Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)
1850-10-26 / nr. 34
136 ZCIMDEROUL. țului sării, cuprinde că acestu prețu să fie la o potrivire cu a a Romăniei, și cu începerea totu din timpul cănd s'au statornicitu adaosul la ani în Romăniea. Că o așa măsură însă sevotindusă peputincioasă de ace aplica asupra acelora ce cumpărăndu care au și rădicat'o și în neștiința cătimei contracturilor, cătu și în speranță că va veni într'o înțălegire cu antreprenorul, potrivitu cu Înalta poruncă ce Visterica au priimitu, s'au statornicitu terminul de începere la 15 sept. trecutu. Că după ce s'au adusu această măsură la știința tuturora prin foile oficiale, în urmarea Înaltei porunci, Vistierica au însărcinatu unu înadinsu amploiatu căruia i s'au datu instrucții să meargă la Ocnă, și să adune adaosul de zece lei cuveniți Visteriei de la toată sarea ce se va încărca din dealul Ocnelor din zioa arătată, respectăndu însă tocmelile ce D-lui Antreprenorul popelor va fi apucatu a săvărși mai înainte de 15 cent, spre care scopu amploiatul prin instrucții au avutu îndatorire a cere de la D-lui o listă lămurită pentru toată sarea, ce aru fi rămasu neîncărcată la 15 sept. din vănzările de mai nainte, lucru ce s'au împărtășitu și D-sale antrenorului. Că această dispoziție s'au făcutu pe încredere că o asemine sare nu va pute fi în vreo sumă însemnătoare. Că amploiatul mergămu acolo prin raportul subu No. - au tremisu Visteriei lista ce i s'au datu subu iscălitura D-sale antreprenorului, din care peste toată speranța se vede că sarea ce au rămasu la 15 sept. a se ridica din dealul ocnelor din tocmelile de mai nainte să sue la o sumă aproape de 30 milioane ocă, în cătumă caru deși în timpu de doi ani ce mai săntu din contractul ocnelor să poate consuma o parte dintr'această cătime, totuși la săvărșirea contractului se va pute găsi în țară o sumă foarte mare de sare, în cătu venitul consumației aru suferi multu în timpul viitoriu. Că totu în asemine timpu s'au primitu și reclamațiea D-sale antreprenorului ocnelor, asupra păgubirilor ce i s'aru fi pricinuitu din suirea prețului sării. Că Visteriea a văndu in videre pe de o parte folosul cel ce cuvine a trage din aplicație a Firmanului, iaru pe de alta a se feri precumu se va pute, ca venitul consumației în timpul viitoriu să nu pătimească prin înmulțirea sărei în țară la sfărșitul contractului și a se depărta și neînvoirile ce potu să nască cu D-lui antreprenorul, găsindusă și D-lui aice, au întratu cu el în tratație, spre a se pute găsi mijlocul, prin care Cărmuirea să poată agjunge la asemine scopu RE după multe tineri, care de cătră Visterie s'au răspunsu, socotindusă nepriincioase, in sfărșitul lui antreprenorul s'au mărginitu în propunerile pentru Nalachie dernière Principauté, mais qu'une pareille mesure élant inexéeutable Vesfiarie ignorant encore les quantités de sel vendues par l'entrepreneur et dans l’espoir qu’elle sentendga avec lui, a fixé, conformement aux ordres qu'elle a reçus, le terme du 45 sept. dernier pour Ghehesption de la nouvelle mesure et après avoir fait publier cette disposition elle a. délégué, d'après l’ordre supérieur, un de ses employés, qu’elle a chargé de resider à Ocna afin de percevoir le surcroit de 40 p. revenant la Vestiarie sur tout le sel qui sera chargé des mines d'Ocna à partir du jour précité, en respectant toutefois les transactions que l'entrepreneur des salines aurait passées ‘avant le 15 sept; à celte fin l'employé avait été chargé de demander à l'entrepreneur une liste de tout le sel qui n’aurait pas été enlevé jusqu'au 15 sept. sur les quantités vendues précedemment. Ces dispositions communiquées anssi à l'entrepreneur avaien été adoptées dans la persuasion que les quantités qu'il restait à transporter ne s'élevaient pas à une somme considérable; qu’ à la suite de ces précedents, l'employé de la Hestiaghie lui tgansmit une liste sous la signature de l'entrepreneur, liste dont 1 appert, au delà de topte altente, que le sel vendu et non enlevé jusqu'au 15 sept. s’elevait à la somme d'environ 30 millions dokes, de manière qu’en admettant même qu’ une partie de ce sel sera consommé dant l'espace de deux ans qui restent à courir jusqu’ à Ghehrigation du contrat, 4 se trouvera toujours à cette époque dans le pays une quantité considérable de sel qui compromettra fortement à J’avenir le revenu de la consommation; que néanmoins Ghentrepreneur a fait parvenir en même tems à la Hestiagie des plaintes sur les pertes dont 1 