Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)

1850-07-24 / nr. 7

­­­­ zinbeul. 27 rală fiindu de toți, că Contele Șah­ este iubitu­­­l — Raponsa Selailui ce așteaptă aicea peste căte­va zile, pentru ca să ce ducă la Na­­pagedi unde ape să serbeze punta lui cu frumoasa Contesă de Secau în vrăstă de șaptesprezece ani. Îndată după însoțire elu­are să se întoarcă la Agram. Cgdersarea trupelor în provințiile ita­­liene s'au începutu și se vor urma pănă la sfărșitul lui Septemvrie. Dealungul țăr­­murilor lacului Magieru au să se ridice șanțări spre apărarea flotei cei mici ce staționează acolo. Praga, 15 Iulie. Constituirea comunală cea nouă au începutu a se pune în lucrare în Boemiea. Cele întăi alegeri s'au începutu în cercul Egherului, în polițiile Gotesgalu și Platen. Asemine s'au pusu în lucrarea și publicitatea procedurei tribunalelor. — Ce îinștiințază de la Blooghen despre un cutremuru care au începutu la 11 oape in noaptea de la 14 acestei luni, la 2, la 2 3/4, la 4 mi la 7 oare s'au mai simțitu sfătuituri. Cea mai puternică au fostu la 3 oare mi au ținutu 6 secunde; s'au întinsu ca o uindă din nordu-apusu spre sudu-răsă­­ritu, și au desfăcutu tencueala păreților la care mai tărziu s'au văzutu crăpături. La Carlsbadu asemine au urmatu unu cu­­tremuru în Iulie pe la 3 oare de dimi­­neață, care au ținutu 2 minute și au fostu acompaniatu de unu vuetu surdu. Transilvaniea, 9 Iulie. Cu toate opune­­rile acelor grei naționalități și religii de aicea, organizațiea locală s'au săvărșitu­mai cu totul prin energie a Ministrului Bah, fă­­ră de a veni la o despărțire de margini geografice, de­și Sacsonii ar pute forma unu poporu cu totul deosebitu. Aceasta ei nu o potu critica, pentru că subtu împilarea pațională a Ungarilor și subiu cea religi­­oasă a Guvernului de mai painte ei nu pu­­teau să se ție decătu prin o retragere foarte aspră. Acum au venitu altu timpu, și precătu mai multu­ i de civilizatu unu poporu, pre atătu mai puținu trebue să se slăbească. Guvernul au găsitu calea de mizacou. În părțile ce săntu locuite mai multu de Sacsoni s'au rănduitu amploiați sacioni, în părțile mai multu romăne s'au rănduitu ro­­mani, puținu căte puținu vor șuta in alte părți pe acei ce s'au primitu spre cercare, și mestecarea se va întinde mai departe. Mulți se miază cum de s'au pututu găsi în­­tre Romăni amploiați de întrebuințare, în timpu cănd pănă acum aristocrațiea ungu­­rească iau tratatu totu­deauna la ne niște țărani netrebnici și numai multu, adecă ce­­va mai rău decătu ne dobitocul muniitoriu, pe care celu puținu ăl puteau vinde. To­­tuși s'au văzutu că în armiea austriană, ce nu cunoaște deosebire nici de nație, nici de religie se găsescu ofițeri și sub-ofițeri bi­­ne formați care sîntu de nație romănă, săntu înzestrați cu limba și încredirea ei, și în posturile unde amploiatul are nemij­­locită relație cu poporul, au cunoștințele cerute. Prin urmare s'au luatu din osebi­­tele regimente asemine oameni spre cercare, și prin aceasta s'au făcutu bunul începutu­­­­­­de a se înforma amploiați din indigeni. Au datu asemine amploiați și Bucovina care cu 70 de ani în urmă era încă parte de Moldova, și cu toate aceste au făcutu ca și Galițiea așa de minunate progresuri, pentru că nu o înpiedeca nici o nobleță po­­loneză. Păzitorii finanțelor sau amploca­­ții vămilor de pe mărgini s'au organizatii mai