Vremea, iulie-decembrie 1931 (Anul 4, nr. 194-218)
1931-07-05 / nr. 194
An. IV. Mo. 194 5 IULIE 1931 4P DUMENIEA Ilnirili / BUSOIEști i Slut. CAROL, 18 TELEFOANE 344/36 fl IV 35 S PAGINI 3 LEI VREME POLITICA — ECONOMICA - FINANCIARA - LITERARA - TEATRALA Director: Vladimir Al. Donescu De-a lungul zilelor... Orice s-ar spune vieața noastră publică ieste dominată de cel mai autentic spirit de mahala. Cine a asistat la ultimele ședințe ale Parlamentului nu se pote mândri cu numele de român. Parlamentarii noștri și-au dat poalele peste cap, înjurându-se și țigonindu-se reciproc, asemenea profesionistelor amorului, invidioase una pe „succesul“ celeilalte. începând de la bătrânul domn Cuza și sfârșind cu tinerelul domn George Brătianu, toți au speculat atitudinea ce fiecare a avut-o față de actul de la 8 iunie, în acelașini scop de a-și micșora adversarul în fața Suveranului. Vorba d-lui Duca, parcă asta interesa țara în momentul de față ?“ m Astea toate spre norocul guvernului care poate să lucreze netulburat. Mai cu seamă de când nimeni nu mai poate să intre în ministere. „Nimeni“ !... vorba vine. Regulamentul nu-i chiar așa de categoric decât în primul său articol. In celelalte sunt atâți „totuși“, „dar, dacă“, „însă“, încât se poate spune că de azi înainte va intra în ministere oamenii „pe sprinceană“. De pildă art. 21 dă voie ziariștilor să intre în ministere în fiecare zi între orele 11—13. Totuși, „în caz de urgență vor putea fi primiți și în alte ore, ,anunțându-se prin biroul de informațuni. Chestia e, cine apreciază urgența ?... ■ Presa se bucură însă de o deosebită din partea guvernului. atenție Are chiar un subsecretar de Stat la dispoziția ei. D. Pangal a declarat-o categoric că atribuțiile sale sunt de-a sta necontinu la dispoziția presei spre da și verifica informațiile, ce privesc a țara noastră. Ce-o fi urmărind guvernul cu asta ?... Crede că va face pe reporterii gazetelor să ia știri numai de la noul și specialul subsecretar ?.. Doamne ! Doamne ! ce naivitate. Păi băeții noștri sunt prea „șmecheri“ ca să se lase „duși" în chipul acesta. Explicația e mai simplă. D. Iorga a voit să decearnă un titlu d-lui Bangal. Dar în definitiv... un subsecretar de Stat mai mult sau mai puțin... Senzațională este însă reintegrarea d-lui Dobrescu. După ce l-au dat prin tărbacă cât nu au mai putut, guvernamentalii îl scot azi basma curată. ..D. Dobrescu a fost reintegrat, spune comunicatul ministerului de Interne, fiindcă nu d-sa e vinovat de ce sa întâmplat la Primărie, ci... colaboratorii săi. Logic ar fi deci ca acum să urmeze suspendarea „colaboratorilor“. Dar ce are a face logica și cu politica. Dealtfel în orice măsură a unui guvern nu trebuie căutată logica ci... un interes ascuns. Primele de export, de pildă. Credeți că au fost înființate ca să se încurajeze exportul de grâne ?..• Aș !.. Ministerul de finanțe a găsit un nou sistem de impozite : taxele pe consumație, care ar trebui să alimenteze fondul destinat primelor, vor fi cu siguranță creiate pentru acoperirea golurilor bugetare. ■ Dar lucrurile nu prea interesează pe oamenii noștri politici, preocupat azi de chestia Parlamentul „partidelor“. Vrea de Iorga: să desființeze partidele sau nu ? Iată problema care frământă pe toți reprezentanții națiunii. Iar guvernul nu se ostenește susținând că ei cu toții sunt oameni noui. Dar o ciudată coincidență s-a întâmplat zilele trecute la Cameră în această privință. D. Vâlcovici se străduia cât putea să dovedească de pe banca ministerială, că d-sa și cu toți colegii d-sale sunt oameni, noui ce vor să schimbe fața țării românești. Dar n‘a apucat să se așeze la locul său ministrul lucrărilor publice, că apare d. Argetoianu la tribună cu un proect de lege prin care.. înființa un nou subsecretar de Stat al Bugetului. Oameni noui, cu obiceiuri vechi... mulțumim de transformare. SECUNDUS i Rectificarea bugetului In momentul când guvernul cercetează