Vremea, iulie-decembrie 1929 (Anul 2, nr. 70-94)

1929-07-04 / nr. 70

An.ll. Io. 70 4 Iulie 1929 APARE JOIA Birourile: bucurești i STR. CAROL, 10 6 PACîIWI TELEFOANE 344/36 și 311/35 Ex. 5 LEI POLITICĂ-SOCIALĂ-CULTURALĂ Protector: Vladimitr Al. Honescu în curând: «Vremea» zilnică. Cea mai modernă și com­plectă gazetă de dimineață. Cronica externi­ Intre Franța Statele­ Unite de Mihail Polihroniade In primul rând să ne înțelegem. Nu voi vorbi despre relațiile politice între Statele­ Unite și Franța, ci despre pro­­blema datoriilor de război pe care Pari­­sul le are față de Washington și mai ales despre repercursiunile pe care a­­ceastă problemă le exercită asupra poli­ticei franceze. In timpul războiului, Statele­ Unite au acordat tuturor aliaților credite, în bani și în materiale. Franța a primit credite ca și ceilalți aliați și datoriile ei fată de Statele­ Unite în 1926 (când s-a încheiat acor­­dul Mellon-Bérenger) se ridicau la­ cca 4500 milioane dolari, adică aproximativ la valuta de astăzi 720.000.000.000 lei. Acordul Mellon-Bérenger a redus ca­­pitalul inițial de 4500 milioane dolari la 2000 milioane dolari, a căror plată a fost eșalonată pe 62 de anuități. Capitalul initial de 2000 milioane do­­lari, împreună cu dobânzile, eșalonat în aceste 62 anuități dă un total de 6847 milioane dolari. Prin urmare conform acordului Mel­­lon-Bérenger Franța are de plătit in 62 de ani Statelor­ Unite 6847 milioane do­lari, adică aprox. 1.095.520.000.000 lei. Suma este imensă, totuși dacă acor­­dul Mellon*Berenger n’ar fi ratificat, Franța ar avea de plătit Statelor­ Unite suma de 4.940 milioane dolari (4.500 în 1926 plus dobânzile până acum) care socotită cu dobânda de 5 °/6 în timp de 62 de ani ar duce la colosala sumă de 20.354 milioane dolari adică aproxi­­mativ 3.256.640.000.000 Lei. Dar nu numai atât. Franța are de plătit Statelor­ Unite în contul datoriilor de război, o rată de circa 450 milioane dolari a cărei scadență e ziua de 1 August 1929. Tezaurul francez nu dis­­pune însă de această sumă și parla­­mentul american a hotărât să nu se acorde nici o păsuire Franței de­cât în cazul în care acordul Mellon-Berenger va fi ratificat. Iată motivele care pledează pentru ratificarea acordului: Franța ori ratifică, ori dă faliment! D*1 Poincare cu sângele său rece și cu înalta conștiință a datoriei care* caracterizează, d*l Poincare, personali*­tatea politică cea mai cinstită și mai luminoasă din toate istoria modernă, de Raymond Poincare care a salvat Franța în 1926, a decis ca acordul Mellon* Berenger să fie ratificat. Și această decizie e poate cea mai frumoasă pagină din viața lui glorioasă In adevăr opinia publică a Franței s’a declarat categoric împotriva ratificăr­iei acordului. Nobilul popor francez, nu*și poate închipui ca după atâtea jertfe, să fie silit a plăti o atât de formidabilă­­,sumă aliaților lui de ori, debitorilor lui de alaltă ori. împotriva acordului se aduc obiecții de două categorii, unele sentimentale (Ciliți continuarea în pag. III-a) Caricatura „Vremii“ έN CODRU-----­ — Nu se ma­i plânge boeriile, căci nu p-asu luai nici pe sfert de­cât î­i ia fiscul!— Războatei D-lui Grigore Filipescu nu î se poate contesta un lucru: patriotis­mul. Deaceia toate acțiunile sale au la bază numai intenții bune. De aceia se și găsesc oameni care să-l asculte și chiar să-l urmeze. D-l Grigore Filipescu își iubește țara cu pasiune nesfârșită. Și se’nfu­­rie ori de câte ori cineva voește să-și bată joc de ea. Explicația deci e ușor de găsit, pentru ce d-sa a în­ceput azi o luptă așa de mare îm­potriva partidelor noastre politice. In întrunirea de la „Dacia“ de Du­mineca trecută, s’au spus lucruri de mult adevăr. „Vrem să se mun­cească în țara asta și să se res­pecte banul public“, a spus d-l Fi­lipescu. Și lumea toată îl aplaudă sincer, când d-sa declară astfel. Fiindcă toți sunt sătui de impozite noui, când știu că banul se risi­pește, se fură sau se dă de po­mană agenților electorali. Dar prin ce minune d. Filipescu va putea realiza aceea ce „voește“?.. Prin ce mijloace va reface d-sa țara și o va opri din drumul „ca­tastrofei“ ? „Prin desființarea partidelor po­litice !