Zori Noi, mai 1971 (Anul 24, nr. 7266-7291)
1971-05-16 / nr. 7279
ZORI NOI 0 PAGINA 2 CALEIDOSCOP DUMINICAL D upă cum se știe, prin grija Muzeului din Suceava, a fost editat volumul „Studii de istorie orășenească medievală (Moldova, sec. XI V — XVI)", semnat de arheologul dr. Mircea D. Matei. . Cunoscut prin importanta sa contribuție la descifrarea a numeroase informații cu privire la trecutul Sucevei, arheologul M. D. Matei dovedește, prin noul său volum, o cunoaștere profundă a realităților din zona est - carpatică a țării în evul mediu, abordînd problema genezei și evoluției orașelor în perioada de maximă înflorire a feudalismului moldovenesc. Cu atît este mai valoroasă contribuția adusă, pe bază de informații arheologice, cu cît izvoarele scrise sînt foarte sărace sub acest raport. Pornind de la afirmația unor istorici că în Moldova au apărut așezări urbane în cadrul unor formațiuni prestatale din sec. XII — XIII, autorul își propune să stabilească prin ce se caracterizează orașul din evul mediu, cu sublinierea a ceea ce este propriu vechilor orașe din Moldova. El desprinde o fază preurbană -s, tîrgurile ■—, din care se dezvoltă, ca fază superioară, orașul propriu - zis. Consideră înflorirea orașelor ca un fenomen ce se situează, cronologic, în urma constituirii autorității politice centrale și apreciază că sunt insuficient fundamentate afirmațiile cu privire la existența orașului în Moldova înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Sunt, apoi, prezentate, pe baza studiilor bibliografice întreprinse, cele patru căi principale de apariție a așezărilor urbane și anume : a) Orașe renăscute pe locul vechilor așezări urbane din antichitate; b) Orașe constituite în jurul și sub ocrotirea unor președințe ale feudalilor laici, unor instituții superioare bisericești sau în jurul unor locuri cu importanță culturală păgînă (în lumea slavă), c) Orașe născute, în urma unui proces adeseori secular, din așezări rurale situate în condiții geografice deosebit de favorabile. d) Orașe întemeiate ca urmare a inițiativei ferme a autorității politice centrale. Autorul ajunge la concluzia că — avînd în vedere rezultatele obținute pînă în prezent de cercetarea arheologică — tipul de oraș cel mai bine reprezentat în Moldova este acela al așezărilor la baza cărora stă satul medieval. El respinge teza unor istorici care explică apariția orașelor medievale moldovenești prin prisma influenței exclusive a comerțului de tranzit și a drumurilor comerciale, fără a nega în întregime rolul acestora. Suceava și Iașul sunt luate ca exemple de așezări urbane dezvoltate din așezări sătești. Aceasta nu exclude și alți factori favorizanți, cum a fost, de exemplu, pentru Suceava, „drumul moldovenesc" de comerț ce lega regiunile nordice și centrale ale Europei de Marea Neagră și ținuturile răsăritene sau calitatea de capitală pe care a avut-o Suceava ■ la ■ ■ mai tîrziu. Romanul este folosit pertru ilustrarea rolului jucat de construcțiile militare ridicate de domnie ca factor primordial în dezvoltarea unui centru urban, iar Siretul este legat de contribuția unor așezăminte religioase. Nu se poate vorbi de existența altor orașe decit medievale, în această regiune neexistînd așezări urbane din epoca sclavagistă. In capitolele intitulate „Consolidarea producției meșteșugărești și dezvoltarea schimbului în orașele moldovenești în secolul al XV-lea" și „Procesul creșterii puterii economice a orașelor moldovenești reflectat în întărirea rolului economic al acestor"a", autorul explică fenomenul, aparent paradoxal, că, deși orașele devin tot mai puternice din punct de vedere economic, meșteșugurile și comerțul luînd o amplă dezvoltare, aceste așezări nu apar și ca o forță politică. Sprijinite de domnie sub raport economic, mai ales în jumătatea a doua secolului al XV-lea și la înceaputul secolului al XVI-lea, orașele rămîn aliate ale domniei. Nevoia de centralizare politică pentru efortul militar ce se impunea în lupta împotriva expansiunii otomane este elementul determinant al întregului ansamblu de împrejurări economice și social-politice din acea vreme din Moldova. In capitolul „Unele aspecte ale problemei compoziției sociale a orășenimii moldovene", se încearcă explicarea mecanismului constituirii așezărilor orășenești sub raport demografic. Se remarcă, după ce se face o analiză a raportului meșteșugari - agricultori și sat - oraș, că