Vremea, iulie-decembrie 1930 (Anul 3, nr. 120-156)

1930-07-24 / nr. 123

An. III. No. 123 S PAGINI 24 IULIE 1930 APARE JOIA IMN­: mil STR. CAROL, 10 TELEFOANE *44/36 și 311/35 Ex. 5 LEI­OLITICĂ-SOCIALĂ-CULTURALĂ Director: Vladimir Al. Donescu In acest număr: „VREMEA-SPORT“ — Supliment gratuit — Muscata din fereastră 9 de­­ Un VICTOR POPA „VREMEA­ LITERARA“ Goana după împr.u.u.. Din Franța, Olanda, Suedia, Italia, Germania, America, Elveția, etc. etc., se vestește omenirii că misionarii Ro­mâniei, solicită împrumuturi no­i. Guvernul nostru a lăsat toate cele­lalte preocupări deoparte. Grija sa de căpetenie e să arunce pe piețele mon­diale reprezentanți, cari de cari mai nepregătiți spre a oferi oricui bogățiile țării, în schimbul acordării de împru­muturi. După concesionarea chibriturilor, și „avansul" făcut de financiarul suedez, iată în mai puțin de un an de zile încă­­ două concesiuni, a șoselelor și telefoa­­­­nelor țării, în schimbul împrumuturilor­­ oferite de finanța străină. Azi, se cerșește prin marile centre­­ financiare din străinătate, nouă sume de­­ bani. Aproape nici nu se mai știe pen­­­­tru ce. Scopul: e numai pretext. Reali­tatea, e că toate sumele ce le vom mai dobândi, la fel ca cele obținute până în prezent, vor merge la aceeaș destina­ție : risipă, diurne, automobile, missii.... Cunoașteți altă întrebuințare dată banilor veniți de peste hotare ? In mai puțin de doi ani de guvernare național-țărănistă, s­au pus asupra țării, trei rânduri de impozite noui, s­au în­casat trei mari împrumuturi din străină­tate. Ar putea guvernul, să justifice între­buințarea lor ? Adevărata întrecere între ministere și alte diverse autorități din țară, pen­tru realizarea acestor împrumuturi, n­e pune serios pe gânduri. Reprezentanții Ministerului de Do­menii, aleargă prin țări străine, pentru „realizarea" Creditului agricol, cei ai Ministerului de Industrie pentru „re­zolvarea" crizei de petrol ; delegații Ministerului Muncii, pentru „combate­rea" șomajului . Primăriile în frunte cu cea din Capitală — care în treacăt fie zis, nici până azi nu-și are bugetul în­tocmit pe acest an — au și speciale votate de Parlament­­ele legi pentru căutarea unui împrumut ! Dacă acum, când banii ce se obțin prin aceste împrumuturi, nu satisfac ne­voile guvernamentale și nu se majorează în așa mod birurile, dar ce va fi atunci când vom trebui să plătim­ și ratele su­melor împrumutate ? Fiindcă, desigur, toată lumea este de acord, că împrumuturile trebuesc odată și odată achitate ! Ce vom face atunci ? Dar goana aceasta după împrumu­turi, pune însăși țara, într-o completă lipsă de prestigiu. Iată, de exemplu, informația apărută Luni în ziare : După cum am anunțat d. I. Radu­­canu, fostul ministru al muncii, se află in străinătate unde tratează cu diverse grupuri financiare, participa­rea­ acestora la înființarea Creditului Agricol. Concomitent cu trativele pentru re­alizarea Creditului Agricol, ci să căutat să obțină un împrumut imediat a pentru Banca centrală cooperativă. Acest împrumut ar fi servit Băncii pen­tru finanțarea­ nouei recolte. Piața financiară olandeză care, la început, s-a arătat dispusă a acorda a­­cest împrumut, în ultimul moment, a revenit. Consorțiul olandez a condiționat participarea sa la finanțarea recoltei, de controlul direct al operațiunii. In a­­cest scop, ar urma să ia ființă un ofi­ciu special al vânzărilor cerealelor. Ce să mai spunem­ noi de toate aces­tea. Străinii înșiși își dau seama că nu vom putea fi în stare să respectăm toate datoriile ce le facem acum, și