Zori Noi, ianuarie 1974 (Anul 27, nr. 8095-8119)

1974-01-15 / nr. 8105

ori noi ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN SUCEAVA AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL XXVIII NR. 8105 marți 15 ianuarie 1974 4 PAGINI 30 BANI PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! JUDEȚUL SUCEAVA ^ pielii O datorie de onoare a sucevenilor: M*,*«*nHUHM «»* t* 28 *USUST *974 BILANȚ RODNIC AL FORESTIERILOR Forestierii suceveni, continuind în ritm susținut ampla întrecere pentru înfăptui­rea sarcinilor cincinalului înainte de vre­me, adoptînd procedee de lucru avansate, înscriu și în acest an succese de seamă în activitatea ce o desfășoară. în perioada care a trecut de la începutul anului, ei au realizat, peste prevederi, 1.7X8 m.c. bușteni de rășinoase, 780 m.c. bușteni de fag, 208 m.c. bușteni de fag pentru derulaj, 676 m.c. lemn de rășinoase pentru celuloză. Unită­țile de industrializare participă la crearea acestui prim bilanț realizând suplimentar 340 m.c. cherestea de rășinoase, mobilă în valoare de 80.000 lei și 130 m.p. uși - fe­restre. Printre colectivele care se înscriu cu cele mai bune rezultate în acest an se află cele de la unitățile forestiere de ex­ploatare și transport din Fălticeni, Rădăuți și Cîmpulung Moldovenesc. ZILNIC, IMPORTANTE SPORURI DE PRODUCȚIE Desfășurînd, încă din primele zile de lucru din acest an, o activitate rodnică, colectivul de muncă de la întreprinderea de utilaje și piese de schimb din Suceava înregistrează succese de seamă în activita­tea sa, în perioada care a trecut de la în­ceputul anului, datorită eforturilor între­gului colectiv — din rîndul căruia se evi­dențiază în mod deosebit metalurgist» și lucrătorii de la prelucrări mecanice — a fost înregistrat un spor la producția glo­bală în valoare de 850.000 lei, iar la pro­ducția marfă — de 235.000 lei. Se cu­vine menționat faptul că la un sortiment la care anul trecut au existat unele restanțe — piese de schimb pentru industria materia­lelor de construcții — se înregistrează de­pășiri în valoare de peste 250.000 lei. Eforturile muncitorilor, inginerilor și tehnicienilor de la această unitate suce­­veană sunt orientate spre obținerea zi de zi a unor importante sporuri de producție, 4 pentru a realiza, pînă la 21 august, planul pe patru ani ai cincinalului. MATERIALIZAREA EFORTULUI COLECTIV După cum ne informează corespon­dența noastră Artemiza Ignătescu, un „start" bun în noul an a luat și Fabrica de conserve din lapte „Rarăul" din Cîmpu­lung Moldovenesc, unde, ca urmare muncii competente și responsabile, desfă­­­șurată de întregul colectiv, a fost înregis­trată o depășire cu peste 20 la sută la producția valorică, față de aceeași perioa­dă a anului trecut. Producția peste plan, concretizată, între altele, în 46 tone brîn­­zeturi, a avut un suport trainic în funcțio­narea la parametrii optimi a secțiilor telemea de la Suceava și Fălticeni. Ac­te­tualmente, la fabrica cîmpulungeană se desfășoară o susținută activitate de șantier pentru darea în funcțiune a unei noi sec­ții de telemea și caseină. DEPĂȘIRI CARE DESCHID PERSPECTIVE încheierea primei decade a lunii ianua­rie a prilejuit și Șantierului „Leșu Ursu­lui" din Frasin, aparținînd Trustului de construcții - montaje miniere, posibilita­tea să facă un prim bilanț al realizării sarcinilor aferente noului an. Pregătind temeinic și din timp condițiile pentru bună desfășurare a activității, lucrătorii­­ care construiesc galeriile și canalele de evacuare de la iazul de decantare a sterilu­lui din Tărnicioara, ca și cei ce lucrează la amplificarea stației de compresoare de la Pîrîul Ursului, ori înalță blocuri de locu­ințe la Ostra și Broșteni, sau își dau apor­tul în alte subunități din Iacobeni și Fra­sin au raportat îndeplinirea planului de construcții­­ montate