Zori Noi, aprilie 1963 (Anul 16, nr. 4763-4787)

1963-04-13 / nr. 4773

VERSURI Cu­vîntul Partidului­ ­ Aromitor ca plinea fi­reavăn Sclipind ca jucău la lumină Greu ca bogat metalul din Vast ca albastrul spațiu prin Tumultuos ca marea în Iar Ca lancea de rachetă ce ful Departe, mai departe, — fi De glasurile noastre tot mai 'Acesta fi­e cuvîntul, Partid Ne-apropiem într-una de co Și-asemenea cu viața ce-o Tot ce zidim sub ceruri ,i-n ca o boare — pe ogoare, pîntece de munte — care-ntindem punte ... guri și-ascuțit geră-n zenit sus, mereu mai sus, năvalnic dus .... iubit ! ... prin el nimistul țel, plămădim din nou noi, e chipul tău .. ! HARALAMBIE ȚUGUI Frumuseți E o frumusețe — adîncă, ascunsă în orice om trecînd în dimineți înalte și albastre, spre fantiere Sau spre cîmpii golite de nămeți­, t Și­e fi-o frumusețe­ a macaralei, Lucind de-argint în semium­bra halei, Purtînd, în huiet, piesele forjate — Ca pe-o tipsie — uriafe nes­ternate Și depunîndu-le cu grijă să nu-și frîngă făptura cu-o strînsoare mai nătingă.. . O frumusețe e în mina ce pe strună, ritmat, secundele și semnele adună pe portativ - furoi incandescent — suind înalt și coborîndu-l lent Și inima făcînd să se-nfioare Ca cerbii în pădure sub ninsoare. Ni-n cîntă, zilnic, vaste frumuseți Și-n inimi le purtăm între­gul preț ! ’Azi, gîndurile mele, curate tot urcă spre înalturi și nu Enormă e distanta dintre Dar, însetat de spații, mă Azi, gîndurile mele, adinei si Au izbucnit-cascadă din mugu Și-au înflorit în spații, înal Mai albe ca ■ zăpada din inima Azi, gîndurile mele, senine îmi spun de-o Primăvară Cînd drumurile lumii se sar oamenii de astăzi vor fi senine, se mai opresc, pămînt și mine tot înalt si cresc. omenesti­­rii luminii —. te fi firesti, grădinii, fi adinei cu soare mult si flori, vor uni pe stinci, fi nemuritori! ANTON. GRECU. IARCADIE­­ ARBORE Gîsidurile mele Scenă din piesa „Oceanul" de Al. Stein, aflată în repetiție de Teatrul „M. Eminescu” din Botoșani. In clișeu­l Igor George Hau­­­că (Ceasovnik­ov — fiul) și Ștefan Moisescu (Platonov). CALEIDOSCOP •­IN DORINȚA de a pune la dispoziția iubitorilor muzicii o se­rie de librete ale unor opere care se joacă în prezent pe scenele teatrelor noastre lirice, Editura muzicală a inaugurat o nouă co­lecție, intitulată „Librete de ope­ră”. Primele două apariții sunt de­dicate operelor „Carmen” de Bi­zet și „Bărbierul din Sevilla“ de Rossini. • DIN INIȚIATIVA Institutului de muzicologie al Academiei de științe slovace, la Bratislava a luat ființă cea mai mare arhivă de muzică populară din R. S. Cehoslovacă. • DE CURÎND, a avut loc la Moscova premiera noului spec­tacol al Teatrului de Miniaturi din Leningrad, condus de cunos­cutul artist Arkadii Raikin, inti­tulat „Timpul unde”. In noul pro­gram, două dintre „miniaturi” — momente satirice interpretate de Întreg ansamblul — sunt semnate de umoristul și caricaturistul ter­min Nell Cobar. • CU OCAZIA împlinirii a 600 de ani de la nașterea lui Gio­vanni Pico de la Mirandola, la Italia vor avea loc numeroase manifestări în memoria marelui umanist. Violonistul so­vietic Leonid Kogan a dat o serie de concer­te în Japonia. La ele a participat și tinăra japone­ză Yoko Sato, care a studiat la Moscova, sub conducerea vio­lonistului sovie­tic, în foto. As­­pect din timpul unui concert. as G­R­S NOl v A. A. A AA,A AAAAAAA-AAAXAAA a A A A AAAAAAA A A / Preocupări, succese Am ascultat deunăzi, transmisă de centrul de radioficare din