Vremea, ianuarie-iunie 1931 (Anul 4, nr. 157-193)

1931-01-15 / nr. 159

An. IV. Vo. 159 15 ianuarie 1931 4P ARE JOIA SI DUMINICA Biroi­fll. mmi­­i STR. CAROL, 10 TELEFOANE 344/36 și 311/35 PAGINI - 3 Lei Mustafa Kemal, președintele republi­­cei turcești, încurajează opera de mo­dernizare predând personal caracterele latine, de curând introduse în mod obligator în Turcia. De-a lungul zilelor... Orice s-ar zice; tot concurența e sti­mulentul vieții. In dragoste ca și în po­litică, în industrie, ca și în comerț. In dragoste femeia, în politică alegătorul, in industrie și comerț consumatorul sunt fericiții spectatori ai exibiților ce­lor ce prin toate mijloacele, caută să dovedească superioritatea... mărfii lor. * Priviți campania electorală pe care ,.partidele“ noastre politice o desfă­șoară cu atâta intensitate în vederea alegerilor parlamentare ce vor ave­a loc în curând în câteva părți ale țării. Gra­va noastră problemă financiară și eco­nomică e rezolvată în câteva clipe de optimiștii oratori improvizați ai întruni­rilor publice din provincie. Ce doare pe cetățeanul român ? Lip­sa de bani. Și dobânzile exagerate ?... „Vom aduce bani în țară ... Vom scădea dobânzile !" Strigă orice agent electoral al tuturor grupărilor politice, cu o siguranță de sine care frizează dacă nu întotdeauna inconștiența, de multe ori ridicolul.­­ Și slavă Domnului, de altceva o fi ducând lipsă România ,dar de partide politice, nu ! Avem atâtea, încât... nici semna nu s'au mai găsit la biroul elec­toral pentru a satisface pe toți amatorii de­ candidatură. D. Simion Mândrescu, șeful grupă­rii... (să fim iertați dar ne scapă din me­morie titulatura grupării d-sale) a voit și d-sa să candideze. Adresân­­du-se însă Consiliului Central electoral pentru a se acorda „Partidului său un semn electoral a constatat că nu mai sunt astfel de semne și de aceea a fost nevoit să renunțe la candidatură. Ge om norocos e d. Mândrescu­­ să se vadă scăpat de „pacostea“ de ale­geri fără ca lumea să poată spune că a evitat lupta și contactul cu alegatorii !! E o dovadă că soarta îl protejează... " Evident.. .d. Mândrescu nu a avut norocul d-lui Jean­ Th. Florescu, șeful altei grupări politice românești, care s-a pomenit deputat așa:„ pe negândi­te... într'o noapte, fără cheltueli, fără emoții, fără bătae de cap. Și șeful „Omului liber“ nu face a­­cum decât să sărbătorească „trium­ful“ acestei grupări. Oficiosul său a­­nunță cu litere de-o șchioapă că primul reprezentant al grupării „Omul liber" a intrat în Parlament... Ca și cum moartea lui, Vintilă Brătianu ar fi un triumf al­ acțiunii­­,Omul Liber“. „ Ce vreți ?... fiecare încearcă pe cât poate să ia­ ochii mulțimei. Numai că­. de !.... mulțimea ‘să nu’gândească alt­fel... și să hotărască intrarea în normal a societății românești . Oh ! Dacă ar putea și mulțimea să-și strige gândurile ei, pe jumătate, măcar de cât și le ascund oamenii noștri po­litici!... Câtă seriozitate nu s‘ar impri­ma vieții noastre publice.!...­­ SECUNDUS SECRETE DE STAT Ziarele au anunțat că Ministrul de Externe a suspendat pe d. Em. Lahovary, directorul Cifrului și l’a trimis in fața comisiunei de disciplină ,,pentru divulgare de­­ secrete de S­ai“. V. Lahovary, adică, a avut candoarea să stea de vorbă cu un reporter pe care l’a pus in curent cu stadiul sau cu dificultățile con­versațiilor dintre Varșovia și București. Re­porterul, ca orice reporter, s'a repezit la ga­zetă cu ,,știrea“ fierbinte-calde”, iar direc­torul său, care pretinde că se pricepe in ale diplomației i-a dat drumul fără nici un fel de scrupul sau numai de ezitare. De-aci ponoasele d-lui Lahovary. Cine e vinovat, și mai cu seamă, in ce mă­sură ? Destăinuirea in sine nu prezintă nici un fel de interes deosebit. Este evident că nici un Forteing­ Office nu informează presa despre stadiul unor conversațiuni și evoluția lor, mai cu seamă când acestea se raportează la sem­narea sau reînoirea unor alianțe. Pe de altă parte, Forteing­ Office-urile din toată lumea, nu stau nici o dat­ă de­ vorbă cu reporterii. In toate țările din lume, ziarele