pe primele zece zile ale lunii în procent de 106 la sută. Succe­sul lor este cu atît mai semnificativ cu cît în 1974 ei au de executat obiective de im­portanță majoră pentru dezvoltarea in­dustriei extractive din județul nostru. Arcadă peste timp Dificultatea călătoriei repor­terului este sporită, acum, de împrejurarea că, între carnetul de însemnări și evenimentele descrise, s-au așternut, ca pes­te orice lucrare omenească, du­să la bun sfîrșit, pînzele irecu­perabile ale timpului. E ca și cum ai porni la drum așteptînd, într-o stație, o ma­șină, în timp ce, de pe cealal­tă parte a drumului, alți oa­meni, apropiați inimii tale, cum sunt și personajele reportajului, au plecat cu altă mașină, dar ceva mai repede, mai devre­me. . . Te desparte de ei dom acest drum, astăzi curat, în ca­re au rămas întipăriți, pentru totdeauna, pașii hotărîți a­­ u u­nei întregi generații. Reconsti­tuind itinerarul lor prin epocă, descoperi — emoționat și sur­prins — că faptele oamenilor, aflați, astăzi, în altă postură (cei mai mulți bucurîndu-se de odihna binemeritată a senectu­ții), nu și-au pierdut nici căldu­ra, nici semnificația istorică, tot atît de nerepetabilă. Și pri­vești, atunci, cu stimă și-i în­trebi : cum a fost ? Istorisește unul dintre acti­viștii partidului nostru, tovară­șul Ene Țurcanu, care făcea parte, în anul 1945, din deta­șamentul muncitoresc al fero­viarilor suceveni: —... Se ducea o acțiune largă, avînd ca obiective con­solidarea organizațiilor partidu­lui nostru comunist, întemeie­rea Frontului Plugarilor, la sa­te, precum și catalizarea tuturor forțelor democratice, progresis­te, atragerea lor în jurul Par­tidului Comunist. Aceste cu­vinte vi se par, poate, astăzi, foarte concise și simple. Care a fost, însă, situația politică, eco­nomică, socială, din acei ani ? Țara se afla în refacere. Re­venind pe meleagurile natale ale Sucevei (după ce s-au re­tras din calea frontului), oa­menii au găsit casele distruse și pustiite, iar majoritatea între­prinderilor existente pe atunci, devastate, în fuga lor, de fas­ciști și chiar de unii proprie­tari. Nu se găsea, practic, a­­proape nimic. Marilor greutăți legate de aprovizionarea popu­lației cu mărfuri strict necesa­re, cu alimente, li se adăugau bolile infecțioase, epidemiile. Lipseau cele mai simple artico­le din cîte se pot închipui. E­­xistau doar cîteva colective muncitorești: la C.F.R., la fos­ta tăbăcărie, la mica fabrică de unt, topitoria de in și la alta­ 1945 lui, acestea în Suceava, pre­cum și muncitorii forestieri din județ. Firește că oamenii ar fi vrut să lucreze, dar unde cum ? Utilajele au fost înstrăi­și­nate, ascunse, nimeni nu știa de urma lor. O contribuție deose­bită la reașezarea activității în multe domenii și-au adus fero­viarii. Luni în șir depoul de lo­comotive și atelierul C.F.R. Burdujeni păreau un adevărat parc de utilaje. . . agricole ; din arcuri vechi de vagoane, din ce se găsea, meseriașii noș­tri înjghebau cuțite pentru plu­guri. Era anul în care se înfăp­­tuia, în toată țara, reforma a­­grară. In aceste condiții, atît de grele, ceferiștii au avut tăria și energia să asigure, totuși, via­bilitatea căii, să pună bazele unor transporturi organizate, îmi amintesc cu plăcere de foș­tii mei tovarăși și colegi de muncă din acei ani, ca Ion Pîn­­zaru, Mihai și Ștefan Stabu, Va­s­ile Stărică și Nistor ltorobeț, Dumitru Lazăr, Vasile Iroate, Iosif Cucinschi, mulți alții, care s-au dăruit, cu trup și su­flet, operei noastre de făurire a unei lumi noi. Știți, eram, a­­tunci, cel mai puternic detașa­ment muncitoresc din Suceava. Cînd ieșeam la demonstrație răsuna tot orașul de uralele ceferiștilor. . . I­ Intr-o casă liniștită de strada Barbu Delavrancea, pe un cartierul Ițcani, care a vegheat somnul mecanicului de locomo­tivă de odinioară, Ștefan