Vremea, martie-iunie 1944 (Anul 17, nr. 740-755)

1944-06-11 / nr. 753

4 pagini LeI Sto ABONAMENTE : MVoole« 3 LUNI 400 LEI Xbxa poștală plătită in numerar cf. »probării Nr. 81bl/554/1»40. DIRECȚIA: VLADIMIR DONESCU ANUL XVI. — Nr. 753. — DUMINICA 11 IUNIE 1944. • Xc . V / PENTRU INSTITUȚII 5000 lei anual IN STRĂINĂTATE DUBLU Proprietar: Ziarul „Vrem­ea” S.A.R. BUCUREȘTI, Str. CAROL IO Faza hotărâtoare .έn ziua de 6 Iunie, cel de-al doilea războiu mondial intrat în faza lui hotărîtoare. Ar­a­mate de milioane de oameni, pre­gătite ani de zile, au așteptat zi de zi tot cu mai multă încordare momentul suprem al uriașei cioc­niri. Și Europa, acest bătrân câmp de bătălie, pe care s’au înfruntat atâtea ambiții, atâtea erezii, dar și atâtea idei și forțe isbăvitoare, a intrat în ziua de 6 Iunie din nou în vârtejul hotărîtor de destine. Desigur că nimeni dintre noi, în măsura în care simte că face parte din populația acestui conti­nent, nu sub­estimează, nu trebue să sub­estimeze semnificația — crucială — a zilei în care marea luptă a început. Căci prin des­­lănțuirea ofensivei în vest, răz­boiul se apropie de punctul lui culminant, punct de pe care ori­cine va putea vedea — deslușit — cum se limpezesc apele. Pentru această limpezire, se bate astăzi nu numai Europa, ci aproape omenirea întreagă. Se bate sub semnul unui viitor, pe care fiecare îl speră, îl vrea altfel decât trecutul apropiat care a dus la catastrofa pe care acum o trăim tot mai intens. Bunuri și vieți omenești nenu­mărate au căzut până acum pe nenumăratele câmpuri ale uriașei lupte, care a început la 1 Septem­brie 1939 pentru ca apoi să cu­prindă tot mai multe popoare, tot mai multe spații. Intre aceste bunuri și vieți jert­f­ie acestui necruțător războiu se numără și cele românești. Mic, cu un trecut greu încercat, popo­rul român a resimțit și resimte mai mult decât popoarele mari, e mijloace și rezerve îndestulă­toare, nu numai sacrificiile tacute pe frontul propriu zis, dar și gre­lele distrugeri dinăuntrul țării, în spatele frontului. Iată de ce sensibilitatea poporu­lui român e poate mai ascuțită decât a altor popoare acum când războiul a intrat în faza lui deci­sivă. Atenția lui e mai încordată acum ca oricând, urmărind cu vigilență războiul pe scara lui mondial De aceea, evenimentele militare din apusul Europei sunt analizate și interpretate nu in sine, ci în complexul lor, fiind lucid raportate la situația de pe frontul de Răsărit. Nu există — și nu pot exista — două războaie distincte pe so­lul european. E unul și aceiași, cu un front la Est și unul la Vest, și operațiile în desfășurare vor decide de soarta Europei, care se află între aceste două Deasemeni nu există mai fronturi, multe tabere adverse, decât două, acele pe care le știm cu toții. A ne lăsa pradă celor care-și fac iluzii asupra unor eventuale disensiuni din tabăra anglo - americano - rusă, ar însemna una din cele mai mari greșeli, însuși faptul deslănțuirii invaziei constitue su­­pema dovadă a consensului celor trei conduceri, hotărîte să dea a­­cum asaltul decisiv. Realitatea a­­ceasta este, și ea trebue privită în față, deschis, fără a o ocoli și fără a o vedea prin ochelari înșelători. Că mâine, raportul de forțe în Europa și în lume ar putea fi al­tul decât cel de astăzi, e posibil. Dar actualmente, în faza decisivă în care a intrat războiul, raportul de forțe este și rămâne acela pe care-l cunoaștem prin experiența noastră și prin ceea ce vedem și vom vedea in jurul nostru. A ști să tragem concluziile lo­gice din