Zimbrul, 1851-1852 (Anul 2, nr. 1-67)

1851-11-26 / nr. 43

PCIMBRUL 27 a așăzatu­lui urmează pe drumul reformelor folosi­­niea iubitorului de națiea ca și cultura ei toate. Ea au Bancoc, englizește in palatul său­­ ps învățătura supușilor sei, la printipe Dica cu multu mai înbucurătoare-­­în Pournalietiea înflorește pe zi ce merge, ea liuonpawe și­siimește de cărți mnenite pep­ se bucură de unu sbcru înaintatu. natu grea măsuri folositoare. manu,” „Romanul Franțezu,” „ș Jurnalul D. Austriea. Brașovu, 31 Oct. n. Pregătirile Cogălniceanu,” „Moldaviea,” și „B­ulotipul la tărgul provenitoriu se facu în toate părțile. oficialii.”­­Bărbați literatori, tinerii ateli- Alte știri probabile mai cerculează pe alți genți se bucură de multă reputățiune în aii­­principele au­ordo- cum pumeră Moldaviea, după cum ni se spu­­de politice, precum: „Zimbrul.” „Doliumul Ro­­guvernătoriu o cercetare, tea o 6 jurnale parte stinpieste parte capului țerei. Era lesne Romanilor Carol de Swarțenbergu va poroci că nu­mai străbunilor poștrii a­eși la culmea naturei, curățdu cetatea noastră cu pe subu unu Augu­tu și Mecenate­no, toate părțile gramaticei. Din precuvăntare­, acelteași cunoaștemu cele și pe D. autoru de sn. romănu zelosu naționalistu mare, învă­­ecutu in mal eplendide speranțe puternică, in punctul și prin trănea de a naționali din Iași, mulți noi, e de­­în­­du­­Spre a se mulțămi dorința D.lor de peste Car­­piți, ce arată că îmvățătura în Moldova după a­­păzămăntul făcutu subu Principele Domnitoriu G. A­­gica Voivodu, ce împarte în trei ramuri 1. A Îmvățătura Primară, cu Croate Pri­­mari pe 4 sm. Scoala fetelor cursu de 5 ani. Scoala de Mecepit cursu de 3 ani. Școala Pri­­mară e militară cursu de 3 ani. Școala Armeană a cele primari. Scoală Evreească de acemnie. A­­ceastă din urmă încă nu e în­ființată. 2. Îmvățătura Secundară, cu Ecoale re­­ale cursu de 5 ani. Ferma Modela cursu de 3 ani, încă neînființată. Scople gimnaziple cursu de i ani, din care astăzi se află numai patru cla­­suri. 3. Îmvățătura Înaltă, condu­ce va în­­ființa și o Academie în Iaș, căci acum avem­ nu­­și Colegii sau Gimnazii. Atunci va fi Facultatea Filosof­ică cursu de 2 ani, Facultatea Sturidica cursu de 3 ani, facultatea medicală cursu de­ 4 ani, facul­atea Teologică ce va preda, în se­­minarii. - Cemarea D. Profesoru Patriciu este de a male ce simțește mi­ne acolo, ceea însb­a­t, Directorii internatului, iară Directorul Școalelor lecsicoanelor cu mai mare durere, este Directorul Departamentului Averilor Bisericești Donă știrile private cercetate și scoase și al Îmvățăturilor Publice. de la anii călători, vari afiră de negoațe- An privirea Mispnasiciinei noastre, eată lămuri­ - Cristăvo­ rrea dorită, noi avemu trei acum. . A... A2 Cdie- vechea Albină Romănească, Buletinul Ofici­­cătu de aspine și de îna­ntarea și pașii sub­­­ți­ri Zimapla­ce ce publică în Iași. Ja Gamiți rurali ai romănilor din prinținate, Hapa -Pa­­ce publicau încă done Ramufiul mi Patriea, cxim mai refor­­mănesecă e cu totul săracă de jurnale epre­­ sat din Guvad­ul de Galați, cea în'ăia săntu mai­­ cea Mai mare mirare a tuturor iubitorilor de doi ani de căndu lu încetatu, ceastă a doua m­­esă dose luni. Reusmsa Romanu­ms este Ga­­trei Profe­­­­rumcă numai tin pe nalu. facă­m pentru o reviziune generală pou literar­u din tipărită cu slove a legilor sații Moldaviei, și cuprinzătoare sa, și Seren. Ca după faimă, Scoalele căndu adică ște, Ser. Ca scumpetea ba amtipă lumină, au îmmbrățoșatu nu s'aru învoi, atătea se va întoarce N­­oi și nu ca de la Cernovițiu, cultură naținonală spoltărei limbei tății.­­Despre starea Academiei coptră Moldaniea pregătiri ce domnește.