Sta­­bu, pensionar, ne-a relatat, cu o vioiciune sfidînd vîrsta sa sexagenară, un alt episod dra­matic : „Mașinile erau, se poate spune, mai rău decit niș­te hîrbu­ri. Se focărea cu lemn, nu văzusem de multă vreme cărbune. Pe un asemenea hîrb, locomotiva 50S98, după care a­­veam cîteva vagoane­­ de mar­fă, am făcut proba de rezisten­ță a podului (de lemn) de la Gura Humorului, peste rîul Moldova. A rezistat. De altfel, pe atunci, singuri ne reparam mașinile și materialul rulant — adică vagoanele. Uzina de im­pregnat abia făcea față. Erau de repus în stare de circulație zeci și zeci de kilometri de ca­le. Cu devotament pentru pro­fesie, fără odihnă, îndrumați pas cu pas de partidul comu­niștilor, am izbutit. . III Iată, acum, imaginea de an­samblu a rețelei feroviare din Țara de Sus, cum se prezintă această rețea la începutul anu­lui 1974. Relatează inginerul feroviar Virgil Oancea, regulatorului de circulație șeful mișcare din Stația C.P­.R. Sa­și­ceava : „Centralizarea electro­­dinamică a stațiilor Suceava, ALEXEI RUDEANU (Continuare în pagina a IlI-a) SFAWi'AWAVWM p Printre muncitorii de la U.M.T.F. Gura Humorului care se afirmă prin hărnicie și conștiinciozitate se numără și tînărul strungar Vasile Andronic AZI CONSEMNAM: Cerc de informatică Perfecționarea personalului didactic din județ se înscrie ca un obiectiv central între preocupările Casei corpului didactic din Suceava. In afa­ră de formele curente elabo­rate de Ministerul Educației și Învățămîntului în acest scop, cadrele didactice din ju­dețul nostru beneficiază de forme suplimentare. Zilele tre­cute, în aula Liceului „Ștefan cel Mare" din Suceava, a avut loc deschiderea cercului de studii „Elemente de informa­tică“, inițiat pentru profesorii de matematică și alte specia­lități de casa corpului didac­tic și filiala suceveana a So­cietăți de științe matematice, în colaborare cu filiala din Iași a Societății de științe matematice. Cercul a avut ca prim invitat pe lectorul uni­versitar Toader Jucan de la Universitatea „Al. I. Cuza“ din Iași, care a prezentat, cu acest prilej, prima temă: „Noțiuni introductive în calcu­latoare, algoritmi și scheme logice“. Totodată, s-au înfăți­șat aspecte și concluzii reie­șite, la sfîrșitul trimestrului I, în legătură cu predarea ma­tematicii, în urma controale­lor efectuate în județ, de că­tre inspectoratul școlar jude­țean, ca și unele probleme ale activității în cadrul Societății de științe matematice. Gală de filme Comandamentul Aviației Ci­vile TAROM organizează, în sala Casei de cultură a sin­dicatelor din Suceava, o in­teresantă gală de filme cu spe­cific aviatic. Manifestarea va avea loc miercuri, 16 ianuarie a.c., cu începere de la ora 17, fiind un bun prilej de do­cumentare pentru toți cei in­teresați. Intrarea este liberă. TOVARASUL NICOLE CLAIM) A PRIMIT PL PARTICIPA­III LA SEMINARUL INTERNATIONAL ..STUDENȚII SI SECURITATEA EUROPEANA“ Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președinte­le Consiliului de Stat al Repu­blicii Socialiste România, s-a întîlnit, luni la amiază, în sa­la de marmură a Casei de cultură , din Sinaia, cu partici­panții la lucrările Seminaru­lui internațional „Studenții și securitatea europeană", care s-au desfășurat la București. La întrevedere au partici­pat tovarășii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetu­lui Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., Ștefan Andrei, se­cretar al C.C. al P.C.R., Tra­­ian Ștefănescu, prim - secre­tar al Comitetului Central al ______________ Uniunii Tineretului Comunist, (Continuare în pagina a ÎII-a) ministru pentru problemele ti­neretului, Nicu Ceaușescu, vicepreședinte al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studenți­lor Comuniști din România. Erau, de asemenea, prezenți Ion Catrinescu, prim - secre­tar al Comitetului județean Cuvîntarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Dragi tovarăși și prieteni. Aș dori, in primul rînd, să adresez un salut călduros tuturor celor prezenți aici, re­prezentanți ai universităților din o serie de țări europene, din Statele Unite și Canada, și să exprim satisfacția mea, a Consiliului de Stat, pentru această reuniune universitară consacrată securității europe­ne. (Aplauze puternice). Reuniunea are loc în îm­prejurări deosebite nu numai pentru Europa, ci pentru în­treaga lume. S-au obținut a­­numite rezultate în afirmarea unei politici noi, în direcția lichidării vechii politici de forță și dictat, în așezarea re­lațiilor dintre state și popoare pe baze noi, de egalitate, res­pect al independenței și suve­ranității, neamestec în trebu­rile interne, pe o colaborare și conlucrare fructuoasă în scopul dezvoltării economico­­sociale a fiecărei națiuni. In imprimarea noului curs spre destindere, rolul hotărî­­tor l-au avut masele largi, popoarele de pretutindeni. Trebuie să menționez că tine­retul, tineretul universitar, a jucat și joacă un rol activ în imprimarea acestui nou curs în viața internațională. Fără îndoială că înfăptuirea Securității în Europa cores­punde năzuințelor spre cola­borare ale tuturor popoarelor continentului, ale întregii lumi. S-au obținut în această privință o serie de rezultate : a început conferința general­­europeană, sunt în curs lucră­rile de la Geneva ce urmează să statueze principiile care să stea la baza relațiilor dintre statele continentului euro­pean, să pună bazele unor ra­porturi noi, de largă colabo­rare, între toate națiunile. După cu­ am fost informat, în cadrul acestei reuniuni s-au subliniat multe din aceste progrese — dar trebuie să a­­vem în vedere că ceea ce s-a realizat pînă acum pe calea destinderii constituie numai un început. Mai sunt încă des­tule obstacole de învins, mai există încă forțe reacționare ce ar dori să oprească acest curs nou, care renunță cu greu la vechea politică de for­ță, de dictat și amestec în tre­burile altor state. De aceea, accentuarea cursului destinde­rii, înfăptuirea securității eu­ropene impun mai mult ca oricînd unirea tuturor forțelor progresiste, antiimperialiste. Desigur, pot fi — și sunt — diverse păreri asupra căilor de înfăptuire a politicii noi. De altfel, nu numai în pro­blemele internaționale sau în problemele științelor sociale sunt păreri deosebite; în în­seși științele naturii și tehni­ce asupra unor probleme apar păreri sau soluții deosebite — și aceasta nu e cu nimic anor­mal. Dimpotrivă, este un lu­cru cît se poate de natural să fie așa, numai atunci cînd asupra diferitelor probleme care preocupă omenirea se confruntă în mod liber păreri­le, fără prejudecăți, fără pre­tenția că cineva deține mono­polul adevărului absolut, por­­nindu-se deci de la înțelege­rea necesității unui schimb li­ber de păreri și de idei, de căutări novatoare, se poate a­­junge la găsirea celor mai po­trivite soluții pentru organi­zarea mai bună a lumii, a conlucrării între popoare, a realizării păcii. Trebuie să vă declar des­chis că pe noi nu ne jenează în nici un fel existența păre­rilor diferite. Pînă la urmă dacă am avea toți același fel de a gîndi, poate nici n-ar mai fi nevoie să ne întîlnim. Ne-ar fi ușor să ne punem de acord printr-o circulară sau mai știu eu cum, și toată lumea să ri­dice mîinile că e de acord și ne-am vedea de treabă. Or, a­­tunci cînd există țări cu orîn­­duiri sociale diferite, cînd e­­xistă concepții filozofice și concepții religioase diferite, cînd sînt diferite moduri de a aborda organizarea lumii și a relațiilor dintre oameni este normal să apară și să existe păreri deosebite. Noi conside­răm că tineretul, la fel ca toa­te popoarele — ca o parte a popoarelor lor — trebuie să abordeze cu curaj problemele pe care