Zimbrul, 1855 (Anul 3, nr. 1-279)

1855-09-26 / nr. 203

810 lespe. Ac­a e o minune. La Redanul micu s'au făcutu o mare măcelărie: acolo s'au perdutu cei mai mulți. Acesta e o întă­­pire deschisă la intrare, mi trebuiau mari silinți pentru a se susține în ea. Cea mai mare parte a rezervelor Rosiene fură în­­dreutate de acel puntu. — Ce a­șteaptă necontenitu vre­o mie de ruși prizonieri la Constantinopoli, zice Zaresa din Orientu, ofițeri și soldați. Acești prizo­­nieri vor fi provizoriu așezați la Macaar, în fruntea lagărului, în fața regimen­­telor 1-iu și 84-le de linie. „Se pare a se fi hotăritu că prizonierii vor petrece în insula mare a Prinților, îndată ce lucrările neapărate pentru așezarea Mica flătoare acolo, va primi în ea administra­­tor vor fi terminate­ monastire a­­ț­ea. Se știe că insulile Prinților săntu aproape de Constantinopoli. Unu detașamentu francezu va ocupa in­­sula cea mare. Se știe că generalul Mac-Mahon au avutu onoare a străbate cel întăiu în for­­tificațiile turnului Malacos cu înfricoșa­­ții sel­zuavi. Mîndru pentru triumful seu, neliniștitu pentru unu rezultatu încă ne­­siguru, mergîndu înainte și privigind pentru ai sei, elu întălnește pe comandantul pie­­pei rănite, dară înprotivinduse încă la in­­vaziea neamiciloru, în mijlocul Rușilor carii fură făcuți prizonieri. „Pune giosu armele, comendante! strigă el, sperezi încă a te mai împrotivi? „Pănă la moarte, nu e așa copiii mei? răspunsă ofițeriul Rusu întorcînduse cătră soldații sei: „Cum vei voi Comandante! înainte! focu! „Însă în timpul luptei acestiea, firele electrice care conduceau la mine fură Nici rezistența, m­ci eroismul nu mai erau pu­­tincoase. Rușii fură făcuți prizonieri și turnul Malacof luatu.­­ Koncl­lsuioneasa cuprinde următoriul estrasu dintr'o corespundență: Nu e mai mult descrierea bătăiei, ce numai oare ca­­re însemnări asupra dispozițiilor care au precedat'o și un tablou a poliției după că­­derea ei: „Este cunoscută estrema devoție a Ru­­șilor pentru c­îți­va sfinți crezuți de pro­­tectori mai speciali ai Rusiei: St. Necu­­lai, Sf. Serghie. 8. „Cănd ei sînt în minutul de a merge la focu, preoții lor țin predici, icoanele Sfinților sînt purtate pe toată lim­ea, și soldații sărută pe rîndu acele icoane; a­­poi li se face o distribuție bună de raciu, și, îndată ce au băut, sînt duși, fără a perde timpul în luptă. „Soldații ruși sănt beți cînd se bat, ai noștri erau liniștiți ca la o revistă. Ei primisă de dimineață o giumătate ocă de vini, îndoită cu altă giumătate de apă în micul lor bidom­, (manercă,) recomendăn­­du-li-se a­ lu­cruri, căci va trebui poate ole se fie pentru 36. oare. Ei aveau ase­­și de mine trei porții de carne friptă posmagu, și 80­ patroane. Cu aceste și cu pușca, ei erau ușori și cu voie bună .Malacoful era cheia poliției. Rușii vă­­zind Malacoful în mănile Francezilor au depărtatu politica noaptea și au dat focu bateriilor, bastioanelor și magazinelor lor cu prafu. Aceste bastioane erau minate. Dacă noi am fi luat bastionul Centralu și bastionul Mat, poi am fi sărit in acru, Ru- discoperite și tăiete de asediatori.

Next