suflul furtunii care a în­ceput la Apus și care se va înlăn­­țui cu cea de la Răsărit, — iată scopul suprem către care trebue să tindă mintea și forța fiecărui Român luminat. In aprecierea si­tuației, trebue să avem conștiința justă a raportului de forțe care se înfruntă și care se vor înfrunta cu atât mai vârtos în săptămânile ,și lunile ce vor urma. Această conștiință justă a ra­portului de forțe ne-a călăuzit în trecut, ea ne-a ajutat să trecem greutățile ce au părut adesea in­surmontabile. Să ne amintim, nu de altcineva, dar de Ștefan cel Mare, al cărui ascuțit simț poli­tic s’a exercitat de atâtea ori cu folos și a cărui subtilitate a atins punctul cel mai înalt în momen­tul când, pe patul morții, a co­municat acel — cunoscut — tes­tament politic fiului și urmașu­lui său Bogdan. Luciditatea creatoare a lui Ște­fan cel Mare nu s’a împiedicat de ceea ce, în cursul lungii sale domnii, n’a putut fi considerat de el decât doar ca un accident, ca un trecător semn al unor factori care nu se încadrau în realitatea politică a sectorului în care se afla Moldova. Ștefan cel Mare a urmărit în politica sa permanenți­­, ceea ce constituia realitatea care isvora firesc din așezarea ță­rii și din raportul de forțe defi­nit pentru el, în funcție de acea­stă așezare. Astăzi, după 440 de ani, exem­PLUL ȘTEFAN (Continuare în pag. 3-a) , n­rul 747 din 30 Aprili. al „Vremii”, ocupându-ne de posibilitățile invaziei, și între­­ântîu-ne unde se va produce, afirmam: „dacă conduce­rea aliată vrea cu adevărat să deschidă cel de-al doilea front în Europa, atunci ea este obligată să întreprindă acțiunea importan­tă tocmai acolo unde condițiile sunt mai grele, adică unde apăra­rea germană este mai formidabilă ca oriunde. Am numit Franța de nord-vest (regiunea de peste Ca­nal), Belgia și Olanda”. Și argumentul nostru era urmă­torul: „Fiindcă numai în acest sector, înaltul comandament aliat s’ar pu­tea bucura de acele avantagii pe care le dă ceea ce se chiamă o bază apropiată. Ori, insula brita­nică, în special regiunea Londrei, constitue rezervoriul de oameni, de material și baza aeriană și navală pentru aviație și flotă”. In continuare, arătam că „dată fiind tăria fortificațiilor germane de coastă ca și potențialul defen­siv al forțelor masate în acest sec­tor nevralgic, nu se poate con­cepe o încercare de acțiune fără o uriașă pregătire de aviație și apoi de artilerie marină, sub „protec­ția” cărora va trebui să se proce­deze la debarcarea trupelor și ma­terialului, în special tancuri și ar­tilerie. Ori pentru ca aviația să aibă eficacitate în acțiunea ei, e nevoie de o rază de acțiune cât mai scurtă”. „Din regiunea Lon­drei, avioanele pot ajunge în tim­pul cel mai scurt deasupra obiec­tivelor din sectorul indicat de noi și se pot tot atât de repede întoar­ce înapoi, pentru a face o nouă în­cărcătură de bombe și pentru a schimba cât mai des piloții”. La fel în ce privește flota. Ne-am îngăduit aceste citate, dela 30 Aprilie, pentru că ele înfă­țișează astăzi întocmai situația, așa cum a început ea să se des­fășoare în dimineața zilei de 6 Iu­nie. Franța de nord-vest, regiunea, „de peste Canal” e tocmai Nor­mandia cu porturile alese de înal­tul comandament aliat: Cher­bourg și Le Hâvre. De ce ? Pentru că distanța între însemnatul port Le Hâvre, tot în golful Senei, e numai află­de circa 150 km., Le Hâvre fiind La fi același timp cel mai mare port de trafic din nordul Franței, iar re­giunea terestră dispunând totodată de o vastă rețea de comunicații.