapărat să luptăm!... Eu sunt de partea voastră!... D. Madgearu: Avăndu-l de partea noastră pe d. Țăranu înseamnă că țărănimea e cu noi!... Toți: Ural... Ural... D. Iuliu Maniu: Domnilor deputați!... No musai trebue să ne concentrăm la gândul că înalta Rejență o să ne cheme la guvern!... No!... Minte naș și vedem ce am putea face noi?... E bine să primim, ori ba?... Servitorul: (încet) Doriți un pahar cu apă, ori un pahar cu ceai?... D. Iuliu Maniu: Nu!... Asta-i mare întrebare ?... Ce să iau ?... Apă ori ceai ?... Dă-mi apă„.. Servitorul: îndată!... D. Iuliu Maniu: Adică nu! Stai o țară!... Apa nu-i bună!... Apa aduse ghinion!... Poate că intrăm la apă!... Dă-mi mai bine ceai!... Servitorul îndată!... D. Iuliu Maniu: Nu!... stai o țară!... Nici ceaiul nu-i bun!... Ceaiul e băutură rusească și eu nu mi’s bolșevic!... Dă-mi tot apă!... Servitorul: Am înțeles!... D. Iuliu Maniu: N’ai înțeles nimic, prostolanule!... No, ce-ai înțeles?... Servitorul: Că vreți apă!... D. Iuliu Maniu: No, vezi?... Nu mai vreau apă, fiindcă în apă sunt pești, și eu nu mi’s pește!... Dă-mi tot mai bine ceai!... Servitorul: Numaidecât!... D. Iuliu Maniu: Adică stai!... Stai o țară!... (adresându-se deputaților) Domnilor deputați!... Nu ce credeți că e mai bine, să bea apă ori ceai?... Voci: Apă!... Apă!... Voci: Ceai!... Ceai!... D. Iuliu Maniu: No!... Am înțeles!... (servitorului) Știi ceva?... Nu iau nici apă și nici ceai!... Servitorul: Atunci ce luați? D. Iuliu Maniu: No!... Nu știu, minte naș!... Lasă-mă o țară să curez!... Președintele: Ședința se suspendă până când d. Iuliu Maniu va decide!... p. conf. Nicon Ședința consiliului comunal din culoarea de negru, de săptămâna trecută, a trebuit să se sfârșească printr’un scandal neobișnuit. Deși opoziția națională țărănistă nu participase la ședință, ceilalți consilieri, sesizați de ecoul ce-l găsise în coloanele „Vremii“ plângerile și protestele cetă*țenilor exasperați de modul cum s’a or* ganizat și exploatat anul acesta Târgul Moșilor, au cerut lămuriri asupra ges*tiunii comisiei care a patronat acest bâlciu. La cererea consilierilor comunali, în* dreptățită,a răspuns, bâlbâindu*se, mem* brul... „marcant“ al Consiliului Municipiului Capitalei care în loc să puie la dispoziția consiliului și a opiniei publice, gestiunea acelei comisii, a căutat, printr’o diversiune prostească — se apăra omul atât cât îi tăia capul — să scape de încolțirea celorlalți consilieri cari pretindeau situația amănunțită a mânuirii banului public. Diversiunea a căutat să o facă pe interese politice, acuzând partidul liberal că încearcă să amestece politica în gospodăria comunală, prin plasarea agenților electorali în diferite slujbe. Răspunsul prompt, plin de argumente convingătoare și de demnitate, a pre*ședintelui organizației liberale din culoarea de negru, d*i deputat Al. Do* nescu, a avut ca efect să amuțească pe viteazul și îndrăznețul mânuitor al banului public. E adevărat, lupta a fost inegală. Pe* de*o parte un vechiu fruntaș politic, de talia d-lui Al. G. Donescu, pe de alta fostul băiat de prăvălie Niculescu zis Ritz. Dar aceasta a fost diversiunea. Chestiunea pusă pe terenul politicii de partid, nu ne interesează. Toți cei grupați în jurul acestei gazete sunt în afară de grupările politice și discuțiile de la un partid la altul, le înregistrăm atunci când ele privesc însuși organismul Statului. Bâlbâielile „onorabilului“ domn consilier comunal, nu au adus nici un fel de lămurire întrebărilor precise puse de noi, în no. 18 al «Vremii». Am cerut categoric, în numele biectului contribuabil, care se vede despu* iat de banul său atât de greu muncit, să se publice în mod lămurit. 1. Lista persoanelor cărora li s’au închiriat parcele în largul Moșilor. 2. Cine a exercitat în realitate comortul în parcelele închiriate. 3. Situația încasărilor din acest bâlci. 