cu deplinătate, și prin aceștiea se poate înlocui ocupație a mărginilor ce se face astăzi prin regimentele mărginene de șced­­­eri, care de­și erau o școală bună pen­­tru infanterie ușoară, totuși n'au adusu mulțămire ca Croații în resbelul Paliei. Trebile bisericești asemine­au a se regula acum:; Episcopul unitu din Transilvaniea, care luase parte în rescularea Ungurilor, s'au trasu de la cine de o parte; unu pou vi­­caru­ generalu s'au rănduitu, care însă au Intratu cu pretenție ca Guvernul să întrevie în contra mișcărei dintre Romăni pentru desființarea unionei. I s'au declaratu înse că religiea este liberă, KB­elu poate do­­băndi aceasta prin învățătură, dar că cons­­tituirea învoește fie­căruea ca să se facă fericitu sufletește dupre cum DA Ba duce mintea. Prusiea. Berlinu 14 Iulie. Jurnalul Consttuționalu s'au opritu­­ri de poliție, pentru oare care cuvinte cuprinse în elu, în contra Guvernului. — ]­n medinga din 16 Iulie a Colegiu­­lui principelor s'au datu lămuririle ce lip­­seau încă asupra proposigiei Prusiei de a ce prelungi provizoriul unionei pe trei luni. — ]­n mini d­episa justiției s'au pregătitu proectul unei legiuiri asupra responsabili­­tății miniștrilor. Acestu proectu se va su­­pune în curăndu deliberării ministeriului Statului.­­ F Tribunalul Camerei regești au apro­­batu, în urmarea certrei procurorului sta­­tului oprirea traducerilor r­omanului lui Ev­­gheni­ Giu, întitulatu: „Misteriile poporului.”­­ Ratificațiea păcei închiete între Prusiea și Danemarca nu s'au făcutu încă nici de către unii guvernu, de­și multe din ele au înștiințato. Regaturile au respunsu că ar trebui mai întăiu să se înțeleagă asupra mo­­dului. Prin urmare cveștiea au luatu ur­­mătoarea privire. Cabinetele regaturilor au căștigatu opiniea că ratificațiea nu se poate face de cătră Plenum de Francfortu, care existează numai pentru scopuri cu totul ho­­tărătoare. De această opinie au fostu mai întăiu și Austriea. Mai tărziu înse cabine­­netul astrianu au recomendatu de a se fa­­ce ratificațiea de cătră Plenum, și acum se negoțiază guvernuri. această creștie între osebitele Alcea se crede că princepele Svartenbergu ar vroi să silească pe Pru­­siea, prin modul espusu mai înainte, a re­­cunoaște Plenumul, și se încredințază totu­­­­­­­­ș­ii căluștrii, cu o voace plăngăroasă, foarte linu cu unu muremăntu de muzică cu totul neregulatu, stăruindu asupra note­­lor de căntecu și iubindu pe cele de fantazie. Ei știu să deie acestor arii o espresie de întristare visă­­toare, de unu efectu estraordinaru. Adese­ori căndu cineva umblă în munții țărilor romane, aude de de­parte unu flueru care flueră cu dulceață unu căntecu de doru. O singură voace de muere ese­­cută melodica și sunetele fluerului se amestecă cu căntecul. Atunci se oprește fără voc­i ca domnitu de unu farmecu necunoscutu, spre a asculta mai multu timpu aceste suspine ale muntelui.­­ Amu întăl­­nitu mulți călători streini în țările Romaniei, care ne fiindu de locu de școala romantică, mi'au mărturisitu că acte căntece atătu de simple mi a­­­­tătu de espresive, le-au făcutu o impresie mai vie și mai profundă de­cătu toate aste gambade muzi­­cale ce se audu astăzi în salele de concertu și de teatru care sântu priimite cu aplaude nebunatice! Cănticele de lume (pomangere) sântu melodii făcute pe poezii mai noue, și au mai totu acelu ca­­racteru ca al baladelor. Ele diferă de balade în aceea că giucate Cumu muvementu mai iute, ele ser­­vescu asemine ca arii de giocu, cănticele de giocu sântu melodii escluzive pentru danțu. Danțul celu mai frecventu în politie este hora.