le ridică viața și dez­voltarea lumii de astăzi. Sunt, într-adevăr, probleme crucia­le. Popoarele își pun între­barea ce trebuie făcut pentru a lichida politica imperialistă, colonialistă, neocolonialistă, pentru a asigura fiecărei na­țiuni dreptul la o dezvoltare liberă, corespunzătoare năzu­inței sale, fără nici un ames­tec din partea nimănui. A­­ceasta este problema care se pune astăzi în fața lumii­ (Aplauze puternice). Care este locul tineretului universitar în această lume ? După părerea mea, locul său este alături de clasa munci­toare, alături de masele largi populare, să contribuie la u­­nirea tuturor forțelor pentru a lichida definitiv vechea o­­rientare în politica internațio­nală, vechile practici în ra­porturile dintre state și pen­tru a așeza relațiile interna­ționale pe baze noi. Tineretul — atît cel muncitoresc, țără­nesc, cît și intelectual, deci și tineretul de pe băncile uni­versităților — este chemat să fie unul din factorii cei mai activi în realizarea acestei noi politici în viața internaționa­lă. Cel care astăzi se află pe băncile universităților se pre­ocupă de însușirea științei și culturii —, care, pînă la urmă, nu au granițe — și trebuie să facem totul ca întreaga omenire să aibă acces liber la toate cuceririle științei și ci­vilizației moderne. Numai așa omenirea va putea să obțină noi progrese pe calea unei dezvoltări superioare. In aceste condițiuni, tinere­tul universitar, împreună cu întregul tineret, cu masele largi populare, este chemat să fie tot mai activ în această grandioasă luptă pentru o lume mai dreaptă și mai bună. Aceasta este, după pă­rerea mea, rolul și menirea tineretului universitar in zi­lele de astăzi. Oriunde în lume — în Europa, în Ame­rica Latină, în Asia, în Afri­ca, pretutindeni — se pun probleme hotăritoare pentru soarta multor popoare, a în­săși omenirii. Trebuie să spun că mi-au produs mare satis­facție întilnirile recente pe care le-am avut cu studenții din cîteva țări din America Latină. Cu acest prilej, am făcut constatarea plăcută că tineretul universitar de pe a­­cest continent este preocupat de a lichida dependența țări­lor lor de monopolurile impe­rialiste, de a asigura ca bogă­țiile naționale ale fiecărui stat să fie stăpînite de pro­priul popor, pentru a-și asi­gura bunăstarea și fericirea. Tineretul universitar se găseș­te în primele rînduri ale a­­cestei lupte drepte și mărețe. In același spirit cred că tre­buie să acționeze și tineretul din Europa. Desigur, Europa este un continent cu tradiții, cu istorie, cu o veche civili­zație, care are succese mari în dezvoltarea sa economică. Dar sunt multe lucruri de îm­bunătățit, de schimbat și în Europa. In Europa sunt țări socialiste, sunt și țări capita­liste, și trebuie să înțelegem că securitatea europeană în­seamnă a învăța să conlucrăm în mod liber, pe principiul e­­galității și să realizăm real­mente o nouă politică în Eu­ropa. Să facem ca Europa să devină un continent al păcii și colaborării, care să exerci­te o influență puternică în lume, să asigure triumful po­liticii noi de egalitate între toate națiunile, al unei lumi a păcii și dreptății sociale. (Aplauze puternice). Știu că preocupările tuturor celor de pe băncile universi­tăților sunt de a învăța, de a-și însuși prețioasele cuceriri ale științei și culturii univer­sale ; dar în același timp nu putem și nu trebuie să admi­tem ca tineretul universitar să rămînă în afara preocupărilor privind dezvoltarea societății omenești. Preocupîndu-vă de a vă însuși tot ce e mai înain­tat în știința și cultura uni­versală, trebuie să fiți totoda­tă în primele rînduri ale lup­tei pentru afirmarea în lume a principiilor de egalitate, de umanism, de dreptate socială. In acest spirit am dori noi să se dezvolte conlucrarea în­tre popoare, între tineret, în­tre tineretul