Ziarul Călătoriilor, noiembrie 1912 – noiembrie 1913 (Anul 13, nr. 1-52)
1913-01-15 / nr. 10
in I ZIARUL CĂLĂTORIILOR $1 AL ŞTIINŢELOR POPULARE Camilla Flammarion Camille Flammarion a’a născut în anul 1842 — este deci în vârstă de 70 ani — In comuna Montigny le Roy din departamentul Haute-Marne. La vârsta de patru ani, micul Flammarion știa să scrie și să citească. Mai târziu, In școalele primare, Prefectul departamentului 11 remarcă dintre toti elevii. Familia dorea ca Flammarion să se facă preot. Când avea zece ani, viitorul astronom fu trimes în orașul Langres să studieze cursurile seminarului din acea localitate. Chiar dacă Flammarion s’ar fi făcut preot, e mai mult ca sigur că ar fi fost un preot-astronom, cum sunt mulţi, mai cu seamă în Anglia. Flanfinarion a plecat însă din seminar fără obişnuita binecuvântare pentru a deveni preot; el a venit la Paris, unde şi-a luat bacalaureatul, cu care prilej fu remarcat de cunoscutul învăţat cabinet. Ştiinţa II atrăgea mult pe Flammarion; încă un seminar find ,el studiase toate principalele chestiuni ştiinţifice, ba la acea vârstă — 15 sau 16 ani — scrisese o „Cosmogonie universală!“, care bineînţeles nu s-a publicat. Se întâmplă însă ca Pasteur să citească manuscrisul prea tânărului învăţat. Pasteur rămase uimit de erudiţiunea lui şi-l sfătui să-şi consacre viaţa studiilor ştiinţelor naturale. Dar nu, astronomia avea mai multă influenţă asupra lui, şi iată că în anul 1858 intră ca elev astronom la observatorul din Paris ,al cărui director era faimosul Leverrier, descoperitorul prin calcul, al planetei Neptun. Patru ani de zile, elevul astronom fu de o rară activitate; el se familiariza repede şi cu calculele astronomice şi cu observaţiunile cu lunetele. Acestea din urmă mai ales, 11 atrăgea mai mult ca orice. Ore întregi rămânea la ocularul lunetei, contemplând pustiile peisage lunare, sau alte obiecte cerești. Tot privind planetele, tot cugetând asupra nenumăratelor stele — sprn ce populează cosmosul — Flammarion începu să plămădească ideia primei sale scrieri: Pluralitatea lumilor locuite. Pentru ce numai Pământul ar fi locuit? O planetă dintre miile şi milioanele de planete din întregul univers. Visele lui la ocularul lunetei fură întrerupte de bruscheţea lui Leverrier. In urma unei neînţelegeri ce avu cu acest savant irascibil, Flammarion, după o şedere de patru ani, părăsi observatorul. Intră la biroul de longitudini, în calitate de calculator al mişcărilor Lunei pentru „Connaissance des Temps“. Tot cam în acelaşi timp el luă conducerea revistei „Cosmos“, şi publică diferite articole de popularizare astronomică în Magasin pittoresque şi în le Siècle. Dar tot nu era mulţumit: organiză deci conferinţe publice pentru popularizarea ştiinţei astronomice, propagând astfel ideile ştiinţifice asupra corpurilor cereşti până şi în masa poporului. Lumile închipuite ţi lumile adevărate văzu lumina zile; scrierea aceasta era un supliment al Pluralităţi lumilor locuite şi apariţia si era îndreptăţită prin marele aweeew eu dar« fusese primită prima scriere, pe care o apreciase până şi Sainte- Beuve. încetul cu încetul, Flammarion începu să-şi câştige independenţa; o dată cu renumele, cu gloria, iată că şi starea lui materială se schimbă. In 1866, Flammarion îşi dete demisiunea de la biroul de longitudini. In Dumnezeu în natură Flammarion apără câteva idei filozofice scumpe lui, apără pe Dumnezeu cu ajutorul ştiinţei. Dar nu numai astronomia şi filozofia ocupau mintea lui; meteorologia, care şi azi candidează la titlul de ştiinţă exactă îl atrăgea. Pentru a face deci cercetări meteorologice, iar pe de altă parte pentru a simţi senzaţiunea cea mai frumoasă , aceea de a părăsi Pământul cel puţin pentru câteva clipe, Flammarion făcu mai multe călătorii cu balonul, cu care prilej întreprinse interesante cercetări asupra curenţilor aeriani şi a gradului de umiditate din atmosferă. Tot in acelaşi an (1867), Flammarion incepu publicarea unei serii de volume intitulate: „Studii şi lecturi asupra astronomiei”. Până în 1874 el scrise alte nenumărate studii ca Istoria cerului, Lumen, Copernic, etc. Ziua de 20 August a acelui an a