­­ La pară ce gioacă hora, giocul de brău Hora se gioacă ast­fel cu: dănțuitorii, atătu barbați cătu și femei, al cărora numeru nu este ficsatu, se apuca de mănă și formează unu cercu. Die care poate întra și eși după placu.­­ Se gioacă în rondu îndoindu unu picioru, în timpu ce celalaltu face unu pasu înainte sau îndărăptu, totu de odată brațurile se clatină încetu, dănțuitorii se apropie sau întindu cercul, totu cu acele mișcări, ceea ce dă horii unu oare­care aeru de indolenție și de alene, care nu se întrerumpe de cătu de cătră vre unu veselu dănțuitoriu care manifestă veseliea sa bătăndu cu furie piciorul pe pămăntu. Această le­­gănare grațioasă se cuvine mai cu samă de a esprima în muzică, de aceea trebue să se apese mai multu baterea dintăi a fie­ cărei măsuri, și a doua foarte puținu. Cu cătu mișcările horii sântu line, egale, și lini­­șite, într' atăta cele ale giocului de brău sântu vioae și am­­ate. Dănțuitorii se ținu cu măna stăngă de încingătoare, punăndu măna dreaptă pe umerile ve­­cinului. Ei esecutează unu pasu, cu cea mai mare iuțală. Danțul călușerilor, are o semnificație cu totul istorică pentru Romăni, țaranii conservează în me­­moriea lor fapte confuze din istorie a vechilor Ro­­mani, ai cărora sântu urmași, și răpirea Sabine­­nelor este unul din înaltele fapte cele mai memo­­rabile ale glorioșilor lor străbuni, a cărora suve­­nire ei o celebrează cu călușerii. Ei aleargă la sunetele fluorului viorei și cimpoiului, cu emblemele anticilor arme romane, măciuci, lanci, securi, ei­nalelor primitive ale Romei antice. Săptămăna Ru­­saliilor este cu totul consacrată acestui grocu al calușerilor care ține locu de capitul de istorie. Cetitorul să mă erte că m'amu opritu la discrip­­ție a tuturor astor amănunturi. Amu sobcotitu că era necesariu a zice căteva cuvinte asupra caracte­­rului unei muzici naționale care mai necunoscută ar­­titilor cumu­nii amatorilor pănă acumu, nu Ba­lipei, după cumu sperezu, de a lua rândul seu pintre ariile naționale ale altor popoare, care au fostu priimite cu favoare. Cele căteva arii cuprinse în caetu sântu o prea mică parte din toate melodiile romane, alu căroru numeru e foarte mare.­­ De acea și ceea ce facu aici este mai multu o încercare de a întroduce muzica națională a Românilor în lumea muzicală, de cătu o colecție ce publicu, și ami propunu a da la lumină peste puținu a doua culegere spre a completa în oare­ care chipu această livre­­zoană pe care rogu a fi priivită ca unu începutu. Se cade să adaogu aice că, ca muzicu conștiințosu p'amu schimbatu nemica nici în melodii nici în acom­­panimentu, ce lu-amu transcrisu așa cum lu-amu au­zitu căntate de Români și de muzicii Țigani. Amu voăuiu ca Domnul Epaix descrie cu o pleagă nimerire parte din canticele și giocurile DL. ;operămu că JU curăndu vom încuno­­ștința și rezultatul ostinelelor muzicale a­le Domnului Mixsai, care de asemine voeșe a publica saru, strigu­­ieau posiții vesbelice și prin aceste mișcări, și clincăitul armelor lor, ei își repre­­și suptesu, o colecție mai completă. Ji­dorimui perseverința tentează suvenirea acestui cavalerescu epizodu­ala­­ Z.. ȘVn. minicii.Li

Next