Ră­dăuți, schița „Procesomanul“ de George Damian. Satiră ascuțită la adresa căutătorilor de pricini, schița ni s-a părut semnificativă pentru preocuparea poetului — un îndrăgostit de frumuseți și pros­­pețimi silvestre — de a imbrățișa o tematică mai largă, care să-i dezvăluie posibilitățile de afir­mare a talentului intr-un gen mai puțin încercat pînă acum. Pornind de la ===== acest fapt — in aparență obiș­nuit — se impun, după părerea noa­stră, cîteva re­flecții pe margi­nea activității cer- ===== cului literar „Ion Creangă“ din localitate, printre ai cărui 27 mem­bri se numără și G. Damian. Fără a exagera, se poate afirma că acest cerc nți trăiește în prezent din plin viața, aducindu-și contribuția atât la ridicarea măiestriei artis­tice a membrilor săi, cit și la elabo­rarea unor creații de certă ținu­tă artistică, inspirate din actuali­tate. Ca roade ale participării active la ședințele cercului se înscriu ultimele creații ale poetului Teo­­fil Dumbrăveanu (un nou volum de poezii pentru copii la Editura tineretului) sau ale lui G. Damian, Mihai Vrabie, prof. Țigănescu și ale altor membri ai cercului. Ședințele de lucru ale cercului literar „I. Creangă“ din Rădăuți au loc cu regularitate joia, din două și două săptăm­îni. Demn de re­levat este faptul că aceste șe­dințe sunt bine pregătite. Astfel, biroul cercului se întrunește din timp, examinează lucrările­­ ce vor fi citite în ședința următoare și le trimite profesorilor de limbă și literatură română care întoc­mesc scurte referate asupra rea­lizării artistice, stilului etc. De altfel, toți profesorii de limbă ți literatură română al școlilor medii participă la ședințele cer­cului unde, prin discuțiile purta­te și sugestiile făcute, contribuie la Îmbunătățirea nivelului artis­tic al creațiilor. O preocupare permanentă în ac­tivitatea cercului este ridicarea con­tinuă a nivelului politic, ideologic și artistic al membrilor săi. In planul de muncă au fost prevăzute expu­neri, conferințe, referate pe dife­rite teme, care să vină in spri­jinul pregătirii membrilor. Pentru îndrumarea acti­vității tinerelor ta­lente, tov. Păun Bratu, prim-secre­­tar al comitetului raional de partid, a ținut, recent, în fata membrilor cercului o expunere despre partinitate în literatură. Pînă în luna iunie, vor mai fi făcute expuneri despre reportaj, schiță etc. Tradiționale și de un real folos au devenit în activitatea cercului întîlnirile cu cititorii. Asemenea întîlniri au fost programate pentru viitorul apropiat la IPROFIL Ră­dăuți și în satul Costișa din co­muna Frătăuții Noi. In vederea unei cît mai bune documentări, membrii cercului în­treprind adesea vizite în întreprin­deri, pe șantiere de construcție, în gospodării colective. Printre al­tele, se întocmesc cu prilejul a­­cestor deplasări fișe pentru noi monografii ale comunelor. (Ca obiectiv mai apropiat, cercul și-a propus să contribuie la monogra­fiile comunelor Calafindești și Horodnic). Meritorie în activitatea cercului literar din Rădăuți este și străda­­nia de a cunoaște și răspîndi bo­găția folclorică a raionului. In acest scop, s-a prevăzut ca, pină la 23 August, membrii cercului să predea casei regionale a creației populare o culegere de folclor contemporan de pe meleagurile rădăuțene. Pe linia preocupărilor multila­terale ale membrilor cercului se înscrie și sprijinirea activității formațiilor de amatori, atragerea de noi talente, întocmirea și pre­zentarea emisiunilor literare la cen­trul de radioficare din localitate.