­­ În zilele aceste ductu Gramatică romănească de D. I. amu să pepe­ săptu atătu de nestrăbătători, a căzu acum de 2 ani încoace abea primirămu o în­­conoștințire, că fostul D. profesor de lim­­b­ tărgul Bărladu Iosivu Patriciu e denumitu de director al Academiei iașia­­ne.­­ Linea de cărți scolastice dori chinezi - din ne mai publicarea o mulțime zi ce merge de pobilul ea din Dulă cum călătoriea ce vorbe­­de primire, din re­­ne­vre față ce sosi umu pro­­f. Comnen­­ci simțiu națio­­o știre mai deaproape. carii se ridicară­­ între rau și ce rege un de au luatu o față subu dom­­mesele pinăi ce iubitorii 8p'o zetă, adevăr a ce nu­­ri, și palatele Kb ka săi se mairurăstă a eiatei acei de de lumină!! (G. sale auru, de Pănă a­­carii încungu­­de literaturi. Transilvania) Gazeta Moldova în Mo­daviea resărește an­. Dumnezeu Notă din partea Redacției. De Tipografie a unei asociații Romanul franțezu ară o Tinor­afie franțezo-Rombin D.­ Negruțzi și C Gane­­malul D. Cogâlniceanu nu este de de­feliu, cu su­­­­­­­­tă ne arhiducele guvernatoru. Căt pentru fopie Consetinei de Medici a căreia prospectu l'am împărtășitu în N. 35 al Zimbru­­lui și pentru care delicată atenție din parteni D. Redactorul s'au făcut Dunăre pe noi, pănă acum nu s'au mai văzut vre unu altu pumăru prin care acea foaia să deie seamu că viiiză. Ungariea, Asaslopiea de eh­ilsuisne a În. S.c. p. prăiduce­rseepii. Albrehtu. Precum mai atinserămu, noul Guvernator al Ungariei arhiducele Albrechitu căteva zile după sosi­­rea ca in Buda și Pestna intreprinsă o că­­lătorie prin țară. Cel din­tăiu drumu al În. Case fu de la Peșta­na Debriținu, sin­­gurul orașu mare curatu maghiaru in toată Ungariea, unde ajunse la 22 ani după a­­mează zi și fu primitu cu paradă militară, cu ospățu, iluminățiune, serenată și Eljen (vivatu)destule. Îndată in 23 În. Ca in urmă drumul de la Niperisap, unde priimi pe aristocrațiea ținutului, în frupte ei re­­numitul gr. Emil Deșer (cunoscutu mi ca publicistu,) apoi preste Tocaiu la Șaroșpa­­tacu, unde maghiarii au unu colegiu renumitu. Aici principele Bretenhalmu primi wi ospă­­dici iarăși se adunase toată nobilimea de prin preguru wi ce presentă în costiumu naționalu maghiar foarte strălucitoriu, căci adică de la vini­­rea arhiducelui în Ungariea s'au datu voe ni numai privaților, ui­ci deregătorilor pu­­blici de a ce putea apecenta iarăși in co­­stiumu naționalu, prin urmare a lega și sa­­viea ce este o parte esențială a acestui co­­stumu. Seara la masă principele ospătă­­toriu ridică unu toastu pentru guvernatoru in limba maghiară, iar În. La care înțăle­­ge acea limbă, ce nu o porbește, răspunse cu altul închirsuăndu nemțește pentru amabila soție a lui Bretenhaimu, carea este o damă născută Svartenbergu. După cină, fiindu castelul iluminatu prea frumosu În. Ca ar­­hiducele conversă cu mare popularitate cu cei carii era de farță, apoi cum zice „Lo­­rdul,” maghiarului numai atăta ii trebue pen­­tru ca să'l 24 În. La demăndă manevrarea trupelor, vi­­sită colegiul, apoi pe la Tineri trecu la Cașan. Aici magistratul priiii conduse între scă, Î. Sa cu cuvăntări maghiare și­­ în reședința episcopei­­unde fu întimpinatu de celelalte cor­­puri eclesiastice, militare și civile, cum și­­ Jur­­­ aduci la intrare iarăși Eljen la entusiasmu. pe În - -------------­­ce pg des = u­s-- - = --­­ 111 e foliu de Tginnomu aliu vechilor împăgați, lăsatulu- pregătitu de Domnulu-zeu, nentri a fi pănza­­ vozi pghimblătogilor singugateci ai reginilor Bulgu,­a­ției și lumina titogului, căntătoghi în cimpoaie, eughi «ați Sultanului. Callea din nou ne urmă și ne caghe bagnații și femeile stau șezindu mare înclininduse în dreapta, pe alte culmi și pe unu latu batalioane pe funjughi, ca tată cole de pănzele vaselor, și de cupolele albe pe la văntulu dimineței, țingănitulu și mina- metalicu allu agmelog se ostecatu căte o ată cu jghea­­gelele