“ a precizat un tovarăș de-al d-sale. Intr’adevăr metoda e cea mai simplă. Cunoști cauza care pro­duce anumite efecte ?... O suprimi dacă vrei să înlături efectele !.. Dar în politică raționamentele nu sunt niciodată așa de simple. Și mai cu seamă, ca să rezolvi o problemă de acest gen, nu-ți este îngăduit să neglijezi anumite elemente. Evident, partidele politice au, în cea mai mare parte, vina situației de astăzi, partficEeloff Risipa, dacă n’au patronat-o, au îngăduit-o, totuș. Furturile în ave­rea publică, le-au cunoscut, dar n’au luat măsuri împotrivă fiindcă le-a lipsit curajul. Au încurajat lenea și­ au nesocotit munca. Au disprețuit talentele și­ au înlăturat capacitățile. In schimb au ridicat în rang pe imbecili și neputincioși, și le-au dat puteri și haină de con­ducători... E o greșală... O greșală pe care șefii de partide au recunoscut-o. (Cei ce n’au recunoscut-o în pre­zent, o vor recunoaște, cu sigu­ranță în viitor). Dar, pornind de la această gre­șală, poate cineva susține că par­tidele politice trebuesc desființate? Că nu sunt utile ?... Credem că nu! Intr’un Stat democratic, și mai cu seamă într’un Stat a cărei or­ganizare este încă neprecizată, partidele politice sunt necesare. Cu singura condiție, bineînțeles, de­ a fi conduse de oameni în stare să aprecieze și să folosească va­lorile. Rolul unui partid politic ast­fel, este de mare însemnătate. El este un adevărat laborator unde se studiază, se discută, se elabo­rează reformele trebincioase des­­voltării țării. In chipul acesta prin­cipiile unei legi nu mai sunt nici împrumutate fără nici o noimă din țări străine, nici găsite la în­tâmplare, în pripă. Un Stat nu poate fi condus de aventurieri. Și mai cu seamă nu poate fi condus de acei ce scor­monesc și speculează, clipă cu clipă orice nemulțumire individuală, pentru a-și face din ea suportul pe sin­ce­p d­e C. A. Donescu unei personalități inexistente într’­­altfel. Iată de ce tendința legisla­țiilor moderne e de­ a considera partidele politice ca niște organi­zații indispensabile regimului de­mocratic. D. Grigore Filipescu știe, desi­gur, toate lucrurile astea. Și d-sa nu le poate trece, prea ușor, cu vederea. De-altfel și lumea îi pri­vește acțiunea prin care voește să desființeze partidele politice, cu oarecare scepticism. Ea ar fi mai bucuroasă să vadă oamenii, organi­zați politicește, ca să poată aprecia forța politică și să se convingă că prezintă oarecari garanții morale. Este apoi, socotit, o enormă greșeală dorința de-a da unui singur om puteri discreționare cum voește d. Filipescu, deci de-a face pe ce­tățeni să abdice—­în favoarea unui om ce nu se vede încă, — de la dreptul de control de care se bucură. Nu trebuie să uităm că situația țării noastre este astăzi cu totul specială. Criza economică este re­zultatul, mai cu seamă, al crizei de conducători, de care suferim. Partidele politice nu au înțeles decât acum în urmă rolul pe ca­­re-l au de jucat în viața statului. Dar l-au înțeles. Și, în mare parte această trezire se datorește tocmai controlului pe care cetățenii voesc să-l exercite cu mai multă severi­tate asupra activității publice. A priva, prin urmare, pe cetățeni de acest control, este a desființa singura supapă, ce face durabil regimul