Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-01-24 / nr. 7

o belșugare, și ele ar produce încă și mai multu dacă ar pute cu ușurință să le es­­porteze.­­ Greutatea pentru înlocarea a­­provizionărilor venite de la Odesa în Fran­­țiea și în Angliea nu-i dară nici decum în lipsa grănelor, dară numai în canalurile de esportatu.­­ Deci toată cveștiea ce re­­duce cum să se găsească mijloace de a se transporta grănele provințiilor Dunărene în marea Neagră, de unde ele apoi sosescu cu cea mai mare ușurință în porturile Oc­­cidentului. - Dunărea, fluviul acesta în­­tinsu formăndu una din marginile princi­­patelor, navigabil mai pretutindene, este calea cea mai sigură și mai firească pen­­trn­tru transporturile cele mari, neno­­rocire, cănd se apropie de revărsarea ei, navigațiea se face mai cu anevoe, și, lăngă marea, măriturile destul de însămnătoare, ținu vasile în locu.­­ Se știe că Dună­­rea formează o adevărată Deltă prin care apele ei curgu prin trei ramure principale. La unghiul de sus a unei insule numite Cea­­tal,­ia se înparte în două mari despărțituri. Cea dintăi de la se nu­­mește Chilia, ea curge spre cetatea Ismai- Miază-Noapte, lulul de unde apucă spre răsăritu pănă în marea­ Adua despărțitură numită Su­­lina, se abate de la Tulcea spre miaze­­zi; nu departe de această poliție, o parte din apele Sulinei formează canalul Lăn­­tului Georgic.­­ Partea malului ce ocu­­pă gurele Dunărei are o lungime mai de 140­ k­ilometri Delta se compune din trei părți mari principale: Insulele Cezal, Săn-Georgie și Portița; mai toată Delta Danubiană atărnă de Rusiea; numai o părticică din partea de miază-zi, între canalul săntului Geor­­gie și cravul pustiu Dunavița, au rămas pămăntu neutru, sau supusu autorităței tur­­cești.­­ În puterea vechilor tractaturi, Rusiea ce însărcinase pentru a esecuta lucrările cu­­rățirea gurilor Sulinei spre a o face cu totul navigabilă; însă tot­deauna Țarul au căutatu să eludeză (încungiure) îndatori­­rea aceasta, înțălegăndu prea bine că prin aceasta ar favora comerțul provințiilor dunărene cu vătămarea Odesei, care n'ar fi fost atuncea de văzu o schele secundară pentru aprovizionări. Întemeinduse odată concurința, prin unu canalu bunu, între pro­­vințiile Dunărene, nu numai puterniciile a­­pusene s'ar desvăța a mai veni în peața Odesei, dară înseși Austria s'ar folo­s de o navigație sigură și îndemănatică pentru desfacerea productelor sale. Astăzi resbelul schimbă fața lucrurilor, nu este cu putință de a mai fi trataturi cu Rusia fără de închizășuirea formală a slobodei plutiri pe Dunărea, fără de emanciparea provinciilor Moldo-Romăne; nu mai este acum vorba de a se adresa la împăratul Niculai pentru a se face unu canalu de ale Dunărei cu totul navigabil, voința Franției și a Epgliterei este de agiuisu. Sulina este brațul cel mai nimerita pentru plutire; ea împarte Delta în două giumă­­tăți 210 și 320 metre, aproape de revărsarea în marea are 7 metre, și se aruncă în ea prin o singură albie, fără a ce dispă­rți. Canalul Săntului-Georgie este mai largu, însă care, din nenorocire are dinaintea văr­­sărei lui o insulă, dinapoca căria unu pat de nisipu se întinde prea departe, aceia ce împedică navigarea vaselor mari încăt nu­­mai luntrele pescarilor potu umbla în voe, deopotrivă; lărgimea ei este între AJ.IINIZ­­LJII.­3085323

Next