dau politicei externe o atențiune deosebită.Politica externă formează o rubrică specială cu care este în­sărcinat un ziarist cu multă pricepere, cu multă experiență și familiarizat cu tradiția diplomatică. In Franța de exemplu, ci se chiamă Auguste Gaprain, Sauerwein, Per­tinax, Saint-Brice sau A. de Gobart. Infor­mați în mod permanent ei dețin propriu zis secrete de Stat, dar, prin înalta înțelegere a lucrurilor pe care o au nu dau ziarului lor decât ceea ce trebuie dat, restul formând pen­tru fie­care un material informativ propriu care-i permite o spontană înțelegere a unei situații date. De aceea, nici Franța, nici gu­vernele ei nu riscă cu dânșii nici un fel de sur­priză displăcută.­­ Dar toate acestea se petrec ,,aiurea". La noi, politica externă se face frumușel pe cale de ,,informații" și știut este că in­for­mațiile sunt de domeniul reporterilor. Ori, prin definiție, reporterul ignorează genul de informații care se comunică directorului sau principalului redactor politic al ziarului, și atât. Reporterul, pe de altă parte, se crede făcut pentru orice , e , născut Talleyrand, băiatul, din chiar clipa în care a călcat fie chiar cu stângul, într’o redacție. Și cum ni­meni nu-l trezește din îndrăznețul său avânt , cum se stă de vorbă cu dânsul, băiatul gă­sește în practica cotidiană a turneului său de reporter o justificare a tuturor pretensiuni­lor sale. Asta până calcă în străchini, dar, și atunci, gloaba, ca să zic așa, nu o plătește el. Talley­­ranzii de duzină sunt necesari presei pentru că iei­­ sunt începutul și sfârșitul tuturor vir­tuților profesionale. In fond, cine i-ar blama ? Și de ce ? Nu ei au dat forma aceasta de fapt­ divers poli­ticei externe. Nu ei o condiționează. Și dacă totuși ei pretind să se ocupe de dânsa este pentru că :,cei autorizați“ au consimțit să dea acestei politici forma și metoda specific re­­porteri nească. Dar atunci, dacă-i așa —• și așa este ! —• de ce alóla supărare in palatul Sturza, de ce la adresa unui diplomat tabou până eri mă­suri atât de drastice încât seamănă mai mult a răzbunare decât o pedepsă disciplinară. D. Lahovary nu a făcut decât ceea ce face toată lumea, de sus în josul erarhiei corpului, fără a excepta pe nimeni. Atunci ? de după paravan,,, X. mântuirea prin popor. In haosul nostru politic general, ale­gerile parțiale capătă o importanță ex­tremă. De un an de zile, și mai bine, lumea toată așteptă să se producă o schimbare în conducerea statului. Și dacă această schimbare căpătase în pri­măvara anului trecut o oarecare preci­zare, suirea pe tron a Regelui Carol, cu tot cortegiul de fapte ce-au urmat ,pe care nu le găsim nimerit să le amintim, a amânat rezolvarea problemei politice românești pentru o dată ce pare că nu se mai apropie. Și, să mărturisim, situația nu-i nici așa de ușor de descurcat. Grupurile po­litice de tot soiul ce s’au ivit toate, nu din vreo se­cesiune a poporului, ci din ambițiuni și interese personale, au pro­dus o zăpăceală a cărei profunzime în populație nu a putut-o încă nimeni măsura­ o nouă consultare a voinței popu­lare, singura în stare să dea o desle­­gare hotărâtă problemei, apărea deci cu atât mai necesară, cu cât rezolvarea crizei nu mai permite prea lungi amâr­nări. Intr’adevăr criza politică a antrenat o serie de consecințe funeste în activi­tatea economică națională. Slăbirea au­torității actualului gmt.rn, prin neserio­zitatea oamenilor ce­­ Vori­pun, prin in­capacitatea lor de atâtea ori manifes­tată, precum și prin intrigile de tot so­iul din partidul național țărănesc, a produs în țară o lipsă totală de nncre­­dere în guvernanții de azi. De aci stag­narea în toate domeniile-Anemia crescândă în activitatea eco­nomică nu-i numai efectul crizei mon­diale ce-a avut repercusiuni atât de a­­dânc, și în țara noastră. Ci este în pri­mul rând efectul neîncrederii pe care particularul o are față de actualii con­ducători ai Statului. Economiile parti­culare, aceste elemente atât de preți­oase oricărei desvolări economice na­ționale, nu mai sunt date pieței spre folosire, pentru că nici