4. Cheltuelile făcute cu organizarea, administrația și controlul Tg. Moșilor. Toate aceste lămuriri le-am cerut, nu consilierului care a sărbătorit printr’un banchet reușita jefuirii avutului public, ci delegației permanente a Municipului Capitalei. Până la răspunsul complet, ce*l pre* tindem de la factorii răspunzători, venim azi cu noui întrebări complimentare: — Cine a luat cu chirie fig. 22 și 25 din Tg. Moșilor? ce întindere, ce preț și în ce condiții, prin licitație publică sau bună învoială? — Câte persoane au exercitat comer* țul pe acele parcele, ce comerț a fost exercitat, și ce sume a primit Primăria la contractele de subînchiriere a acestor parcele. — Lista persoanelor însărcinate cu controlul în Tg. Moși. — Toate cheltuelile s’au făcut prin ordonanță de plată, cu specificarea chel* tuelilor, sau s’a dat o sumă globală unui șef de serviciu pentru a face diferitele plăți și a ocoli astfel legea conetabilității publice ? — Cine a atestat, la plata diurnelor că persoana căreia i s’a plătit diurna, a prestat în realitate serviciu? Atât deocamdată. Este de datoria membrilor acestei delegații, să dea la lumină toate datele pe care le reclamă opinia publică, în această scandaloasă afacere. Membrii consiliului comunal al culorii de negru, și*au făcut datoria de a le cere. Cinismul faimosului membru al fostei comisiuni a Tg. Moșilor, a îm*piedecat printr’un scandal infernal ca ședința consiliului comunal să mai poată continua. Raportul general și amănunțit al gestiunii fostei comisii a Tg. Moșilor — așa cum a fost el tâlcuit de membrii acelei comisiuni, trebuie cât de repede dat pe față. Altfel putem trage concluzii nedrepte că întreg consiliul comunal este complicele celor ce terorizează pe oropsiții contribuabili ai comunei. Cetățenii Capitalei, cari ne-au dat atâtea dovezi, prin scris și prin viu graiu, că sunt alături de noi în campania începută, fie siguri că nu vom tăcea până când nu vor primi satisfacția pe care o merită cu prisosință. C. P. In jurul banchetului cu tâlc Opinia publică trebue satisfăcută — Bâlbâielile consilierului comunal Niculescu zis Ritz — Petrolul sintetic și lichidfacerea cărbunilor Dacă este îndreptățită denumirea de eră a mașinii cu aburi, care se dă adesea secolului trecut, se cuvine, fărăîndoială, să numim timpul în care trăim, epoca motorului cu explozie. Acesta din urmă prezintă asupra mașinii cu aburi avantagiul de a fi simplu, ușor și curat, de a putea fi pus în mișcare și oprit într’un timp foarte scurt. Astfel se explică faptul că în ultimii 6 ani numărul automobilelor din lume s’a urcat dela 10 milioane la 26 milioane și că această creștere nu pare să fie pe cale de a se opri. In proporție se înmulțesc motociclesele, aeroplanele, bărcile cu motor, iar motorul Diesel, o modificare a motorului cu explozie, care consumă în loc de benzină fracțiunile superioare mai grele și maieftine ale petrolului, a reușit în ultimii ani să părăsească fabrica și atelierul unde ocupă de mult loc însemnat, pentru a înlocui mașina cu aburi pe vase de răsboiu sau de lux, pe submarine și locomotive mici. Combustibilul lichid utilizat în toate aceste motoare, precum și uleiurile minerale, singurele întrebuințate pentru ungerea mașinilor în lumea întreagă, se extrag până acum exclusiv din petrol. Acesta este un lichid uleios, care se compune în cea mai mare parte din hidrocarburi, adică combinații ale elementului carbon cu hidrogen și poate fi separat prin distilări repetate în fracțiunile cunoscute sub numele de benzină, petrol lampant, motorină, uleiuri minerale etc. Toate aceste produse petrolifere joacă un rol foarte însemnat în viața economică modernă și lipsa lor bruscă sau împuținarea lor, ar da loc desigur la importante perturbații. Probabilitatea ca o asemenea lipsă să se producă într-un timp apropiat este de altfel destul de mică, căci zăcămintele de petrol cunoscute până azi și în special cele descoperite în anii din urmă în Persia și America centrală, sunt atât de mari, încât pot asigura încă