Zori Noi, decembrie 1966 (Anul 19, nr. 5899-5925)
1966-12-01 / nr. 5899
r A > r în camera de comandă a stației de transformare de 110 KV din Frasin Foto . I. NEGREA Vizita Iosip tovarășului Broz Tito în țara noastră La invitația secretarului general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu, președintele R.S.F. Iugoslavia și președintele U.C.S., Iosip Broz Tito, va face între 1 și 3 decembrie a.c. o vizită neoficială in Republica Socialistă România. Președintele I. B. Tito va fi însoțit de Mialko Todorovici, secretarul Comitetului Executiv al C.C. al U.C.S., Marko Nikezici, secretar de stat pentru afaceri externe, membru al C.C. al U.C.S., și Kiro Gligorov, secretar federal pentru finanțe, membru al C.C. al U.C.I. Anual, statul alocă pentru dezvoltarea bazei tehnico-materiale in gospodăriile agricole de stat importante fonduri bănești. Folosirea judicioasă a acestora, realizarea obiectivelor planificate și punerea lor în funcțiune intr-un timp cit mai scurt sunt hotărîtoare pentru dezvoltarea producției, creșterea eficienței economice a acesteia. Numai pentru construcții-montaj, în unitățile agricole de stat din regiunea noastră au fost prevăzute investiții de peste 40 milioane lei. Acolo unde s-au luat măsuri tehnice și organizatorice judicioase, obiectivele din planul de investiții pe anul 1966 s-au realizat cu succes. La G.A.S. Rădăuți, Zăicești și Ilișești construcțiile planificate au fost date în folosință la termenul stabilit. Totuși, în alte unități lucrările începute sunt mult rămase în urmă. Pînă la data de 1 noiembrie nu s-a realizat planul de investiții decit în proporție de 81 la sută. Cifrele medii însă ascund diferențe mari de la o unitate la alta. Care sunt cauzele care au generat asemenea stare de lucruri și ce măsuri trebuie întreprinse pentru a o schimba? Iată obiectul anchetei noastre: IONĂȘENI Lipsuri cu statut de „tolerat a1 căreia se află 40.000.000 LEI săptămîni autorizația de amplasare. b) Beneficiarul — G.A.S. Ionășeni — n-a deschis finanțarea la timp. Lucrările n-au putut fi, deci, începute. c) De pe șantier au lipsit cărămida și forța de lucru. d) Fermele pentru acoperișul a două grajduri au fost comandate cu întîrziere. Deci cauzele întîrzierilor unor lucrări sînt cunoscute. Dar adeptă a practicii „pînă la expirarea termenului de dare în folosință mai avem timp“, conducerea G.A.S. a ignorat cu bună știință ritmul de avansare a lucrărilor. Conducerea G.A.S. se face vinovată, chiar dacă tovarășul Gimii caută să împartă vina și cu alte instituții. El spune că... I.I.L. „Lupta pentru pace" Dorohoi nu a livrat la timp cărămidă, că I.F. Gura-Humorului n-a onorat la vreme comanda pentru acoperișul grajdurilor. Cu alte cuvinte, aceste două instituții sunt făcute „țap ispășitor“. Dar justificările reflectă mai degrabă o anumită doză de dezinteres din partea conducerii G.A.S. Nu prin invocare de motive, de tolerare a lipsurilor va putea fi terminată construcția grajdurilor, ci numai printr-o bună organizare a muncii, asigurarea la timp cu materiale și intensificarea ritmului de lucru. Prin aprilie, la G.A.S. Ionășeni constructorii botoșăneni au început construcția unui nou obiectiv: blocul cu 12 apartamente. Termenul de dare în folosință a fost fixat pentru 30 octombrie a.c. Scadența lucrărilor a fost depășită. Tre ce? Vinovat de acest lucru se face constructorul, răspunde beneficiarul. .Nu, și-a asigurat materialele de construcție necesare. Forță de muncă calificată, de asemenea. Săptămîni în șir de pe șantier au lipsit ziduri și muncitori necalificați. In acest caz, ritmul de lucru a fost nesatisfăcător. Situația existentă n-a alarmat pe