cer nouă garanții, garanții menite să știrbească demnitatea noastră de Stat. Dar goana guvernului după împru­muturi, nu cunoaște limita de demni­tate. Suntem pe ultima treaptă a decăderii noastre.... yr. Intre comis-voiajori Vagoanele ministeriale sunt pline de tot soiul de „cucoane“. (Ziarele) — La ce te gândești ? — Dacă mă făcea mama „damă” călătoream în va­gon ministerial . . . In preajma alegerilor comunale Cea dintâi condiție de viabilitate a unei organizațiuni politice e lupta. O luptă intensă de fiecare zi. Un veșnic contact cu massele largi ale populației. O frământare, în sensul bun al cuvân­tului, a întregei opiniuni publice. utilă această luptă, în primul rând pen­­­tru adunarea materialului necesar ela­borării programului de guvernământ al partidului politic. Numai scoborînd în mijlocul poporului poți cunoaște ne­voile lui și poți deci să dai soluții u­­nor probleme reale. Dar e utilă această luptă și pentru altceva. Orice organizație politică are un rost bine precizat. In sânul ei se alcătuesc programe de guvernământ, nu pentru plăcerea de-a le alcătui ci din dorința de-a le înfăptui. Pentru aceasta parti­dul trebue să fie învestit în mod legal cu­ puterea de-a le înfăptui. Și, într-o societate democratică în care ușile de din dos nu prea sunt accesibile — cum pare a fi cazul, în prezent, în Româ­nia — singurul mijloc de­ a dobândi puterea de­ a guverna e calea normală a voinței populare. Iată deci cum lupta de zi de zi a unei organizațiuni poli­­­tice e necesară și pentru a creia în massele de cetățeni un curent de opi­nie favorabil. Orice ocazie trebue folosită. Și nu-i mai nimerit prilej pentru lămurirea ac­­țiunei ce-o întreprinzi, decât timpul din preajma unei alegeri, fie parlamen­tară, fie comunală. In acel moment cetățeanul, pregătindu-Se să-și îmbrace roba de alegător, judecă cu deosebită atenție tot ce i se înfățișează. Din nenorocire — și s’o spunem sin­cer, mai mult pentru ele — partidele noastre politice par blazate. Ele refuză să ia parte la luptă. Cuprinse de­ o le­nevie acută — lenevie, mai cu seamă de-a­ gândi — ele își uită propria lor rațiune de­ a exista. Priviți spectacolul ce-i oferă parti­dele politice în preajma alegerilor mu­nicipale din București. E pur și simplu descurajant pentru cei ce voesc să spere într’o normală vieață democratică în România. Național-țărăniștii, înfrico­șați de ura din ce în ce mai evidentă ce întreaga opinie publică le-o poartă, au fixat alegerile comunale în Bucu­rești în mijlocul lunei August, contând pe lipsa unui considerabil număr de a­­legători din Capitală și sperând ca en­­tusiasmul celor ce rămân, să se mole­șească de căldurile ce le doresc din ce în ce mai greu de suportat. Fug așa­dar de-o luptă deschisă, cavalerească, voind să tragă numai profite din­trio alegere pe care înțeleg s’o socotească pur formală. Opoziția la rândul ei e căzută într’o­­ grea toropeală. Lăsând la o parte nein­­s semnatele grupări parazitare, ciudată este atitudinea partidului liberal. Din cele două sectoare unde se fac nouă a­­legeri pentru comună, numai unul din­tre ele înțelege cât de necesară și de prielnică pentru partid este lupta elec­torală. Celălalt, din pricina unui con­ducător lipsit de „flak­“ politic și de cu­rajul indispensabil unui luptător, a a­­bandonat lupta înainte de-a o începe, făcând astfel jocul adversarilor săi. Rezultatul ?... Nu-i greu de întrevăzut. Vieața po­porului nu poate ră­mâne în loc atâta timp cât partidele noastre politice înțe­leg să rămână în letargia în care au căzut. Cetățenii, istoviți