mulți ani o aprovizionare a motoarelor cu explozie, chiar dacă numărul acestora s’ar înmulți încă un timp îndelungat în aceiaș proporție ca până acum. Teama unora că ar putea veni un moment în care petrolul natural să nu mai fie suficient pentru consumul motoarelor cu explozie, nu pare astăzi justificată prin nimic. Dacă totuș s’au făcut în unele țări încercări de a înlocui petrolul prin alte combustibile lichide, preparate pe cale industrială din cărbune, aceasta se datorește faptului că țările de care vorbim, în speță Franța și Germania, nu posedă nici la ele acasă, nici în colonii zăcăminte însemnate de petrol și sunt silite astfel să plătească un însemnat tribut streinătații. Singură Germania a importat în 1924 petrol în valoare de 200 milioane, iar astăzi importă mult mai mult, căci în primele 6 luni din anul 1925 importul de petrol brut se mărise de 6 ori față de 1924 și acela de benzină de două ori. In asemenea condiții se va înțelege pentru ce o seamă de tehnicieni francezi și germani, și*au pus problema libefa* cerii cărbunelui. Primul succes însemnat în acest do*meniu este cel obținut de profesorul german Bergius. încercările acestui cercetător au durat vre*o 12 ani și au costat cam tot atâtea milioane de mărci aur, cari au fost furnizate de un consorțiu englez-olandez. Soluția problemei a fost în sine găsită în stațiunea de la Rheinan lângă Manheim. Procedeul Bergius constă în pulverizarea cărbunelui și amestecarea lui cu păcură până formează o pastă. Această pastă se introduce sub formă de picături într-un aparat care suportă presiuni mari, încălzit la 400—500 ° și umplut cu hidrogen sub presiune de 100—150 ° atmosfere. Se obține astfel un uleiu care părăsește aparatul prin ventile și care arată cea mai mare asemănare cu petrolul natural. Prin distilarea acestui produs se obține benzină, petrol lampant și uleiuri minerale, ca din petrolul natural. Cam jumătate din cărbunele întrebuințat rămâne sub formă de cocs lipsit de cenușe și de gaze. Primul servește la prepararea hidrogenului necesar acestui procedeu, cele din urmă se ard. Acest procedeu primitiv al lui Bergius, deși foarte simplu, este departe încă de a fi perfect. Brevetele sale au fost cumpărate apoi de Interessen- Gemeinschaft= Farbenindustrie, cel mai mare trust de industrie chimică din lume. Acest trust posedă cu totul alte mijloace de lucru ca bietul profesor Bergius. A fost imediat mobilizată în jurul problemă liehei facerii cărbunelui, o armată de chimiști eminenți care au profitat și de vasta experiență a trustului în materie de lucru cu gaze sub presiune, experiență căpătată în industria extragerii azotului din aer. Procedeul primitiv al lui Bergius a fost modificat prin adăugarea de catalizatori. Acestea sunt substanțe care influențează anumite reacții chimice, fără a lua și ele parte la reacție. Prin pro* cedeul Bergius modificat de I. G. Far* benindustrie, se poate obține o transformare totală a cărbunelui în produse lichide, iar pe de altă parte se poate că a lăuzi procesul astfel încât să se obțină un singur produs, de ex. numai benzină. Procesul este astăzi așa de perfecționat încât s’a trecut la realizările tehnice. In toamna trecută s’a deschis în Fabrica Leuna lângă Merseburg, o instalație de petrol sintetic care produce astăzi între 30— 50 tone pe zi și care va fi mărita până la o producție de 1000 tone. Cărbunele întrebuințat în această fabrică este un lignit de calitate inferioară, dar care se găsește în cantități uriașe la suprafața pământului, în vecinătatea acestei fabrici. Rendementul este aproape de 100 ° C; benzina obținută nu se deosebește prin nici un mijloc de benzina naturală și este adusă pe piață de Deutsche Gazelin A. G. Față de aceste rezultate nu mai încape îndoială că Germania și poate încă alte câteva țări industriale, se vor face independente, într’un viitor foarte apropiat, de țările care produc petrol natural. Dr. Costin D. Nenițescu