un individ nu găsește în actualul guvern seriozitatea și pregătirea necesară pentru a-i da se­curitatea că avutul său nu va fi atins de nimeni și nu nici un fel. Iar neîncre­derea odată pătrunsă în opinia publică, oricine o poate spori cu ușurință, dar nimeni nu o poate opri. Bunul simț pretinde în primul rând îndepărtarea actualului guvern pentru a se putea nădăjdui într’o înviorare a vieții românești. Vodă, însă, singurul în măsură să accelereze schimbarea de regim, din­­tr un exces de prudență și mai cu sea­mă din dorința Sa de­ a nu i se aduce nici o imputare că a ieșit din cadrul u­­nei perfecte vieți parlamentare, nu a luat­ nici o hotărâre pentru a satisface această nevoie a poporului. De aceia o­­pinia publică așteaptă cu atâta legitimă nerăbdare alegerile parlamentare Din ele monarhul va putea trage conclu­­ziuni și lua hotărâri la adăpostul „vo­inței populare". Și, oricât s ar spune din viitoarele a­­legeri parțiale se pot scoate serioase concluziuni pentru toată România, dat fiind că în cele patru părți ale țării a fost convocat colegiul electoral. Poporului îi este dat așa­dar să se mântuiască singur. Să nădăjduim că va ști să folosească prilejul­ C. A. DONESCU S’au schimbat vremurile Cine nu lucră, mânca lui D-l Vidrighin la plecarea și­ a luat 3.000.000 lei pentru­dihnă. (Ziarele) sa o- Numărul șomeurilor crește­ și în Sta­­tele­ Unite. Clișeul nostru reprezintă pe deputatul Hartley ,ajutând un șomeur care­ vinde fructe, în apropierea Par­lamentului. FEMEIA KODAK intr o substanțială cuvântare pe care a ținut-o mai eri, Capul Bisericei a re­levat strania îmbulzeală la carte de la război încoace și care dă alte roade de­cât cele așteptate. Patriarhul României s-a oprit mai cu seamă asupra faptului că, în această îmbulzeală, fetele se nu­mără cu duiumul. Și înalta față bise­ricească socoate că acesta este un rău mare asupra căruia trebuie 'să se o­­prească cu zăbavă cei care conduc des­tinele tarei. . . '" Desigur. Problemă educației­.femeni­­ne este o problemă și complexă și gin­gașe. Complexitatea ei vine. ..de la cu­rentul social care a împins femeia în luptă pentru viață. Gingășia ei stă in înțelesul, pe care­ femeile îl dau acestei „independente". Fapt este că fetele nu mai sunt cres­cute pentru măritiș.­ De sus in josul scărei sociale preocuparea de­­ seamă este diploma după cum dorința cea mai vie a parvenitului ,este să se vadă înnobilat. Băgați de seamă , Goana după diplomă este altceva decât preo­cuparea de a înmagazina o sumă de cunoștințe generale pentru a putea fi­gura cu cinste în viața socială, ci pur și simplu, în ce privește fetele, o devia­te de la sensul social al misiunei lor în mijlocul colectivității. . . . . Altă dată, fetele­ erau „crescute la pension" și-am avut mame în­ toată pu­terea cuvântului, spirite distinse, culti­vate care au ținut în societatea româ­nească un loc remarcabil, după­ cum re­marcabil a fost locul pe care l-au ținut în familie, fondamentul­­ societății. Cei care împi­­g astăzi fetele la cultură înnaltă, condiționează o stranie evoluție a vieței­ sociale românești, a familiei în special.­­ De la aceasta se îndepărtează printr'un soia de școlă­rească înclinare suna liceana de cum a apucat să se creadă studentă , iar când a ajuns la Universitate atunci se crede „băiat" pe de-a ntregul până și fără o­­bligațiile sociale ale acestuia. Cum să se mai gândească la un­­ cămin in care ea să fie puterea creatoare de viață, la copii care sunt prelungirea ființei ei fizice și morale 'n timp, la­ propria ei menire care este de­ a fi f­emeie înainte de toate. Oh, da, evoluția societății moderne, egalitatea sexelor odată cu egalitatea socială care face din fiecare vis un paladiu al vieței ,­liber trăito­r. Dar se poate viață liber trăită în afară de ce ce institue esența însă­și a colecti­vităților umane la baza căreia stă nu femeia licențiată ci femeia procreatoare fără de care ajungem la stingerea ra­sei ? Gravă meditare pentru cine poar­tă răspunderea vieței românești. CH. CRUNTU Numărul viitor al „VREMI” apare Duminică 18 Ianuarie.

Next