sporirrea populației așezărilor urbane se face, în primul reid, pe baza imigrării continue aici a populației rurale. Se caută răspuns la întrebarea : din ce categorie socială a populației rurale s-au recoltat primii locuitori ai orașelor ? Se știe că, în mod obișnuit, se aprecia că la orașe fugeau locuitorii săraci ai satelor. Tot mai mult se susține, însă, în ultimii ani, teoria lui Iohann Plesner, preluată de mulți alți istorici, printre care și Armando Sapori, că la orașe imigrau țăranii bogați. Că și în orașele moldovenești s-au petrecut asemenea mișcări de populație, e lucru ce poate fi dovedit prin numeroase documente de exdin istoric și arheologic. In ultimul capitol al lucrării — „Sugestii cu privire la metodele de cercetare arheologică a orașului medieval moldovenesc" — autorul încearcă, pentru prima dată în literatura de specialitate din țara noastră, să formuleze o serie de criterii metodologice care să stea la baza cercetării pe cale arheologică a orașelor medievale din Moldova. Folosind, în primul rînd, bogata sa experiență de teren, ca și ceea ce a acumulat în ultimele două decenii arheologia românească în general, autorul subliniază în mod îndreptățit obligația ca cercetarea arheologică a unei așezări medievale să fie abordată diferențiat și să-și propună obiective științifice diverse, în funcție de însuși procesul constituirii fiecărui oraș în parte, pentru că, într-adevăr, sarcinile cercetării arheologice întreprinse în cuprinsul unui oraș dezvoltat dintr-o așezare rurală, stabilă în același loc o vreme îndelungată, sunt altele decît acelea pe care trebuie să și le pună în față cercetarea unui oraș constituit din grupări diferite de populație rurală, nu obligatoriu pe un loc ocupat anterior de un sat. De asemenea, sugestiile autorului se dovedesc în întregime îndreptățite atunci cînd se abordează problema cercetării pe cale arheologică a unor orașe constituite în jurul unor construcții militare, orașe care prezintă o seamă de particularități atît sub raportul mecanismului dezvoltării lor economice, cît și pe planul evoluției topografice. Precizînd o serie de particularități ale orașelor moldovenești sub raportul existenței unei baze meșteșugărești în continuă creștere, recrutată pe domeniile voievodale sau boierești sau furmizată de satele litiere, obligația artizanatului de a lucra în primul rînd pentru trebuințele curților domnești, un regim de libertate limitată pentru orășenii autohtoni de origine nenobilă, lipsa autonomiei depline a orașelor, autorul consideră orașele din Moldova sec. XIVXVI ca orașe cu statut administrativ. Folosind un vast material bibliografic, autorul abordează, într-o optică nouă, problema orașului medieval din Moldova. El pune față în față orașele moldovenești cu alte centre orășenești di Europa, căutînd să adîncească elementele de apropiere și de diferențiele dintre ele, dar mai ales avînd ca idee centrală scoaterea în relief a specificului orașului moldovenesc, deosebit în unele trăsături ale sale de orașul din Țara Românească și, mai ales, din Transilvania. Studiul lui M. D. Matei reușește să demonstreze cu pregnanță că orașele noastre medievale nu constituie o excepție de la istoria Europei, ci sunt parte integrantă a acesteia. Analiza multilaterală a condițiilor istorice în care s-a dezvoltat Moldova în sec. XIV— XVI l-a dus la formularea concluziei că regimul jur-idic a fost condiționat, între altele, de lupta antiotomană. Volumul la care ne referim este cea mai modern orientată analiză a problemei formării și dezvoltării orașelor făcută în țara noastră pînă în prezent. GRIGORE FOIT U Dr. MIRCEA D. MATEI: STUDII DE ISTORIE ORĂȘENEASCĂ MEDIEVALĂ“ (MOLDOVA, SEC. XIV-XVI) Muzeul din Suceava. Ceramică din a doua jumătate a secolului al XV-lea Măiestrii în fier și sticlă Foto : D. VINTILA Aspirina contra insomniei Dell a împlinit vârste venerabile de 72 ani (în februarie 1971), aspirina cunoaște o nouă tinerețe. După ce s-a anunțat folosirea ei contra infarctului, alți cercetători au descoperit că ea are proprietăți corespunzătoare pentru a combate insomnia. Prof. E. Aron și dr. Delbarre (Franța) au anunțat prepararea unei aspirine solubile care poate fi injectată, al cărei cîmp de acțiune este „practic nelimitat". Specialiștii francezi afirmă că , acțiunea aspirinei solubile începe la 10 minute după injecții și are efect timp de 4-6 ore, ea acționînd contra durerilor