de impozite și înspăimântați de aspectele din ce în ce mai dureroase ale crizei, cer o totală și imediată prefacere a vieții noastre publice. Bucuroși ar fi ei dacă această prefacere s’ar putea realiza prin făga­șul nostru constituțional. Dar dacă partidele politice refuză să ia parte în mod serios la vieața Statului, nicicând nu vor aduce ei o vină că s’a încercat salvarea țării prin alte mijloace decât cele prevăzute în Constituție. Partidele politice trec printr’o mare criză. Acesta-i adevărul. Dar de pe ur­ma neputinței lor de-a ieși din criză, nu țara trebue să sufere. C. A. Donescu Echilibrul bugetar al Germaniei de R. Peretz Nu e deloc exagerat să afirmăm că guvernul Brüning a avut dificultăți chiar de la începutul constituirii sale. Și fără îndoială că finanțele Reichului au fost cauza primordială, însănătoșirea budgetului, care a distrus ministerul de coaliție Müller, de această dată a costat viața însăși a Reichstagului. Teza e totuși simplă și soluția ei la fel. Budgetul prezintă un deficit de 485 milioane mărci și ori­care ar fi origina­lul : exces de cheltueli, depresiune eco­nomică, diminuarea impozitelor, acest deficit trebue complectat. Pentru rea­lizarea acestui lucru, există două me­tode, cari în mod armonic se pot con­juga : să se facă economii asupra chel­­tuelilor cuprinse în budget; să se gă­sească noi sume de venituri prin crea­rea de impozite nouă. De altfel în acest sens s-a orientat Moldenhauer, fostul ministru de fi­nanțe. Dietrich, actualul ministru de finanțe, nu putea nici el ajunge la alte soluții. Insă iată dificultățile : asupra căror capitole și în ce măsură să se opereze aceste economii ? ; pe ce și în ce grad trebuesc create nouile impo­zite ? Deputații germani,­reprezentând țări diferite și parțial autonome, sunt che­mați în prim­ul rând să apere interesele ținuturilor, ce reprezintă și cari de multe ori nu cadrează cu acele ale Rei­chului. De aceea actualul guvern a os­cilat până acum de la stânga spre dreapta, ca să nemulțumească un nu­măr cât mai m­ic din grupările, suscep­tibile de a-l susține. Astfel fiind, el a prăznuit aci un supra-impozit pe anu­mite categorii de venituri, aci o taxă pe salariile, depășind 2000 mărci anual, aci el a încercat să reducă alocația co­tizațiilor pentru asigurare contra șo­majului, etc. De teama unei majorități ostile, gu­vernul a modificat mereu într’un sens sau altul aceste proecte, după efectul ce-l aveau asupra grupărilor din Parla­ment. Iată explicația, pentru care de șase luni nu se ajunge la votarea bud­getului și dacă acest vot nu s’ar fi im­pus înainte de sfârșitul sesiunii, aceste palm­adii ar mai fi durat mult timp. Revenind la soluțiile indicate mai sus, ministrul Dietrich a afirmat că el va realiza 100 milioane economii asupra diverselor capitole din buget. Socialis­tul Hertz a demonstrat însă că ușor s-ar putea realiza economii de 200 mi­lioane, micșorând câteva capitole, scan­dalos încărcate, din bugetul armatei și al armamentului, precum și reducând capitolul pensiunilor Rechswehrului. Democrații, cărora aparține și actualul ministru de finanțe, prin deputatul Fis­cher, președinte la Hansa-Bund, au pre­tins economii de 760 milioane, dintre cari 340 milioane s’ar obține prin supri­­maarea subvenției acordate de Reich asigurării pentru invaliditate. Cât privește modificarea legii, privi­toare la asigurare pentru șomaj, acest cancer al finanțelor germane, cum o numesc detractorii ei, modificare care ar avea de scop limitarea ajutoarelor statului în noul buget și care a fost pre­(Continuarea