posibilitățile de a se rectifica bugetul actual pentru a se da țării și un buget echilibrat și mai cu seamă servicii publice reale, socotim necesar să punem în discuție nevoile justiției românești, dare sunt de o acuitate ce nu suferă întârziere în satisfacerea lor. Am avut deseori prilejul să arătăm aci rolul covâlrșitor pe care justiția îl are în alcătuirea unui stat modern. Demer.chzul atunci cum executivul își largeșt astăzi din ce în ce atribuțiile sale, dând naștere la acel arbitrar de-a întrecut orice margini în țara noastră. Justiția e deci nu numai chezășia pentru o normală desvoltare a vieții private, ci și un adevărat și tot atât de necesar frâu al activității discreționare a administrativului. Justiția română are însă nevoie de o completă reorganizare a structurii ei pentru a răspunde acestei meniri, fiindcă guvernanții noștri din trecut în tendința lor de a executivului cele mai absolute puteri, au nesocotit cerințele unei bune organizări a justiției. Pe de o parte au neglijat principiul unei bune Salarizări a magistraturii, bază a principiului de justiție însăși, iair pe de altă parte au creat acea sumedenie de comisii speciale care funcționează azi pe lângă mai toate departamentele ministerei ale, călcând în picioare alt fundament al justiției: nimeni nu poate să fie propriul său judecător. Intr'adevăr aceste comisii — care n’au nimic comun cu jurisdicțiile tehnice din alte state— sunt niște alcătuiri hibride fie magistrați de profesie alături de reprezentanți ai ministerului în acelaș timp parte în proces. înțeleagă oricine cât prestigiu arai poate avea justiția pulverizată în acest fel. Ceea ce susținem aci nu este pornit din dorința pură de-a face teorie, ci din cel mai înalt simțământ ce ni-1 dă practică în această privință. Și ca să ilustrăm afirmațiunile noastre cu in exemplu, vom cita un caz recent care dovedește cât de greșit înțeleg ministerele noastre rolul acestor comisiuni de judecată pe care voesc să le transforme în simple oficii puse sub tutela departamentelor respective. Intr’adevăr în luna Iunife anul acesta, niște întreprinderi comerciale s’au pomenit cu o adresă ministerială — circulară — prin care li se făcea cunoscut că apelurile ce sunt iin curs de judecată în și nevoile justiției fața unor comisiuni speciale de apel nu vor mai putea fi sub nici un motiv amânate. Iată textul acestei circulări: „Prin prezenta avem onoarea vă înștiința că dela 25 iunie a. c. nu se va mai admite, sub nici un motiv, nouă termene de amânare, apelurile urmând a fi rezolvate numai în baza dovezilor prezentate în instanță“. Cine credeți că iscălește această circulară ? Președintele comisiei ?... Doamne ferește ! Președintele comisiei e un magistrat în adevăratul înțeles al cuvântului. Nu circulara o iscălește un director din minister. Acelaș funcționar care reprezintă în fața comisiei interesele ministerului, deci parte în proces. E adevărat, domnul director nu are noțiunile de drept necesare ca să știe că circulăm de soiul acesteia nu au absolut nici o valoare. Deasemenea cunoaștem delicatețea d-sale ca să nu bănuim că ar fi în stare să aducă intenționat jigniri eminenților magistrați cari fac parte din acea comisie de judecată. Nu-i mai puțin adevărat însă că circulara a fost dată de ministru* peste capul comisiunei, și ca atare a dus o gravă atingere autorității acestatei instanțe de judecată. Fiindcă ministerul voiește astfel să dovedească că aceste comisiuni speciale sunt în subordinile sale. Ceea ce nu-i numai in elegant ci chiar grav pentru prestigiul justiției noastre. Nu, hotărât! Justiția română trebuie să fie reintegrată în adevăratul ei rol. Și prima condiție pentru aceasta e ca să se desființeze toate comisiunile speciale creiate absurd și inutil pe lângă atâtea departamente ministeriale. Iar cu banii economisiți astfel să se sporească salariile actuale ale tuturor magistraților. Am făcut o experiență destul de tristă în trecutul