reumatismale și osoase, contra asteniei și colicilor nefritice, precum și contra insomniei. Haina ideală din aluminiu Un reputat fizician atomist,, profeso*rul Arikenne Lucupira, propune o formula vestimentară inedită destinată să îmblînzească căldura suferită de brazilieni, mai ales în așa - numitul „sezon cald". Haina ideală, după părerea savantului, ar fi o țesătură din fibre de aluminiu care ar reflecta razele solare. Pina cînd vor exista condiții de aplicare a acestei formule, el recomandă ceva mai simplu și accesibil și anume ca brazilienii să-i imite pe beduinii din deșertul Sahara. Locuință acvarium Apa care încălzește locuința ar putea să circule direct prin pereții acesteia, invenția aparține unor specialiști polonezi care au și construit la uzina de sticlă din Lakovska prima serie de panouri din sticlă destinate pereților. Aceste panouri se unesc cu garnituri din cauciuc, iar în interiorul lor circulă apa. Temperatura apei poate fi reglată de locatar cu ajutorul unor termostate. Un singur neajuns au acești pereți sunt transparenți. Dar, afirma constructorii lor, și aici există o soluție : apa poate fi colorată după preferință. . . C O mașină de scris care aude ( ( S-ar putea ca, în viitor, munca dactilografelor să fie ușurată, grație ) J unei mașini de scris fonetice. Specialiștii de la Facultatea tehnică din J . Braunschweig (R.F.G.), care au realizat-o, apreciază că nu va mai fi nevoie să se apese clapă cu clapă pentru a scrie un text (a mașină. I / Va fi suficient să se rostească respectivul text într-un microfon, iar noul IS aparat va recunoaște cuvintele, pe baza distribuției caracteristice a diferitelor unități de frecvență și le va transforma într-o impecabilă / i imagine scrisă. începutul a și fost făcut:.mașina de scris fonetică poate deja scrie după dictare cifrele de la unu pina la nouă. \ Potrivit datelor furnizate de Ministerul Turismului, în anul 1970 România a găzduit circa 2,3 milioane de vizitatori străini, față de 1,84 milioane în anul 1969 și aproape 700.000 în anul 1965. Din numărul total al turiștilor străini care ne-au vizitat țara anul trecut, un milion au folosit automobilul. In perioada cincinalului recent încheiat, în țara noastră s-a înregistrat o creștere anuală de aproximativ 400.000 turiști. Pe această linie ascendentă se înscriu și prevederile turismului internațional și în acest an. Cifrele estimative arată că circa 2,7 milioane de turiști străini sunt dispuși să-și petreacă vacanța în România. Ei vor găsi în majoritatea stațiunilor balneoclimaterice din țara noastră noi hoteluri și diferite amenajări turistice și de agrement, înnoiri importante în ce privește condițiile de odihnă și tratament, totul corelat cu asigurarea unei cît mai bune serviri. (Agerpres) Noul teleferic de pe Tîmpa și perspectiva orașului Brașov SENSIBIL/TAIE ÎNSCRISĂ //I/ LEMN Fără îndoiala, „Muzeul lemnului" din Cîmpulung Moldovenesc constituie, pentru cei poposiți în orașul de la poalele Rarăului, un deosebit punct de atracție. Impresionanta colecție de exponate — ocupînd spațiile a nu mai puțin de douăsprezece încăperi — reprezintă, parcă, tot ceea ce a putut să însemne pentru oamenii acestor meleaguri meșteșugul cioplitului în lemn. Tradiția vine din timpuri străvechi, traversînd istoria locurilor, aureolată de iscusința mîinilor și frumusețea gîndurilor atîtor creatori anonimi. De la carele grele, pentru drumuri lungi spre cîmpie, plină la miniaturalele solnite cu încrustații sau fluiere — devenite acum piese de muzeu —, fiecare dintre obiectele existente aici reprezintă o veche și statornică pasiune a cîmpulungeniilor: aceea de a „transmite" lemnului emoția artistică. Lucrîndu-și unealta ce avea s-o folosească, mai tîrziu, la muncă, la vînăitoarre sau pe lingă și în casă, meșterul anonim și-a înscris în fibrele lemnului o frîntură din lumina sufletului său. Și acele tresăriri de visare au rămas săpate în dantelăriile ornamentale, unele voit complicate, la care ochiul se oprește încîntat. Cu treizeci și cinci de ani în urmă, cineva a avut inițiativa colecționării celor mai valoroase obiecte din lemn existente în zona etnografică a Cîmpulungului, spre a fi arătate lumii. Așa s-a născut nucleul actualului muzeu. Fondurile sale numără impresionanta cifră de peste 11.000 exponate, dintre care numai o mică parte pot fi cuprinse în încăperile deschise pentru public.De altfel, muzeul păstrează în