Sinmbulului, coghe se zugrăvescu ta­­mătulu vagu allu igunzelog a'onoaghe bau­ costiumughile celle mai vaghiate, călecase gă fumau așteptăndu sosirea împăgatului. Ca­­din întămplaghe poate, dar în păgege valegi și adăpau spu scăldau cain­ log. Păsăghile de­ Ka șgin agia unui decogatogu de Opegă. Orientsac­­ arinse în Oghientu cu blăndeța oamenilor pu fugeau, aghe­memiulu ochiului, toate se compunu ca în talenu și mestecau în pace căntecele log pe păgăe cu ne­­ne cămpulu unei natughi, cagea samănă a fi fostu'chezatulu cailog, podișu, de unde wi vegzie maghea Magmoga, insulele Pgințilog pelog; coghii păzescu se sue se vede Ja picioghe a Bospogului, țegmulu log stind­ute flutugăndu petulu acestui figmamentu. Însă acestu petulju fletitu și completatu­menabilă. În dgheapta ne caghe meggeamu, cu micile linii văntu­­mente de infanterie în cage și în linie, dromne de cavaleghie arabă, înfocați de genegali era dispuse și bategii și alte grupe șezinde sau în picioaga wi de femei cu VIP. ni se agăță îndată de An aceste șe­­gușele albiea adăncă peste punți ci­nesa șilitagă depăg­ cedit­ ogonzu, în suf- agboii, și ce egau semănate a muntelui Olimpu; toate aceste tăete ici și gitea stindagtelor viiugă de pentru Sultanul, aruncăndu fușughile­la din f­egmie pe aceste culmi allu văntului de mnisognie, și escadro­ne, depărtatele caghe­turi tot se pag gădicate și pe apăduce. Asie, de ceea parte, pentru a lasa se teacă lumini sub agcadele o scenă călăghi ne nease­­mi în stănga șintoabei se vedeau pelotoime la adieghea și apoi tuate ast­­fel cu decogete, de lănceghi la caii cu peginde dau acestei căi Mouse megginită de unul de agtileghie de călăgișe, ghegi- esca­­poiu allu Ogheeptului, cu lungi coame de leu, ggupe de pași, se vaghia neștii cipagoși de arme, ai Asiei; în față, ca minute, salve a­­log, flutu­­l lO- miste­ log ușoaghe pe niște albe panașugi­ne, căi selbatece, apitagența unei de­ggupe, oghin culși întgogi qui teciuge Il­ ducăndu og­unu șigaculosu paiato al unei Califu sau Des­­ IX. N­­oki Cu cătu suieamu sau coboghiamu noue culmi, și vigea de cai, de ofițeti sxperiori dinnaintea igu­ făgă încetage. În fundulu adăncilor văi copetite de ag­ de o linie de umbră sub sh­omogi, genegali ce dis­­aceste trupe oghivilu tgăsugă plină Sultanul îngăduia așa, intrirea în unde nu intrau națe o tgmă ne am fi tivat oghiu, unei ane căntau țega. Nu care se auzea Igăsuga se de agu altu vuetu unu cope ghemăntu, cuiiță, iag ce semăna gustice, țigă, giosu, în o de palatu vghe unulu scagă din de trei cu mirare de eugopei, făgă Noi megsălemu de gvaghie, de arme, cghezutu într'o valle ne unu lo cu copeghitu între gaghughi cu copeghimu latu, mai cu pghesvit ogulu cu o simplă Desfășuraghea ghegimentelor nici o gpaghiegă, mai ambroasă, pănă la magginea ne fgunze. Nu unei pădughi fără a se vegzi, à sau ștecăndu această singurătatea sa, de Savoia sau de Sui­­a vg'unui cul­­u­u mugu, nici o ugmă de lo­­ne duse în stănga pgheatu săgacu de qui zăghea nici nici alta, trepte suia nici unui la­cătu numai confidenții si cu gătitu unu colțu ne culmi ne maggin'a domenului campăstgu ce cuggea ne ogundișu, mi a satele noastre ne onepeți a șei căi sei. mi ggupele de cav leghi încetăgă la o mai de ne­agmă valle, sub platani. mi fă­­ne dagimu jos; călăuzulu nostri HT callea cea pănă la unu locu deschisu în fundu'lu căruia începu gămu a zări o că­­suță pargată cu o singură fegheastă, de știule zugrăvite de la căgaghe­ne teg­­gasa căsuței. Mii de aghoghi fguctiseghi umbgheau acestu locu, și cinci sau șase tei bătgăni aruncau cghengile și frunzele log He copeghișulu înnecatu în umbga de zăgi nici de pgivigiege, păduge, de cătu numai mugmugulu paseghilor opghi într'o șică gă spintenă cu năsipu umedu. din țaga Noi Noi ue de baghiegă

Next