în pagina II-a) Introducere în știința politicei practice de Petre I. Ghiață VIII Așa se explică pentru ce, partidele reacționare, guvernează tot mai rar și pe măsură ce pierd priza politică asupra societății, se concentrează în arcanele culturii, căreia îi dau strălucirea ciuda­tă, surprinzătoare a minunatelor apu­suri de soare ; iar partidele progresis­te în măsura în care înrîurirea asupra întregului social crește, guvernând tot mai des și mai durabil — părăsesc tărâ­mul justificărilor ideologice și cons­truesc eșafodajul nouei societăți. * Intre năzuințele, nevoile colective și oamenii, care le reprezintă există un contact intim : mediul colectiv își fău­rește exponenții — dintr’o grupare sau alta politică — din propriul său aluat și cu propriile-i tipare.■K Popoarele se conduc nu cu enunțări teoretice, cari pot da—este adevărat— nimic de strălucire unor construcții pro­gramatice, menite să cucerească sim­patii în perioada opoziționistă a unui partid sau unei clase împotriva altora,­­ ci prin tăria unui sistem, în care realizările se succed, eficace, pentru cerințele categorice ale ansamblului colectiv. Ideologia abstractă și declamatorie, fărâmițată în diverse versiuni după im­perativele electorale — e utilă pentru a pregăti sub raportul psyhologic popoa­rele în vederea schimbărilor de regim , atât, însă ! Abstracțiunile teoretice nu rezolvă niciuna din problemele, pe care socie­tatea le ridică spre a fi Soluționate­. Nu conta pe devotamentul acelor, cari descoperindu-ți toate însușirile su­perioare, tăgăduiesc celor din jurul tău orice aptitudine ; aceștia fac parte din ceata adulatorilor, al căror devotament se întinde până la marginea propriilor lor interese , și nevoind să fie concurați spre a-și satisface interese din plin, uti­lizează adulația și defăimarea. * Politicianii, care-și afirmă prea des onestitatea, ascund, fără îndoială, anu­mite „pete“, pe care spre a le face invi­zibile, le tot îmbracă în poleiala cuvin­telor.* Obârșia marilor averi — acumulate prin practica politică, servind marile interese obștești — trebue căutată ori­unde, afară de drumurile bătătorite de osândie și muncă al moralei.­­ Marx a exagerat când a pus accentul întregului său sistem ideologic — în ex­plicarea fenomenelor sociale — pe fac­torul economic; și din această exage­rare a tras toate consecințele eronate, cari i-au compromis sistemul. Trebue să reținem, însă, că exagerația sa închi­dea și o bună parte de adevăr ; nici o mișcare transformistă nu poate izbuti dacă, inițial, nu-și formează sie­și o bază economică, preludiu al structurii materiale noui, ce preconizează pentru toată orânduirea socială. ★ Teoreticianii, cari se dovedesc i­nex­­perienți — uneori până la ridicul — în politică nu-și datoresc slăbiciunea faptului că sunt obișnuiți să planeze în lumea abstracțiunilor,­­ ci lipsa „simțului politic”, care să-i orienteze în complexitatea vieții colective în conti­nuă devenire. Spera aceasta de teoretician, pla­nând mereu în lumea contemplației poate explica, sigur, multe din fenome­nele care s­au produs, urmărindu-le ge­neza pe întreaga ei filieră , o teoreti­zare postumă a evoluției sociale, nece­sară istoriei. Există însă și o altă speță de teoreti­­ciani, cari trăiesc în plin frământările vieții sociale, având însușirile active și instituționiste, de a surprinde evenimen­tele politice germane, trasându-le în amănunt consecințele. Contempla­ția nu este cadrul vieții lor , ci o recu­legere de o clipă pentru a sesiza și sis­tematiza aspectele mediului ambiant-

Next