Actualitatea, 1920 (Anul 8, nr. 3-12)

1920-06-01 / nr. 6-7

8 :: ACTUALITATEA :: Ei bine, de aci începe pagina cea mai glorioasă a istoriei nea­mului nostru. Conştienţi de defecţiunea trupelor ruse, conştienţi că nici­odată mai bine ca acum, n’ar putea termina odată pentru totdeauna, cu acest petec de pământ şi cu o mână de apărători atât de dârji, inamicii, dispunând numai pe ţărmurile din faţa d voastră de 12 divizii şi de tot ce războiul european a conceput mai năpraznic ca mij­loace de distrugere, a deslănţuit ofensiva sa. Nesfârşite, necontenite erau valurile de atac, cu miile cădeau proectilele, răscolind pozi­ţiile, fărâmiţând întăriturile, prăbuşind şanţurile, spulberând reţelele. O clipă, inamicul ocupând golul lăsat în front de trupele ruse, în debandadă, se crede biruitor. Pe neaşteptate însă, în pragul uşei deschise, în faţa unui viitor atât de plin de speranţe, atât de surâzător germanilor, apare în alt joc un duşman vechi, dar neaşteptat, un duşman pe care-l ştia de­parte de câmpul de bătae : Românul. Cu un irezistibil avânt, cu o impetuoasă putere, s’au repezit sol­daţii noştrii să umple golul lăsat de oştirea rusească, să se opue valului cotropitor, să înfrângă încercarea duşmanului, de a ne smulge şi din singura bucată de pământ ce mai rămăsese. Şi-a adunat atunci duşmanul rezervele, şi-a dublat sforţările, şi-a dublat îndârjirea. Cu o îndoită putere ne-a atacat şi conştienţi de copleşitoarea lor superioritate numerică, şi-au manifestat furia nepu­tinţei lor prin cea mai cumplită înverşunare. Zadarnic. Cele mai formidabile atacuri, s’au prăbuşit în faţa a câ­torva divizii româneşti, în faţa dumnezeescului avânt a soldaţilor noştri, fala unei voinţi mai oţelite. Domnilor, nu noi, ci istoria rece, dezinteresată, va arăta cititoru­lui nepărtinitor, mijloacele năpraznice, forţele copleşitoare, încer­carea formidabilă făcută de trupele duşmane aci, la Mărăşeşti, pentru spargerea frontului nostru, pentru distrugerea ţărei noastre ; istoria va arăta măreţia efortului nostru, întru oprirea avalanşei imense menită a ne zdrobi şi reuşita strălucită a acestui efort Nu ne putem opri însă, de a nu proclama fericitele urmări ale luptelor de la Mărăşeşti pentru neam, pentru lume. Domnilor, la Mărăşeşti cerbicia românească înfrângând puterea pumnului de fier german, ne-au scăpat petecul de ţară ce ne rămă­sese, ne-a scăpat armata, dinastia, întreaga noastră energie cu care azi ne refacem . Mârăşeştii împiedicând intrarea trupelor germane în inima Moldovei, ne-a dat posibilitatea realipirei Basa­rbiei, la desmembrarea colosului rus; Mărăşeştii a menţinut viu, singurul pion al ordinei în contra molimei ruseşti, singurul zid în contra dezordinei, jafului, distrugerei civilizaţiei europene. Mărăşeştii reîn­viind virtuţiile strămoşeşti, ne-a pus în faţa lumei în adevărata noa­stră lumină, ne-a dat valoarea morală, puterea susţinerei revendică­rilor noastre, ne-a câştigat admiraţia lumei. La Mărăşeşti, s’a în­fipt primul steag al României Mari. Acestea sunt fructele mănoase ale bravurei strămoşeşti reînviate, acestea sunt urmările fericite, nestimate, ale celei mai mari victorii a neamului. Pe lauri câştigaţi aci, de cei a căror morminte ne înconjoară, şi de atâţia din d-voastră, cei prezenţi, eroi din regimentele diviziunii Armatelor l­a Română, comandantă rând pe rând de generalii Cristescu şi Grigorescu ; pe laurii aceştia clădim azi opera înce­pută acum 300 de ani de Marele Mihai ; laurii aceştia sunt teme­­leia edificiului­ măreţ, înălţat cu preţul a imense sacrificii: „Idealul Naţional". Domnilor, se