fost una din cele mai frumoase din viaţa celebrului astronom francez; în acea zi el s-a căsătorit cu o femee, care este şi azi tot colaboratoarea şi admiratoarea lui. Opt zile după cununie, Flammarion şi d-na Silvia Flammarion au făcut o călătoria cu balonul. Ziarele vorbiră mult timp despre această călătorie. Flammarion scrisese Pluralitatea lumilor locuite, scrisese Lumen sau Povestea unui suflet, dar nu-şi căpătase încă adevărata celebritate. In 1879, publică Astronomia populară, care stârni un entuziasm fără margini. Cartea aceasta îl puse în comunicaţie cu toate sufletele de pe globul pământesc însetate de misterul infinitului. Academia franceză a premiat această scriere cu premiul Montyon. In prezent sunt 125.000 de volume din această frumoasă operă, care a fost complectată mai târziu cu „Stelele“ şi cu „Pământurile cerului”. In 1889 apăru Urania acea scriere poetică, tradusă în toate limbele culte, ba chiar şi în româneşte apoi „Sfârşitul Lumei”, Planeta Marti”, operă mare in 2 volume, etc. Deşi ajuns la vârsta de 70 de ani, Flammarion e încă în vigoarea talentului lui. Nu trece un singur an, in care să nu tipărească o nouă scriere şi nu numai de astronomie. Cu aceeaşi competinţă scrie despre geologie în Lumea înainte de creaţiunea omului, ca şi despre meteorologie in Atmosferă, dacă nu se ocupă de fenomenele telepatice ca în Necunoscutul.. Secretar general al societăţei astronomice din Paris, societate pe care a infiinţat-o dânsul, el se ocupă şi de bunul mers al acestei societăţi, insuflând numeroşilor ăi membrii o dragoste din ce in ce mai vie pentru Astronomie. Îngrijeşte şi de buletinul astronomic al acestei societăţi, conduce anuarul astronomic, dirijează observaţiunile de la Juvisy, se deplasează oricând e vorba să observe o eclipsă interesantă, ba are şi timpul să călătorească in alte ţări îndepărtate. Am avut şi noi ocaziunea să-l vedem în Bucureşti acum câţiva ani, când învăţaţii noştri de seamă şi chiar oamenii noştri politici, împreună cu toţi membrii societatea astronomice s’au grăbit să-l primească în triumf. Flammarion a dus cu dânsul o frumoasă impresiune despre ţara noastră, despre care vorbeşte cu mari elogii, de câte ori îi se prezintă prilejul. Ultima sa scriere e primul volum de „Memorii”, dar sperăm că vor urma şi altele multe încă, deoarece la 70 de ani, maestrul e încă tânăr. Amatorii astronomi din România lui Îi datoresc tot entuziasmul lor pentru nobilul studiu al cerului şi nu e unul singur, care să nu aibă pentru marele astronom francez, o adevărată admiraţiune. Victor Anestin SANIE SAHARIANA Acest ciudat vechicul, construit pentru a asigura în deşert comunicaţiunea repede a fost inventat de un caporal mecanic, Gustav Cros. E un automobil cu propulsor aerian. Uşoară şi mlădioasă, se compune dintr’o ramă, care formează un triunghiu prelungit, care e pus pe trei osii purtând fiecare două roţi, şi dintr’un motor de 50 cal, pe care e înţepenită helicea. Un dispositiv ingenios permite fiecărei roţi a se muta după o axă perpendiculară pe axa mersului, astfel greutatea totală a maşinei, care nu este decât la 320 de kile, se găseşte deopotrivă împărţită pe cele şase roţi, ori care ar fi profilul drumului urmat. Mersul acestui curios vehicul e o serie de sărituri cari îl permit d a sări fără a păţi ceva pe dunele cele mai mari de nisip cari, în regiunea din Sudul Algerian, îşi ridică neterminatele lor culmi, prăpăstioase de partea vântului, rotunzite în pante dulci pe cealaltă coastă. De aci, numele de „Sauterelle” adică Lăcustă, dat maşinei. Din luna lui August, s’au făcut cu la „Sauterelle", interesante încercări. In timpurile din urmă, noul vehicul şi-a săvârşit In sfârşit prima-i călătorie însemnată. De pe malul Stilului, după Biskra, la „Sauterelle”, sărind, zburând spre oceanul de nisip, a condus pe generalul Baillaud până la Tugurt. Acest nou mijloc de comunicaţie va face cele mai mari servicii pentru pătrunderea franceză In deşert. J. Marcator După cifrele lui Michel, temperatura normală mijlocie este de 37 gr. la omul adult 10.000 litri de aer trec In fiecare zi în plămânii noștril. Schalatul omenesc sa compună On 199 MM