Ziarul Ştiintelor Populare şi al Călătoriilor, 1922 (Anul 26, nr. 1-51)
1922-05-16 / nr. 20
ZIARUL ŞTIINŢELOR POPULARE ŞI AL CĂLĂTORIILOR Marţi 16 Mai 1922 O savanii de altădată Lumea merge tante şi cu ea şi Sorbona. Ştiinţa nu mai are sex, şi acest lucru îl proclamă savanţii. S’a salutat, în istoria civilizaţiei, nu de mult timp, de câţiva ani numai, un nou capitol. E atât de nou acest capitol? Nu s’a ştiut (niciodată) unde se află sarcofagiul Cushnet de Pisan şi chiar dacă posedă ea un mormânt. Ar fi fost şi ar fi încă înduioşător de a vedea pe D-na Curie depunând o jerbă de flori pe lespedea care acopere resturile pământeşti a acestei femei de altădată. Cenuşa Cristinei de Pisan de sigur că ar trebui să tresară de bucurie la noutatea că o doamnă din Pranţa a primit laurii ştiinţei. Aceasta a fost prea fericita patroană a femeilor gânditoare. Sexul nu i-e mai puţin recunoscător: ea a inventat industria care permite scriitorilor a trăi din pana lor. Ar fi trebuit să se păstreze imaginea sa în sălile de redacţii. S’a cetit şi probabil ca puţin din lucrările Cristinei de Pisan, pentru multe motive, dintre cari cele mai puternice sunt pentru că suntem ignoranţi, frivoli şi ingraţi. Din fericire pentru Francezi, maeştrii au răbdare, ca Robinson, Petit de Jullevile, care şi au luat sarcina şi au gustat din plăcerea de a ceti pe această savantă. Ceia ce se ştie prin aceşti maeştri, din vieaţa sa e de o admirabilă frumuseţă morală. Tatăl său, medic şi astrolog al lui Carol V, a instruit-o în toate artele. Frumoasă şi savantă, ea a iubit pe soţul său, care era un notar cum se cade, «secretarul regelui». El a murit de tânăr, lăsând-o văduvă la vârsta de 25 de ani. «Hrănită cu delicii şi cu diesmerdări», ea a cunoscut sărăcia. Ea avea trei copii şi sarcina mamei sale, în acelaş timp pe când ea trebuia să susţie mai multe procese, să soliciteze pe oamenii de şicană şi pe ofiţeri. Ea se gândi de a face versuri ca să poată trăi. Baladele şi versurile de amor erau la modă pe atunci, şi a compus multe din aceste versuri Versurile acestei poete au plăcut prin aerul lor de voluptate. Ascultând-o vorbind de iubire atât de exact, a fost învinuită de a fi studiat subiectul său cu propria-i experienţă. Un erudit din secolul 18-lea, Roivin tânărul, a luat apărarea într’un memoriu cetit la Academia de inscripţiuni. Cristina a trebuit să sufere mult din cauza bârfelilor cari i-au atacat reputaţia , însă ea a fost, dealmintrelea, în mod avantajos răsplătită de succesul lucrărilor sale. Zgomotul acestui succes ajunse până la tron; un registru al Camerei de compturi, citat de onestul Boivin, arată că Cristina a primit, din partea lui Carol VI, o gratificaţie de două sute de livre. Poate că pe atunci era greu de a trăi făcând versuri. Cristina de Pisan se făcu deci prozatoare. Curioasă de toate lucrurile de inimă şi de spirit, Cristina vroi să fie filosofă, istorică, cronicară. Gloriile vechi şi evenimentele contimporane o pasionau. Ea a murit fericită aflând despre victoriile Jeanei d’Arc. Bună patriotă, ea a preferit ca să rămâe Franceză, refuzând ofertele lui Henric de Englitera și al ducelui de Milan. Acela însă din volumele sale care ar conveni să se cetească astăzi este: «Tezaurul Cetăţei Doamnelor». In acest volum se poate vedea ce trebuie să se facă ca să se revendece drepturile femeei de la imperiul ştiinţei. Se poate cunoaşte de asemenea că trecutul ne furnizează, asupra acestui punct exemple ilustre. D-l Briand, în Franţa, încredinţând, o catedră Dnei Curie, n’a făcut decât să reprezinte o ideie a lui Pitagora. Cristina, care era documentată asupra savantului Pitagora, ar putea arăta că femeile erau admise la şcoală de la Crotona. Filosoful distinse pe una din studioasele sale auditoare, frumoasa Theano; el o luă în căsătorie, deşi el avea mai mult de 60 de ani. Ea îi făcu fete, cari au fost pitagoriciane desăvârşite şi cari au răspândi doctrina tatălui lor în volume, inedite încă. Se poate deci găsi asemenea lucruri, şi multe altele încă, în opera Cristitinei de Pisan. Un manuscris de la Biblioteca Naţională din Paris arată pe această bunică a femeilor docte stând într’un frumos cabinet de lucru ogival. Văzând acest manuscris, trebue să credem că această miniatură adaogă un capitol la «Tesaurul Cetăţi Doamnelor». Care însă? Acela poate, în care ea admiră pe virgina Novella, însărcinată cu cursuri la Universitatea din Bolonia. Această fiică a lui Jean d’André era atât de versată în dreptul canonic, încât ea înlocuia pe tatăl ei. Ea avu pe Petrarca ca elev și-i explică «Decreta laie». Viitorului cântăreț al Laurei nu-i plăcea jurisprudenţa, cu toate acestea el venea la cursurile Novellei. Şi cum acest profesor era atât de frumos, muncipalitatea nu o lăsa să-şi facă cursul decât în dosul unei perdele... Decretul ministerial deci, atât de unanim aprobat, care deschise d-nei Curie porţile Sorbonei, are precedenţi în pretinsa barbarie a evului mediu. Vanitatea modernilor însă, face să se creadă că ei inovează... Petru T. Câdei Magistrat-Profet? ACTUALITĂȚI 1) Despre transmiterea puterei prin mijlocul undelor vibratorii intrun lichid, sau mai pe scurt Soma lalea descoperire a d- lui inginer Constantinescu s’a scris acum doi ani în revista noastră de către D-l Ştefănescu Radu, profesor al şcolii Politehnice Capitală. Acum despre aceasta vorbeşte şi revista franceză Sciences et Voyages într’un număr trecut. * 2) Helium, fiind după hidrogen gazul cel mai uşor, are proprietatea ca să fie inflamabil. In timpul războiului, pe când baloanele captive erau expuse atacurilor cu bombe incendiare, a început să se întrebuinţeze helium , locul hidrogenului şi pentr aceasta a trebuit să se extragă din anumite puţii din Canada şi Statele Unite. Dăunăzi s’au făci la Waschington sbory reuşite, cu un dirijat