nimeni. Constructorul s-a scuzat față de beneficiar cam așa: „Nu avem, nu facem“. Neînțelegerile între ei s-au extins. Urmarea: constructorul a luat și acei cîțiva muncitori care se mai găseau pe șantier și i-a trimis în altă parte. Vechea poveste: mutarea muncitorilor de pe un șantier pe altul. Continuitatea lucrărilor a fost deci stagnată. Iată, sintem la sfirșitul lunii noiembrie și blocul cu 12 apartamente nu-i încă terminat. In camerele etaj (4 la număr) nu-i de la fixat parchetul. Interioarele nu-s văruite. Instalația sanitară n-a fost... instalată. Calitatea unor lucrări lasă de dorit. Despre acest lucru i-am cerut părerea și tovarășului Hlihai Satco, tehnician constructor: — Calitatea lucrărilor? E critică. Iată, planșeul-acoperiș prezintă denivelări. Cînd plouă, apa se poate infiltra în ziduri. Apoi, parchetul fixat in unele camere se desface de pe acum. Puțurile pentru canalizări au fost construite sub nivelul platformei de beton ce va fi turnată în fața blocului. Va trebui ca gurile puțurilor să fie înălțate. Cele relatate de tovarășul Satco sunt lucruri grave. Construcție nouă, cu defecte mari! Constructorul, grupul de șantiere Botoșani, încearcă să invoce tot felul de motive. Ea afirmă că beneficiarul ar fi capricios, dacă parchetul așa l-ar fi trimis furnizorul. La G.A.S. Ionășeni se află în construcție încă trei grajduri. Lucr*are în regie. O primă constatare: ritmul în care se desfășoară lucrările pe acest șantier este nesatisfăcător. Din planul anual de 1 milion de lei, pînă la 1 noiembrie s-au realizat doar 400 de mii lei. Care sînt cauzele că scadența lucrărilor a fost depășită? Ni se face cunoscute chiar directorul G.A.S., tovarășul Nicolae Gimir. Notați: a) D.S.A.P.C. Suceava, la fiecare obiectiv, a eliberat cu o intirziere de două SOCRUJENI Șef de șantier sau voiajor? Atelierul mecanic de la G.A.S. Socrujeni trebuia să fie dat în folosință la sfîrșitul lunii septembrie. Ce se constată? Șantierul a fost lăsat în părăsire. De cîteva săptămîni nimeni nu mai lucrează la fleest obiectiv. Tîmplăria n-a fost montată în întregime. Instalația pentru lumină nu-i terminată. Abia în ziua vizitei noastre sosise o echipă de muncitori care avea să continuie cu turnarea platformei de beton dimprejurul atelierului. Hala mare a atelierului n-a fost podită cu chituci. Referindu-se la cauzele care au determinat aceste rămîneri în urmă, tovarășul Gheorghe Munteanu, contabil șef, ne spunea: — Constructorul a atacat cu intirziere o serie de lucrări. După începerea lor s-a lucrat intr-un ritm necorespunzător. M.PRODAN, T. TOMA (Continuare în pagina a IlI-a) Stația meteorologică Suceava comunică : In zilele de 29—30 noiembrie vremea a fost închisă și umedă , ziua, înseninîndu-se în cursul nopții. Au căzut precipitații sub formă de zăpadă, înregistrîndu-se între un litru/m.p. la Cîmpulung și 7 litri/m.p. la Botoșani. Vîntul a suflat slab din nord-vest. Temperatura aerului, în scădere , maximele au fost cuprinse între —1 grad la Suceava, Botoșani, Avrămeni și Rădăuți și 6 grade la Dorohoi și Cîmpulung, iar minimele din cursul nopții, între —14 grade la Fălticeni și —5 grade la Avrămeni. Ieri dimineață la ora opt, temperatura a fost cuprinsă între —11 grade la Rădăuți și Fălticeni și —5 grade la Avrămeni. Pentru următoarele zile se prevede vreme schimbătoare, cu cerul noros pînă la acoperit. Izolat se va semnala ninsoare. Vîntul va sufla potrivit din nord-est. Temperatura aerului, în ușoară creștere , minimele vor fi cuprinse între —4 grade și 0 grade, iar maximele între 2 și 7 grade. Ceață locală. BIBLIOT CENTRALĂ UNIVERSITARĂ »M. EMINESCU* IAȘI Anul XXI nr. 5899 4 pagini 25 bani