nu prea îndepărtat, ca să nu ije dăm seama că magistratul, cu prețul celor mai strașnice sacrificii, nu trebue lăsat să trăiască in mizerie. Fiindcă mizeria este cel mai rău sfătuitor al omului. Pulverizarea justiției și lefuri exagegerat de midi, pentru magistrați, iată două elemente ce concură atât de bine la distrugerrea principiului de justiție însăși. Contra lor trebue deci să lupte actulul guvern. Și prilejul cel mai nimerit pentru a le înfrânge pe amândouă i-1 dă raetificarea de azi a bugetului. C. A. DONESCU In acest număr : " VREMEA LITERARA Cu colaborarea d-lor : Cezar Petrescu, Barbu Lăzărreanu, Șterban Cioculescu, etic. Continuarea notelor de drum din AMERICA DE NORD ( de Georges I. Duca de după paravan Discuția 1st mesaj care, după dorința guvernului, trebuia escamotată — și a și fost în bună parte — a prezentat, totuși, aspecte destul de interesante. Camera este o arenă din care lupta dreaptă este exclusă, încât adevărul țâșnește din când în când numai după un colț de friză, dinte o replică ce a scăpat de pe buze imprudente, sau... o vorbă de spirit care trădează o întreagă mentalitate. D. Spulber , ce nume exotic pentru un descendent politic al lui Vlad Țepeș, și-a citit, cu mâinile la spate și inălțându-se ritmic în vârful picioarelor ca să se lalse apoi pe tocuri — dar fi zis Un kabin care citește sfânta carte — o diatribă contra partidelor, natural, deși „pepiștii" care erau contra partidelor și contra parlamentarismului, sau băgat prin ,,Uniunea Națională" în parlament unde țin să se deosebească de consângenii lor din majoritate pripiținicheluța ce-și au pus-o la butonieră. In prealabil, tot grupul s-a adunat pe culoar în jurul d-ilui Gr. Filipescu la un conciliabul care semăna a conspirație. Cu toate acestea, majoritatea a fost nepăsătoare iar opoziția indulgent ironică. Simte toată lumela că „dictatura" și „anti-garlamentarismul" au luat apă la galeși. Cine ar fi crezut e atâta ardoare delicioasă se va topi între frazeologie căreia îi lipsea până și accentul necesar ca să ne facă să credem că s a isprăvit cu noi toți care gândim simplu și cinstit la realitățile care ne înconjoară și care cer să fie scutite de parodii de tot felul! Și mărturisirea acestei politici de parodie stă toată în prezența permanentă a șefului țepiștilor la Cameră unde nu a intrat, și-i pare rău, și în care va intra la prima ocazie. Deputăția este cel mai sigur antidot al Dictaturei, — cu D. mare. D. A. C. Cuza ocupă tribuna pentru a citi o „declarație". Toată lumea a fost surprinsă de tonul președintelui L. A. N. C. care nu semăna deloc cu cel din timpul campaniei electorale. „Jidanii" n au fost pomeniți deloc, niciodată, în micile manifeste gălbui răspândite cu profuziune. Doipro fi mic pătrățel de hârtie lipit pe felinare grăiar . Partidele jidovite au prăpădit țara. Uniunea națională este tot partid-Votați pe A. C. Cuza. Și iată că A. Cuza, odată ajuns în Cameră redevine ce a fost mai înainte, trivial, după ce a fost un președinte de vârstă decent. Asta nu surprinde atât cât pasivitatea d-lui Iorga care, în capul băncii ministeriale zâmbea cu indulgență , se gândea, se vede, la frățietatea gare-l legase de d. Cuza și la tonul pe care-l regăsea, aidoma cum îl avea și el. m . Cum d. Cuza, tare pe legătură remijtă cu d. Iorga devenit prim-ministru de când s-a despărțit de d. Cuza — și nu ar fi devenit dacă nu se despărțea — propaga distrugerea partidelor cu un aer de umorist întârziat de altfel, d. R. Franasovici a interpelat pe d. Argetoianu care ținea locul Premierului pe banca ministerială : — D-le Argetoianu, d. Cuza atribuie d-lui Iorga și guvernului intenția de a duce lupta de distrugere a partidelor... ■— Te rog să mă ierți: eu țin locul d-lui prim-ministru și, ca dânsul, mă ocup de corecturi... a răspuns singurul om politic ! din cabinetul de telhnicieni pe care ni i-a hărăzit destinul. Pe băncile opoziției cineva e subliniat : r ‘ — Sfânta