Vremea, iulie-decembrie 1930 (Anul 3, nr. 120-156)
1930-07-24 / nr. 123
An. III. No. 123 S PAGINI 24 IULIE 1930 APARE JOIA IMN: mil STR. CAROL, 10 TELEFOANE *44/36 și 311/35 Ex. 5 LEIOLITICĂ-SOCIALĂ-CULTURALĂ Director: Vladimir Al. Donescu In acest număr: „VREMEA-SPORT“ — Supliment gratuit — Muscata din fereastră 9 de Un VICTOR POPA „VREMEA LITERARA“ Goana după împr.u.u.. Din Franța, Olanda, Suedia, Italia, Germania, America, Elveția, etc. etc., se vestește omenirii că misionarii României, solicită împrumuturi noi. Guvernul nostru a lăsat toate celelalte preocupări deoparte. Grija sa de căpetenie e să arunce pe piețele mondiale reprezentanți, cari de cari mai nepregătiți spre a oferi oricui bogățiile țării, în schimbul acordării de împrumuturi. După concesionarea chibriturilor, și „avansul" făcut de financiarul suedez, iată în mai puțin de un an de zile încă două concesiuni, a șoselelor și telefoanelor țării, în schimbul împrumuturilor oferite de finanța străină. Azi, se cerșește prin marile centre financiare din străinătate, nouă sume de bani. Aproape nici nu se mai știe pentru ce. Scopul: e numai pretext. Realitatea, e că toate sumele ce le vom mai dobândi, la fel ca cele obținute până în prezent, vor merge la aceeaș destinație : risipă, diurne, automobile, missii.... Cunoașteți altă întrebuințare dată banilor veniți de peste hotare ? In mai puțin de doi ani de guvernare național-țărănistă, sau pus asupra țării, trei rânduri de impozite noui, sau încasat trei mari împrumuturi din străinătate. Ar putea guvernul, să justifice întrebuințarea lor ? Adevărata întrecere între ministere și alte diverse autorități din țară, pentru realizarea acestor împrumuturi, ne pune serios pe gânduri. Reprezentanții Ministerului de Domenii, aleargă prin țări străine, pentru „realizarea" Creditului agricol, cei ai Ministerului de Industrie pentru „rezolvarea" crizei de petrol ; delegații Ministerului Muncii, pentru „combaterea" șomajului . Primăriile în frunte cu cea din Capitală — care în treacăt fie zis, nici până azi nu-și are bugetul întocmit pe acest an — au și speciale votate de Parlamentele legi pentru căutarea unui împrumut ! Dacă acum, când banii ce se obțin prin aceste împrumuturi, nu satisfac nevoile guvernamentale și nu se majorează în așa mod birurile, dar ce va fi atunci când vom trebui să plătim și ratele sumelor împrumutate ? Fiindcă, desigur, toată lumea este de acord, că împrumuturile trebuesc odată și odată achitate ! Ce vom face atunci ? Dar goana aceasta după împrumuturi, pune însăși țara, într-o completă lipsă de prestigiu. Iată, de exemplu, informația apărută Luni în ziare : După cum am anunțat d. I. Raducanu, fostul ministru al muncii, se află in străinătate unde tratează cu diverse grupuri financiare, participarea acestora la înființarea Creditului Agricol. Concomitent cu trativele pentru realizarea Creditului Agricol, ci să căutat să obțină un împrumut imediat a pentru Banca centrală cooperativă. Acest împrumut ar fi servit Băncii pentru finanțarea nouei recolte. Piața financiară olandeză care, la început, s-a arătat dispusă a acorda acest împrumut, în ultimul moment, a revenit. Consorțiul olandez a condiționat participarea sa la finanțarea recoltei, de controlul direct al operațiunii. In acest scop, ar urma să ia ființă un oficiu special al vânzărilor cerealelor. Ce să mai spunem noi de toate acestea. Străinii înșiși își dau seama că nu vom putea fi în stare să respectăm toate datoriile ce le facem acum, și cer nouă garanții, garanții menite să știrbească demnitatea noastră de Stat. Dar goana guvernului după împrumuturi, nu cunoaște limita de demnitate. Suntem pe ultima treaptă a decăderii noastre.... yr. Intre comis-voiajori Vagoanele ministeriale sunt pline de tot soiul de „cucoane“. (Ziarele) — La ce te gândești ? — Dacă mă făcea mama „damă” călătoream în vagon ministerial . . . In preajma alegerilor comunale Cea dintâi condiție de viabilitate a unei organizațiuni politice e lupta. O luptă intensă de fiecare zi. Un veșnic contact cu massele largi ale populației. O frământare, în sensul bun al cuvântului, a întregei opiniuni publice. utilă această luptă, în primul rând pentru adunarea materialului necesar elaborării programului de guvernământ al partidului politic. Numai scoborînd în mijlocul poporului poți cunoaște nevoile lui și poți deci să dai soluții unor probleme reale. Dar e utilă această luptă și pentru altceva. Orice organizație politică are un rost bine precizat. In sânul ei se alcătuesc programe de guvernământ, nu pentru plăcerea de-a le alcătui ci din dorința de-a le înfăptui. Pentru aceasta partidul trebue să fie învestit în mod legal cu