democratic. Iar a desființa partidele politice, însemnează a transforma statul într-un câmp fertil pentru toți aventurierii politici. lenenirea . Hadiul vitalizeaza celulele Radiumtherapie Toate materialele se scumpesc pe zi ce trece. Hârtia de tipar a devenit mai scumpă ca hârtia tipărită, metalele, stofele, combustibilul și alimentele chiar se tot scumpesc pretutindeni. Din cauza impozitelor grele până și energia electrică, cu teh­nicei se scumpește toate progresele acum ca orice marfă. Un singur material s’a ieftinit și se tot ieftinește : e RADIUL. înainte de război existau poate 2—3 grame radiu în principalele laboratoare din Europa și America. Radiul era aproape de 1 milion de ori mai scump ca aurul și doar câteva la­boratoare bogate și-au putut permite luxul să cumpere câte un centigram! Un inginer belgian a descoperit în Africa, la Katagua (Congo belgian) niște depozite mari de minereuri radi­­fere, aparținând minelor de cupru ale unei societăți anglo-belgiene. După analiza chimică făcută s-a gă­sit că vinele minelor de cupru sunt Cronica știinnțifică Radiului de Inginer­i- Florin nervoase — Lab­oratorul de din Paris — compuse din blendă, ce conține ana­­rium. Societatea anglo-belgiană va ex­trage radiul din aceste minereuri. Companiile americane de radiu au închis minele lor, pentru a se ocupa cu extragerea minereului african. O nouă ieftinire a radiului este iminentă. Radiu și aluminiu Acum 50 de ani un kilogram de a­­luminium era mai scump ca un kilo­gram de ARGINT ; astăzi se găsesc vase de aluminiu în gospodăriile cele mai sărace. Ieftinirea neașteptată a radiului va permite medicilor să se poată folosi de acest metal prețios ca tratament împo­triva multor boli, în care e și cancerul. Radiul a fost descoperit, după cum se știe, de savantul francez Pierre Curie și de soția sa, d-na Curie, ea în­săși o ilustră chimistă și profesoară la Universitatea din Paris. Pierre Curie a avut un sfârșit tragic fiind omorît de un camion­ automobil la Paris. Radiul e scump încă deși s-a ieftinit. Tratamentul făcut de Regele Ferdi­nand a costat vre-o 2 milioane de lei. Se zice că radiul a prelungit viața ma­relui Rege al României cu aproape 1 an de zile. Progresele Științei vor permite ca peste 10 sau 20 de ani să fie vândut și la farmacii. Fiecare cetățean își va putea cumpă­ra bunăoară 1 miligram de radiu pentru 100 de lei, care va fi un adevărat ta­lisman pentru sănătatea unei familii în­tregi. Intelectualii au nevoie de Radio Radioactivitatea vitalizează celulele organismului omenesc, în deosebi neu­ronii (celulele nervoase). La Paris, unde există circa 1 milion de intelectuali, s-a înființat un Labora­tor de Radium-therapie care a fost pri­mit la început cu neîncredere de public și a fost criticat de unii medici, cărora radiul le ia clienții . Laboratorul de Radiotherapie Radiul vindecă neurastenia și epui­zarea nervoasă în toate formele ei atât de variate. . După procederele lui Stem­ac­z și Vo­­ronoff pentru întinerirea oamenilor, se crede că al treilea procedeu și poate cel mai eficace va fi radiul. Din nefericire radiul e prea scump pentru a putea fi întrebuințat de toată lumea. S’a căutat să se facă preparate ra­dioactive ieftine. Din nefericire publi­cul a pierdut orice încredere de­oarece se vând azi în comerț fel de fel de preparate cu ,,radiu“, care nu cuprind nici măcar 1 singur atom de radiu. Laboratorul francez de Radio-thera­­pie (Laboratoire de Radiumtherapie) a editat o broșură interesantă despre Ra­diu și Radioactivitate care se răspân­dește gratuit în milioane de exemplare pe tot globul. Cititorii noștri pot cere această bro­șură de la Direcțiunea sus numitului La­borator (331, rue Saint-Jacques, Paris), menționând că