Vremea, ianuarie-iunie 1931 (Anul 4, nr. 157-193)
1931-01-15 / nr. 159
An. IV. Vo. 159 15 ianuarie 1931 4P ARE JOIA SI DUMINICA Biroifll. mmii STR. CAROL, 10 TELEFOANE 344/36 și 311/35 PAGINI - 3 Lei Mustafa Kemal, președintele republicei turcești, încurajează opera de modernizare predând personal caracterele latine, de curând introduse în mod obligator în Turcia. De-a lungul zilelor... Orice s-ar zice; tot concurența e stimulentul vieții. In dragoste ca și în politică, în industrie, ca și în comerț. In dragoste femeia, în politică alegătorul, in industrie și comerț consumatorul sunt fericiții spectatori ai exibiților celor ce prin toate mijloacele, caută să dovedească superioritatea... mărfii lor. * Priviți campania electorală pe care ,.partidele“ noastre politice o desfășoară cu atâta intensitate în vederea alegerilor parlamentare ce vor avea loc în curând în câteva părți ale țării. Grava noastră problemă financiară și economică e rezolvată în câteva clipe de optimiștii oratori improvizați ai întrunirilor publice din provincie. Ce doare pe cetățeanul român ? Lipsa de bani. Și dobânzile exagerate ?... „Vom aduce bani în țară ... Vom scădea dobânzile !" Strigă orice agent electoral al tuturor grupărilor politice, cu o siguranță de sine care frizează dacă nu întotdeauna inconștiența, de multe ori ridicolul. Și slavă Domnului, de altceva o fi ducând lipsă România ,dar de partide politice, nu ! Avem atâtea, încât... nici semna nu s'au mai găsit la biroul electoral pentru a satisface pe toți amatorii de candidatură. D. Simion Mândrescu, șeful grupării... (să fim iertați dar ne scapă din memorie titulatura grupării d-sale) a voit și d-sa să candideze. Adresându-se însă Consiliului Central electoral pentru a se acorda „Partidului său un semn electoral a constatat că nu mai sunt astfel de semne și de aceea a fost nevoit să renunțe la candidatură. Ge om norocos e d. Mândrescu să se vadă scăpat de „pacostea“ de alegeri fără ca lumea să poată spune că a evitat lupta și contactul cu alegatorii !! E o dovadă că soarta îl protejează... " Evident.. .d. Mândrescu nu a avut norocul d-lui Jean Th. Florescu, șeful altei grupări politice românești, care s-a pomenit deputat așa:„ pe negândite... într'o noapte, fără cheltueli, fără emoții, fără bătae de cap. Și șeful „Omului liber“ nu face acum decât să sărbătorească „triumful“ acestei grupări. Oficiosul său anunță cu litere de-o șchioapă că primul reprezentant al grupării „Omul liber" a intrat în Parlament... Ca și cum moartea lui, Vintilă Brătianu ar fi un triumf al acțiunii,Omul Liber“. „ Ce vreți ?... fiecare încearcă pe cât poate să ia ochii mulțimei. Numai că. de !.... mulțimea ‘să nu’gândească altfel... și să hotărască intrarea în normal a societății românești . Oh ! Dacă ar putea și mulțimea să-și strige gândurile ei, pe jumătate, măcar de cât și le ascund oamenii noștri politici!... Câtă seriozitate nu s‘ar imprima vieții noastre publice.!... SECUNDUS SECRETE DE STAT Ziarele au anunțat că Ministrul de Externe a suspendat pe d. Em. Lahovary, directorul Cifrului și l’a trimis in fața comisiunei de disciplină ,,pentru divulgare de secrete de Sai“. V. Lahovary, adică, a avut candoarea să stea de vorbă cu un reporter pe care l’a pus in curent cu stadiul sau cu dificultățile conversațiilor dintre Varșovia și București. Reporterul, ca orice reporter, s'a repezit la gazetă cu ,,știrea“ fierbinte-calde”, iar directorul său, care pretinde că se pricepe in ale diplomației i-a dat drumul fără nici un fel de scrupul sau numai de ezitare. De-aci ponoasele d-lui Lahovary. Cine e vinovat, și mai cu seamă, in ce măsură ? Destăinuirea in sine nu prezintă nici un fel de interes deosebit. Este evident că nici un Forteing Office nu informează presa despre stadiul unor conversațiuni și evoluția lor, mai cu seamă când acestea se raportează la semnarea sau reînoirea unor alianțe. Pe de altă parte, Forteing Office-urile din toată lumea, nu stau nici o dată de vorbă cu reporterii. In toate țările din