depozitele sale și bogate colecții de arme, trofee de vînătoare, precum cusături, covoare, și țesături, tablouri ale unor pictori locali). Pentru aceasta a fost nevoie de o îndelungată și migăloasă muncă purtînd girul pasiunii și competenței. Organizate tematic, cele douăsprezece săli oferă vizitatorului o «imagine cuprinzătoare și sugestivă a multiplelor fațete pe care le poate îmbrăcă :prelucrarea lemnului , unelte pentru lucrul în pădure, păstorit, agricultură, transport, arhitectură, construcții, mobilier țărănesc, industrie casnitică, vînătoare... Marea varietate a exponatelor,, grupate pe ocupații, relevă —la scara întregii zone a Moldovei de nord — un rafinat simț artistic, în fiece ramură a culturii materiale a lemnului. Piesele sînt vechi, unele depășind cîteva sute de ani. De altfel, vîrsta își spune cuvîntul în aspectul fiecăreia dintre ele :culoarea e de pămînt ars, arămie sau întunecată- uneori, lată și cîteva dintre cele mai prețioase exemplare : o centrifugă pentru stors faguri, capul de oloiniță pe care cioplitorul a înscris stema Moldovei, un plug și un car masiv, ambele în întregime din lemn. Și mereu acestora li se adaugă altele. Numai în ultimul timp special iștii muzeului au achiziționat încă 80 de obiecte care, catalogate, pregătite, urmează să intre în circuitul sălilor de expoziții. Ne-au reținut atenția o ladă de zestre din Breaza, de peste 200 de ani, bogat ornamentată, niște bite ciobănești de la Fundu Moldovei, două icoane din lemn datînd dinn secolul al șaptesprezecelea și culte două pe pînză, de prin secolul al optsprezecelea, un fedeleș din lemn de tisă. Dar trecerea prin sălile muzeului cîmpulungeari nu înseamnă numai cunoaștere și încîntaire a Octiilului. Ceea ce ți se înfățișează aici reprezintă, se poate spune, un univers imediat, o adevărată lume a cărei istorie trebuie descifrată în meandrele crestăturilor săpate în lemn. Din numeroasele desene, ornamente și motive geometrice, zoomorfe sau nedefinite, poate niciunul nu emoționează mai mult decit ceea ce muzeografii obișnuiesc să-i spună „stilizarea omului". Poate fi întîlnit pe cîteva lăzi de zestre și blidare multiseculare. Creatorul popular și-a imaginat și ailes cel mai frumos și mai tulburător motiv de încrustație : soarele. Coroana solară capătă cînd chip de bărbat,cînd chip de femeie, revenind mereu, metreu,asemenea, unui refren. Aceasta îl face, se pare, unic și-i dă o deosebită valoaire artiistica, așa cum unic în întreaga țara e însuși muzeul caruia-i aparțiine. ION BELDEANU \ BREVIAR • BREVIAR PERICOL, TERMITES Filiala din Rm. Vîlcea a arhivelor statului a intrat în posesia unui vechi document. Este vorba desa pre un hrisov de întărire proprietății, acordat moșnenilor de la Mlăceni, din Țara Loviștei. Deși a fost emis de domnitorul Radu Șerban, la 17 iunie 1604, actul poartă sigiliul lui Mihai Viteazul. Or, se știe că obiceiul era ca sigiliul să fie distrus după moartea domnitorului. Care a fost mobilul acestei „uzurpări" de sigiliu de către Radu Șerban? — se întreabă istoricii din instituția vîlceană. Nu apucase noul domnitor să-și facă un sigiliu propriu sau îl folosea pe cel al lui Mihai Viteazul în semn de omagiu față de politica ilustrului înaintaș ? Deocamdată, o asemenea întrebare n-a primit răspuns. Actuala invazie de termite din Italia suscită o mare îngrijorare în rîndul bibliotecarilor. La precedenta invazie, acum 30 de ani, termitele au distrus numeroase manuscrise din biblioteca Vaticanului. In prezent, numai în centrul Romei au fost observate 30 de colonii active de termite. TRANSPORT „NON-POLUANT" Primele camionete cu propulsie electrică furnizată de acumulatori au început de curînd să circule pe străzile orașului München. Mai mulți giganți ai industriei vest-germane s-au asociat pentru a pune la punct transportul urban „non-poluant“. O GLUMA CONTRAC CENȚI O firmă din orașul american Dallas va pune în vînzare primele aparate care au darul să împartă lumii din jur anecdote. Pentru zece cenți, oricine poate asculta una din cele 230 de glume înregistrate pe bandă magnetică. SANATATEA SE PLĂTEȘTE Un grup de stomatologi englezi au introdus în parlament un proiect de sporire a impozitului pe dulciuri. Fondurile obținute din aceste impozite să fie îndreptate spre profilaxia bolilor de dinți, care apar în majoritatea cazurilor din folosirea excesivă a bomboane Doctore... ce am ? Mai bine zis „cît“ai ! ION SANDU