spune că recunoştinţa e o floare care nu încolţeşte în sufletul omenesc. Ei bine, noi cei cărora ne-a fost hârzit să trăim şi să supraveţuim cele mai mari încercări pe care soarta le-a rezervat ţărei, noi cei cărora ne-a fost dat să vedem înfăptuită cea mai temerară spe­ranţă a neamului, noi cei cari ştim preţul cu care am dobândit a­­ceastă înfăptuire — aci vom face o grădină din aceste flori rare. Sădite pe mormintele tuturor făuritorilor României întregite, le vom uda cu veşnica noastră minte, le vom îngriji cum nimeni nu le a îngrijit vreodată ; vor încolţi, vor creşte, se vor perpetua, parfu­mul lor va pluti deapururea asupra locaşului lor de veci Prin legea ce s’a votat, ţara a dovedit că înţelege să-şi arate în­treaga ei solicitudine pentru urmaşii celor morţi pe câmpul de onoare şi pentru invalizii de războiu, ale căror puteri de muncă s’au slăbit întru apărarea patriei. Iniţiativa privată nu va lipsi desigur să complecteze şi să desă­vârşească opera statului. Iar tu Mărăşeşti, tu care ai văzut reînviată vitejia strămoşească, tu care ai fost martor al celui mai înălţător avânt al fiilor ţărei tale, tu care adăposteşti în pământul tău stropit cu atâta sânge, osemintele celor ce au înţeles a opri cu preţul vieţei lor puhoiul duşman, osemintele străjerilor Moldovei, tu care adăposteşti încă, osemintele celui care te personifică, eroului neîntrecut, generalul Grigorescu, cel care prin geniul său, curajul, fermitatea, sentimentul datoriei, ne-a dat Victoria Neamului; tu Mărăşeşti, vei deveni alta­rul recunoştinţei noastre şi a urmaşilor noştri, către făuritorii Idea­lului Naţional; tu templu al virtuţilor strămoşeşti renăscute vei de­veni locul de pelerinajiu a tuturor recunoştiinţelor româneşti, locul la care se vor înflăcăra generaţiile, isvorul virtuţiilor viitoare. Tu vei fi o pil­dă pentru guvernele ţărei, cari se vor inspira, prin tine, de recunoştinţa ce o datoresc şi obligaţiunile ce au faţă de poporul ce guvernează, faţă de această ţărănime harnică, blândă şi răbdătoare, din sânul căreia s’a născut vitejii de la Mărăşeşti. In strălucirea ta, fruct al vitejilor neamului şi recunoştinţei lui, tre­când hotarele, străbătând lumea, vei spune tuturora, totdeauna, că „pe aici nu se trece". In această mare sărbătoare naţională, odată cu pioasa şi recu­­noscătoarea noastră amintire pentru bravii căzuţi, se cade să ne Îndreptăm gândul şi inima spre marele lor şi al nostru conducător Majestatea sa Regele căruia îi urăm ani mulţi de viaţă şi glorioasă domnie. Trăiască M. S. Regele şi Dinastia română­; Trăiască viteaza armată română ; Trăiască brava noastră populaţiune din sânul căreia a eşit şi ies vitejii străjeri ai neamului . Trăiască România­ Mare şi Tare. Cuvântarea d-lui General Cristescu D-l general Cristescu şeful marelui stat major al armatei, în nu­mele corpului I de armată, rosteşte următoarea cuvântare: Domnule ministru, Luptătorii de la Mărăşeşti rămaşi în viaţă vă mulţumeşte prin mine pentru cuvintele rostite, prin care cinstiţi amintirea celor dispăruţi în lupte. Amintirea acestora ne va fi totdeauna scumpă, deoarece prin faptele lor vitejeşti au înecat valurile de asalt ale duşmanului în va­lurile lor de sânge Jertfa lor supremă a întregit neamul in hotarele lui etnice. Armata română, roagă pe rege şi guvernul ţării să fie încredinţată că atunci când va fi chemată să şi facă datoria ea e gata să moară luptând ca la Mărăşeşti. Predarea decoraţiei Mareşalul Joffre, adresându-se d-lui Negroponte, primarul oraşului Mărăşeşti îi spune, următoarele :­ ­ General Eremia Grigorescu

Next