­. Fluviul Sena (cu o lungime de 776 km, este navigabil pe 541 km., în­cepând de la orașul Troies, fiind canalizați pentru navigație și a­­fluenții săi: Aube, Marne, Oise,­­ unde au și fost debarcați parașu­­tiști pe calea aerului. Caen se află pe râul Orne, dar e la o distanță de mare de circa 20 km. Cât despre Cherbourg, care constituie obiecti­vul principal al atacurilor a­­liate, el este cel mai însemnat port de războiu din acest sector, fiind înzestrat, în afară de șan­tiere navale, cu trei baze aviatice militare. Să se observe, totodată, că re­giunea aleasă pentru debarcare e cea mai apropiată de Paris, spre care duce întreaga rețea de comu­nicație a sectorului. Se înțelege că nu sunt excluse și alte debarcări, în alte părți, dar e greu să se creadă că secto­rul Cherbourg, Caen, Le Havre să fi fost ales pentru una din a­­cele „alarme false” de care a vor­bit cândva d .Churchill și că pen­tru o asemenea falsă acțiune să se fi folosit atâtea mijloace și să se fi făcut atâtea sacrificii ca acelea care s’au făcut și se fac. Din indicația dată prin radio Francezilor, Belgienilor, Olandezi­lor și Norvegienilor de către res­pectivii șefi politici de la Londra, indicație de a se depărta cu cel puțin 35 km. de țărm, ar rezulta că ne putem aștepta la alte de­barcări pe coasta pomenită. De ase­­menea din faptul bombardării re­giunii de comunicație dintre Fran­ța de sud-est și Italia de nord­­vest, ca și a coastei dalmate, s-ar putea deduce intenții de acțiune în Franța de sud și în Dalmația, acțiune ce ar porni din Corsica și din Italia. Aceasta rămâne de văzut. Ceea ce e sigur, deocamdată, e că în sec­torul unde au debarcat la 6 iunie. Anglo-Americanii dovedesc, după expresia unui comentator german, că de data aceasta au luat taurul de coarne. Nici n’o mai puteau, dealtfel, lungi, fără riscuri, — deo­potrivă — militare și politice. Căci tot ce s’a hotărît la Teheran — pentru scurtarea războiului — ar fi fost pus în grea cumpănă, însăși alianța cu Rusia Sovietică putând fi sdruncinată, dacă Anglo-Ame­ricanii n’ar fi trecut la ofensiva atât de mult pregătită și atât de mult trâmbițată. E de prevăzut, totuși, că deslănțuirea ofensivei sovietice va mai întârzia puțin, pentru ca Moscova să se convingă pe deplin, de gradul în care s’au angajat aliații ei la Vest și în același timp, chiar din punct de vedere strict militar, înaltul co­mandament sovietic e obligat să aștepte o fixare profundă a forțe­lor germane în Vest. Cât despre modul cum s’a des­­lănțuit invazia, s’a văzut că în­­tr’adevăr aviația și artileria ma­rină au avut un rol din cele mai mari, dacă nu hotărîtoare. Mii de plecări a efec­tuat aviația aliată asupra regiunii unde s’a produs debarcarea, numai în timpul cuprins între miezul nopții de luni și ora 8 a dimineții de marți, 6 iunie. Atacul aviației s’a efectuat asupra fortificațiilor de coastă ca și asupra spatelui ime­diat al frontului de coastă. Am dat acestea, pentru a arăta la ce uriașe sforțări e nevoit a fi supus înaltul comandament aliat pentru a putea spera să facă față cu succes formidabilei apărări ger­mane. (Căci conducerea germană a acordat și acordă frontului din Vest o importanță extraordinară adică cea justă. „Germania își dă seama de importanța orei ace­steia” a spus d. dr. Dietrich, șeful presei Reichului în dimineața zi­lei de 6 Iunie). După acțiunea de bombarda­ment și în timpul ei (spre sfârșit) trupele aero­purtate și de para­­șutiști, totalizând aproximativ 4 divizii, au început acțiunea com­binată de debarcare și de aterizare în regiunea dintre Cherbourg Le Havre. Aceste trupe sunt com­ și puse din Englezi, Americani și Ca­nadieni.