puterea de-a le înfăptui. Și, într-o societate democratică în care ușile de din dos nu prea sunt accesibile — cum pare a fi cazul, în prezent, în România — singurul mijloc de a dobândi puterea de a guverna e calea normală a voinței populare. Iată deci cum lupta de zi de zi a unei organizațiuni politice e necesară și pentru a creia în massele de cetățeni un curent de opinie favorabil. Orice ocazie trebue folosită. Și nu-i mai nimerit prilej pentru lămurirea acțiunei ce-o întreprinzi, decât timpul din preajma unei alegeri, fie parlamentară, fie comunală. In acel moment cetățeanul, pregătindu-Se să-și îmbrace roba de alegător, judecă cu deosebită atenție tot ce i se înfățișează. Din nenorocire — și s’o spunem sincer, mai mult pentru ele — partidele noastre politice par blazate. Ele refuză să ia parte la luptă. Cuprinse de o lenevie acută — lenevie, mai cu seamă de-a gândi — ele își uită propria lor rațiune de a exista. Priviți spectacolul ce-i oferă partidele politice în preajma alegerilor municipale din București. E pur și simplu descurajant pentru cei ce voesc să spere într’o normală vieață democratică în România. Național-țărăniștii, înfricoșați de ura din ce în ce mai evidentă ce întreaga opinie publică le-o poartă, au fixat alegerile comunale în București în mijlocul lunei August, contând pe lipsa unui considerabil număr de alegători din Capitală și sperând ca entusiasmul celor ce rămân, să se moleșească de căldurile ce le doresc din ce în ce mai greu de suportat. Fug așadar de-o luptă deschisă, cavalerească, voind să tragă numai profite dintrio alegere pe care înțeleg s’o socotească pur formală. Opoziția la rândul ei e căzută într’o grea toropeală. Lăsând la o parte neins semnatele grupări parazitare, ciudată este atitudinea partidului liberal. Din cele două sectoare unde se fac nouă alegeri pentru comună, numai unul dintre ele înțelege cât de necesară și de prielnică pentru partid este lupta electorală. Celălalt, din pricina unui conducător lipsit de „flak“ politic și de curajul indispensabil unui luptător, a abandonat lupta înainte de-a o începe, făcând astfel jocul adversarilor săi. Rezultatul ?... Nu-i greu de întrevăzut. Vieața poporului nu poate rămâne în loc atâta timp cât partidele noastre politice înțeleg să rămână în letargia în care au căzut. Cetățenii, istoviți de impozite și înspăimântați de aspectele din ce în ce mai dureroase ale crizei, cer o totală și imediată prefacere a vieții noastre publice. Bucuroși ar fi ei dacă această prefacere s’ar putea realiza prin făgașul nostru constituțional. Dar dacă partidele politice refuză să ia parte în mod serios la vieața Statului, nicicând nu vor aduce ei o vină că s’a încercat salvarea țării prin alte mijloace decât cele prevăzute în Constituție. Partidele politice trec printr’o mare criză. Acesta-i adevărul. Dar de pe urma neputinței lor de-a ieși din criză, nu țara trebue să sufere. C. A. Donescu Echilibrul bugetar al Germaniei de R. Peretz Nu e deloc exagerat să afirmăm că guvernul Brüning a avut dificultăți chiar de la începutul constituirii sale. Și fără îndoială că finanțele Reichului au fost cauza primordială, însănătoșirea budgetului, care a distrus ministerul de coaliție Müller, de această dată a costat viața însăși a Reichstagului. Teza e totuși simplă și soluția ei la fel. Budgetul prezintă un deficit de 485 milioane mărci și oricare ar fi originalul : exces de cheltueli, depresiune economică, diminuarea impozitelor, acest deficit trebue complectat. Pentru realizarea acestui lucru, există două metode, cari în mod armonic se pot conjuga : să se facă economii asupra cheltuelilor cuprinse în budget; să se găsească noi sume de venituri prin crearea de impozite nouă. De altfel în acest sens s-a orientat Moldenhauer, fostul ministru de finanțe. Dietrich, actualul ministru de finanțe, nu putea nici el ajunge la alte soluții. Insă iată dificultățile : asupra căror capitole și în ce măsură să se opereze aceste economii ? ; pe ce și în ce grad trebuesc create nouile impozite ? Deputații germani,reprezentând țări diferite și parțial autonome, sunt chemați în primul rând să apere interesele ținuturilor, ce reprezintă și cari de multe ori nu cadrează cu acele ale Reichului. De aceea actualul guvern a oscilat până acum de la stânga spre dreapta, ca să nemulțumească un număr cât mai mic din grupările, susceptibile de a-l susține. Astfel fiind, el a prăznuit aci un supra-impozit pe anumite categorii de venituri, aci o taxă pe salariile, depășind 2000 mărci anual, aci el a încercat să reducă alocația cotizațiilor pentru asigurare contra șomajului, etc. De teama unei majorități ostile, guvernul a modificat mereu