joi decembrie 1966 Organ al Comitetului regional Suceava al P. C. R. și al Sfatului popular regional ^FIȘE PENTRU O MONOGRAFIE I 1 MUNTILOI --"Jl Maramureșeanul vîrtos și înalt, șeful coloanei Kipo, are nume de domn. Ii zice Gheorghe Tomp. Statura și-o poartă măreț printre arbori, alături de Gyuri și Iancu, caii blajini și puternici cu care transportă pădurea spre „schele“. Așa i se spune locului unde se adună buștenii pe malul stîng al Dîrmoxei. Gyuri și Iancu, cu mersul egal și cumpănit, se opintesc în hamuri. Bărbatul cu nume de domn îi îndeamnă cu glasul său mare. In urma cailor joacă zece rînduri de „dansuri“, adică zece catarge lungi de molid prinse întreolaltă cu scoabe și cabluri, o enormă reptilă lemnoasă săltînd prin vaduri de piatră, peste repezișul înspumat al pîraielor. E o metodă străveche a corhănitorilor, toate aceste „dansuri“ avînd de fapt rostul unor frîne rudimentare, dar sigure. Gheorghe Tomșa pornește în fiecare dimineață, urcîndu-și caii pe drumuri înguste. Pătrunde în fundături de prăpăstii și, smulgînd de acolo cîte un snop de molizi din marele trup prăbușit al pădurii, coboară alergînd alături de dînșii. Bărbatul acesta al munților, venit de pe valea Vișeului, umblat în tinerețe cu turmele, s-a fixat în munții Bistriței de aproape două decenii. A retezat mii de arbori, a construit uluce pe care lunecau pădurile, în partea locului și-a aflat și „boreasa“, glasul i se înmoaie cînd îi zice azi „mai nevastă“, și din viața lor aspră au răsărit patru superbe lăstare. Patru „coconi“ îi duc mai departe numele domnesc. Cel mare, elev la o școală de petrol chimie, se pregătește să intre în lumea albastră și volatilă a metanului. Al doilea, în clasa a VlII-a la Broșteni, o să ajungă de bună seamă, inginer silvic. Așa bănuiește, cel puțin, taică- su, de vreme ce i-a transmis fascinanta atracție a pădurii. Mezinii, încă-n clasele mici ale școlii generale, nu se știe precis ce planuri au, dar le plac grozav șuruburile. Nici unul dintre ei n-are note sub nouă. Le știe mediile pînă la cele din urmă sutimi. . . Ion, Vasile, Ioachim, Ilie... Maramureșanul vorbește de ei cu sfială, ca despre o pădure tînără. L-am cunoscut într-o seară la grajduri. Cinci perechi de cai roșcați își ronțăiau tainul în iesle. Gheorghe Tomșa discuta cu viziuiu despre vînturi și stele. In lumina felinarelor, umbra lui masivă semăna cu statura unui voievod. ★ Cînd nu-i pe tractor, Dumitru Truță pare un om moale și blind. Sau poate că arată așa numai cînd stă de vorbă cu gazetarii. Necăjește în pumni cușma cu clape și privirea-i sfioasă, de visător incorigibil, fuge în lături. Abia cînd îl vezi pe univer- GEORGE SIDOROVICI (Continuare în pagina a IlI-a) Autobaza de transporturi Săveni. Muncitorul fruntaș Gheorghe Iacob probează echipamentul electric al motoarelor de dinam Foto. D. HUȘANU Primirea la al Partidului a Comitetul Central Comunist Român delegației de partid și guvernamentale Republicii Guineea Tovarășii Nicolae Ceaușescu, secretar general al C. C. al P.C.R., Chivu Stoica, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., președintele Consiliului de Stat, Ion Gheorghe Maurer, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent al C. C. al P.C.R., președintele Consiliului de Miniștri, au primit miercuri dimineața delegația de partid și guvernamentală a Republicii Guineea, condusă de Diakite Moussa, membru al Biroului Politic Național al Partidului Democratic, ministrul comerțului exterior și al băncilor, care se află în vizită în țara noastră. La primire au participat tovarășii Petre Blajovici, membru supleant al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., vicepreședinte