Ziarul Călětoriilor, 1897 (Anul 1, nr. 1-15)
1897-11-26 / nr. 5
34 ZTARUL CAUETORITLOR Masacrul de la Mogadis Nu e poate de jurul împrejurul Africeî, nici o coastă așa arsă de soare ca aceea de la Benadir. O nemișcare mormântală domnește peste acele dungi de nisip ce s’ar putea lua din depărtare drept o tivitură în jurul mare! pânze albastre a măreî. Apropiindu-ne însă de coastă, zărim un șir neîntrerupt de dealuri joase, uniforme, și unde în zadar s’ar căuta o tufă, cât de mică. Printre micile golfuri formate de poalele acestor dealuri sunt posturi mici, în cari, cu bărcile lor foarte mici putând să ocolească stâncele de coraliu de pe lângă coastă, fac pe mijlocitorii între caravanele din interiorul uscatului şi flotilele comercianţilor indieni. De vreo zece ani, o naţiune europeană, Italia, şi-a înfipt pavilionul în patru porturi principale de pe acea coastă: Brava, Merka, Ouarcheik şi Mogadis. In împrejurimile acestuia din urmă s’a desfăşurat o dramă teribilă, în care consulul general italian şi tovarăşii săi şi-au pierdut viaţa. înainte d a începe povestirea acestei aventuri sinistre, e necesar să dăm câteva amănunte asupra triburilor somale. Africanii aceştia, numiţi somali, sunt cunoscuţi din antichitate; se văd protretele lor în picturile vechi egiptene. Insă e greu a se spune unde îşi au originea, căci tipul lor nu se leagă de nici unul sau altul, cuprinzând el însuşi o mulţime de varietăţi. Ţinutul lor, adică peninsula care se termină cu capul Gardului, e teatrul răsboaelor neîncetate. Desigur, nu se poate găsi în toată Africa o ţară unde suferinţa să fie mai mare. Pe lângă jafurile şi torturile cari însoţesc războaiele, mai e apoi situaţia crudă în care trăesc sclavii. Adeseori se văd apărând de pe o stradă îngustă a satului un şir lung de robi, mergând în chip dureros, deoarece picioarele lor sunt încătuşate între bare groase de fer. Aceşti robi fac muncile cele mai grele sub teribila arşiţă a soarelui şi sub loviturile de bicid ale gardienilor. In vremea asta, stăpânul lor stă la umbră, în lene, şi seara, când sclavii îşi încetează munca groaznică, dînsul se duce şi le aruncă cu dispreţ rămăşiţele festinurilor sale. Cât despre femee, despre soţie, ea nu e mai bine tratată ca robii. Un proverb al somalilor e astfel: «Dacă nu-ţi despreţueşti nevasta, copiii şi servitorii, vei fi dispreţuit.» Un explorator povesteşte următoarea scenă pe care a văzut-o la somali. Pe o podeală de scânduri ridicată în mijlocul satului stătea un tiner îmbrăcat cu cele mai frumoase podoabe ale sale. Mai mulţi alţi tineri stăteau în jurul acestui altar pe care ’l ridicaseră chiar el pentru camaradul lor cu ocazia căsătoriei lui. Astfel somalul care stătea la două metri de la pământ, era un logodnic care ’și aștepta logodnica pentru a se cununa cu densa. Fata sosi escortată de alte fete. Dintr’o parte și din alta fură rostite mai multe cuvinte din cari exploratorul, care stetea la pradă în apropiere, nu înţelese nimic. Pe urmă, d’odată logodnica se aruncă cu faţa la pământ şi viitorul sod bărbat Îi dădu atunci vr’o 20 de lovituri de bicid din toate puterile sale. Nenorocita ţipa sfâşietor în tot timpul esecuţiune. Apoi mireasa alergă, îmbraţise şi sărută genuchii călăului seci, mulţumindu-l din adâncul inimei. Căsătoria era acum săvârşită, de vreme ce soţul îşi stabilise drepturile sale de stăpân. Ar trebui volume întregi pentru a se enumera obiceiurile ciudate ale somalilor, căci în fiecare sat obiceiurile sunt