­ Poate fi amintit: In acest sens, textul provenit de la cerc și scris de tov. Mihai Vrabie, pe baza că­­­­ruia pregătește un spectacol bri­gada artistică de agitație a sin­dicatului I.A.S. . Pornită pe un drum bun, acti­vitatea cercului literar „I. Creangă" din Rădăuți poate fi în viitor și mai rodnică, răspunzînd prin crea­ții de actualitate cerințelor ridica­te de desăvîrșirea construcției so­cialiste în patria noastră. VIAȚA CERCURILOR LITERARE A­A­A­A­A LA BOTOȘANI. Expoziție de grafică Preocupat să răspundă de mai mare măsură cerințelor ar­tistice ale oamenilor muncii, co­lectivul Muzeului raional din Bo­toșani, cu concursul Muzeului de artă al R.P.R., a deschis, recent, în sălile secției de artă plastică a muzeului, o expoziție de grafică contemporană, cuprinzînd 100 lu­crări — opere ale celor mai de seamă artiști ai graficei contem­porane românești. Lupta împotriva exploatării și pentru crearea unei vieți noi dusă de clasa muncitoare, sub conducerea partidului, tu ilegali­tate, este redată cu multă expre­sivitate de către Jules Perahim în linogravurile: „Manifestul”, „în­­toarcerea partizanului", „Doftana“, „împărțirea armelor“, „în Piața Palatului", „Eliberarea" etc. Ideea luptei împotriva fascis­mului și războiului este ilustrată prin lucrări ca „Auschwitz“ de Paul Erdős, sau „Apărarea ceru­lui" de Jules Perahim, iar aspec­te ale modului de viață capitalist sunt satirizate in ciclul „Din via­ța lor" de Ligia Macovei în continuare, expoziția pre­zintă aspecte ale dezvoltării fără precedent pe care a cunoscut-o industria țării noastre. In anii puterii populare, („In uzinele .In­dependența Sibiu" și „Uzinele Roznov" de Gheorghe Ivancenco, „La cuptor", „La ștanță” de Va­sile Dobrian și altele); munca plină de avânt a constructorilor („Constructori săpători" de Eva Cerbu, „Sfărîmători de cocioabe“ de Maria Petrașcu, „Blocuri la Mangalia" de E. Dumitrescu, „Se construiește un sat" de Corina Angheluță Beiu etc.), sau chipuri de oameni noi prezentați chiar la locul lor de muncă („Sudor", „Muncitoare de la Săvinești", „Practicanta", „Activistul", „Su­­dorița" și multe altele). Pe lângă celelalte domenii, via­ța nouă a satului, agricultura so­cialistă, constituie un bogat izvor de inspirație pentru artiștii plas­tici contemporani; în expoziție, vizitatorii admiră opere ca : „Soa­re nou pe ogoare", „Strinsul spi­celor", „Tineri în brigadă", „Vre­mea secerișului", „Rodul mun­cii", „La batoză" și altele. Un însemnat număr de lucrări oglin­desc viața minunată a tineretu­lui din țara noastră, ori frumu­sețile patriei. Această expoziție a stirnit un viu interes în rândul maselor, fapt constatat atit prin numărul mare de vizitatori din orașul și raionul Botoșani, cit și prin aprecierile Înscrise In registrul de impresii, prin care vizitatorii iși manifestă mulțumirea că le-a fost creată po­sibilitatea de a admira aceste lu­crări aparținind unor valoroși gra­ficieni din țara noastră. Prof. MIHAI TOD1RCAN FOLCLOR <s’V~V'’N^ Satu' nostru-i ca o floare Frunzuliță de cicoare, Satu’ nostru-i ca o floare, Că partidul îndrăgit Ne-a-ndemnat de ne-am unit In marea gospodărie. S-avem spor și bucurie. Ascultînd cu toții sfatul, Ne-am făcut mai frumos satul, Cu-acareturi noi fi bune, Care le-am zidit anume Și-n gospodăria mare, Și-acasă la fiecare. Pe un loc ales, din sat, Mîndru cămin s-a-nălțat, Local nou pentru cultură, Adaos la-nvățătură..