était menacé par l'augmentation du prix du sel; que la Vestiarie ayant en vue le double but de retirer l'avantage que lui était promis par l'exécution du Firman et de préserver autant que possible le revenu de la consommation à l'avenir de la souffrance que l'accumulation du sel dans le pays devait lui faire subir à l'expiration du contrat aetuel, et désirant en même terns écarter tout sujet de somplications, était entré en négociation avec lentrepreneur à l'effet de parvenir par un arrangement au but qu'elle s’était proposé; qu'après plusieurs propositions que la Hestiagie a repoussées gomme préjudiciables, dite vus s’est arreté à la proposition définiive dont le texte a élé mis par elle sous les yeux du Conseil, mais comme cette proposition contenait elle-mème la clause de faire transporter à Galatz aux tation du prix du sel décide que à dater de Pépoque le prix sera à laquelle gard de ceux qui ont déjà fait transporter assimilé à celui de le spgegoit a été appliqué le sel acheté par eux; que la la à cette, à Reà" piii țărnurile runărri. (Închiere) Într'o zi căndu ea șidea singură, cufundată în melancolicile ei cugetări, deodată ea se scoală cu repegiune, și esă în balconu., Astă dată simțirile ei nu o au înșălato; ea au recunoscutu foarte bine glasuri, accenturi pe care epa nu le poate uita. O trupă de țigani trecea la care depărtare de o bătrănă, ce samănă cu maică sa, și de pe o căruță; o altă căruță o urma, încărcată cu saci și cu panere. Unu copilu ducea unu magaru de căpăstru, bărbați cu fața smadă tare, cu ochiul scănteitoriu, însoțescu această caravană. Unul din trănșii, mai tănăru, mai veselu de cătu ceilalți, ținea în mănă desfătătoarea vioară, și face de răsună strunele și căntă promanță populară a seșinției sale”. „vientul șueră în codru; luna dănțuește ne valuri, țiganul ăși aprinde focul la poalele pădurei. țupai! țupai! Liberă este acvila în aer, liberu i somnul în flițiu, liberu'i cerbul în păduri; dar si mai liberu piganul în cămpușai! țupai! „Colpiliță, prei ts să casa rămăi înmea? ați voiu da strae de adepe, colieruri de galbeni. „Calul streapa nu părăsăște niciodată prea întinsa pustă pentru a avea o șea strălucită, vulturul nu părăsăște nici de cum stănca din munți pentru a avea o cușcă înaurită; copilul țiganului nu lasă nici de cumu libertatea din cămpuri pentru a avea strae de jderi, colieturi de galbeni. „Coliliță, prei tu să rămăi în casa mea? ați voiu da mărgărintare, diamante, fesuri de matasă supțire, unu patu de porfiră, unu palatu de rege. „Miergărintarele mele santu dinții mei alui, diamantele mele santu ochii mei cei negri ce sclipescu ka fulgerul, fesurile melesu părul meu ne care'l împletescu în găță lungi, patul meu este pămăntul verde, palatul meu este lumea, țupai! țupai! o întreba de oamenii sei. Nimeni o văzusă eP Liberă este acvila în aeru, liberu este somnul în fluviu, liberuii cerbul în păduri dar mai liveru i țiganul în cămpuri. țupai! țupai!, La cele întăi cuvinte ale acestui cănticu, țigăncușa eimit unu feliu de fioru electricu mi o năbuși lacrimile la strigătul voiosu și sonoru ce încheea refrenul, ea ce repezi afară din castel și alergă de se uni cu trupa cutrierătoare. Cănd barbatul ei se înturnă acasă, în zădar o căută în toate apartamentele și în toate aleile parcului, el în zădar șindu și nimenu știe ce s'au făcutu. Instinctul inimei îi descoperi hotărirea de ea au luatu. Exploa Kă spre a o găsi, aputcă pe unu drumu curmezișu de acel ne care mergeau țiganii, ce înturnă, călăuzitu de unu țăranu ce văzusă trecăndu caravana. În sfărșitu, după trei zile de pe liniște, de durere, el sosi într'o sară, căzutu de osteneală, la marginea unei țivuri în care țiganii poposisă. La lucirea unui focu pe care'l zedărăște unu copilu, el zărește un omu și o femee trași în lături și șăzindu unul lăngă altul. El ăși readună puterile, se furișază de alungul tufărișilor și agiunge, fără a fi văzutu, într'o departare de cățiva pași de părechea singuratică. Era femeea lui pe care căntărețul o ținea cuprinsă în brațe și care'i istorisin ne urmau grozavu o supărasă în splendida vieață a castelului. Nenorocitul soțu ce trase în tăpere mi ce întoarse acasă cu inima îmfrăntă. Nici unul din oamenii sei din acel timpu nu la văzutu surizindu, nici o femee nu cutează să străbată pănă la dănsului, căndu din întămplare el vede trecăndu pre o trupă de țigani, se închide în camara sa, și n e să pănă căndu trupa m'i foarte departe. X. MARMIER prpostu de T. C. dănsa pe drumul „ « !