într’un sens sau altul aceste proecte, după efectul ce-l aveau asupra grupărilor din Parlament. Iată explicația, pentru care de șase luni nu se ajunge la votarea budgetului și dacă acest vot nu s’ar fi impus înainte de sfârșitul sesiunii, aceste palmadii ar mai fi durat mult timp. Revenind la soluțiile indicate mai sus, ministrul Dietrich a afirmat că el va realiza 100 milioane economii asupra diverselor capitole din buget. Socialistul Hertz a demonstrat însă că ușor s-ar putea realiza economii de 200 milioane, micșorând câteva capitole, scandalos încărcate, din bugetul armatei și al armamentului, precum și reducând capitolul pensiunilor Rechswehrului. Democrații, cărora aparține și actualul ministru de finanțe, prin deputatul Fischer, președinte la Hansa-Bund, au pretins economii de 760 milioane, dintre cari 340 milioane s’ar obține prin suprimaarea subvenției acordate de Reich asigurării pentru invaliditate. Cât privește modificarea legii, privitoare la asigurare pentru șomaj, acest cancer al finanțelor germane, cum o numesc detractorii ei, modificare care ar avea de scop limitarea ajutoarelor statului în noul buget și care a fost pre(Continuarea în pagina II-a) Introducere în știința politicei practice de Petre I. Ghiață VIII Așa se explică pentru ce, partidele reacționare, guvernează tot mai rar și pe măsură ce pierd priza politică asupra societății, se concentrează în arcanele culturii, căreia îi dau strălucirea ciudată, surprinzătoare a minunatelor apusuri de soare ; iar partidele progresiste în măsura în care înrîurirea asupra întregului social crește, guvernând tot mai des și mai durabil — părăsesc tărâmul justificărilor ideologice și construesc eșafodajul nouei societăți. * Intre năzuințele, nevoile colective și oamenii, care le reprezintă există un contact intim : mediul colectiv își făurește exponenții — dintr’o grupare sau alta politică — din propriul său aluat și cu propriile-i tipare.■K Popoarele se conduc nu cu enunțări teoretice, cari pot da—este adevărat— nimic de strălucire unor construcții programatice, menite să cucerească simpatii în perioada opoziționistă a unui partid sau unei clase împotriva altora, ci prin tăria unui sistem, în care realizările se succed, eficace, pentru cerințele categorice ale ansamblului colectiv. Ideologia abstractă și declamatorie, fărâmițată în diverse versiuni după imperativele electorale — e utilă pentru a pregăti sub raportul psyhologic popoarele în vederea schimbărilor de regim , atât, însă ! Abstracțiunile teoretice nu rezolvă niciuna din problemele, pe care societatea le ridică spre a fi Soluționate. Nu conta pe devotamentul acelor, cari descoperindu-ți toate însușirile superioare, tăgăduiesc celor din jurul tău orice aptitudine ; aceștia fac parte din ceata adulatorilor, al căror devotament se întinde până la marginea propriilor lor interese , și nevoind să fie concurați spre a-și satisface interese din plin, utilizează adulația și defăimarea. * Politicianii, care-și afirmă prea des onestitatea, ascund, fără îndoială, anumite „pete“, pe care spre a le face invizibile, le tot îmbracă în poleiala cuvintelor.* Obârșia marilor averi — acumulate prin practica politică, servind marile interese obștești — trebue căutată oriunde, afară de drumurile bătătorite de osândie și muncă al moralei. Marx a exagerat când a pus accentul întregului său sistem ideologic — în explicarea fenomenelor sociale — pe factorul economic; și din această exagerare a tras toate consecințele eronate, cari i-au compromis sistemul. Trebue să reținem, însă, că exagerația sa închidea și o bună parte de adevăr ; nici o mișcare transformistă nu poate izbuti dacă, inițial, nu-și formează sieși o bază economică, preludiu al structurii materiale noui, ce preconizează pentru toată orânduirea socială. ★ Teoreticianii, cari se dovedesc inexperienți — uneori până la ridicul — în politică nu-și datoresc slăbiciunea faptului că sunt obișnuiți să planeze în lumea abstracțiunilor, ci lipsa „simțului politic”, care să-i orienteze în complexitatea vieții colective în continuă devenire. Spera aceasta de teoretician, planând mereu în lumea contemplației poate explica, sigur, multe din fenomenele care sau produs, urmărindu-le geneza pe întreaga ei filieră , o teoretizare postumă a evoluției sociale, necesară istoriei. Există însă și o altă speță de teoreticiani, cari trăiesc în plin frământările vieții sociale, având însușirile active și instituționiste, de a surprinde evenimentele politice germane, trasându-le în amănunt consecințele. Contemplația nu este cadrul vieții lor , ci o reculegere de o clipă pentru a sesiza și sistematiza aspectele mediului ambiant-