­. Ci­ de mîndru-i azi sub soare Satul nostru ca o floare ? Drag mi-i cîmpul fără hat Cîmp frumos și roditor — Al colectivei ogor, Tu dai pîine tuturor Celor ce muncesc de zor. De cînd noi ne-am sfătuit Și la muncă ne-am unit,­­ Mai mănos ai devenit, Te lucrăm azi mai cu spor Că ești atat de tractor. Frunzuliță matestat, Drag mi-e cîmpul fără hat, Fără haturi cu pelin, Fără de stăpîn hain. Drag ni-i, acum, să-l muncim Gă-i al nostru, nu-i străin. Pentru cei care muncesc, Lanuri mindre azi rodesc. Culese de la COST­ACHE V. MO­­­VILĂ, colectivist din satul Bobu-<­lesti, comuna Ștefănesti, raionul­ Botosani, de TEODOR BAULIUC­­I— student. Tinăra Maria Ungureanu, solistă la căminului cultural din Breaza,, raionul Câmpulung. — Hai, mergi ? — Merg. Cei doi se privesc doar pe sub sprîncene și o iau împreună la vale pe ulița satului. Merg tăcuți, deși ar vrea și unul și altul să-și spună ceva, fie ce-o fi. Dar uite că nu se vin cuvintele și pace ! Ea încear­că să pară nepăsătoare, aranjîndu-și mereu broboada pe cap, descheind și încheind nasturii paltonului. El își aprinde o țigară și pufăie, la fel de nepăsător. Totuși, încearcă să spună ceva . — S-a încălzit binișor vremea. — Da, s-a încălzit Bate primă­vara la ușă. Azi am cules din cui­bare un coș de ouă în plus față de ieri­ alaltăieri. Trebuie să punem și la incubație de acuma, că-i cam tîrzior. El pofnește în rîs. — De ce rîzi ? se otărăște fata. — Așa. Că ai rămas aceeași Flo­­rică, preocupată numai de gobăile tale. Parcă la altceva nu te-ai mai putea gîndi ? — Ei și? Treaba mea! se îm­bufnează ea. Și iar tac. Trec pe lingă consă­teni, salută cu întîrziere, își fac re­proșuri în gînd, dar continuă să fii neatenți. — Mi-a povestit tovarășul medic veterinar că ai vorbit tare frumos la consfătuirea de la raion, rupe iar tăcerea glasul lui. „Știe tot, precis că știe !* o ful­geră un gînd pe Florica, dar căută a se face că nu pricepe: — Că altceva n-a avut de poves­tit tovarășul Stoian decit despre fe­lul cum am vorbit eu ! — Ei, poftim! Eu îi spun ce-am auzit din gura omului, iar ea îmi răspunde de-a bățul! Și ce dacă mi-a zis, mă rog ? —• Nu-i nimic, da'parcă rîdeai mai înainte de mine că mi-e gîndul mereu la­ godăile mele. Așa m-ai luat în rîs și anul trecut, cînd cu incubatorul. . . Ce, crezi că am uitat ? Numai să rîzi, atîta știi. — Oho, dar bine se mai întorci ! — Insă mie nu-mi pasă. Așa, să știi mătăluță. Băiatul dă să-i răspundă, dar nu mai apucă, întrucît Florica a și dis­părut în sediul gospodăriei colec­tive. „Parcă mie-mi pasă că te crezi frumoasă și vrei să mă vezi că mor după tine! “ își spune el în gînd. Și, în timp ce intră în se­diu încearcă să descopere defectele fetei: „una — îi rea de gură ; două — îi drăcoasă; trei — nu-i chiar așa de frumoasă cum mi s-a părut; patru — nu te poți atinge de ea că te pocnește imediat ! cinci — ... da mai dă-o-ncolo !. . .“ — Hai bre, Frîncule, mai repede! se aude el îndemnat de cineva di­năuntru, fiind nevoit să-și întrerupă gîndurile. — Hai, că drăguța ți-a luat-o înainte, îl înghiontește un altul cu gîdilici la limbă. — Uite ce­ să fim serioși!