universitar din Europa și din întreaga lume. Și, dacă într-o anumită măsu­ră această reuniune din Bucu­rești a contribuit la aceasta, atunci intr-adevăr putem spu­ne că ea are rezultate poziti­ve. Aș dori să vă rog pe toți cei prezenți să adresați colegilor, prietenilor dv. din toate cen­trele universitare pe care le reprezentați, urarea mea, poporului român, de noi suc­­­cese în întreaga activitate a studențimii și tineretului din țările respective, de întărire a colaborării și unității tinere­tului în lupta pentru dreptate socială, pace și colaborare, pentru o Europă a securității și a cooperării pașnice, pentru o lume mai bună în care fie­care națiune să se poată dez­volta așa cum dorește. Vă doresc multă sănătate, succes deplin în activitatea dumneavoastră, multă fericire. (Aplauze puternice, prelungi­te). LA FERMA LEGUMICOLĂ SALCE: APLICAREA ACORDULUI GLOBAL, cîștig sigur pentru C.A.P. și cooperatori O analiză atentă a factori­lor care au asigurat nivelul ridicat al recoltei și venituri­lor obținute anul trecut în ferma legumicolă a Coopera­tivei agricole de producție Salcea relevă că locul prin­cipal între aceștia îl deține acordul global. O discuție cu cadre de conducere și coope­ratori a permis desprinderea concluziei că prin aplicarea acestei forme superioare de organizare și retribuire a muncii s-a reușit creșterea responsabilității oamenilor față de îndeplinirea exem­plară a sarcinilor ce le-au fost încredințate, atragerea coope­ratorilor la lucru, executarea muncilor agricole la timp și de bună calitate, obținerea de venituri sporite. —■ Dacă în momentul de față, relata tovarășul Gheor­­ghe Nechita, președintele C.A.P. Salcea, cultivarea ce­realelor păioase, spre exem­plu, sau chiar a plantelor prășitoare (porumb, cartofi etc.) nu solicită într-o măsu­ră prea mare folosirea forței manuale de muncă — aceasta ca urmare a creșterii gradu­lui de mecanizare —, nu ace­lași lucru se poate spune și despre legumicultură. In acest sector, deocamdată, oamenii sînt cei care stabilesc în cea mai mare măsură, prin efortu­rile depuse, nivelul recoltelor și al veniturilor. Am făcut intenționat această precizare întrucît astfel de realități tre­buie :­să le avem în vedere la repartizarea ,pe sectoare de producție a forței de muncă existentă în cooperativa noas­tră. Anul trecut, deși tere­nul afectat grădinii a însumat 100 ha., adică 8,7 la sută din suprafața arabilă a unității, adunarea generală a stabilit ca în legumicultură să lucre­ze 180 de membri cooperatori, ceea ce reprezintă 21 la sută din numărul total al brațelor d­e muncă active de care dis­pune cooperativa. — De fapt, și în anii pre­cedenți — a reluat ideea to­varășul Vasile Oanea, ingine­rul șef al C.A.P. — tot la fel preconizat, numai că oame­nii nu se prea „înghesuiau" spre legumicultură. — Așa este — a intervenit în discuție și cooperatoarea Elena Dumitraș. La început toți lucram la zile-muncă, iar apoi la norme convenționale. Unii, știind că la grădină e o treabă mai grea, mai migă­­­loasă, care cere un plus de pricepere și răbdare, se fe­reau de legumicultură, spu­­nînd, și pe bună dreptate, că pot să cîștige la fel de bine dacă lucrează numai la co tura mare, unde au mai pu­țină „bătaie de cap“. După in­troducerea acordului global însă treburile s-au schimbat. La grădină se muncește mai mult, dar și cîștigurile sînt mai bune. — Cred că cea mai impor­tantă problemă care s-a re­zolvat prin aplicarea acordu­lui global — opina inginerul Vasile Oanea — o constituie sporirea considerabilă a inte­resului cooperatorilor nu nu­mai față de creșterea produc­ției, ci și față de valorificarea ei superioară, înainte, cînd oamenii din legumicultură munceau la norme convențio­nale, mai erau unii care nu participau la toate fazele de ION BANCESCU (Continuare in pagina a II-a) f i

Next