lume, ziarele dau politicei externe o atențiune deosebită.Politica externă formează o rubrică specială cu care este însărcinat un ziarist cu multă pricepere, cu multă experiență și familiarizat cu tradiția diplomatică. In Franța de exemplu, ci se chiamă Auguste Gaprain, Sauerwein, Pertinax, Saint-Brice sau A. de Gobart. Informați în mod permanent ei dețin propriu zis secrete de Stat, dar, prin înalta înțelegere a lucrurilor pe care o au nu dau ziarului lor decât ceea ce trebuie dat, restul formând pentru fiecare un material informativ propriu care-i permite o spontană înțelegere a unei situații date. De aceea, nici Franța, nici guvernele ei nu riscă cu dânșii nici un fel de surpriză displăcută. Dar toate acestea se petrec ,,aiurea". La noi, politica externă se face frumușel pe cale de ,,informații" și știut este că informațiile sunt de domeniul reporterilor. Ori, prin definiție, reporterul ignorează genul de informații care se comunică directorului sau principalului redactor politic al ziarului, și atât. Reporterul, pe de altă parte, se crede făcut pentru orice , e , născut Talleyrand, băiatul, din chiar clipa în care a călcat fie chiar cu stângul, într’o redacție. Și cum nimeni nu-l trezește din îndrăznețul său avânt , cum se stă de vorbă cu dânsul, băiatul găsește în practica cotidiană a turneului său de reporter o justificare a tuturor pretensiunilor sale. Asta până calcă în străchini, dar, și atunci, gloaba, ca să zic așa, nu o plătește el. Talleyranzii de duzină sunt necesari presei pentru că iei sunt începutul și sfârșitul tuturor virtuților profesionale. In fond, cine i-ar blama ? Și de ce ? Nu ei au dat forma aceasta de fapt divers politicei externe. Nu ei o condiționează. Și dacă totuși ei pretind să se ocupe de dânsa este pentru că :,cei autorizați“ au consimțit să dea acestei politici forma și metoda specific reporteri nească. Dar atunci, dacă-i așa —• și așa este ! —• de ce alóla supărare in palatul Sturza, de ce la adresa unui diplomat tabou până eri măsuri atât de drastice încât seamănă mai mult a răzbunare decât o pedepsă disciplinară. D. Lahovary nu a făcut decât ceea ce face toată lumea, de sus în josul erarhiei corpului, fără a excepta pe nimeni. Atunci ? de după paravan,,, X. mântuirea prin popor. In haosul nostru politic general, alegerile parțiale capătă o importanță extremă. De un an de zile, și mai bine, lumea toată așteptă să se producă o schimbare în conducerea statului. Și dacă această schimbare căpătase în primăvara anului trecut o oarecare precizare, suirea pe tron a Regelui Carol, cu tot cortegiul de fapte ce-au urmat ,pe care nu le găsim nimerit să le amintim, a amânat rezolvarea problemei politice românești pentru o dată ce pare că nu se mai apropie. Și, să mărturisim, situația nu-i nici așa de ușor de descurcat. Grupurile politice de tot soiul ce s’au ivit toate, nu din vreo secesiune a poporului, ci din ambițiuni și interese personale, au produs o zăpăceală a cărei profunzime în populație nu a putut-o încă nimeni măsura o nouă consultare a voinței populare, singura în stare să dea o deslegare hotărâtă problemei, apărea deci cu atât mai necesară, cu cât rezolvarea crizei nu mai permite prea lungi amârnări. Intr’adevăr criza politică a antrenat o serie de consecințe funeste în activitatea economică națională. Slăbirea autorității actualului gmt.rn, prin neseriozitatea oamenilor ce Voripun, prin incapacitatea lor de atâtea ori manifestată, precum și prin intrigile de tot soiul din partidul național țărănesc, a produs în țară o lipsă totală de nncredere în guvernanții de azi. De aci stagnarea în toate domeniile-Anemia crescândă în activitatea economică nu-i numai efectul crizei mondiale ce-a avut repercusiuni atât de adânc, și în țara noastră. Ci este în primul rând efectul neîncrederii pe care particularul o are față de actualii conducători ai Statului. Economiile particulare, aceste elemente atât de prețioase oricărei desvolări economice naționale, nu mai sunt date pieței spre folosire, pentru