­­Asta-i­ se supără noul sosit. — Ce ai azi, măi Ilie ? Nu ți-s toate gobăile acasă, ori nu mai prinzi la glumă ? s-o Întoarce cel pus pe șotii, însă Ilie Frîncu nu mai catadi­­xește să-i răspundă. Trece te sala de ședințe și se duce de se așează pe o bancă goală, tocmai pe fun­dul încăperii, căzînd pe ginduri. . . Ce oameni și ăștia! Ce-i vino­vat el că așa, nici știe cum, s-a îndrăgostit tocmai de Florica asta, care se ține așa de bătoasă. Ba nu. Nu s-a îndrăgostit, ci doar așa. . . Ei, am prins-o și-am sărutat-o plea­că, odată de mult, primăvara tre­cută. Am luat o palmă și-o bruncă bună de la ea și atîta tot. Ba stai că m-o și drăcuit, m-o făcut în tot fe­lul. Dar nu m-am supărat, decit așa ca să văd ce-o să facă ea ; nu cum­va o să-i pară rău ? Abia pe urmă m-am supărat înadins, cînd, în pu­blic, în adunarea ceea generală, la care a fost și primul secretar al ra­ionului de partid, dumneaei a spus, adică telea, că eu, brigadier zooteh­nic, nu mă interesez de ferma de păsări, ba chiar că o iau în rîs pe ea, ca îngrijitoare. Ce mai fermă de păsări ! 300 de goloăi, din care, în numai trei zile au pierit vreo 50, așa tamnesam. Dac-am avea și noi cîteva zeci de mii de păsări, cum scrie prin ziare despre unele gospodării din țară, aș mai zice, dar așa. . . pierdere de timp, chel­tuieli în vînt. Vacile, oile, porcii da ! Avem de acum experiență , scoatem producții și bănișori fru­moși de pe urma lor, îmi place să mă ocup de ele. De altfel, e și treabă serioasă. Pe cînd aliturile astea de găini. . . dau mai multă bătaie de cap decit ouă și carne. Dar n-am avut incotro! a trebuit să mă ocup­at de­cit și de ele. Drăcoaica de Florica nu s-a lăsat cu una cu două. Și nici acum nu știu ce i-o mai fi zis atunci primu­lui secretar că, indată după ședin­ță, el a și luat-o cu mașina și a dus-o direct la Stațiunea experi­mentală, „în schimb de experiență". A stat acolo vreo șapte zile, iar de cînd s-a întors a început să-mi comande și mie și președintelui: „îmi trebuie cutare, îmi trebuie cutare. . .“ Ba chiar că să con­struim cică și un incubator tip ca­meră, așa după cum ar fi spus tovarășul prim-secretar. Nu m-am putut abține și i-am zis-o de la obraz : — Sa nu te mai grozăvi atîta cu gobăile tale ! Mai bine ai lua în primire o grupă de vreo 10 vaci, colea, și te-ai apuca de-o treabă serioasă. Sau fugi de greu ? M-a privit tatii lung, pe urmă s-a stropșit. — Pentru asta ai merita ceva la obraz, așa cît ești de brigadier. A fost un sfădălău pe urmă.­­ „ Și totuși, am făcut incubatorul. Dar de atunci mi-am luat gîndul de la Florica. „Bună ziua !“ și. . . cam atit. Mai bine ! Nu zic, poate c-am fost și eu vinovat în toată chestia asta cu păsările, cu in­cubatorul. Dar ce, parcă pînă la urmă s-a făcut mare scofală ! Am scos de la incubator vreo 3.000 de pui, asta-i drept Numai că stau și mă întreb : puii se scot pe vre­mea prășitului de-a doilea, cum am făcut noi ? Atunci trebuie să mă­­nînce omul pui cu smîntină, nu abia să-i scoată din găoace !. . . Și uite că și anul ăsta cam intîr­­ziem cu puiul ouălor la incubație. Avea Florica totuși dreptate că-i timpul să ne grăbim. . . . . . Tocmai atunci, glasul Flo­­ricăi îl scoate pe Ilie din mreaja gindurilor, trezindu-1 la realitatea ședinței. Vorbim mereu în ședințele noastre din ultima vreme despre pregătirile pentru campania de pri­măvară. Nu-i rău. Dar despre ale­gerea și punerea ouălor la incuba­ție de ce nu suflă nimeni nici o vor­­buliță ? După cine știu, sunt de adus ouă și de la gostat. Doar anul ăsta avem de scos 10.000 de pui ! Cînd o să-i scoatem ? Tovarășul briga­dier zootehnic văd că tace chitic. Probabil vrea să scoatem puii ca și anul trecut, tocmai atunci cînd la oamenii gospodari or să fie deja buni de zară! Am spus cu toate astea și la consfătuirea noastră, a crescătoarelor de păsări, care a a­­vut loc mai deunăzi, la raion, n-aveți grijă ! Am spus și