Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)

1858-12-08 / nr. 27

ANULU ALU PATRULE LUMI 8 DECENIIV. 1u5u. IMUN Raghib Sarsla Comana, Cpe Vasine No. 22. La adminis. rostelogp. -Ua­­„.l-- a-­­D­­la Vingoțian administgatiuț lința Viseghisa ut, Ioanț. .. . .. Manpoesgtis, nerpiieate dara o Iana se log agde AVONAREA SE FASE Guli. Da Dingopln adșinistgat. stgada MAliog. Miltghiste Nedi rațina a l4-a. Jăusngejsi. Pibiag, DD. Cossti ai Ioanidi. gămnziicania Vasoghina. Zecule soe „ . se GZăzăuzj--” RVETIULUU AVONANI Ițui. Re pnp anț 5 valrbini. PDibighiste Câăsmbpeausi Adapunti rogițiti fostei ulgeslin­e­­ Loghesrondentiete se hogi adresa M STICN -­ ULPI Riind­ratele L și ie. 8 DECEM­MV. IAGII K­andidatura Prințullui Grigorie Sturza. Sub acest tititlu Constituționalnulu în numărulu din 3 Dec. dactorulu seur binevoitoriu, seu cuprinde unu articolu subscrisu de D. Costachi muzaci. De­și acestu articolu nu ne pare a fi în feliulu seu, A- - 3 deb­îtu o lungă panahi­dă cîntată de însuși D. Hurmuza­­chi asupra mormîntului Candidaturei ce sprijină, după ca­­re d'n vecinica De și prea onorabilulu­toriu nu m­ai rămîne deb­îtu ai întona și partene­rui pomenire­­a­­„nu se îngroșește a supune discuției argumintele Zim­­brului pe care le califică de „obraznice”, (espresiune de care cu multă naivitate obicinuește a se servi onorabilulu Constitucionariu, căndu se vede strînsu cam de aproape,­ to­­tuși ne vomu opri în treacătu asupra unora fraze din a­­celu articolu. „Așa este Domniloru, zice D. Hurmuzachi” Notivulu vi­­„nirei D-lui A. Golescu la noi, nu mai este unu secretu. „D. A. Golescu, unulu din cei mai onorabili patrioți ai Ro­­­măniei, cunoscutu prin capacitatea și învățătura sa, pre­­­cumu și prin liberalismulu său, moderatu și înțeleptu, „vu venitu să ne propuie pentru tronulu Moldovei, pe fos­­„tulu Domnu, Barbu Știrbeiu, ca, prin acestu chipu, parti­­­da națională de peste Milcovu, să și asigureze putința de­­ pe Prințu. . . „a rădica pe tronulu țerei „Sturza care și acolo se bucură de o stimă bine meritată.” Și noi amu avutu onoarea de a cunoaște și vorbi cu Domnulu Golescu în scurta sa petrecire aice, și noi amu avutu ocaziunea de a aprețui patriotismulu Domniei sale și tocmai aciasta, nu ne pre lasă a da multă crezare cu­­vinteloru de mai susu. Dar chiaru de aru și ai adivărate, nu vede oare Domnu Hurmuzachi că aciastă propunere seamănă multu cu o manevră ingenioasă de care Domnulu Golescu aru fi crezutu bine a se servi spre a mîntui de odată pe fra­­ții de dincolo de B. Știrbeiu și pe noi de Stur­­za? Căci fără îndoială D. ga Domnia de aice, puținii chiaru 1. G. za, ce figură aru fi pututu face acoloz de bună seamlă că s'aru fi perdutu și pe partizani ce'i aru fi avîndu dincolo­, precumu și Stur­­multu mai puținu de cumu o face aice, unde de doi ani de d­îndu lucrează zi și noapte cu feliuri de mijloace, n'au isbutitu decătu a strînge c­îteva iscălituri și de a fi combătutu din toate părțile, precumu o mărturisește in­­suși Domnulu Hurmuzachi, începîndu articolului seu. Și a­­poi cine era se mai aliagă dincolo de Milcovu tocmai pe V. G. Sturza, cîndu însuși ardintele seu apărătoriu ne spu­­ne că Candidații partizei nacionale de acolo sîntu cu to­­tulu alții? ! Bine înțelegănduse înse că cu toate acestea noi din toată inima dorimu o bună călătorie D. G. Sturza dacă ar dori D. Dar atitu aciastă pretinsă pețitorie din partea frațiloru noștrii de peste Milcovu, chitu și hazliile asemănări ce se facu necontinu­u eroului Constituciona­riului u Marele Vmperatoru alu D N ne paru numai . De­ Hur­­ B. Stirbeiu venitu spre a bcri­­se cerce realizarea propunerei Golescu­ milinia ruttia ZIMANULUI I­NCULTUNULUI Bigfansiso. Tghesptlp,rghesentalu, si giitogrțiț. NOVELA NASPINABVA”DE D-NA MANIA BL.... (Urmare.) ȘI. Doue luni se strecurără, în care timpu amoriulu lui Iancu pen­­tru Amelia mearsă totu sporindu, eară atelu a lui Costică mereu iritănduse. Amiciția Olgăi pentru domnișoara Ștefănescu scăzuse din zi în zi, pe câtu îngrijirile mamei Ameliei și a fetiței spo. Lucrurile ajunsese la acelu puntu unde copilița videa adoratori, riau merei, că nu ave să mai poată ține echilibrulu între amivii sei și că, de voiă de nevoiă, trebuia să se decidă pentru unulu ori pentru altulu, s­au să fugă de amândoi. Ea vedea apropiinduse Neprevăzătoare ca între­ Sea­nu Cu­­furtuni, fără de a ști cumu s'o liniștească, ori­ce față de vărsta sa, care văzusu vieața decăzu prin prisma unei imaginăciuni pure, n'a suferitu încă și n'a getase pănă atunce la urmările legăturei sale cu Costică. Fericită de astă pusetură, ea nu pute videa ce temeiuri aru fi nevoite să pună capătu unei așa fericiri, ea se bucura de dânsa în liniște și fă­­ră îngrijire. Deacă vre odată turburarea simțiriloru âi luminea fruntea, ea simții atâta fermecu, atâta bucurii necunoscute în a­­fi cătră­ma­­ceastă întăe deșteptare a unui peplu virginu, încătu s'aru te­­mutu nu cumva să și profaneze fericirea destăinuind'o măsa, pre care cu toate aceste­a iubia din toată puterea sufletu­­lui sele., Dar ce pute săi spună? Ea nu'i videa purtarea? Nu­ asista la jocuri, la cetiri, la promenade? Nu se strângeau de mănă toru atăta în fața sa cât și pe ascunsu? și apoi cumu ăi putea vorbi Amelia de unu lucru ce nu se supuși anu­isului cugetărei, la ori­ce espresiune? Nefericirea nu maturise mintea Ameliei și ne­­voile vieței nu provocase în ea observăciunea care ține în seamă toate nuanțele de caracterulu altora. D-na Ștefănescu poate n'o înarmase în deajunsu contra pericolului; ea în aceasta făptuită ca și atâ­tea alte mame; spre a conserva naivitatea în cea îngerească în copilița sa, o lăsase cea mai mare ignoranță de zeu, și prea iute acea jună imaginăciune pli în teamă de a nui disflori

Next