Zori Noi, ianuarie-martie 1985 (Anul 38, nr. 10970-11044)
1985-01-15 / nr. 10980
Ilii candipe c{iețȘerfezăriș#: Idilli %. ||liill!ll|liil!!lli á recărdcuttâ|<: ---------------RAD ÎN municipiul Suceava ---------------PRIVIND UTILIZAREA ENERGII ELECTRICE MĂSURI EFICIENTE ȘI REZERVE ÎNCĂ NEVAIORIFICAIE (Urmare din pagii, consumurile se reduc cu 6.380 kWh la primul complex și cu 8.332 kWh la celălalt, în ce constau măsurile amintite , în primul rînd în reducerea iluminatului, în marea majoritate a cazurilor, la strictul necesar. La secția croitorie bărbați și tricotaje („Moda“), iluminatul a fost redus cu 75 la sută (la prima secție ardeau numai 6 tuburi fluorescente din 24 instalate, iar la a doua numai 12 din 48). Doar la secția croitorie scrie („Moda“) numărul tuburilor care ard este încă prea mare, iar la secția croitorie 3 („Ana Ipătescu“) iluminatul este nesecționat, astfel încît, dacă un tub arde în atelierul de croit, ard altele trei și în atelierul de creație în mod absolut inutil. Cu aceste două excepții, în toate celelalte secții vizitate nu se face risipă de energie pentru iluminatul artificial. Este, de asemenea, demnă de remarcat seriozitatea cu care s a trecut la introducerea și utilizarea iluminatului local și individual. La secția covoare („Moda“, șefă de brigadă Maria Stroia) , tuburile sunt coborîte la o înălțime optimă și sunt dotate cu întrerupătoare individuale, iar acolo unde nu se țese, tuburile nu funcționează (Foto 1, în pagina I). La secțiile reparații radio - magnetofoane și reparații TV („Ana Ipătescu“) este amenajat și iluminatul local, și cel individual (Foto 2), apelul la o formă sau alta sau la ambele făcîndu-se în funcție de necesități. Rămîn, însă, în continuare, de rezolvat o serie de probleme pe care raidul le-a readus în actualitate. Este încă greu de înlăturat opinia unora potrivit căreia fiarele de călcat cu termostat nu răspund nevoilor croitoriilor. Dacă la secția tricotaje („Moda“) ele erau utilizate și dădeau randament, la secția lenjerie din același complex erau folosite tot cele grele și mari consumatoare de energie electrică. Ori, se știe, un fier de călcat cu termostat consumă cu 50 la sută mai puțin decât unul „clasic“. De asemenea, iluminatul de veghe este încă prea puternic : în locul tuburilor de 14 W continuă să fie folosite în acest scop, în vitrine sau în secții, tuburi de 40 W. O mențiune specială pentru complexul din bulevardul „George Enescu“. Este adevărat că aici multe nereguli vin direct din proiectare, dar sunt necesare măsuri urgente pentru raționalizarea iluminatului, în general, și a celui de veghe, în special, pentru secționarea acesteia și pentru contorizarea separată a secțiilor. Considerăm că aici există încă rezerve deloc de neglijat pentru reducerea consumului de energie electrică. Foto 2 Cine risipește... --------n-are-------- Deoarece la sfîrșitul trimestrului ultim al anului trecut consumul de energie electrică al secției depozite - ateliere ițcani (str. Grigore Alexandru Ghica, nr. 63) a I.J.P.I.P.S. Suceava a atins cote nejustificat de mari (repartiția a fost depășită cu 2.000 kWh), ne-am deplasat la fața locului pentru a ne lămuri direct care sînt cauzele reale ale unui asemenea consum. Primul avertisment asupra „seriozității“ cu care este aici gospodărită energia electrică ni-1 oferă un bec cu vapori de mercur de 400 W arzînd în miezul zilei (la ora 13) in curtea depozitului. Ni se explică, de către paznicul de la o altă secție a aceleiași întreprinderi, că „omologul“ său a plecat dimineața fără să stingă becul. . . „Surpriza“ cea mare ne-a fost însă prilejuită de atelierul de confecții metalice, unde un reșou uriaș improvizat (în fotografia alăturată) trona în mijlocul halei. Tot aici (ca și în atelierul alăturat), în același miez de zi, ardeau, în total, 8 tuburi fluorescente de cîte 40 W fiecare. Aceeași surpriză și în biroul maistrului, unde un alt reșou improvizat era utilizat tru . . . fiertul vinului, penUu altul, e adevărat. . . neimprovizat, folosea casierei venite să achite retribuțiile personalului muncitor de aici. Am luat imediat măsura confiscării reșoului din atelierul de confecții metalice, pe cale din biroul maistrului neputîndu-le confisca datorită „vigorii“ cu care s-a opus (depășind limitele decenței) „înlocuitorul“ maistrului, Vasile Crișcă (nume pe care l-am aflat de la muncitori). In asemenea condiții am luat și măsura firească a întreruperii furnizării energiei electrice și a sigilării firidei de alimentare, aplicînd și amenzile cuvenite celor vinovați. Așteptăm măsurile întreprinderii sucevene. Ing. NICOLAE VERCIUC C.U.D.E.E. Suceava Foto: D. VINTU W W W W W W W W WWWtf W W M W W WWW r^vvw^vwvvvwvvvwvvvvvwvwvvvvw MIHAI EMINESCU 135 de ani de la naștere CONTEMPORAN CU NOI, CONTEMPORAN CU ETERNITATEA Mijlocul lui ianuar luminează iernile pămintului românesc: „Lucește prea curat / Un chip tăiat de daltă, de-a pururi adorat“, de care ne apropiem cu sfiala cuvenită marilor ceremonii de suflet, incercind