­­In ce privește vasele de războiu și de transport, proporția e: 3 vase engleze, 2 americane, iminența mă duc să privesc pădurea imensă mărginită pe o lăture de un parc cu copaci bă­trâni. E presărată toată de super­be, de departe, flori albe, un fel de crini foarte evazați, o varietate de nuferi de uscat. Merg să exa­minez mai de aproape aceste flori neașteptate. Nu sunt, vai, decât ex­cremente de ciori. Cu toate acestea, câmpul nu era mai puțin frumos. Ce nevoie aveam să-l scrutez fir cu fir! • I­ parcul cu copaci e o adevă­rată crescătorie de ciori. Un cron­cănit plin de modulații inanaliza­­bile, ossianesc, se învârte pe dea­supra pomilor. Spiritul de vârtej al tribului de ciori este așa de obse­dant și de tipic romantic, încât nu m’aș uimi să văd cum pomii ies din rădăcini, bocind, și execută un sbor fantomatic pe deasupra câm­pului, spre a se așeza apoi la loc. „ CINE-mi tot vorbește de purita­tea porumbeilor? Cioara e mistică și pare a se înmulți fără niciun gând erotic printr’un descântec in­fernal. Dar porumbeii merg în­­tr’unn bărbat după femelă, într’o excitație sexuală continuă. Porum­ Testul procentelor fiind reprezen­tat de flotele franceză, norve­giană ,olandeză, belgiană, poloneză și ffreacă. Trupele debarcate fac parte din corpul expediționar aflat sub co­manda generalului britanic Ber­nard Law Montgomery, acela care s-a luptat cu mareșalul Rommel în Africa de Nord și care, apoi, în fruntea Armatei a VIII-a, a de­barcat în Italia la 3 Septembrie 1843 .Comanda supremă a forțelor germane de apărare o are mareșa­lul von Rundstedt, ajutat fiind de mareșalul Rommel. Forțele aerie­ne germane sunt comandate de mareșalul aerului Speerle, iar cele aliate de sir Leight Malony. Fazele — în chip amănunțit ale operațiilor din prima zi — pu­blicul cititor le cunoaște din ziare. Noi aici, nu facem decât sinteza lor. Cea mai adâncă pătrundere aliată era miercuri dimineața la Caen, pe străzile căruia se dădeau lupte aprige. Important pentru desvoltarea operațiilor este însă Cherbourg-ul și Le Havre, pentru a se putea stabili capetele de pod și pentru ca forțele de oameni și material să poată într’adevăr „in­vada” continentul. Ori, până la ora când ne încheiem cronica (Miercuri ora 10 dim.) nici cel de-al doilea comunicat al înaltului comanda­ment aliat nu afirmă decât, vag, că operația de debarcare a decurs și decurge conform planului. Zilele ce vin sunt hotărîtoare pentru stabilirea și consolidarea capetelor de pod, și numai după această operație urmează angaja­mentele mari în lupte terestre. Deocamdată nu suntem deci decât în prima fază a invaziei, cea a debarcării. Ocuparea Romei a trecut, din cauza invaziei, pe al doilea plan, ca și repercusiunile politice pe care această ocupare le-a avut deocamdată: abdicarea regelui Italiei, în favoarea fiului său, nu­mit „locotenent general al Rega­tului”; preluarea — temporară — de către Mareșalul Badoglio a co­menzii militare și civile a Romei și a teritoriului ei aflat în zona de războiu; denunțarea de către Badoglio a armistițiului cu Fran­ța încheiat de către Mussolini în iunie 1940; guvernul S-a a­­nunțat demisia guvernului Ba­doglio și totodată schimbarea actualului statut internațional al Italiei din acela de cobeligerant în acela de aliat. ANALIST belul scoate un geamăt gutural și emfatic, porumbița clocește quasi­­interminabil. Nu vezi în purtarea porumbelului nimic delicat, ci in­tenția frenetică de a se înmulți. 