dețin adresa din ziarul nostru. Cititorii vor găsi în această broșură lucruri foarte interesante. Ar fi de dorit ca și la București să ia ființă un astfel de Laborator. In țara noastră se cheltuesc pe an 16 milioane de lei pentru băuturi alcoo­lice și vre-o 5 miliarde pentru diverse parfumuri, mătăsuri etc­ Pentru un Laborator al Radiului nu se va găsi însă câteva milioane de lei. L. Florin la sfârșit!... De aproape o lună trec prin emoții foarte puternice și prin fel de fel de sen­timente pe care n’aș putea să le defi­nesc. Acuma sunt oarecum liniștit. A­­cuma este și țara liniștită și liniștite sunt și gazetele și guvernul și opoziția. Fiindcă frații Zaharia au binevoit să se predea, autorităților, plictisiți și des­­gustați... Dumnezeule! ce’nseamnă să ai în tine stofă de om mare... Domnule Zaaria, primar al Fetești­lor, spaimă a guvernului și a țării, — toată admirația mea, umilă și mes­chină și lașă. M’am născut cu gândul să ies din statistică, adică din gloată, să mă ridic, cu biberonul în mână, dea­supra anonimilor, să fiuf în sfârșit, un om și­ un Dumnezeu, să-mi văd chipul în toate gazetele, să tremure țara și văz­duhul la auzul numelui meu... De­geaba! N’am izbutit să fac până a­­cuma nimic, nu am ajuns să fiu cunoscut nici măcar în satul meu, nici în strada mea... Dumneata, Domnule Zaaria, ai tras, cu ajutorul fraților Dumitale, unul a­­vocat, altul militar și ceilalți fără pro­fesie, — o bătaie soră cu moartea unor reprezentanți ai autorităților, ai guvernului și ai lui Dumnezeu. Ai tras o bătae care te-a făcut celebru, temut și nemuritor. Apoi, împreună cu cei­lalți frați, ai sfidat autoritatea pe care o pălmuise și, ai rânjit lui Dumnezeu pe care-l ignorezi, și-ai arătat parul și pumnii guvernului. Plictisit, în cele din urmă, că n’ai cu cine să te lupți, fiindcă guvernul e laș, Dumnezeu e chiar și Dracul avea alte treburi,—te-ai predat autorităților, care te-au înaintat altor autorități, cu acte în trei exemplare, fericite și mân­dre că au, în sfârșit, la discreția lor, un om, care a produs vâlvă în țară prin câteva lovituri de palme și de ciomege. O palmă, care să intimideze guver­nul și să’nspăimânte țara; o lovitură de ciomag în scăfârlia unor reprezen­tanți ai legii care sa iu purpureze, cu sânge, orizontul unui neam; o tăvă­leală a aceloraș autorități, care a gră­bit reîntoarcerea în țară a unui mi­nistru, șeful Dumitale politic, chipurile. Și-ai intrat în gândul a șaptespre­zece milioane de indivizi, în istoria politică și’n eternitate. Ai făcut din „Zaharia“ un nume, din „Fetești“ o localitate istorică, din guvernul națio­­nal-țărănesc un moft. Acuma lâncezești, pe semne, în be­ciurile vreunei poliții, plictisit și mare, în vreme ce Corpurile Legiuitoare tre­mură la uzul numelui și faptelor Du­mitale, iar guvernul se’ntreabă cu’n­­grijorare dacă trebuie să te ia’n sânul lui, dacă trebuie să te’nscauneze din nou primar în Fetești sau să te expul­zeze peste hotare, fiind prea uriaș pen­tru meschina noastră țară. Personal, sunt foarte fericit că te-ai predat unor autorități pe care le’ncurci mai rău și care nu știu cum să pro­cedeze cu Dumneata... Domnule Zaaria, rămâi mereu în actualitate. Când îți vei redobândi li­bertatea, mai tăvălește câteva perechi de autorități,­­ adună-ți neamurile și ba­ricadează satul, ca să trimită guvernul mitraliere, aeroplane și tunuri sau e­­misari cu propuneri de pace, cu deco­rații și cu despăgubiri. Fii singurul câine într’o țară fără câini. Ne trebuie un dictator. Votez pentru Dumneata cu admirație și cu supunere. Căci ești singurul care­ ai băgat în sperieți o­­ țară întreagă cu guvern și cu Regență, tușind numai și scuturându-ți mâinile și copitele... ftu­rcea Damian

Next