Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)
1855-07-22 / nr. 151
La 60 ‘» mi lucrările dedeau pănea zilnică la mi de muncitori mi care țintiau a da Împărăției, foloasele civilisațiunei, au fost deodată încetate. Resbelul nu apasă numai asupra claseloru serace și comerțante, elu turtește sub toată povoara sa și pre nobleță. Nu numai averile sale sunt compromise prin starea de lăncezire a comerțului, stare care au făcut'o să'și părăsească orice întreprindere comerțială, dară încă tacsiile puse pe toată ziua pe proprietățile ei, recrutările de servi înrolați pentru resbelu, îi ruinează și-i face a'și uri țeara. „Peuntru clesele de mijlocu, resbelulu e totu atăta de ruinătoru. Neguțitorii nu mai facu nemica, ei nu'și mai potu esporta articolele pe marea, din cauza blocadelor țermurilor Rusești, și transitul pe uscatu este cumplitu de costătoriu; ei nu mai primescu coloniale (băcălii), în fine pe țermurile Balticei și ale mărei de Azovu mii de familii ș'au văzutu comerțul nemicitu cu totul. Tobu bieții seraci suferu mai multu in reebelu. „Ce diferință între asemine pusetură și a puterilor apusene! În timpu ce avtivitatea comerțială și unu simțimăntu generalu de încredere sprijinu și 'navuțescu pre unii, bancă rupta mi de speranța domnescu la alții și'i amenință cu unu desastru nelăturabilu! — Leo ! nagisnea astă francesă pu și ape păreche sub Coape. Bată 4e curioase detăeri estragemu din Constituționelu, în privința imprumutului celui nou ce se efectuiză: „Succesul poului imprumutu covirșăște totu ce oamenii cei mai pretințioși puteau cere. De o săptămănă de cănd subscrierea e descisă, indesuirea pretutindenea e foarte mare. E o mincare universală ce ce manifestă cu o egală energie ne toate ponturile țerei, și care dovedește tot deodată buna primire intusiastică a populațiilor cu politica împărătească, încrederea țerei în guvernămîntul ce s'au datu, și bogăția în adevăr pesecabilă a acestei Franțe, care este singură deajunsu cu așa ușurințe pentru toate cheltuelele resbelului și lucrările păcei. „Grăbirea ce pune fiecare de a subscrie, ușile lede tabere, prteface că se organizează pe lacurilor de subscriere unu felu care înfățoșază privirea cea mai rească. Subscriitorii cei mici des dimineață se statornicescu în uliță, baremăni și peste noapte, numai doar vor profita ei mai întăi a doua zi de deschiderea biurourilor. Douezeci și patru de oare de strajă facu dară! Deaceea miei lui aducu scăueșe, scaune și merinde. Femeile vinu cu lucrul seau împletescu la călțunu. Nici ploaea macar n'au micșuratu acestu zelu, și ei ce înarmează cu cortele sub care cearcă a se scuti de șivonele ce cadu de vr'o căteva zile.” Juurnalul Constituționelul, ne arată apoi nevoia de s'au simțitu de a pune capătu la asemene îngrămădiri de oameni, ce împedecau comunicațiunile, publicăndu și o anunță a prefectului Poliției care face cunoscutu că asemene adunări se vor îngădui numai dimineața la 4 oare. Apoi mai multe biurouri din nou organizate și'n alte puncturi, cum și dreptele sezoane ce dă prefectul Poliții subscriptorilor, au înlăturatu pauținu aceste adunări, ne cătu de împedecătoare comunicația și frumoase privite in intelesul amicu alu resbelului actualu.