că nici un individ nu găsește în actualul guvern seriozitatea și pregătirea necesară pentru a-i da securitatea că avutul său nu va fi atins de nimeni și nu nici un fel. Iar neîncrederea odată pătrunsă în opinia publică, oricine o poate spori cu ușurință, dar nimeni nu o poate opri. Bunul simț pretinde în primul rând îndepărtarea actualului guvern pentru a se putea nădăjdui într’o înviorare a vieții românești. Vodă, însă, singurul în măsură să accelereze schimbarea de regim, dintr un exces de prudență și mai cu seamă din dorința Sa de a nu i se aduce nici o imputare că a ieșit din cadrul unei perfecte vieți parlamentare, nu a luat nici o hotărâre pentru a satisface această nevoie a poporului. De aceia opinia publică așteaptă cu atâta legitimă nerăbdare alegerile parlamentare Din ele monarhul va putea trage concluziuni și lua hotărâri la adăpostul „voinței populare". Și, oricât s ar spune din viitoarele alegeri parțiale se pot scoate serioase concluziuni pentru toată România, dat fiind că în cele patru părți ale țării a fost convocat colegiul electoral. Poporului îi este dat așadar să se mântuiască singur. Să nădăjduim că va ști să folosească prilejul C. A. DONESCU S’au schimbat vremurile Cine nu lucră, mânca lui D-l Vidrighin la plecarea și a luat 3.000.000 lei pentrudihnă. (Ziarele) sa o- Numărul șomeurilor crește și în Statele Unite. Clișeul nostru reprezintă pe deputatul Hartley ,ajutând un șomeur care vinde fructe, în apropierea Parlamentului. FEMEIA KODAK intr o substanțială cuvântare pe care a ținut-o mai eri, Capul Bisericei a relevat strania îmbulzeală la carte de la război încoace și care dă alte roade decât cele așteptate. Patriarhul României s-a oprit mai cu seamă asupra faptului că, în această îmbulzeală, fetele se numără cu duiumul. Și înalta față bisericească socoate că acesta este un rău mare asupra căruia trebuie 'să se oprească cu zăbavă cei care conduc destinele tarei. . . '" Desigur. Problemă educației.femenine este o problemă și complexă și gingașe. Complexitatea ei vine. ..de la curentul social care a împins femeia în luptă pentru viață. Gingășia ei stă in înțelesul, pe care femeile îl dau acestei „independente". Fapt este că fetele nu mai sunt crescute pentru măritiș. De sus in josul scărei sociale preocuparea de seamă este diploma după cum dorința cea mai vie a parvenitului ,este să se vadă înnobilat. Băgați de seamă , Goana după diplomă este altceva decât preocuparea de a înmagazina o sumă de cunoștințe generale pentru a putea figura cu cinste în viața socială, ci pur și simplu, în ce privește fetele, o deviate de la sensul social al misiunei lor în mijlocul colectivității. . . . . Altă dată, fetele erau „crescute la pension" și-am avut mame în toată puterea cuvântului, spirite distinse, cultivate care au ținut în societatea românească un loc remarcabil, după cum remarcabil a fost locul pe care l-au ținut în familie, fondamentul societății. Cei care împig astăzi fetele la cultură înnaltă, condiționează o stranie evoluție a vieței sociale românești, a familiei în special. De la aceasta se îndepărtează printr'un soia de școlărească înclinare suna liceana de cum a apucat să se creadă studentă , iar când a ajuns la Universitate atunci se crede „băiat" pe de-a ntregul până și fără obligațiile sociale ale acestuia. Cum să se mai gândească la un cămin in care ea să fie puterea creatoare de viață, la copii care sunt prelungirea ființei ei fizice și morale 'n timp, la propria ei menire care este de a fi femeie înainte de toate. Oh, da, evoluția societății moderne, egalitatea sexelor odată cu egalitatea socială care face din fiecare vis un paladiu al vieței ,liber trăitor. Dar se poate viață liber trăită în afară de ce ce institue esența însăși a colectivităților umane la baza căreia stă nu femeia licențiată ci femeia procreatoare fără de care ajungem la stingerea rasei ? Gravă meditare pentru cine poartă răspunderea vieței românești. CH. CRUNTU Numărul viitor al „VREMI” apare Duminică 18 Ianuarie.