Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)

1858-11-26 / nr. 18

înulti Alu patrule­ ­ I­MMMN 48 18. MERCURI 26 NOENMV. 185u. TIN AVONAVEA 3E FASE Lavi. IDa Vingopln administget. strada Miiitog. Dicbtghiste Nedi rațina a 4-a. Vnomghelsi., lVibgag. DD. Coseti -i Ioanidi. Tăeunziluțmi:ț Vasotinv. Recgiă Sarela Comana, Cpe Casine No. 22 C--.­­ Da adminis. rosteloga. RVETIUUU AVDNAM. Iazi. Re panp anp 3 valbini. MDilighiste Vasmșgeasi Adapspli rogtțtii rostei Sleinptate Soghesrondentiiie se uogț adghesa la Vingonin administgatiuț linga Viseghisa St. Ioann. Manpssghis. nerplisate dpra o Iana se uog agd PimirateelLpite. IASII 26 NOEN. Eri o depeșă telegrafică sosită aici dela Costantino­­poli, au fostu cetită de Cătră D. Secretariulu Eche. Sale Afif Beiu în Camera Locoteniței Princiare. Prin acea depeșă guvernimîntulu Otomanu în cunoștiința că desbinarea din finalu Locoteniței Princiareu, ar fi pro­­vocatu o înțelegire între reprezentanții mareloru puteri dela Constatinopoli, că au fostu recunoscutu dreptulu ce are majoritata Locoteninței de a hotîri în toate cauzele pri­­vitoare la aducerea în înplinire a Convețiunei, și că d­îndu vre­unulu din membrii ei aru lipsi dela ședințe ca se se completeze cu unulți din membrii consiliului actu­alu, după erarhia postului. De la cele întăi zile a apărărei „Constituționariului” sub numire D. G. Balș, amintindune mai cu seamă cele zise de acestu boieriu, (”) inima ne spunea pare, că sub a­­cestu nume se ascunde ceva mai multu, de cîtu acele ce se zicea prin pompoasa sa profesiune de credință. în cîtu timpu deci „Constituționarulu” căuta sub un veș­­mîntu înprumutatu ași ascunde tendințele sale, poi amu crezutu de a noastră datorie a stărui spre a rumpe mas­­ca sub care voia a se dosi. Acumu înse cîndu toată țea­­ra știe cine este, cîndu însuși ne dovidește fără sfială că pu e de hhîtu creatura prea umilită, productulu mijloa­­celoru Prințului Grigorie Sturza, ne-amu socoti îngroșiți îna­­intea ochiloru noștrii chiar, de a mai da o atențiune seri­­oasă invectiveloru sale:; Omulu c­îtu de saracu, fie chiar din cele mai de pe urmă rînduri ale societății, merită toată stima și onoarea, cîndu vorbește liberu și cîndu vorbele sale sîntu espresiunea sinceră și reală a unui carac­­teru independentu­ fie înse acelu omu ori c­îtu de b­o­­eriu mare, cum se zice la poi, cîndu vorbele spuse de elu zioa nu sîntu de bhitu acele ce i s'au poroncitu decusea­­ră de ale spune, cîndu disbracatu de demnitatea și mîn­­driea naturală, ce Dumnezeu o pune în inima fiecui, vine ași pleca capulu și a se face creatura altui omu, seau cumu se zice, omulu cutăruia , atunci acelu omu ne­­porocitu renunță la sine însuși, și nu este de cîtu unu in­­strumentu, care lovitu de stăpînulu seu cu piciorulu seau cu mîna, mai tare seau mai încetu, produce niște sunete analoge. Astăzi Constitucionariulu în ochii Țerei întregi, nu este deb­itu unu asemine instrumentu. Cu dreptu cuvintu deci ne­­putemu abține de a răspunde la insolențile ce ne zice. Căci ce nu poate zice o slugă obraznică și bine plătită în contra aceloru ce au curajulu a se îndoi despre me­­ritele și atotu putervicia stăpinului seu!­­ Cîndu în fruntea celui întăi număru alu Ziarului nostru, amu declaratu în fața Țerei și a națiunei, că a nu sântemu organimu a nici unei partivi, ca nu saptemu unesta a plus u­­nei fac­țiuni, ca partida voastru e națiunea și D­ogma noa­­stră sântu principiile posvărului și a drestații eterne, fie­­cine au pututu ceti în acele rînduri, că nu vineamu a lingo și pe nimine, că prin ele noi arătamu voința noastră nestrămu­­tată, de a nu cruța pe nime, de a spune lucrurile pe ade­­văratulu loru nume, de a denunța în fine, cu Glasu lim­­pede și curatu, în fața Soarelui toate uneltirile esecia­­bile, prin care s'ar încerca, a se orbi națiunea și a se escamota votulu ei. Pornindu pe această cale noi știeam­u din nainte, că vomu ave a întimpina greutățile cele mai mari, adese ori poate chiaru și mai presusu de slabile noastre puteri, că vomu atrage asupră ne­­ura, violența, și chiaru eccesele oame­­niloru­orbiți de făgăduințele, de aurulu poate, a cutăruia seau cutăruia candidatu la Domnie. Noi ne așteptamu din începutu chiar, la toate aceste, și ne mai așteptămu, încă, înse nici insultele nici injuriile cele mai grosolane nu ne voru abate nici unu momentu de la datoria noastră! Petrecători în acelu cercu alu societății unde țările și vijăliile ce au spulberatu asupra Țerii, au produsu ce­­le mai dureroase resunete, făcîndu parte din acea junime care au învațatu a cunoaște ranile țerei din însuși gemă­­tele și suspinurile ce eșea din pieptulu națiunei, cîndu subu apăsările ocupăciuneloru streine, d­îndu subu cruzimea și nesațiulu despoitoriloru din lăuntru; pnoi avemu săpate cu trăsături de suferințe în inimile noastre toate aceste rele, și la școala esperiinței bătriniloru nostrii amu în­­vățatu a cunoaște minciunile și ademenirile cu care s'au servitu pururea apăsătorii nostri­ spre a ne prinde în ghea­­răle loru! Noi amu vrutu a plăti o sfîntă datorie cătră țeara noa­­stră, înălțindu glasulu nostru spre a contribui la trezi­­rea sa din somnulu în care au fostu aruncat'o atiia ani de suferințe. În fața scandalosului spectacolu ce se trece astăzi subu ochii noștrii, spectacolu care înfățoșază cu asupră de mă­­sură, celu mai înaltu gradu de nerușinare și îngroșire la care poate duce vreodată sătea de a domni; noi amu u­­pitu silințile noastre cu aceloru ce înpinși de simțiri patriotice și naționale se luptă pentru a scoate din si­­m­lu pațim­ei. Adunare demnă care să nu se lese a se influanța nici de banii, nici de făgăduințile, nici chiar de amenințerile dușmaniloru libertății noastre. 1­) Vezi pomăru postru din.. Noemv.

Next