de anul trecut toate cite le-am întîmpinat. Așa, măcar să știe toată lumea. — Dar de cele vreo 50 de găini care ți-au pierit nu numai 3 zile ai spus ? a scăpat de colo Ilie aceste vorbe înțepătoare, în timp ce sala a izbucnit în rîs. Florica a reșit. — Da, am spus și despre găinile moarte. Și am mai spus că, cu toa­te acestea, gospodăria a ieșit în cîștig cu vreo 15.000 de lei. Ce, banii ăștia se iau din drum ? Iar dacă eram sprijinită de la început cum se cuvine, cîștigul era cu mult mai mare, nu-i așa ? ... Și nu mă mai Întrerupe ! N-ai decit să te în­scrii la cuvînt ! — Așa, fii disciplinat, tovarășe Frîncu­­ intervine președintele, de la masa prezidiului. După aceasta, Florica se întărită la vorbă, iau cuvîntul și alții și, nu știu cum se face, dar Ilie Frîncu iese „săpunul“ rău de tot. I se spu­ne chiar că n-a tras învățămintele necesare din ședința de anul trecut, cînd a fost criticat pentru același lucru, că e puțin înfumurat, ba chiar neglijent față de munca la ferma de păsări, deși e drept că la cele­lalte ferme de animale treburile merg bine. Oricum, trebuie să se ridice in aceasta adunare și să spu­nă ce are de gînd ! — Auzi, tovarășe Frîncu, întrea­bă oamenii, ce ai de spus ? Parcă apăsat de cine știe ce greutate, ștergîndu-și cu dosul pal­mei fruntea punctată cu bobițe de sudoare, omul stingher de pe banca din fundul sălii se ridică, tace un timp, apoi, deodată, izbucnește. — Am să vă dau răspunsul prin fapte. Acum nu mă mai între­bați nimic. Mîine mă duc la gos­tat să mă interesez dacă ne-au pregătit ouăle promise , le-oi aduce și le-om pune numaidecît la incu­bație. — Păcat, dar nu mai este nevoie să faci efortul ăsta, răsuni deodată glasul gros al președintelui colec­tivei. — Cum „nu mai este nevoie? ? — Uite-așa, bine ! Pentru că am fost eu ieri cu tovarășul Stoian și am și adus cele 3.000 de ouă. — Ada !. . . — Dac-am văzut că nu te inte­resează, ce era să fac ! Tot entuziasmul lui Ilie se topeș­te dintr-o dată. Omul se lasă obo­sit pe bancă. Iar cînd ședința se încheie, o ia repede spre ieșire. S­e rușine să privească un ochii oame­nilor. Auzi ce chestie ! el abia să se gîndească că se va interesa la gostat, iar ouăle să fie deja aduse! Bună treabă din partea președinte­lui ! Muncit de aceste gînduri o ia repede spre casă. Afară se lasă înserarea. Ilie Frîn­­su pășește larg și apăsat. Deoda­tă, simte că aproape alături de dînsul pășește încă o persoană. Ea e. — Ești supărat pe mine ? — Nu, de ce să fiu ! *— Vorbești serios ? ■— Foarte serios. Ai avut drep­tate. — Bine că te aud și eu odată că-mi dai dreptate. •— Ți-am dat mai de­mult, Flo­­rica, dar n-am putut să-ți și spun. Ceva nu mă lăsa. Acum mă simt altfel parcă. Totuși, recunoaște că și tu prea mult m-ai înțepat cu vorba. — Ce să fac ! Poate că nu tre­buia. Dar nu-i nimic. Uite, pentru asta-ți dau voie să-mi dai o pe­deapsă, care vrei tu. Se opresc pentru din mers se uită unul un moment la altul, vrînd să-și ghicească gîndurile. Ilie își dă cu părerea în sinea sa că fata merită sărutată. Aceasta ar fi acum cea mai bună „pedeapsă“. Dar dacă se supără iar ? — Mîine începem să punem ouăle la incubat, gata­­ încearcă el să iasă din încurcătură, văzînd că nu mai are curajul din anul trecut. — Sigur că da, începem negre­șit. Continuîndu-și mersul, cei doi se apropie tot mai mult unul de altul. Mîinile lor se ating, ca din întîm­­plare, o dată, de două ori, de trei ori. . . De la niște gobăS... SCHIȚĂ DE D. TURTĂ 4 4 r V

Next