Treime ! Dar nu ne-a spus cure-i sfântul Duh rău...fl D. Goga a fost acid cu d. Iorga și virulent cu majoritatea d-sale. Să spicuim.... Desigur d. Iorga și ale d-sale „evoluțiuni‘ . , „Și atunci domnilor au fost evoluțiuni, și au fost evoluțiuni repezi. Această psihologie individuală cu evoluțiunile ei repezii nu a putut să fie urmată de psihologia colectivă cu particulara ei tardivitate. Pentru că ce s’a întâmplat ? j „Domnul Iorga avea o doctrină. Când începea să fermenteze în spiritul public.. când opinia publică se pregătea ca să îmbbrățișeze această doctrină și când se potnea oarecum avalanșa de simțire, pregătită de doctrina d-lui Iorga, către autorul doctrinei, când ajungea la el îl găsea pe baricada adversă. „Aceasta explică faptul că în curs de 25 de ani nu și-a putut constitui un organism politic, un fel de partid ' și pentru că doi cari năzuiți să spuneți adevărul ca și minei trebue să constatați împreună cu mine că un sfert de veac d. Iorga a vrut să facă partid. Voci de pe băncile majorității. Nu a vrut. . D. OCTAVIAN GOGA : Domnilor, a avut toate atribuțiunile externe ale vieței de partid : secretar general, șef de organizațiune, congrese, cuvântări, toate le-a avuți au lipsit numai partizanii. Dar d. Goga a ținut să dea o aparență — sau să-i găsească una, — majorității și-a întrebat: — Căci, domnilor, ce sunteți domneavoastră ? Din mijlocul „oamenilor subțiri“ sa ridicat acest formidabil răspuns : . ..Suntem români! Nu mai notăm ilaritatea care a zguduit toată Camera,majoritatea și banca ministerială inclusiv: „Domnilor, a doua categorie. Știți foarte bine că fiecare regim politic când cade își are sacrificații lui. Când a căzut regimul cenzitar au avut foarte mulți sacrificați. Au făcut și ei ce au putut : s'au retras în colțuri de divertisment social, la club, ,îr liniștea discretă, unde nu era plinul aerului zbuciumat al votului universal. Și atunci, sunt foarte multe epave, scânduri din corabia naufragiată, care a căzut, a sistemului cenzitar. Acolo a intervenit mână meșteră a domnului Argetoianu: „îmi închipui domnilor desputați, ce reviriment sufletesc se va fi produs acolo în unele clipe. Au probabil iluzia că strălucește din nou soarele peste creștetul lor și invitați să ia contact cu massele populare, linul la Ciuc, altul la Satu Mare (ilaritate)jă întreb, dacă nu a fost cazul să reînvie cuvântul istoric: „bonjour, popor“. D. profesor N. Iorga, președintele Consiliului : Nu l cunosc ! Hohote... Dar tare ne-ar mira dacă monsteop Tzotzoi Lahovary nu ar trimite șefului guvernului o pereche de martori în calitatea d-sale de guvernamental. A venit apoi rândul fripturiștilor și d. Goga, vorbind „de ai săi", de cei care au plecat de lângă dâmsul și care-i scriu „cu mâhnire ca să se justifice" citează această lapidară scrisoare a urmia: „Iartă-mă, șefule, că m a atins și pe mine duhul vremei“. Duhovnicescul suflet al d-lui Serghie Niță a suferit... Ce de mărturisiri întru adunare ,constituită chipurile ca să formeze chiagul unei degenerări morale!... D. Iorga s'a supărat in cotifra unui reporter care a dat în vileag opinia unei Universități despre proectele sale școlare. Pe reporter l-a dat in judecată pentru... abuz de încredere. Noțiunile de drept, în spiritul d-lui Iorga sunt foarte confuze, ca și scrisoarea ce a urmat acestui istoric eveniment, scrisoarea adresată directorului „Universului" și din cprecizăm cu o deosebită distracție următorul pasagiu: Ghici ghicitoarea mea... „Așa fiind, dorind să știu dacă „Universul“, ziar independent, care din declarațiile către mine ale d-lui Stelian Popescu, că este dornic să afle de la mine intențiile melenu consideră reproducerea comunicatului redactat de reporterul Atanasiu, dar în judecată pentru abuz de încredere, ca o lipsă de dreptate față de mine care fiind că sânt președinte al consiliulului de miniștri nu merit a fi tratat în tot ce vreau pentru binele țării, în acest fel“. X.