dureros de dulce povara și neputința cuvintelor in fața voievodului nostru intru grai. Mereu contemporani cu Poetul ce poartă pe frunte raza poporului său, ca o statuie de iubire, luminînd astral orizontul nostru de speranțe și vis. El este paradigma ființei noastre și este veșnic. Epitetele sînt purtate și insuficiente și nu se apropie de incandescența verbului său decit, poate, printr-o întimplare norocoasă. Cuvînt, conștiință și atitudine statuară, simbol suprem, jertfă mereu reînnoită, Eminescu aureolează un timp și un spațiu al ctitorilor și al ctitoriilor, prezență eternă în care Poezia cristalizează inexistență pură și eliberatoare. Prezentul e o clipă și viitoru i lung. Poetul devine Noi și noi suntem Poetul la ora înaltă a contemplației, înscriindu-ne astfel, chiar dacă numai pentru o clipă, într-o dimensiune a veșniciei. El devine o parte a noastră, cea mai pură, floare de tei. Sau limpede izvor, un alter ego intangibil dar real ca lumina unei stele. Acel fragment sublim al ființei noastre căreia îi adresăm întrebările de taină, întrebări privitoare nu numai la esența și rosturile poeziei, ci deopotrivă la ale trecerii și devenirii noastre întru lume și cuvînt. A fi întru Eminescu înseamnă a fi în lume, cu „a munților Carpatici sublime idealuri“, „ca valul care cîntă trecutul unei stînci“. Devenim mereu contemporani cu Eminescu, așa cum suntem contemporani cu iubirea, cu foșnetul ierbii, cu veacul de aur, cu fluturii, contemporani adică ai eternității. Redevenim o dată mai mult contemporani cu profilul astral al Poetului murmurînd, în liniștea zăpezilor de la jumătatea lui ianuar: „Desigur că la noapte umi tei o să visez“. Contemporani, așadar, cu frumosul din noi. . . VIOREL DARJA (Urmare din pagina I) totalitate în epoca optimă. Am utilizat numai sanunță din soiurile „Bucovina“ și „Iliciovica“, din înmulțirea I, aplicind cite 250 kg. boabe la hectar. Densitatea realizată a fost de 600 plante la metrul Faptul că am semănat pătrat, mai devreme a făcut ca toate boabele să încolțească și plantele să intre în iarnă bine înfrățite. In primăvară, după topirea zăpezii, am administrat cite 85 kg. îngrășăminte complexe substanță, activă ia Pe măsură ce plantele hectar, s-au dezvoltat și temperatura atmosferică a permis, am executat erbicidatul cu hediu, cultura rămînind curată de buruieni. După ajungerea spicelor la maturitatea de coacere a boabelor, am mobilizat imediat forțele mecanice la recoltat, pe care l-am realizat in numai 6 zile, fapt ce a condus la eliminarea oricăror pierderi, întreaga producție a fost operativ transportată la destinațiiîncurajați de rezultatele obținute, pentru 1985 am semănat cu grîu 194 ha. Insămînțatul a fost efectuat în condiții optime de calitate și plantele au Intrat bine in iarnă. Suntem hotărîți ca, in lumina prevederilor documentelor Congresului al XlII-lea al partidului și a sarcinilor reieșite din cuvîntarea rostită de tovarășul Nicolae Ceaușescu la Consfătuirea de lucru pe problemele agriculturii din decembrie 1984, să acționăm cu răspundere sporită pentru realizarea la timp și de calitate a celorlalte lucrări prevăzute in tehnologia acestei culturi și să obținem și in actualul an o producție de peste 4.000 kg gria la hectar. Temeiuri ale obținerii a peste 4000 kg. grîu la hectar ȘAH înscrrirea concursului de dezlegări dotat cu CUPA ZIARULUI „ZORI NOI“ -------------------Ediția 1984---------------------- întrecerea de baraj desfășurată duminică, 13 ianuarie, la redacție pentru desemnarea ciștigătorului concursului de dezlegări de șah dotat cu Cupa ziarului „Zori noi“ a constituit actul final al celei de-a doua ediții — din 1984 — a acestuia, organizată, ca și prima, cu sprijinul șahistului sucevean Dieter Klostermann, candidat de maestru. Concursul, subsumat marii competiții cu caracter național „Daciada“, s-a bucurat, și în anul trecut, de un larg interes in rîndul celor ce îndrăgesc șahul. Dovadă sînt cele aproape 3.000 de răspunsuri primite, dintre care circa 1.400 din mediul sătesc (la prima ediție, 1.900 de răspunsuri, 500 dintre ele provenind de la sate), ilustrare elocventă pătrunderii tot mai temeinice a a „sportului minții“ în localitățile rurale. Și numărul dezlegătorilor a crescut substanțial față de cea dinții ediție, ajungînd la 184, față de 120 în 1983. Cei mai mulți sînt din municipiul Suceava, dar este majoră și prezența dezlegătorilor din alte orașe cum sînt: Vatra Dornei, Cîmpulung Moldovenesc, Rădăuți, Fălticeni, Gura Humorului și Siret. Dintre cei 184 de dezlegători, aproape 100 sunt de la sate, cu o participare însemnată înscriindu-se comunele Dumbrăveni, Horodnic, Dolhasca, Preutești, Rișca, Moldovița, Vama, Broșteni. In același timp, consemnăm cu plăcere că printre concurenți s-au aflat și șahiști din alte localități din țară : Bacău, Vaslui, Dorohoi, Brașov, Comănești (Bacău), Ploiești, Constanța — o mărturie DUMITRU MIRON (Continuare in pagina a IV-a) Constantin Chira, cîștigătorul Cupei ziarului „Zori noi“ ZORI NOI • Pagina 2