al Consiliului de Miniștri și Gheorghe Cioară, membru al C. C. al P.C.R., ministrul comerțului exterior. Cu acest prilej a avut loc o discuție care s-a desfășurat într-o atmosferă prietenească. Comunicat La invitația Maiestății Sale Imperiale, președintele Haile Sellassie I, a Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Chivu Stoica, împreună cu soția, va face o vizită oficială de prietenie în Etiopia, între 5 și 9 decembrie 1966. Întreprinderea forestieră Botoșani și-a realizat planul pe 1966 Cu cîteva zile în urmă, forestierii din raioanele de șes ale regiunii — sectoarele Botoșani, Trușești, Dorohoi, Darabani — și-au îndeplinit sarcinile de producție pe 1966 la principalii indicatori : producția globală industrială, producția marfă, producția marfă vîndută și încasată. Pînă astăzi, ei au produs peste prevederile planului anual aproape 1.000 m.c. bușteni de fag din care 200 m.c. pentru derulaj, 5.000 m.c. lemn pentru construcții și alte sortimente. Productivitatea muncii în primele 10 luni a crescut cu 8 la sută, ca urmare a unei mai bune organizări a proceselor tehnologice de exploatare a parchetelor, a utilizării mai raționale a mijloacelor de transport. Harnicii forestieri din această parte a regiunii și-au preliminat ca pînă la 31 decembrie a.c. să depășească obiectivele planului anual cu aproape 400.000 lei la producția industrială, cu peste 600.000 lei la producția marfă și cu circa 720.000 lei la producția marfă vîndută și încasată. Temă pentru acasă Foto : D. VINTILA .SPECIALITATEA CASEI“ -NEGLIJENTA? La Broșteni,în miezul unei frumoase zile de toamnă. Cum localitatea nu dispune de o cantină (deosebit de necesară într-o așezare muncitorească, la înființarea căreia nu s-a gîndit încă nimeni) prînzim la restaurant. Ne-a primit o încăpere ce amintește de trecutele și vestitele „bombe", amplasate în mahalale cu aer îmbîcsit și oameni sătui de viață. Douăzeci și șapte de mese soioase, pline de firimituri muiate în mici băltoace de băutură, presărate cu scrum își așteaptă clienții. Aceștia, puțini la număr, preferă să-și aștepte rîndul în picioare, lingă bar. „La cerere“, ospătară Ioana Conuț se îndură să arunce jos tot ceea ce era pe masă. I-am imitat gestul, alegîndu-ne cîte un scaun. Ne așezăm. Biruim foamea privind draperiile spînzurate și perdelele ce atirnă neglijent in fața geamurilor murdare, brațele lustrelor văduvite de abajururi, becuri și chiar de dulci (seara,din 25 de becuri cîte ar fi trebuit să lumineze localul, ardeau doar 3), dușumeaua cărei „curățenie“ (dar nu a și găurile) era camuflată de un strat gros de motorină. In cele din urmă, privirea ne este înîtîmpinată de prezența ridicolă pe un perete a afișului „Rugăm respectați curățenia“. In ‘ imediata apropiere, la un fel de tejghea plină cu zeci de halbe nespălate, se servea bere cu mai bine de un centimentru sub semn. O tablă școlărească ațîța totuși pofta de mîncare. Cineva scrisese : „ciorbă a la grec“ și dedesubt: „friptură de vită cu pireu de cartofi“. Am avut ghinionul să fim serviți cu o ciorbă ca o apă chioară și tulbure, cu poreul din care lipseau laptele și untul, cu pîine veche de cîteva zile,, să bem din pahare murdare, să ne ridicăm de la masă. . . flămînzi. — Cum ? Ați ciorbă a la grec? servit ne-a întîmpinat bucătăreasa șefă, tînără absolventă a unei școli profesionale de specialitate. Păi, eu am gătit „ciorbă ardelenească“. S-o fi greșit la scris. — Totuna. Gustul îi lipsea cu desăvîrșire, așa că n-are importanță cum era botezată. — Chiar acum făcut puțină „față“ i-am cu boia de ardei, ne-a asigurat interlocutoarea, care se numește Elena Olaru. Consultăm rețetarul. Prevede