altele. Un alt sentiment de care e stăpânit poporul somalilor e acela al răsbunărei; el e cea mai mare voluptate a riveranilor fluviilor Djuba și Uebi. Intr’una din zilele de toamnă, când căldurile cele mari se mai potoliseră, consulul general italian Cecchi, însoţit de comandanţii vaselor de rosboid Volurno şi Stafeti, căpitanii Matei şi Montgiardini, precum şi de alţi cinci ofiţeri, plecă în interior pentru a vizita pe sultanul Gliazi. Escorta se compunea din câţiva marinari italieni şi dintr’un detaşament de soldaţi indigeni (aseari). Seara, coloana se opri şi’şi stabili un lagăr lângă satul Soffdi. Noaptea era prea întunecoasă şi nu se putea urma călătoria printre tufe, căci vecinătatea fluviului Vebi dă aci pământului o vegetaţiune deasă şi spinoasă. Nimeni nu se gândea la vr’o primejdie. De mult timp somalii nu mai arătaseră nici o nemulţumire. Neobositul Cecchi, după cunoscutele sale exploraţiuni în Abisinia cu Antinori şi Chiasini, credea că îşi termină strălucita carieră dând definitiv patriei sale o cale către centrul Africei, prin bogatele platouri de la Gallat. Pe la mezul nopţei totul era liniştit; s’ar fi auzit şi sbârnâitul unei muşte pe câmpul jumătate luminat, unde se odihnea coloana. Dincolo de lagăr, în întuneric, nici cel mai mic sgomot. Cecchi visa poate de familia sa, de scumpul sod oraş Pesaro, unde s’a născut la 1849, de bucuria vedere! casnice, de voluptăţile gloriei. El se credea aproape d’aşî încorona opera, în plină siguranţă. Se înşela amarnic. D’odată răsunară în umbră strigăte ascuţite. Somalii, înarmaţi cu lănci, năvăleau din toate părţile asupra lagărului. Erau spăimentători cum eşead dintre tufe; nu li se vedea deocam dată de cât ochii scînteetorî şi sălbatici şi dinţii albi. Ei se repeziră mai interdia santinele, apoi la cel cari dormiad, întocmai ca nişte fiare flămânde, ucizend pe toţi cari le cădead în mână. Era un spectacol înfricoşetor. Cu toate astea, ofiţerii şi consulii nu’şî perdură cumpătul. Dînşii adunară pe cei cari mai rămăseseră în viaţă şi începtră a se retrage întreţinând un foc vid contra asediatorilor. Insă somalii sunt mulţi şi sosesc mereu ; unul cade şi 10 îl iad locul. Cecchi şi tovarăşii sei sunt aduşi din ce în ce mai mult în strâmtoare. Toţi europenii fură ucişi pe rând, cu încetul, afară de doul amatelor cari au isbutit să fugă. Apărarea aceasta eroică a durat până în zori. Când sosiră în fugă întăririle de pe cele două vase de războid, soarele eșea din Oceanul Indian şi primele lui raze cădeau asupra cadavrelor mutilate groaznic ale lui Cecchi și oamenilor săi Somalil a ucis pe Cecchi ca răzbunare pentru o pedeapsă pe care italienii o dăduseră unui sat somal. O coloană de marinari a prins și omorît pe instigatorii atentatului. Canoniera Governo a bombardat în urmă satul Djezirah, locuit de somalii cari luaseră parte la masacru. Gei*vesir-3Ialissol EPISOADE DIN CÂLVORIA MEA LA polul mmn ii Ghieţurile nu se astâmpără ; azi am suferit iar o apăsare puternică, începe cu pîrîituri de-a lungul vaporului, apoi sgomotul crește din ce în ce, ca un vaet, un bubuit, apoi o uruitură şi vaporul porneşte să se ridice în sus. Sgomotul e tot mai puternic, până ce ajunge să semene cu isbucnirea tuturor sunetelor unei orge : vaporul se sguduie, se clatină şi se ridică uneori în salturi, alteon încet, pe nesimţite aproape. E o plăcere simţită pentru noi să ascultăm sgomotele acestea, cu încrederea pe care o avem în soliditatea vaporului nostru. Un altfel