0 I­ schimb rața! Pace un număr meschin de ouă, mai mult din o­­bișnuința artistică de a nu lăsa să dispară nuanța mamnoree ,,ca­pul de rață" și abandonează misiunea ingrată a maternității găinii. Rața ia pentru mine aspecte pre-raffae­­lite. 0 AZI, în zori, am auzit cântând o privighetoare. Insă (deformație literară) n’am rămas entuziasm și Cânta exact ca în Brătescu-Vo­nești! • VACA a fătat un vițel de toată frumusețea, coloarea smântănei cu pete de ciocolată. Vițelul e obiec­tul celor mai afectuoase atenții din partea oamenilor. Douăsprezece mâini se plimbă mângâietoare pe părțile trupului său. Bietul animal e încântat dar își face iluzii asu­pra sentimentalității umane. Va fi tăiat peste câteva zile și mâinile sunt ale persoanelor care s-au în­scris la carne. Fiecare estimează anticipat partea sa: unul capul cu creerul, altul pulpa, altul secțiunea de la rinichi. Unul, care s’a înscris pentru limbă, îmbie pe vițel cu mari gingășii să scoată afară din gură acest organ, spre a-și da sea­ma dacă poate fi gătit cu măsline.­­ MORALITATEA animalelor mi s’a părut totdeauna foarte dubcion­cuili timide, începe să sugă o vacă vecină din coșar, care și-a adus aminte de vechi voluptăți din copi­lărie.­­ De câte ori, avioanele inamice a­­par pe cer în stoluri, ereții se strâng în formațiuni asemănătoare și se ridică în direcția lor. La fel ciorile în zone mai joase. Fi­ va la mijloc un sentiment de­ frăție carni­voră, un salut funebru? • UNGHIURILE de vedere diferă. Comunicat de războiu în gazetă . ..Atacul din noaptea trecută asu­pra coastei inamice a fost îngrozi­tor și mult mai violent ca cel din noaptea precedentă. El a durat o oră și exploziile au fost atât de puternice încât toată coasta noastră a­ fost zguduită. Câteva avioane dușmane au fost doborâte . Pe marginea acestui text soția comentează c­u creionul: „Ce gro­zăvie!”. Soțul însă, referindu-se la ortografia cuvântului doborîte, ob­servă: „Ce analfabetism!”. • AM făcut o faptă rea. Apăruse pe drumul colbos al satului un vânzător de morișci de hârtie. Zece lei una. Am făcut socoteala că dacă le-ar fi vândut pe toate, totuși ne­gustorul ar fi avut un câștig mi­zerabil. Copiii ieșeau în porți, plini de cupiditate, însă niciun părinte n’a cumpărat vreo jucărie. Pedago­gia rurală nu admite asemenea dulcegării. Morișca e simplă. Un pătrat de hârtie tăiat până aproape de centru pe patru raze pornind din unghiuri. Apoi petalele întoarse al­ternativ peste centru, helicoidul, și totul prins apoi într'un ac de gă­­mălie-ax, fixat pe un băț. Am fa­bricat la repezeală o astfel de mo­­rișca­, fiindcă negustorul dispăruse pe șosea, și am dat-o unui băiețaș care a plecat glonț cu ea. Peste o jumătate de oră, toți copiii aveau­ câte o morișcă în mână. O copiase pe a mea. Când negustorul ambu­lant s’a reîntors cu marfa lui ne­vândută a rămas demoralizat de a­­ceastă concurență. Dacă aș trăi în epoca lui Traian Demetrescu aș continua astfel: „Atunci am scos, înduioșat, un pumn de mărunțiș din buzunar și am umplut mâna bravului vânzător, etc". Realitatea este că n’am făcut, așa, ci am râs de uimirea plagiatului de a se ve­dea urmărit de morișoi de fabrica­ție locală. ARISTARC I­D SITUAȚIA • PUBLICITATEA LA ADMINISTRAȚIE TELEFOANE 3­69 90. 8 63 15 1l 8 90 66 înscris reg. Publ. per. Nr. 1030/938 Starte meditații — „Cooof! Arde­ l-ar focu dă burbandament să-l arză! Ia te uită, soro, mai mare jalea, oarbă, schiloadă dă amân­două picerele și fără o fustuliță pă ea !” (Desen de Ioana Basarab) A 249-a săptămână de război

Next