zarzavat frunze de pătrunjel (pensitru „față“), carne de vită calitatea întîi (din care a rezultat o mîncare calitatea a șaptea), unt și lapte pentru pireu. Unde-s alimentele din rețetar, care justifică prețul meniului ?. In așteptarea responsabilului, Toader Ciornei, care era plecat „la Cîmpulung“, „la Vatra Dornei“, „la o ședință“, „să aducă marfă“ în același timp, vizităm barul. Fața zîmbitoare pînă atunci a barmanului Mircea Amaliței s-a oțetit pe loc. Aflăm în spatele galantarului, ce expunea o bucată de slănină și cîteva picioare „de ieri“, o dezordine greu de descris. Borcane mari (ce găzduiesc: unul, 67 de gogoșari zbîrciți, altul, doi castraveți înfloriți și un al treilea, brînză telemea în „suc propriu“), niște salam, sticle goale și pline, pahare, sunt parcă aduse și uitate acolo care s-a retras, de o apă Intr-un sertar zac, de cine știe cită vreme , o clanță de ușă, conserve stricate, si MARIA FLOREA (Continuare in pag. a IlI-a) «A CORESPONDENTĂ DIN CAIRO MIRUL NEGRU AL SUEZULUI După ce ai vizitat rafinăria Suez, cea mai mare întreprindere de acest fel din R.A.U., ți se trezește curiozitatea legitimă de a merge la sursa aurului negru. De aceea, de la Suez ne îndreptăm spre sud pe șoseaua mărginită de o parte de lanțul munților Attaka, colțuroși, fără nici un pic de verdeață, a căror înălțime atinge uneori peste 1.000 m., iar de cealaltă, de Golful de Suez. Lăsăm în urmă Ain Selma, o frumoasă stațiune balneo - climaterică, cu ape calde, sulfuroase, care se bucură de un climat blând tot timpul anului. De cealaltă parte a golfului, în Peninsula Sinai, zărim turlele sondelor de petrol de la Sudr, Matarama și Asi. Drumul continuă pe șoseaua tăiată în stîncă, cu viraje dese și periculoase. în această regiune se află, de altfel, cele mai numeroase cariere de piatră din țară. După aproximativ 150 km. de Suez, întîlnim primele sonde ale centrului petrolier Amer, care se continuă cu cele de la Bakr, Ras Gharib și pînă la Zu Hurghada, pe aproximativ 160 km. de-a lungul Golfului de Suez. Importanța ultimei dintre localitățile citate, Zu Hurghada, nu rezidă numai în faptul că aici au fost făcute primele exploatări petroliere din R.A.U., ci și în aceea că, în ultimii ani, ea a devenit un admirabil centru turistic. Cîmpurile petroliere din această regiune au fost descoperite între 1938 și 1948 de societățile „Anglo - Egipteană“ și „Mobil Oil“. Legea din 1948 asupra exploatării mineralelor și petrolului a provocat numeroase controverse între guvernul egiptean și societățile străine. Numai după revoluția din 1952 se poate, însă, vorbi de o exploatare sistematică și rațională a resurselor petroliere, mai precis , cu înființarea „Societății dată naționale egiptene a petrolului“ și apoi a „Organismului general al petrolului“. Este interesant să arătăm că aproape toate cîmpurile petroliere din R.A.U. sunt situate în jurul Golfului de Suez. Cu toate că petrolul există de mult timp în Egipt, producția lui nu fost organizată la început pentru a satisface nevoile consumului local, din cauza monopolurilor străine, care controlau industria petrolieră înainte de revoluție. După revoluție, producția de petrol a țării a crescut de la 2,6 milioane la 7 milioane tone. Petrolul a jucat un rol important în creșterea venitului național în ultimii ani. Continuînd obiectivele primului plan cincinal, cel de-al doilea plan de dezvoltare prevede exploatarea intensivă și extensivă a cîmpurilor petroliere, astfel încît să fie satisfăcute nu numai nevoile interne, ci o parte să fie destinată exportului. Cu cîteva zile în urmă, între R.A.U. și compania „paname- COPRICA (Continuare in pag. a IV-a)